Laborator Chimie organică nr.

2,3,4
Tema: METODE DE SEPARARE ŞI PURIFICARE A SUBSTANŢELOR
ORGANICE SOLIDE
METODE DE PURIFICARE ȘI SEPARARE A SUBSTANȚELOR
ORGANICE LICHIDE PRIN DISTILARE SIMPLĂ ȘI FRACȚIONATĂ, LA
PRESIUNE NORMALĂ ȘI REDUSĂ. DETERMINAREA TEMPERATURII DE
FIERBERE
METODE DE SEPARARE ȘI PURIFICARE SUBSTANȚELOR ORGANICE
PRIN ANTRENARE CU VAPORI DE APĂ ȘI EXTRACȚIE

Dintre metodele de separare şi purificare pentru substanţele solide, putem

aminti: recristalizarea, sublimarea, decantarea, filtrarea, centrifugarea etc. Aceste
metodele se aleg în funcţie de starea de agregare a compusului util sau a amestecului
de separat.
Recristalizarea este una dintre tehnicile cele mai folosite de purificare a
substanţelor organice solide, care constă în trecerea unui solid în soluţie (topitură sau
vapori) urmată de cristalizarea substanţei solide pure.
Sublimarea este una dintre cele mai utile, eficiente şi convenabile metode
pentru purificarea substanţelor solide. Purificarea are la bază proprietatea unor
substanţe de a sublima, proprietate pe care nu o au impurităţile lor.
Sublimarea se bazează pe desprinderea reversibilă, de la suprafaţa solidelor, a
unor molecule care trec direct în fază gazoasă, stabilindu-se echilibre solid-vapori.
Sublimarea este de cateva feluri:
1. Sublimarea simplă la presiune atmosferică;
2. Sublimarea în vid;
3. Sublimarea cu gaz purtător;
4. Sublimarea moleculară şi sublimarea „parcurs liber”
Distilarea este operaţia de separare şi purificare a componentelor unui amestec
de
lichide miscibile, prin fierberea şi condensarea vaporilor, pe baza diferenţelor
dintre
temperaturile lor de fierbere (Tf).
În funcţie de diferenţa dintre temperaturile de fierbere ale componentelor unui
amestec, separarea acestuia se poate face prin:
1. distilare simplă când diferenţa Tf = (Tf, min-Tf, max) depăşeşte 60C
2. distilare fracţionată (rectificare) când Tf < 10C se aplică rectificarea.
Distilarea simplă constă în separarea lichidelor pure din amestec printr-o
singură
operaţie de fierbere şi condensare a vaporilor. Un lichid pur se poate separa
prin distilare simplă, dacă diferenţa dintre Tf a componentelor lichide depăşeşte
60C.

Separarea şi purificarea substanţelor organice prin deplasarea lor în curent de

vapori de apă se numeşte antrenare cu vapori de apă. Metoda este un caz
particular al
 distilării, fiind distilat un amestec de apă cu substanţe organice, la o
temperatură sub
temperatura de fierbere a componentei celei mai volatile.
Pentru ca o substanţă, prezentă într-un amestec solid sau lichid, să fie
antrenabilă
cu vapori de apă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
1.  să fie insolubilă sau greu solubilă în apă;
2.  să nu reacţioneze cu apa la temperatura sa de fierbere (100oC);
3.  să aibă presiune de vapori mare la 100oC.
În locul vaporilor de apă, pentru antrenare se pot folosi vaporii unor substanţe
organice, în special hidrocarburi. Condiţiile rămân aceleaşi.
Extracţia cu solvenţi
Extracţia cu solvenţi este operaţia prin care unul sau mai mulţi componenţi ai
unei faze (gazoase, lichide sau solide) sunt transferaţi într-o altă fază lichidă
nemiscibilă sau parţial miscibilă, adusă în contact cu prima. În funcţie de starea de
agregare a fazei care conţine componentul util, se deosebesc următoarele tipuri de
extracţii cu solvenţi:
1. extracţie solid – lichid (S-L sau elutriere);
2. extracţie lichid – lichid (L-L);
3. extracţie gaz – lichid (G-L).
Înainte de extracţie, faza care conţine componentele utile este faza de extras,
iar faza care vine în contact cu aceasta, este solventul de extracţie. După extracţie,
solventul care a preluat componentele este extractul, iar faza rămasă, rafinatul.
Extracţia lichid – lichid (L-L)
În acest caz, faza de extras este un amestec al componentului util A cu lichidul
L1, nemiscibil cu solventul de extracţie (L2). Solventul se alege astfel încât
componentul util
A să fie solubil şi în L2, astfel că după amestecarea celor două lichide
nemiscibile, A se va repartiza la echilibru de repartiţie între L1 şi L2 conform relaţiei
de mai jos:

Starea de echilibru este descrisă de coeficientul de repartiţie (distribuţie) a lui

Nernst (K*), ca raport între concentraţia substanţei A în extract (Cs în soluţie) şi
rafinat (Cr):

Valoarea acestui coeficient este deosebit de important în aprecieri

termodinamice şi
cinetice ale oricărui proces de extracţie.
Extracţia solid-lichid (S-L)
 Extracţia componentelor unei faze solide se poate face prin contact repetat cu
solventul extractor, operaţia numindu-se macerare, dacă decurge la rece şi digerare,
dacă se efectuează la cald.
Principalii factori care influenţează extracţia S-L sunt: solubilitatea solidului în
solvent şi viteza de transfer a componentei utile în acesta. Viteza de transfer
depinde, la rândul său, de mulţi parametri: dimensiunile particulelor, densităţile
fazelor, viteza dedifuzie, constantele de repartiţie, temperatură, umectabilitate etc.
Ridicarea temperaturii măreşte atât solubilitatea componentului util (aspect
termodinamic), cât şi viteza de difuzie spre solvent (aspect cinetic).

Laborator 5
ANALIZA ELEMENTALĂ A COMPUȘILOR ORGANICI. STUDIUL
EXPERIMENTAL AL IZOMERIEI COMPUȘILOR ORGANICI
Analiza cantitativă este o etapă obligatorie în stabilirea formulei substanţelor
organice. Aceasta urmăreşte:
1. determinarea conţinutului procentual de elemente organogene;
2. stabilirea formulelor brute şi moleculare prin asociere cu metode fizice;
3. stabilirea concordanţei dintre compoziţia teoretică şi reală a unui compus
4. organic sintetizat sau separat din sisteme naturale;
5. determinarea compoziţiei amestecurilor de diverşi compuşi organici.
În analiza elementară organică se determină obişnuit: C, H, N, S şi halogenii;
conţinutul de oxigen se determină prin diferenţă. De aceea, aparatele moderne de
analiză elementară se mai numesc şi analizoare HCN.
Transformarea substanţei de analizat în produşi identificabili analitic se
realizează, fie prin combustie în curent de oxigen pur în sobe de analiză speciale, fie
prin dezagregarea chimică cu reactivi specifici.
1.Identificarea carbonului şi hidrogenului
(a) 2CuO + C = 2Cu + CO2; CO2+Ba(OH)2=BaCO3 + H2O;
(b) CuO+H2=Cu↓ + H2O
Substantele necesare: 0.2-0.25 g substanţă de analizat cu 1-2 g CuO pur,
Ba(OH)2 apa de barita sau apa de var Ca(OH)2.
In rezultat am observant scimbarea culorii in galben deshis ce ne spune
despre formarea CO2 prin calcinareasubstanţei organice, iar formarea
picăturilor de apă pe pereţii eprubetei, este dovada prezenţei hidrogenului.
2. Identificarea azotului
Na + C + N= NaCN
6 NaCN + FeSO4 Na4= [Fe(CN)6] + Na2SO4
3Na4[Fe(CN)6] + 4 FeCl3 = Fe4 [Fe(CN)6 ]3 + 12 NaCl
Substantele necesare: 1-2 mL soluţie alcalină, cristale de sulfat feros, HCl
