C.

REACŢII CU SCHIMB DE IONI SAU MOLECULE

REACŢII DE COMPLEXARE

Sunt reacţiile prin care se obţin combinaţii complexe. Combinaţiile

complexe,compuşii de coordinaţie sau, simplu, complecşi sunt combinaţiile
care conţin un atom sau un ion central (de obicei un metal) de care sunt
legaţi prin legături covalente coordinative molecule neutre sau ioni (aşa-
numiţii liganzi).
În funcţie de suma sarcinilor ionului central şi a grupărilor care-l
înconjoară, combinaţia complexă poate fi un anion sau un cation : ;
[Fe(CN)6]4 ; [NH4]+.
Numărul de molecule sau ioni (liganzi) care se leagă de ionul central
poartă numele de număr de coordinaţie. În general, numărul de coordinaţie
are valori cuprinse între 2 şi 6 şi foarte rar valoarea 7 sau 8. Ca atom central
poate funcţiona aproape oricare din elementele sistemului periodic, dar cea
mai mare tendinţă de a forma complecşi o au metalele tranziţionale; la
rândul lor, liganzii pot fi foarte diferiţi, de la ioni monoatomici simpli până
la substanţe organice cu structuri foarte complicate. Ca liganzi în aceşti
compuşi apar fie
- molecule neutre, ca: NH3 , H2O, H2N - H2C− - CH2 - NH2
(etilendiamina),
- fie ioni, ca : F−, Cl− , Br −, SO3 2− , SCN−.

OBŢINEREA UNOR COMBINAŢII COMPLEXE

EXPERIENŢA 1 : Se introduc într-o eprubetă 2 - 3 ml dintr-o soluţie de

CuSO4 şi apoi se adăugă o soluţie apoasă de NH 3 până la apariţia
precipitatului de culoare verde-albastru. Se adăugă în continuare o soluţie
de amoniac până la dizolvarea precipitatului; se observă că în eprubetă
culoarea soluţiei se schimbă în albastru intens.
Scrieţi ecuaţia reacţiei
………………………………………………..

EXPERIENŢA 2 : Într-o eprubeta cu 1 - 2 cm3 de soluţie de CuSO4 de

concentraţie
0,1 M turnaţi câteva picături de soluţie de NaOH 1M . Se formează un
precipitat albastru, gelatinos de Cu(OH)2. Se adăuga , în picături, soluţie de
NH3 1M, agitând eprubeta. Se observă dispariţia precipitatului şi colorarea
soluţiei în albastru intens, datorită formării combinaţiei complexe,
hidroxidul de tetraaminocupru (II).
Ecuaţiile reacţiilor care au loc sunt:
………………………………………………….
………………………………………………….

EXPERIENŢA 3 : Într-o eprubetă ce conţine 3 ml soluţie de AlCl 3 se

introduce, în picături, o soluţie de NaOH. Se observă apariţia unui precipitat
gelatinos alb de Al(OH)3. Dacă se continuă adăugarea de NaOH, se observă
dizolvarea precipitatului . Ecuaţiile reacţiilor care au avut loc sunt :
AlCl3 + 3 NaOH = Al(OH)3 + 3NaCl
Al(OH)3 + NaOH = Na[Al(OH)4].

Aplicaţiile combinaţiilor complexe

Cele mai frecvente utilizări ale combinaţiilor complexe sunt în analiza

chimică. O serie de ioni ai metalelor, datorită uşurinţei de a forma
combinaţii complexe, caracterizate prin culoare intensă sau prin solubilitate
redusă, se pot determina prin analiza calitativă sau cantitativă.
Exemple de identificare a unor ioni:
(I) Într-o eprubetă se introduc 2-3 ml dintr-o soluţie de FeCl 3 în care se
adăugă o soluţie apoasă de K4[Fe(CN)6]. Se observă apariţia unui
precipitat albastru (albastru de Berlin) insolubil în H 2O şi în HCl
diluat. Ecuaţia reacţiei este:

4FeCl + 3K4[Fe(CN)6] = Fe4[Fe(CN)6]3 + 12KCl

Reacţia este caracteristică pentru ionul Fe3+; daca soluţia ce conţine

ionii respectivi este foarte diluată, se obţine o soluţie albastră, ceea ce
permite determinarea prezentei Fe3+ în urme.
(II) Într-o eprubeta în care se găsesc 2-3 ml soluţie conc. de Co(NO3)2 se
adăugă 1-2
ml eter etilic şi apoi o soluţie de KSCN. Se obţine o coloraţie intens
albastra, caracteristică pentru Co2+. Ecuaţia reacţiei este:

Co2+ + 4SCN− [Co(SCN)4]2−

(III) Într-o eprubetă în care se află 2-3 ml dintr-o soluţie de CuSO4 se
adăugă câteva picături de acid acetic şi apoi 2 ml dintr-o soluţie de
K4[Fe(CN)6]. Se observă formarea unui precipitat de culoare brun-
roşcată. Ecuaţia reacţiei este:

2CuSO4 + K4[Fe(CN)6] Cu2[Fe(CN)6] + 2K2SO4.

Dacă ionii de Cu2+ sunt în concentraţie mică, în soluţie se obţine o

coloraţie roză. Reacţia permiţând evidenţierea Cu în urme.

REACŢII DE PRECIPITARE

Reacţiile de precipitare sunt reacţiile chimice care au loc cu formarea unei substanţe
greu solubile (practice insolubile), numită precipitat.

Ba(NO3)2 + CuSO4 BaSO4 (ppt) + Cu(NO3)2

ionic:
Ba2+ + 2NO-3 + Cu2+ + SO2-4 BaSO4 (ppt) + Cu2+ + 2NO-3

Solubilitatea (S) reprezintă cantitatea maximă dintr-o substanţă care se dizolvă într-
o anumită cantitate de solvent, la o anumită temperatură.

Pentru ecuaţia
(BA)s B+ (aq) + A-(aq)
se poate scrie
Ps = B+ A- unde Ps este produs de solubilitate
Produsul de solubilitate reprezintă mărimea care indică posibilitatea ionilor de a
trece într-o formă greu solubilă.
Solubilitatea (S), în moli/l se calculează astfel:
B+ = A- = S
Ps = B+2 = A-2 = S2

IDENTIFICAREA CATIONILOR
Identificarea Pb2+ se face cu H2SO4 PbSO4 (ppt alb)
Identificarea Cu2+ se face cu reactiv Schweitzer Cu(OH)2 (ppt albastru deschis)
Identificarea Cu2+ se face cu KI CuI (ppt negru) care se descompune în CuI (ppt alb) şi
I2
Identificarea Fe2+ se face cu NaOH  Fe(OH)2 (ppt alb-verzui)
Identificarea Fe2+ se face cu K3Fe(CN)6 Fe3Fe(CN)62 (ppt albastru, albastru de
Turnbull)
Identificarea F3+ se face cu KSCN  K3Fe(SCN)6 (ppt roşu-sângeriu)
Identificarea Ca2+ se face cu CaC2O4  CaC2O4 (ppt alb)
Identificarea Ba2+ se face cu (NH4)2SO4  BaSO4 (ppt alb)

IDENTIFICAREA ANIONILOR
Identificarea SO42- se face cu BaCl2  BaSO4 (ppt alb)
Identificarea SO42- se face cu (CH3COO)2Pb  PbSO4 (ppt alb)
Identificarea CO32- se face cu H2SO4  H2CO3 (CO2 + H2O) se observă efervescenţă
Identificarea CO32- se face cu AgNO3  Ag2CO3 (ppt alb)
Identificarea CO32- se face cu BaCl2  BaCO3 (ppt alb)
Identificarea S2- se face cu Na2S  PbS (ppt negru)
Identificarea NO2- se face cu H2SO4  NO2  (vapori bruni)
Identificarea NO2- se face cu AgNO3  AgNO2 (ppt alb)
Identificarea NO3- se face cu H2SO4  NO2  (vapori bruni)