PILE ELECTRICE

Randamentul superior vor face din ele mijlocul de producere al energiei electrice privilegiat al
secolului.

Realizatorii de telefoane mobile sau de microcalculatoare portabile, visează de ani de zile: pila
de combustie ar fi principalul mijloc de a creşte autonomia produselor în mod considerabil. Şi
industria automobilelor se interesează de această sursă de energie "curată".

Hidrogenul este energia viitorului? Un lucru este sigur: nu există petrol la nesfârşit. Domeniul
nuclear este "delicat", şi unora le-ar plăcea să renunţe le el.

Principalul interes: pilele de combustie nu poluează aproape deloc, pentru că nu ard carburant,
ci îşi recombină atomii. Singurele lor subproduse sunt apa şi dioxidul de carbon, acest ultim
element fiind din nefericire dăunător pentru echilibrul termic al planetei (accentuează efectul de
seră). Aceste generatoare electrice sunt lipsite de elemente mecanice. Sunt deci foarte fiabile şi
silenţioase.

 Elementul galvanic

Pilele electrochimice (sau pilele galvanice) sunt sisteme in care energia chimica este
transformata in energie electrica.

Componenta:

 2 electrozi (doua semicelule);

 punte de sare;
 voltmetru;
 conductor metalic exterior;

Electrodul: la nivelul lui are loc oxidarea (in cazul anodului) sau reducerea (in cazul
catodului). Combinarile dintre metalele care sunt folosite drept electrozi sunt date de seria de
reactivitate .

Anodul - electrodul de Zn

 masa electrodului de Zn scade;

 concentratia ionilor Zn2+ in solutie creste;
 ionii Cl- (din puntea de sare) se orienteaza spre aceasta semicelula spre a compensa nivelul
ridicat al sarcinilor pozitive;

Catodul - electrodul de Cu

 masa placutei de Cu creste;

 concentratia ionilor sulfat (SO4) 2- din solutie creste;
  ionii K+ din puntea de sare se orienteaza spre aceasta semicelula spre a compensa nivelul
ridicat al sarcinilor negative;

Reactia globala generatoare de curent

Puntea de sare: are rolul de a asigura neutralitatea solutiilor sarurilor celor doua metale care
joaca rol de electrozi.

Voltmetru: demonstreaza diferenta de potential dintre cele doua semicelule.

Conductorul metalic exterior: asigura transportul electronilor intre cele doua semicelule.

Cum funcţionează

Nu are importanţă dacă carburantul este lichid sau gazos, trebuie să fie bogat în atomi de
hidrogen. Secretul pilelor de combustie? Să se separe electronul şi protonul fiecărui atom de
hidrogen şi apoi să ia un drum diferit. Dupa ce hidrogenul este extras din carburant, traversează un
catalizator care scindează atomii de hidrogen în electroni şi protoni. Aceste sarcini se îndreaptă spre
un electrolit sau o membrană, după tipul pilei, care nu lasă să treacă decât protonii.

Electronii sunt deci excedentari pe una dintre feţele filtrului, care se încarcă negativ.
Electrozii, cel mai adesea din carbon sau siliciu, încadrează filtrul şi recuperează sarcinile electrice.
Sunt bornele pilei. Când circulă curentul, electronii ajung la electrodul pozitiv. Ei se recombină cu
protonii şi oxigenul din aer, formând vapori de apă.

Cataliza este însoţită de o puternică degajare de căldură. Bilanţul energetic este repartizat
astfel: 40% electricitate şi 60% căldură. Pilele de combustie oferă simultan electricitate şi căldură.
Degajarea căldurii ridică însă probleme atunci când se doreşte numai obţinerea de energie electrică.
Este cazul automobilului. Deja anumite soluţii de recuperare şi reciclare a căldurii permit obţinerea
randamentelor de 80%. Oricare ar fi randamentul pilelor este deja net superior celui de grupuri
electrogene tradiţionale care este de 20%. Ele încep să ia locul acestora pentru aprovizionarea cu
electricitate a zonelor izolate.

Aşadar, pilele de combustie permit producerea de electricitate şi căldură cu un randament

superior şi slabe emisii poluante.

Clasificare
 Pile primare
o Pila Daniell
o Pila Leclanche
o Pile alcaline
o Pila Wenston
o Bateria cu mercur
 Pile secundare, acumulatori
 Pile de combustie

Pila Daniell

Valorile seriei de activitate electrica ne sunt date de experimente numite elemente galvanice.
În cadrul elementului galvanic un metal este pus într-o solutie de sare iar alt metal este pus în alta
solutie de sare. Cele doua metale sunt conectate printr-un fir. Amândoua metalele din solutiile de
sare sunt în pahare diferite asa ca trebuie conectate De exemplu putem folosi un fir. Acest ansamblu
formeaza un circuit electric închis. Fiecare dintre paharele cu metal si solutie de sare sunt numite
"jumatati de celula". Aceasta este structura generala a unui element galvanic.

