1.

Analiza calitativa precizeaza felul elementelor care intra in componenta unei substante
pure sau felul componentilor care se gasesc intr-un amestec. Se bazeaza pe transformarea
elementelor dintr-un compus in alti compusi mai usor de identificat.
Analiza cantitativa precizeaza felul si cantitatea din fiecare element care se gaseste intr-o
anumita cantitate de substanta pura sau cantitatea din fiecare component al unui amestec de
substante. Se bazeaza pe transformarea elementului sau componentului cautat intr-o alta
substanta careia i se poate determina o proprietate fizica.
Gravimetria
Principiul metodelor gravimetrice este de a transforma componentul de determinat intr-o
substanta insolubila numita precipitat. In acest scop, proba de analizat este trecuta in solutie si
apoi este tratata cu solutia unui reactiv care transforma componentul din proba, in precipitat
insolubil, in mediul de reactie in care a avut loc precipitarea.
Volumetria
Este o parte a chimiei analitice cantitative in care determinarea concentratiei unuia sau mai
multor componenti dintr-o proba se bazeaza pe masurarea unor volume de solutie, solutie de
proba si solutie a unui reactiv de concentratie cunoscuta consumat intr-o reactie chimica.

2. Perceptibilitatea se poate manisfesta prin: formarea unui precipitat, dizolvarea lui,

degajarea unui gaz sau formarea unei coloratii specifice
Formarea de precipitat se observa prin aparitia unei faze solide insolubile in momentul tratarii
solutiei de analizat cu solutia reactivului, ambele fiind omogene.
Exemple:
Ag+ + Cl- → AgCl↓
ion argint ion clorura clorura de argint

Dizolvarea precipitatului este fenomenul invers precipitarii, cand, in anumite conditii,

precipitatul format se dizolva, iar solutia eterogena care continea o faza solida si una lichida
omogena, contine acum o singura faza.
ex.: dizolvarea precipitatului albastru de Cu(OH)2 de catre glicerina cu formarea gliceratului de
Cu (lichid albastru).
Degajarea de gaz se produce mai ales in cazul substantelor care contin ioni carbonat (CO32-),
amoniu (NH4+), sulfura (S2-).
Exemple:
2H+ + S2- → H2S↑
proton ion sulfura hidrogen sulfurat
Gazul degajat trebuie identificat, fie cu ajutorul simturilor, fie folosind alti reactivi. Hidrogenul
sulfurat si amoniacul se identifica usor dupa mirosul caracteristic. Dioxidul de carbon se
identifica prin trecerea printr-o solutie de hidroxid, care se tulbura in urma formarii ionului
carbonat.
Formarea unei coloratii specifice se produce fara formarea unui precipitat, solutia fluida
ramanand omogena.
Exemple:

Cu2+ + 4NH3 → [Cu(NH3)4]2+

ion cupric amoniac ion tetraamoniaco cupric (culoare albastra)

