CURSUL 4

ECHILIBRE DE DIZOLVARE

1
  Soluţii, concentraţii
Electroliţi, neelectroliţi
 Legea acţiunii maselor
 Solubilitate. Produs de
solubilitate. Repartiţia
unei substanţe între doi
solvenţi nemiscibili

OBIECTIVE
2 2
 Soluţii: definiţie, compoziţie, exemple

 mediu dispersant (solvent)

Soluţia
 fază dispersată (solut, solvit)

Avantaje practice ale soluţiilor:

o locul de desfăşurare a majorităţii reacţiilor chimice;

o puncte de topire/solidificare mai scăzute decât solventul pur;
o proprietăţi fizice diferite de ale solventului.

3
gaz sau solid dizolvat în lichid  solvent = lichidul
aceeaşi stare de agregare  solvent = componentul
care predomină cantitativ

Soluţie Stare de agregare Descriere

aer gazoasă amestec de gaze
sifon lichidă CO2 dizolvat în apă
saramură lichidă NaCl dizolvată în apă
amalgam solidă Hg (lichid) şi Ag
(solid)

soluţie lichidă obţinută din

mixarea a două solide
4
Caracterizarea compoziţiei unei soluţii

Calitativ:  soluţii diluate (conţin relativ

puţină substanţă dizolvată)
 soluţii concentrate (conţin
relativ multă substanţă dizolvată)

Exemple: HCl – 37%; H2SO4 – 98%

Cantitativ:  concentraţie = cantitatea

de substanţă dizolvată într-o
cantitate dată de soluţie (sau
solvent)
5
Concentraţia procentuală de masă

md
c% w/w = ⋅ 100 (% w/w)
m
Concentraţia procentuală de volum

Vd
c% v/v = ⋅ 100 (% v/v)
V
Concentraţia molară

νd md ( g )
c= =
V  g  (mol/L) sau M
μd   ⋅ V ( L)
 mol 
[NaCl] = concentraţia molară de NaCl 6
Electroliţi, neelectroliţi

Teoria ionică a soluţiilor (Svante Arrhenius, 1887)

ELECTROLIŢI 1903 – Premiul Nobel (Chimie)

substanţe care la dizolvarea în apă disociază în ioni

Tipuri:
electroliţi tari
electroliţi slabi

9
La dizolvarea în apă, electroliţii tari disociază total, dând
soluţii care conţin doar ioni
 Acizi tari: HClO4, HI, HBr, H2SO4 (faţă de primul
proton), HCl etc
 Baze tari: KOH, Ba(OH)2, CsOH, NaOH etc
 Săruri: AgCl, NaCl, NaHCO3, CH3COOK etc

Reacţiile de
disociere în ioni ale
electroliţilor tari
sunt ireversibile

10
Soluţiile electroliţilor slabi sunt amestecuri de ioni şi
molecule rămase nedisociate
 Acizi slabi: CH3COOH, H2CO3, H3PO4 etc
 Baze slabe: NH3, H2O etc

Reacţiile de
disociere în ioni
ale electroliţilor
slabi sunt
reversibile

⎯⎯
CH 3COOH ←⎯→ CH COO − + H +
⎯ 3
11
 Numele de electroliţi e dat de
conductibilitatea electrică bună a
soluţiilor lor

12
Neelectroliţi

la dizolvarea în apă nu disociază în ioni

 glucoza
 ureea

13
Legea acţiunii maselor
k1
⎯⎯→ CH ( g ) + H O ( g )
CO ( g ) + 3 H 2 ( g ) ←⎯⎯
k
4 2
2

15
Cato Guldberg, Peter Waage (1867)
Reacţie chimică reversibilă:

ν 1 A1 + ν 2 A2 ←
⎯ ⎯→ ν 3 A3 + ν 4 A4
⎯⎯
k1
k 2

Constanta de echilibru:

ν3 ν4
c3 ⋅ c4
K c = ν1 ν 2
c1 ⋅ c2

 interpretarea calitativă a desfăşurării reacţiei;

 precizarea sensului de desfăşurare a reacţiei;
 calculul concentraţiilor de echilibru.
16
 Solubilitatea

A (pur) ↔ A (soluţie)

http://phet.colorado.edu/index.php [ A]solutie
Kc =
[ A]pur

[ A]pur = const.

K c = [ A]solutie = s A
19
În general solubilitatea compuşilor ionici
creşte cu temperatura

20
 T mare  agitaţie termică puternică 
probabilitate mare de dislocare a
moleculelor de solut din stare cristalină
procese de dizolvare:
- exoterme (NaOH, CaCl2, MgSO4)
- endoterme (NH4NO3, NH4Cl, uree)

21
 o Nesaturate

Soluţii: o Saturate
o Suprasaturate

Ex: Na2S2O3 s(20oC) = 500 g/L

s(100oC) = 2300 g/L

22
Produs de solubilitate

AB (pur) ↔ A+ + B- (solutie)
+ −
K c = [ A ]solutie ⋅ [ B ]solutie = PAB

o Ex: Formarea calculilor renali

23
Valori ale produsului de solubilitate la câteva săruri biionice

Formulă chimică Produs de solubilitate

(M2)
CH3COOAg 2∙10 – 3
MgCO3 10 – 5
CaSO4 2,4∙10 – 5
BaSO4 1,1∙10 – 10
AgCl 1,8∙10 – 10
CuS 6∙10 – 36
HgS 1,6∙10 – 52