Vom explica procesul cu ajutorul unui alt

element galvanic. Acesta este elementul
numit Daniell. Diferenta e ca acest
element foloseste un singur pahar cu un
perete despartitor. Acest perete poate fi
trecut doar de ionii solutiei de sare.
Solutiile nu pot fi combinate, dar ionii se
pot misca. Pentru a face un element Daniell
este important sa folosim substantele
potrivite. Folosim Cuprul, pe care trebuie
sa- l bagam într-o solutie de sulfat de cupru, si
Zincul, pe care trebuie sa-l bagam într-o
solutie de sulfat de zinc. Cele doua metale
trebuie conectate printr-un fir, si acum
elementul Daniel este gata. Acum vom
explica de ce "curge" curentul.

Putem vedea ca la electrodul de zinc sunt mai multi electroni, pentru ca zincul e mai putin
nobil decât cuprul. Zincul e polul negativ, pe când Cuprul e polul pozitiv. Electronii de pe
electrodul de zinc, care sunt cedati prin procesul de oxidare sunt transferati prin fir pe electrodul de
cupru, care este supus procesului de reducere.

La electrodul de zinc se formeaza cationi care trec în solutie. La polul pozitiv cationii de cupru
devin atomi de cupru, care se aseaza pe suprafata electrodului de cupru. Anionii de sulfat, din
solutia de sulfat de cupru, nu gasesc destui cationi de cupru, deoarece acestia au devenit atomi.
Astfel ei trec prin peretele despartitor si în cealalta parte gasesc cationi de zinc. Electrodul de cupru
se mareste iar electrodul de zinc se micsoreaza .Cantitatea de solutie de cupru scade iar cantitatea de
solutie de zinc creste.

Observam ca exista un voltmetru în circuitul electric pentru a masura intensitatea curentului

dintre cupru si zinc, intensitate care este de 1.1 volti. Bateriile si acumulatorii nu sunt nimic altceva
decât elemente galvanice. Acest experiment poate fi facut cu multe substante diferite. Când
diferenta de potential este mai mare si intensitatea este mai mare.

Acum vom reveni la teorie cu "ajutorul" hidrogenului. Definitia spune ca hidrogenul are o
intensitate de 0 volti. Toate celelalte substante din seria de reactivitate sunt puse în relatie cu
electronul normal de hidrogen. Pentru a afla voltajul tuturor substantelor trebuie sa construim un
element galvanic care contine substanta necunoscuta si atomul de hidrogen. Deoarece hidrogenul
este un gaz trebuie folosita platina care este înconjurata de hidrogen; platina va fi utilizata ca
electrod al hidrogenului.

Pila Lenclanche

Cea mai comuna forma de pila galvanica este pila Leclanche inventata de chimistul francez
Georges Leclanch în 1860. In limbaj popular este numita pila uscata sau baterie proiectoare. Pila
Leclanche utilizata ln zilele noastre este foarte similara inventiei originale. Electrolitul consta dintr-
un amestec de clorura de amoniu si clorura de zinc facuta pasta. Electrodul negativ este facut din
zinc ca si carcasa externa a pilei, iar electrodul pozitiv, o tija de carbune înconjurata de un amestec
de carbon si dioxid de mangan. Pila Leclanche produce circa 1.5V.

Pila Leclanché este frecvent utilizata pentru alimentarea aparatelor de radio cu tranzistori, a
lanternelor de buzunar, la instalatii de semnalizare etc.
 Reactiile care au loc la electrozi sunt complexe, si se pot reprezenta astfel:

Forta electromotoare a acestei pile este de 1,5 - 1 ,65 V, si scade pe masura ce pila se descarca.
In mod frecvent, se leaga in serie mai multe astfel de baterii.

O alta întrebuintare este in bateriile de acumulatoare. Astfel

de baterii sunt dezvoltate pentru uz electric pentru a fi folosite ca
nivelatoare de încarcatura, pentru a compensa fluctuatiile
momentane de capacitate ale sistemului. Astfel de baterii ar putea
fl instalate aproape de locurile cu cerinte speciale. Acestea
cauzeaza putine probleme de mediu si ocupa putin spatiu.

Pile alcaline

Pilele alcaline sunt de dimensiuni foarte mici. Sunt

utilizate la ceasuri, aparate auditive, camere video,
minicalculatoare.

Pila voltaica (Wentston)

Pila voltaica standard, numita pila Wentston, a folosit la definirea voltului ca unitate de
masura. Aceasta are poli din amalgam de cadmiu si sulfat de mercur si ca electrolit sulfat de
cadmiu.

Bateria cu mercur

O alta pila galvanica folosita pe scara larga este bateria cu mercur. Poate lua forma unui disc
mic si plat si este folosita în aceasta forma în aparate pentru auz, celule fotoelectrice si ceasuri de
mana electrice. Electrodul negativ este din zinc, cel pozitiv din oxid de mercur, iar electrolitul este o
solutie de hidroxid de potasiu. Bateria de mercur produce circa 1.34V.