3. Selectivitatea se manifesta prin posibilitatea unui reactiv sau a unei reactii de a avea
loc pentru un grup de elemente cu un numar redus sau cu un singur element. Reactiile si reactivii
pot fi de grupa, selectivi sau specifici.
Reactivii de grupa sunt H2S, HCl, (NH4)2S, NaOH. Utilizand un reactiv de grupa se pot precipita
si separa elemente care reactioneaza numai cu acesta.
Reactivii selectivi, reactionand cu un numar redus de elemente, permit separarea acestora de alte
elemente.
Selectivitatea poate fi urmarita prin creerea celor mai potrivite conditii de mediu, alegerea starii
de valenta potrivite pentru elementul de analizat, mascarea unui component deranjant prin
transformarea intr-o combinatie complexa insolubila si stabila, separarea componentilor
deranjanti prin extractia cu solventi selectivi sau cu schimbatori de ioni.
. Alegerea celei mai potrivite conditii de mediu. Deoarece o reactie a unui reactiv cu un element
sau cu un component al unui amestec nu e pozitiva in orice conditii de mediu, pentru
identificarea componentului respectiv trebuie asigurate conditiile in care reactia sa aiba loc.
exemplu: Zn2+ + S2- → ZnS (sulfura de zinc)
Precipitarea ionilor de Zn2+ sub forma de sulfura poate avea loc numai in mediu neutru
(pH=7) sau slab acid (pH=5-6.9). In mediu puternic acid (pH=1-5) sau puternic bazic (pH > 9),
reactia este negativa.
Alegerea celei mai potrivite stari de valenta. Ionii care pot exista in mai multe stari de valenta
nu pot fi identificati cu acelasi reactiv in oricare din starile lor de valenta.
exemplu: ionii feric (Fe3+) si feros (Fe2+). Ionul feric (Fe3+) se identifica cu ion sulfocianura
(SCN-), dand o coloratie rosu intens, spre deosebire de ionul feros care nu reactioneaza cu SCN -.
Pentru identificarea Fe2+, solutia trebuie acidulata cu un acid oxidant (HNO 3), care oxideaza
ionul Fe2+ la Fe3+, iar apoi poate fi identificat cu SCN-.
Mascarea unui component prin transformarea intr-o combinatie complexa stabila si
insolubila
In practica, exista situatii in care un component nu poate fi pus in evidenta in prezenta altui
compus, deoarece ambii reactioneaza cu acelasi reactiv, iar colorariile formate nu se pot deosebi.
exemplu: ionii Fe3+ si Co2+ reactioneaza cu SCN- astfel:
Fe3+ + 6 SCN- → [Fe(SCN)6]3-
ion feric ion sulfocianura ion hexasulfocianoferic (rosu
intens)
Co2+ + 4 SCN- → [Co(SCN)4]2-
ion cobalt ion sulfocianura ion tetrasulfocianocobalt
(albastru)
Ionii Fe3+ impiedica identificarea ionilor Co2+ din aceeasi solutie cu SCN-. Pentru identificarea
Co2+ e necesara transformarea Fe3+ intr-o combinatie complexa stabila si nedisociabila, din care
acesta sa nu reactioneze cu SCN- Aceasta se poate realiza prin complexarea Fe3+ cu F-.
Fe3+ + 6 F- → [Fe(F)6]3-
ion feric ion fluorura ion hexafluoroferic (stabil si
nedisociabil)
Separarea componentului deranjant prin extractie
Compusii care deranjeaza identificarea unui alt compus din amestec pot fi separati (eliminati)
prin extractie cu un solvent organic selectiv. Acesta trebuie sa dizolve numai compusii cu
solubilitate in solvent mai mare decat in apa. Distributia concentratiei componentului in faza
organica si in cea apoasa este data de coeficientul de repartitie Nernst (K).
c 1⋅V 1
K=
c 2⋅V 2
4.Sensibilitatea

Este caracterizata de posibilitatea determinarii unui component chiar daca acesta se

gaseste in concentratii foarte mici. Sensibilitatea e caracterizata de limita de recunoastere
(detectie) si de limita de dilutie.
Limita de detectie - cantitatea minima dintr-un component care poate fi identificata in mod cert
printr-o reactie sau cu un reactiv chimic. Reactia este cu atat mai sensibila cu cat limita de
detectie este mai scazuta. Se poate exprima in micrograme (µg), ppm, ppb.
Limita de dilutie - e data de volumul maxim de solutie in care se poate determina in mod cert o
cantitate
dintr-un component egala cu limita de detectie.

5. produsul de solubilitate (PS). El reprezinta cantitatea maxima de substanta care se poate

dizolva intr-un volum sau o masa data de solvent pentru a se obtine o solutie saturata.

AB ↔ A + + B-
precipitat solutie

[ A + ][ B− ]
K= ⇒ K [ AB ]nedisociat =[ A + ][ B− ]
[ AB ]nedisociat (9)

PS =K [ AB ]nedisociat = [A+][B-]
AmBn ↔ mAn+ + nBm-

[ A n+ ]m [ Bm− ]n
K= ⇒ K [ A m Bn ]nedisociat =[ A n+ ]m [ B m− ]n ⇒ PS =[ A n+ ] m [ Bm− ]n
[ A m Bn ]nedisociat (11)

Daca precipitatul dizolvat are concentratie molara constanta (C), ionii rezultati din
disocierea totala, au concentratiile lui An+ si Bm- , mC, respectiv nC. Deci, PS devine:

PS =( mC )m⋅( nC )n =m m⋅n n⋅C ( n+m) (12)