24
 Solubilitatea unui compus ionic scade atunci când soluţia
conţine ioni identici cu cei rezultaţi din disocierea sa
(efect de ion comun)
Exemplu
sCaCO3 = ? a) În apă PCaCO3 = 3,8 ⋅ 10 −9 M 2
b) În Na2CO3 0,1 M

a) În apă
2+ 2−
CaCO 3 ⎯
⎯→ Ca + CO 3
Dizolvarea are loc până când:
2+ 2−
[Ca ]⋅ [CO ] = PCaCO 3
3

s1 s1 −5
s1 = PCaCO 3 = 6,1 ⋅ 10 25M
b) În Na2CO3 0,1 M
+ 2−
Na 2CO3 ⎯
⎯→ 2 Na + CO 3

[CO32− ]1 = [ Na 2CO3 ] = 0,1 M

Dizolvarea are loc până când:

[Ca 2+ ]⋅ [CO32− ]total = PCaCO3

s2 s2+[CO32-]1
−8
s2 = 3,8 ⋅ 10 M (soluţia ecuaţiei de gradul II)

−5
s1 = PCaCO 3 = 6,1 ⋅ 10 26M
Solubilitatea gazelor

A (gaz) ↔ A (soluţie)
[gaz]solutie sgaz
KH = =
pgaz pgaz

sgaz = K H ⋅ pgaz o Legea lui Henry

28
o Solubilitatea gazelor creşte cu creşterea presiunii
Legea lui Dalton:

“Presiunea unui amestec de gaze este egală cu suma

presiunilor parţiale ale componentelor sale.”

29
Legea lui Henry explică eliberarea bulelor de gaz la
deschiderea unei sticle de băutură carbogazoasă

30
Efecte ale modificării presiunii asupra solubilităţii gazelor:
- scafandrii de mare adâncime
- anestezice inhalatorii 31
Efectele oxigenului

Efectele azotului

efect narcotic
între 30 şi 60 m
adâncime 32
Boala de decompresie
la fiecare minut de
(aeroembolia)
scufundare la mare
adâncime se recomandă
3 – 8 minute de
readaptare lentă

Amestecuri de gaze folosite :

aer (maxim 60 m)
oxigen (maxim 6 m)
Trimix (10/70 max 100 m)
Nitrox (Nitrox32 max 34 m)

http://www.iantd.com/rebreather/
phys.html

33
 Anestezice de ieri …

Protoxid de azot (oxid nitros, N2O)

• gaz incolor;
• folosit în terapie din 1798 (Humphrey Davy);
• folosit ca anestezic din 1844 (Horace Wells);
• utilizat în amestec cu O2 (2:1) ca “preanestezic”.

Eter (CH3-CH2-O-CH2-CH3)
• lichid foarte volatil şi inflamabil;
• folosit ca anestezic din 1840.

Cloroform (CHCl3)
• lichid foarte volatil şi inflamabil;
34
• folosit ca anestezic din 1847 (James Simpson).
şi de azi …
Sevofluran Desfluran
Anestezic volatil
(1995) (1992)
Stare lichid lichid
frecvent
MAC (% v/v) 1,85 6
folosite
P sange/gaz 0,42 0,68
P lipide/gaz 19 47

MAC = concentraţia alveolară minimă

canestezic dizolvat in sange

Psange:gaz =
canestezic in amestecul inhalat
coeficient de partiţie sânge:gaz 35
Aparat de anestezie

36
o Solubilitatea gazelor scade cu creşterea temperaturii

Efecte ale modificării presiunii asupra solubilităţii gazelor:

- scafandrii de mare adâncime
- anestezice aflate în stare gazoasă 37
o Coeficientul lui Bunsen:

cgaz = α gaz ⋅ pgaz sgaz = K H ⋅ pgaz

Vgaz dizolvat in solutie

α gaz = la pgaz = 1 atm
Vsolutie

Exemple: (la 37oC)

αCO2 = 0,52 ml CO2/ml solutie la pCO2 = 1 atm

αO2 = 0,024 ml O2/ml solutie la pO2 = 1 atm
38
Repartiţia unei substanţe între doi solvenţi

A (solvent β) ↔ A (solvent α)

• Coeficient de partiţie:
[ A]α
Kc = = Pα:β
[ A]β
• Octanol: C8H17OH (similitudini cu lipidele)

[ A]oct
Poct :apa =
[ A]apa
http://logkow.cisti.nrc.ca/logkow/search.html
39
• Clasificarea solviţilor:

- Hidrofili: Poctanol:apa < 1

- Hidrofobi: Poctanol:apa > 1

40
Substanţele hidrofile se integrează în reţeaua de punţi de
hidrogen dintre moleculele de apă

uree - apă

glucoză - apă

compus ionic - apă 41

Moleculele substanţelor hidrofobe se agregă pentru a
minimiza suprafaţa de contact cu moleculele de apă

42
După parcurgerea acestui curs studentul trebuie să:
• cunoască definiţia şi compoziţia unei soluţii, dând exemple;
• caracterizeze calitativ o soluţie;
• scrie formulele de definiţie pentru concentraţia procentuală
de masă, de volum şi concentraţia molară şi să aplice aceste
formule în rezolvările de probleme;
•caracterizeze evoluţia în timp a unei reacţii chimice
reversibile;
• scrie expresia matematică a legii acţiunii maselor;
• definească electroliţii şi neelectroliţii, dând exemple de clase
de substanţe din fiecare tip;
• definească solubilitatea unei substanţe într-un solvent şi să
identifice factorii de care depinde aceasta;
• cunoască noţiuni legate de dizolvarea electroliţilor respectiv
gazelor într-un solvent;
• descrie repartiţia unei substanţe între doi solvenţi
nemiscibili. 43