conc.
In rezultat am observant scimbarea culorii precipitatul in albastru verzui,
iar absenta azotului a ramas de coloratia galbena.
4. Identificarea sulfului
Na2S + Pb(CH3COO)2= PbS + 2 CH3COONa
 Substantele necesare: acetat de plumb, NaOH
In rezultat am observant scimbarea culorii precipitatul in negru-brun care
este dovada prezenţei sulfului.
Identificarea halogenilor
NaX + AgNO3= AgX + NaNO3
Substantele necesare: soluţie Lassaigne, HNO3, AgNO3 1%.
In rezultat am observant formarea precipiatului si scimbarea culorii in
rosu ce indică prezenţa şi natura halogenului.
 Laborator chimie organica nr. 6
Tema: METODE CROMATOGRAFICE DE PURIFICARE ȘI
SEPARARE A COMPUȘILOR ORGANICI
Cromatografia reuneşte un grup important de metode de separare diverse care
permit separarea, izolarea, identificarea şi dozarea simultană a componenţilor din
amestecuri complexe pe baza pe repartiţiei diferite a componentelor între o fază
staţionară şi una mobilă.
Este cel mai vechi procedeu cromatografic (Tvet, 1906). Piesa esenţială în
această metodă de separare o constituie coloana cromatografică, confecţionată
dintr-un tub de sticlă, prevăzut la partea inferioară cu un robinet, ales astfel încât
raportul dintre diametrul coloanei şi lungimea sa să fie de 1:5 până la 1:20. În coloană
se găseşte faza staţionară, care este un material adsorbant poros (de ex.: silicagel,
alumină, cărbune, carbonat de calciu, amidon, zaharoza, etc.). La partea superioară a
coloanei se ataşează o pâlnie de separare cu solvent pentru eluţie. Cromatografia
plană se caracterizează prin forma geometrică plană a suportului fazei staţionare.
Această tehnică cromatografică include: cromatografia pe hârtie (CH) şi
cromatografia pe strat subţire (CSS). Separarea se bazează pe distribuţia
componentelor între două faze, una mobilă lichidă şi una staţionară. În cromatografia
pe hârtie (CH), 3 fază staţionară este fibra celulozică cu anumite caracteristici
structurale şi dimensionale.
În cromatografia în strat subţire (CSS), faza staţionară este silicagelul, alumina,
poliamide ca nylon-6 şi nylon-6,6, celuloză aminoetilată, amidonul etc., toate având
în
masă un liant pentru formarea stratului subţire pe un suport inert (plăcuţe de sticlă sau
folii de aluminiu). Faza mobilă este un amestec de solvenţi bine aleşi.
Laborator chimie organica nr. 7-11

nume reactie ecuatia reactiei substante si observatii

aparatura necesara transformari
chimice
1.Reacţia 2 Na + 2CH3-CH2-OH= 3-4 picături de Se formeaza
Stepanov 2CH3- CH2 -O Na+ H2 derivat precipiat tulbur
(reducerea 2R-X + H2 =2R-H + 2 HX halogenat, în 1-2
halogenului). mL alcool
etilic absolut,