Deci, concentratia de precipitat dizolvat este:
C=
√
(n+m ) PS
mm⋅nn

6. Efectul marimii particulelor asupra solubilitatii precipitatelor

Precipitatele sunt alcatuite din particule de dimensiuni diferite si, in contact cu solutia
saturata, are loc o dizolvare mai accentuata a particulelor mai mici. Calitativ, fenomenul se poate
explica daca se are in vedere influenta fortelor care actioneaza asupra particulelor de la suprafata
cristalului. Particulele de la suprafata cristalului sunt atrase de catre cele din interior cu o forta cu
atat mai mare cu cat cristalul este mai mare si vor fi impiedicate sa treaca in solutie. Daca
cristalul este mic si forta de atractie dinspre interior este mica si probabilitatea ca particula de la
suprafata cristalului sa treaca in solutie este mare. Deci, numarul de particule care trec in solutie
de pe suprafata unor cristale mici este mai mare decat in cazul cristalelor mari. Numarul de
particule care trec din solutie pe cristal este acelasi si pentru cristalele mici si pentru cele mari. In
consecinta, pentru aceeasi substanta, o solutie poate fi saturata fata de cristalele mari si
nesaturata fata de cele mici.
Influenta marimii particulelor asupra solubilitatii precipitatului poate fi dedusa si pe baze
termodinamice, considerand particulele de forma sferica.
4 πr 3
V= =nV S
3
7. Influenta dizolvantului asupra solubilitatii precipitatului
Precipitatele sub forma de saruri ionice se dizolva mai usor in solventi polari cu constanta
dielectrica mare. Pentru deducerea influentei solventului asupra solubilitatii precipitatului trebuie
sa se aiba in vedere cele 2 etape ale dizolvarii:
I - invingerea fortelor de atractie cu care ionul este retinut in reteaua cristalina, fenomen ce
implica un consum energetic cel putin egal cu energia de retea (Er)
II - orientarea moleculelor solventului fata de ionii desprinsi din cristal, cand se degaja o
cantitate de energie egala cu energia de solvatare (ES)
n+ m− n+ m−
Am Bn −⃗
Er mA +nB + E S mA ( H 2 O) x +nB
⃗ ( H 2 O )y
 AmBn

-Er Ed

mAn+ + nBm- mAn+(H2O)x + nBm-(H2O)y

+ES

8. Efectul ionului comun

Echilibrul de precipitat este influentat de prezenta in solutie a unuia dintre ionii care intra
in compozitia precipitatului, situatie in care se micsoreaza solubilitatea precipitatului. Prezenta
ionului comun se poate asigura prin adaugare de mic exces din reactivul precipitant .
AmBn ↔ mAn+ + nBm-
PS AmBn = [An+]m [Bm-]n
(27)
[An+] = mS
(28)
[Bm-] = nS
(29)

PS = (mS)m (nS)n
(30)

Daca se adauga un exces de reactiv care contine unul dintre ionii comuni A n+ sau Bm-, ionul An+
adaugat avand concentratia cA, iar ionul Bm- adaugat avand concentratia cB,
concentratia totala An+ va fi:
[An+]total = mS + cA
(31)
si PS devine:
PS = (mS + cA)m (nS)n
(32)
iar concentratia totala Bm- va fi:
 [Bm-]total = nS + cB
(33)
si PS devine:
PS = (mS)m (nS + cB)n
(34)
Rezolvarea ecuatiilor permite determinarea solubilitatii in cele doua situatii. Pentru simplificare,
in practica, se poate aproxima, avand in vedere ca solubilitatea molara (S) este mica, iar excesul
de reactiv adaugat este mare. Astfel:
cA >> S, deci cA+S ~ cA
cB>>S, deci cB+S ~ cB
Pentru exces An+, PS din relatia (32), devine:
P S = (cA) m (nS)n
(35)

( nS )n =
PS
c m
A
⇒nS= n
PS
cA √
⇒ S An + =
m
1
n √
n PS
cA
m

(36)
Pentru exces Bm-, PS din relatia (34), devine:
PS = (mS)m (cB) n
(37)

