CROMATOGRAFIA

- Cromatografia este un proces de separare care depinde de distribuția diferită a

componenților unui amestec între o fază mobilă și o fază staționară;
- Faza staționară poate fi:
o O coloană cu umplutură (cromatografia pe coloană), prin care trece o fază
mobilă;
o Un strat solid adsorbant sau lichid depus pe suprafața unui adsorbant
(cromatografia în strat subțire);
- Faza staționară sub formă de film subțire, poate fi lichidă sau solidă;
- Faza mobilă reprezintă solventul sau amestecul de solvenți care produce deplasarea
substanței prin masa de absorbant. Faza mobilă poate fi lichidă sau gazoasă;
- Combinațiile posibile între aceste faze conduc la principalele tehnici cromatografice
folosite.

Faza mobilă Faza staţionară Tipul de cromatografie

Gaz Lichid Gaz – Lichid (G-L)
Gaz Solid Gaz – Solid (G-S)
Lichid Lichid Lichid – Lichid (L-L)
Lichid Solid Lichid – Solid (L-S)

Clasificare:

1) Cromatografia de lichide (CL):

- Cromatografia pe coloană (CC);
- Cromatografia ȋn strat subţire (CSS);
- Cromatografia pe hârtie (CH);
2) Cromatografia de gaze (CG):
- Cromatografia gaz-lichid (CGL);
- Cromatografia gaz-solid (CGS).

În ambele sisteme, separarea depinde de repartiția între cele două faze, deși procesul
de separare se poate complica prin intervenția efectelor de adsorbție care implică suportul
inert și compușii care suportă separarea.

1
 Cromatografia pe coloană

- Se bazează pe proprietatea substanțelor de a fi reținute diferit pe suprafața unui

adsorbant;
- În principiu, tehnica implică introducerea substanței de analizat într-o coloană
cilindrică umplută cu o fază staționară solidă, urmată de trecerea fazei mobile lichidă,
conținută într-un rezervor, prin coloană, sub acțiunea gravității sau sub o presiune
aplicată la capătul superior al coloanei;
- Procesul constă în trecerea continuă a solventului (eluantului) prin coloană și
colectarea separată a componenților amestecului la capătul inferior al coloanei;

Materiale necesare:

- Faza solidă fixă (adsorbantul);

- Faza lichidă mobilă (solventul);
- Coloana cromatografica;
- Pahare Berzelius.

1) Faza solida fixa:

- Selectarea materialelor necesare pentru umplerea coloanei se bazeaza pe principiul
adsorbtiei, al schimbului de ioni sau al filtrarii pe gel;
- Adsorbantii cei mai utilizati in cromatografia pe coloana sunt: oxidul de aluminiu,
oxidul de magneziu, silicagelul, celuloza, amidonul, carbonatii de calciu, de magneziu,
etc.
- dintre acestia, o larga utilizare o are oxidul de aluminiu (alumina). Marimea
particulelor este cuprinsa intre 50-200 μm, ceea ce permite solventului sa curga sub
actiunea fortei gravitationale si sa atinga echilibrul de distributie al adsorbantului intre
faza solida si lichida mobila.
- alumina poate exista sub forma bazica (pH=10), neutra (pH=7) sau acida (pH=4) si
trebuie cunoscut cu precizie ce tip se utilizeaza datorita actiunii ei catalitice asupra
multor reactii.
- adsorbantii organici sunt utilizati sub forma unor pudre foarte fine, iar solventul curge
foarte lent prin coloana.

2
 2) Faza lichida mobilă
- alegerea solventului depinde de solubilitatea amestecului. Daca amestecul este sub
forma de solutie, se usuca mai intai prin distilare si apoi se dizolva intr-un volum
minim de solvent nepolar adecvat.
- se urmareste obtinerea unei solutii cat mai concentrate pentru a rezulta o banda
compacta la varful coloanei de adsorbant, astfel incat separarea sa duca la formarea
unor benzi cat mai distincte.
- Adsorbtia initiala are loc rapid si poate fi accelerata prin cresterea progresiva a
polaritatii solventului de eluare, folosind „seria eluotropica” urmatoare:
1. n-hexan;
2. heptan;
3. ciclohexan;
4. tetraclorura de carbon;
5. toluen;
6. diclormetan;
7. cloroform;
8. dietileter;
9. acetat de etil;
10. piridina;
11. acetona;
12. propanol;
13. etanol;
14. metanol;

Adsorbtia este favorizata de solventii nepolari ca benzina usoara sau benzenul si mai
putin de solventi polari ca esterii si alcoolii. In general, se foloseste acelasi solvent la trecerea
initiala prin coloana cu cel folosit la dizolvarea amestecului.