Reacţii specifice C6H5-CO-CH3 + Br2 = C6H5- soluţie de iod şi Precipiat galben

halogenurilor de CO-CBr3 + 3HBr alcool etilic,
forma H-CX3 C6H5-CO-CBr3 + NaOH = NaOH 10%
Prepararea CHBr3 + C6H5-COONa
iodoformului. CH3-CH2-OH + 4 I2 + 6
NaOH = CHI3 + H-COONa +
5H2O + 5 NaI
Hidroliza CHCl3 + 4 NaOH=H-COONa + 3 NaCl + 2-3 mL de 1) precipita
bazică a 2H2O cloroform t alb
clorofor a) NaCl + AgNO3  AgCl + NaNO3 şi 2 mL abundent
mului b) HCOOH + 2 [Ag(NH3)2]OH  2Ag + soluţie de de AgCl;
(NH4)2CO3 + H2O NaOH 2) oglinzii
c) HCOONa+3NaOH+2KMnO4  10%.se de argint
K2MnO4+Na2MnO4+Na2CO3+2H2O imparte in sau de
trei argint
eprubete: metalic;
1)HNO3 3) se
AgNO3 1% observă
2) 1 mL de trecerea
reactiv lichidulu
Tollens i
3) KMnO4 4) violet în
1% negru şi
apoi în
verde
datorită
reacţiei
de
reducere
a
permang
anatului.
Reacţia C2H5 OH+ Na C2H5 O + 1/2 H2 1-2 mL Se observă
cu Na alcool etilic flacăra albastră
metalic; absolut, Na de ardere a
formarea hidrogenului.
alcoxizil În eprubetă
or sau rămâne etoxid
alcoolaţil de sodiu
or. dizolvat în
exces de etanol
sau ca
precipitat.
Hidroliza CH3- CH2 -O Na +H2O = CH3 -CH2- OH + Alcoolat, Are loc
alcoolatu NaOH apă hidroliza
lui distilată. alcoolatului, cu
formarea
alcoolului şi a
NaOH care
alcalinizează
mediul.
Reacţia Alcoola, Culoarea slab
xantogen sulfura de galbue
atului carbon Xantogenatul
(ester etilic al
sării de sodiu a
acidului
ditiocarbonic)
este solubil în
apă şi la
tratare cu o
soluţie saturată
de sulfat de
cupru formează
xantogenatul
cupros, de
culoare galben
închis,
Oxidarea CH3- CH2 -OH + K2Cr32O7 + 4 H2SO4= 2mL Se formează
blândă a CH3- CH= O + K2SO4 + Cr2(SO4) 3 + 7 soluţie aldehida
alcoolulu H2O bicromat de acetică, cu
i etilic. potasiu 5%, miros specific
2 mL acid
sulfuric
diluat 1:5 şi
1 mL
alcool
etilic.
Oxidarea 5CH3 CH2 OH+ 4 KMnO4 + 6 KMnO4 Se obţine un
energică H2SO4=5CH3 COOH + 2K2SO4 + 4MnSO4 5%, alcool precipitat
a + 11 H2O etilic. floconos, roşu-
alcoolulu CH3 COOH + NaOH = CH3 COO NaOH 5% brun,
i etilic. -Na +H2O FeCl3 1%.

Reacţia polialcool Apare o

cu acid (etilenglico coloraţie roz-
periodic l sau violetă, care
glicerină), evidenţiază
periodat de formarea
potasiu 5% aldehidei
acid formice.
sulfuric
10%.
Reacţia Glicerină, Apare o
cu soluţie de coloraţie roşie
pirogalol 5% în cazul
ul pirogalol glicerinei sau
galbenă în
cazul
etilenglicolului
.
3. Glicerină
Reacţia apă de
cu brom
bromul
Reacţia Fenol> Se observă
cu NaOH dizolvarea
alcalii. 10%. cristalelor în
soluţia alcalină.
Reacţia Fenol Apare coloraţia
cu clorură caracteristică
clorura ferică. fenolului
ferică respectiv.
Reacţia nitroderivat Soluţia se
Konoval methanol colorează în
ov. NaOH roşu sau roşu-
20%. brun.
HCl 10%
Reducere Nitrobenze se obţine o
a la ne coloraţie roşie.
amine Fier
aromatic HCl conc.
e.
Reacţia soluţie se formează
aminelor azotit de coloranţi
cu acid sodiu cu azoici, roşii sau
azotos. HCl 10%. galben-
anilină. portocalii.
Reacţia compus Se observă
cu fuxina carbonilic coloraţia roşie-
decolorat reactiv violetă,
ă (reacţia Schiff. specifică
Schiff). fuxinei. Prin
adăugare de
acid mineral
culoarea trece
în albastru-
violet, care
persistă în
cazul aldehidei
formice şi
dispare repede
în cazul
aldehidei
acetice.
Reacţia
de
culoare
cu fenoli.