√ √
PS PS 1 m PS
( mS )m = ⇒ mS= m ⇒ S B m− =
c c m cB n
Bn Bn

9. Efectul salin se manifesta la adaugarea unui electrolit ce nu are ioni comuni cu ai

precipitatului si nu reactioneaza cu acesta. In acest caz are loc o crestere a solubilitatii
precipitatului, datorita atractiei dintre ionii electrolitului si ai precipitatului. Pentru explicarea
acestui fenomen se va utiliza in loc de concentratie, activitatea a si in loc de PS, solubilitatea
absoluta KS.
a=f·c (42)
unde: f - factor de activitate
 AmBn ↔ mAn+ + nBm-
Se defineste KS ca fiind:
Ks = [An+]m [Bm-]n f+m f-n (43)
Ks = PS f±(m+n) (44)
KS
PS =
f (m +n)
± (45)
Logaritmand ecuatia (45) se obtine:
log PS = log KS - log f±(m+n) (46)
−log f (m +n) =0 .5 z A zB √ j
± (47)
unde: 0.5 - constanta globala; zA, zB - sarcinile ionilor, j - forta ionica a solutiei
zA = zB = zi (48)
Din inlocuirea ecuatiilor 47, 48 in 46, se obtine:
log P S =log K S +0 . 5 z 2 √ j
i

10. Efectul pH-ului asupra solubilitatii

Solubilitatea unui precipitat poate fi influentata nu numai de natura solventului, ci si de
felul ionilor in care poate disocia solventul. Daca solventul este apa, H + si HO- rezultati din
disocierea apei pot influenta solubilitatea, fie prin efectul ionului comun, fie prin reactia dintre
ionii precipitatului si H+ si HO- din solutie. Efectul ionului comun poate explica solubilitatea
hidroxizilor de Ca si Mg la cresterea concentratiei de HO-.
Precipitarea din saruri ale acizilor tari cu acizi tari
Reactii dintre ionii solventului si ai precipitatului pot aparea in cazul precipitarii unor ioni
din saruri ale acizilor tari, precipitarea realizandu-se cu acizi tari.
Ag+ + NO3- + H+ + Cl- ↔ AgCl + NO3- + H+
Ba2+ + 2Cl- + 2H+ + SO42- ↔ BaSO4 + 2Cl- + 2H+
In aceasta situatie, pH-ul solutiei nu se modifica semnificativ, iar solubilitatea
precipitatului nu va fi influentata de pH. Acest comportament este valabil in cazul in care
concentratia acidului tare din solutia in care se afla precipitatul este mai mica decat 0.1M.
 La concentratii mai mari de 0.1M, solubilitatea precipitatului creste datorita cresterii pH-
ului solutiei. Aceasta influenta se manifesta si la acizii polibazici la care disocierea are loc in
proportie mai mare in prima etapa.
H2SO4 ↔ H+ + HSO4- K1 > K2
HSO4- ↔ H+ + SO4-2 K2 = 1.2 x 10-2
In cazul sulfatilor, solubilitatea poate fi influentata odata cu cresterea concentratiei
protonilor, daca PS al sulfatului e mai mare. In acest caz, nu poate fi neglijata influenta pH-ului
asupra solubilitatii.
Precipitarea din saruri ale acizilor tari cu acizi slabi
pH-ul poate influenta solubilitatea precipitatului daca precipitarea are loc din saruri ale
acizilor tari cu acizi slabi.
Ag+ + NO3- + CH3COOH ↔ CH3COOAg + NO3- + H+
Ca2+ + 2Cl- +HOOC-COOH ↔ (COO-)2Ca2+ + 2H+ +2Cl-
In acest caz al precipitarii cu acizi slabi, are loc o variatie apreciabila a pH-ului, rezultand
un acid tare total disociat.
CH3COOAg ↔ CH3COO- + Ag+
HNO3 ↔ NO3- + H+
CH3COO- + H+ ↔ CH3COOH
Ag+ + NO3- ↔ AgNO3 ↔ Ag+ + NO3-
Acidul slab, fiind putin disociat, fixeaza ionii precipitatului, concentratia acestuia scazand
in solutie. Aceasta se reface prin dizolvarea unor noi cantitati de precipitat.
Solubilitatea CH3COOAg este data de suma concentratiilor ionilor Ag + si CH3COO- din solutie,
dar ionii acetat sunt cuplati cu protonii formand acid acetic, deci se va considera suma
concentratiilor ionilor acetat si acidului acetic (relatia 63).
SCH3COOAg = [Ag+] = [CH3COO-] + [CH3COOH] (63)
Produsul de solubilitate se exprima astfel:
PS CH3COOAg = [Ag+] [CH3COO-] (64)
Concentratia ionilor acetat se exprima:
[CH3COO-] = PS CH3COOAg / [Ag+] (65)
Acidul acetic format in solutie se gaseste intr-un echilibru:
CH3COOH ↔ CH3COO- + H+
iar, constanta de aciditate este:
[ CH 3 COO− ][ H + ] [ CH 3 COO− ] [ H + ] PS[ H+ ]
K a= ⇒[ CH 3 COOH ]= ⇒[ CH 3 COOH ]=
[ CH 3 COOH ] Ka [ Ag+ ] K a