În mod obisnuit, in locul schimbarii compozitiei solventului, se introduc in coloana

diferite volume dintr-un solvent mai polar cu concentratii din ce in ce mai mari. Aceasta
consta in utilizarea succesiva a unor amestecuri de solventi nepolari si polari, de diferite
proportii.

Exemplu: 90:10; 70:30; 50:50; etc.

3
Ordinea in care componentele amestecului sunt eluate din coloana depinde de polaritatea lor
relativa. Exemplu: separarea unui amestec de hidrocarbura si cetona. Cetona, mai polara, este
adsorbita mai intens si astfel hidrocarbura poate fi eluata cu un solvent relativ nepolar. Cetona
se elueaza apoi utilizand un solvent mai polar.

Eluarea adsorbantului are loc in ordinea urmatoare:

hidrocarburi saturate > alchene, alchine, arene > esteri, aldehide, cetone > amine, alcooli, tioli
> fenoli, acizi carboxilici.

Aparatura utilizata in cromatografia pe coloana:

a: coloana cromatografica

b: vas de culegere a fractiunilor

c: palnie de picurare

Mod de lucru:

Cromatografia pe coloana se realizeaza in mai multe etape:

1) umplerea coloanei cu adsorbant;

2) introducerea probei si developarea cromatogramei;
4
 3) eluarea coloanei;
4) identificarea fractiunilor culese;

1) Pentru obtinerea unor rezultate bune, coloana trebuie umpluta uniform cu adsorbant; o
distributie neuniforma duce la formarea unor sparturi si canale si la denaturarea formei
benzilor de adsorbtie. Daca particulele de adsorbant nu sunt uniforme ca marime,
acesta se va cerne pentru a indeparta particulele mai mari.

În general, cantitatea de adsorbant utilizata ar trebui sa cantareasca de 25 -50 ori mai mult
decat materialul de separat.

2) Se toarna printr-o pâlnie un amestec de adsorbant şi solvent (1:10) în coloana perfect

uscată şi curată. Aceasta este fixată vertical, departe de orice sursă de caldură. Se
îndepărtează golurile de aer din adsorbant prin lovirea uşoară a coloanei cu o baghetă
de lemn. Solventul se colectează la capătul inferior al coloanei. Se adaugă solvent
proaspăt până când se sedimentează bine toata coloana. În niciun caz nu se permite ca
nivelul lichidului din coloana sa scada sub nivelul stratului de adsorbant.

Vârful coloanei este acoperit deseori cu o bucata de hartie de filtru sau cu nisip curat pentru a
preveni disturbarea suprafetei in timpul adaugarii de solvent.

3) Se introduce o cantitate din soluţia concentrata a amestecului si se lasa lichidul sa se

scurga prin adsorbant. Se mai trece o cantitate mica de solvent prin coloana. In final,
spatiul de deasupra adsorbantului este acoperit cu solvent.

Eluarea se face cu mai multi solventi in ordinea crescanda a polaritatii lor, astfel incat
diferitele substante din amestec se obtin (elueaza) succesiv si se colecteaza separat in eluent.

Daca totusi elutia componentelor din coloana dureaza prea mult, se dreneaza surplusul de
solvent astfel incat umplutura coloanei sa fie extrudata intr-o bucata pe un suport de sticla si
taiata in bucati. In tehnica de uscare a coloanei, taierea si extragerea coloanei este metoda
folosita pentru recuperarea componentelor separate.

4) In cazul in care substantele de separat sunt incolore, ele pot fi detectate printr-unul din
procedeele urmatoare:

5
 a) cand faza mobila este un solvent organic volatil, cea mai simpla procedura in
separarea cromatografica este colectarea eluatului sub forma unor fractiuni cu volum
egal, urmata de uscarea lor prin evaporarea si cantarirea reziduurilor obtinute.

Graficul greutatii in functie de numarul de fractiuni arata gradul de separare cromatografica.

Greutatea totala eluata din coloana la un anumit timp ar trebui sa fie mereu comparata cu
cantitatea de amestec introdusa in coloana pentru a indica gradul de recuperare al materiei
introduse.

b) Fiecare din fractiunile colectate individual poate fi examinata direct prin t.l.c., dar este
greu sa se aprecieze concentratia materialului in eluat.

In cazul cand componentele studiate sunt colorate sau fluorescente in lumina ultraviolet,
localizarea lor in coloana sau in fractiunile de eluent este simpla. Astfel, fractiunile sunt
combinate si concentrate pentru a reface materialul pur, pe care se efectueaza reactii
caracteristice de identificare a compusilor presupusi.