11. Volumetria bazata pe reactii de neutralizare se bazeaza pe reactia dintre un acid si o baza.
Se masoara volumul de acid sau baza de concentratie cunoscuta, necesar pentru neutralizarea
unui anumit volum de baza si acid de concentratie necunoscuta
Fenolftaleina
Aceasta structura se modifica in mediu acid sau in mediu bazic prin eliminarea unei molecule
de apa dintre gruparea OH alifatica si gruparea COOH sau prin eliminarea unei molecule de apa
dintre OH aromatic (fenolic) si OH alifatic, iar gruparea COOH reactioneaza cu baza adaugata,
transformand-o intr-o sare ce poate disocia in ionii componenti.

OH OH OH OH OH O

C OH C O C
-
C COOH C CO C COO

Structuri fenolftaleina
neutru acid (incolora) bazic
(roz)
Schimbarea culorii se produce datorita schimbarii structurii in mediu acid, respectiv in mediu
bazic
12. Permanganometria
Deoarece potentialul de oxidare al sistemului MnO 4-/Mn2+ este mare, solutiile de KMnO4 pot fi
folosite ca oxidanti in mediu acid, bazic si neutru.
Mediu acid:
2KMnO4 + 10FeSO4 + 8H2SO4 = 2MnSO4 + 5Fe2(SO4)3 + K2SO4 +8H2O

Mediu neutru:
4KMnO4 + 2H2O = 4MnO2 + 4KOH + 3O2

Mediu bazic
MnO4- + e- = MnO42-
13. Iodometria
Iodometria, ca parte integrantă a volumetriei prin reacţii redox, are la bază reacţia de
oxidare sau reducere a iodului.
2 I- - 2 e -  I2
Iodul pus în libertate de un oxidant (K 2Cr2O7) este dozat ulterior cu un reducător
(Na2S2O3) în prezenţa amidonului ca indicator; acesta formează în mediu de reacţie un compus
albastru intens de forma
[(C6H10O5)4 I]·4 I
Ţinând seama de potenţialele de oxido-reducere ale celor două sisteme
I2 + 2 e -  2 I- ; E0 = 0,62 V la pH = 0-7; sistem oxidant

−
2S2 O2− 2−
3 −2e ⇔ S4 O 6 ; E0 = 0,22 V la pH = 2-9; sistem reducător,
reacţia dintre iod şi tiosulfatul de Na se poate scrie în felul următor:
2 Na2S2O3 + I2 = 2 NaI + Na2S4O6
Practic, soluţia care conţine oxidantul se acidulează cu acid clorhidric apoi se tratează cu
iodură de potasiu în exces:
K2Cr2O7 + 6 KI + 14 HCl = 2 CrCl3 + 8 KCl + 3 I2 + 7 H2O
Excesul de iodură de potasiu este necesar pe de o parte, pentru dizolvarea I 2 degajat care
în apă este greu solubil, iar pe de altă parte, pentru a favoriza degajarea completă a I 2 (reacţie de
oxidare: 2 HI + [O]  I2 + H2O), reactia fiind reversibilă, iar mărirea concentraţiei ionilor I -
deplasand echilibrul spre dreapta; în acelaşi mod acţionează prezenţa ionilor H + din acidul
adăugat.
14. Bicromatometria
Se foloseste ca agent oxidant K2Cr2O7 care formeaza un sistem redox de tipul: Cr2O72- / Cr3+
reactia cu acid sulfuric