Acumulatori

Acumulatorul cu plumb este o pila cu electrolit lichid realizat pentru prima oara, in anul 1859,
de inginerul francez Gaston Planté.

Electrodul negativ este format dintr-un gratar de plumb cu ochiurile umplute cu plumb
spongios, iar electrodul pozitiv este construit tot dintr-un gratar de plumb cu ochiurile umplute cu
dioxid de plumb. Electrolitul este acid sulfuric de concentratie 38% (p = 1,29 g/cm 3 ) pentru
acumulatorul incarcat.

In timpul functionarii acumulatorului, când acesta debiteaza curent electric, la cei doi electrozi
au loc procesele care pot fi reprezentate prin ecuatiile:

Reactia totala presupune transformarea Pb si a Pb0 2 in PbSO 4 prin consumarea acidului

sulfuric.

La ambii electrozi se formeaza PbSO 4 insolubil, care adera la placi, se sulfateaza. Granulele
fine de PbSO 4 formate initial se maresc in timpul functionarii, astfel incat randamentul
acumulatorului scade.

Se poate constata daca un acumulator este incarcat sau nu prin masurarea concentratiei
acidului sulfuric, mai precis prin determinarea densitatii solutiei.

Acumulatorul poate fi reincarcat prin conectarea acestuia la o sursa de curent continuu astfel,
incât curentul debitat de sursa sa aibä sens opus celui debitat de acumulator; la electrozi se produc
astfel reactiile inverse celor indicate.

F.e.m. a unei cebule este de aproximativ 2V. Frecvent se utilizeaza baterii formate din trei sau
sase celule legate in serie pentru a produce 6 V sau 12 V.

In afara acumulatorilor cu plumb se utilizeaza acumulatoare alcaline de tip Ni-Fe si Ni- Cd.
Acestea prezintä avantajul ca permit desfasurarea unui numär mare de descarcári - incarcari fara
deteriorarea placilor.

Bateria de acid de plumb

Acumulatorul care poate fi reîncarcat prin inversarea reactiei chimice, a fost inventat in 1859
de fizicianul francez Gaston Plante. Bateria lui Plante era una din acid de plumb, un tip larg folosit
astazi.

Bateria de acid de plumb, care consta din trei sau sase baterii conectate în serie, este folosita la
automobile, camioane si alte vehicule, marele ei avantaj este ca poate transmite un curent puternic
de electricitate pentru a porni un motor, insa se descarca repede. Electrolitul este o solutie diluata de
acid sulfuric, electrodul negativ este din plumb si cel pozitiv din dioxid de plumb.

Bateria de acid de plumb are o functionare buna timp de aproape 4 ani si produce 2V pe celula.

Bateria Edison

Un alt acumulator mult folosit este bateria alcalina sau bateria nichel - fier, dezvoltata de
inventatorul american Thomas Edison în 1 900. Electrodul negativ din fier, cel pozitiv din oxid de
nichel si electrolitul este o solutie de hidroxid de potasiu. Are dezavantajul de a emana hidrogen in
timpul încarcarii.

Aceasta baterie este folosita în principal in aplicatii în industria grea. Bateria Edison
functioneaza bine timp de 10 ani si produce circa 1.15V.
 O baterie alcalina similara bateriei Edison este celula nichel-cadmiu sau bateria de cadmiu, în
care electrodul de fier este înlocuit cu unul din cadmiu. Functioneaza timp de 25 de ani si produce
circa 1.15 V.

Un numar de noi tipuri de baterii a fost creat pentru utilizarea în vehiculele electrice. Versiuni
imbunatatite ale bateriilor de stocare conventionale au fost dezvoltate pentru masini electrice, dar au
dezavantajele de a avea fie o raza scurta sau cost ridicat, fie greutate mare sau probleme legate de
mediu. Baterii avansate care par promitatoare pentru utilizatea în vehicule electrice sunt cele litiu -
sulfat de fier, zinc - clor, natriu - sulf, nichel-hidrura de metal.

Pile de combustie

In pilele de combustie procesul de oxido-reducere are loc prin arderea combustibililor

(hidrogen, metanol, oxid de carbon, unele hidrocarburi).

La anod, denumit si electrod de combustibil, are loc oxidarea combustibilibor, proces prin care
se elibereaza electroni in circuitul exterior.

La catod, denumit si electrod de oxigen, are loc reducerea oxigenului molecular.

Dificultatea construirii pilelor de acest tip consta in faptul ca oxidarea combustibililor necesitä
temperaturi ridicate, conditii in care containerul si electrozii se corodeaza. Necesitatea furnizarii
caldurii pentru a mentine pila la temperaturi ridicate scade eficienta utilizarii acestui tip de pile. Cea
mai cunoscuta pila de combustie este pila hidrogen-oxigen.

In aceasta pila are loc arderea hidrogenului in oxigen (sinteza controlata a apei) in urma careia
se degajä caldura si se elibereaza energie electricä.

Hidrogenul (combustibilul) si oxigenul (oxidantul) se introduc in doua compartimente diferite,

separate de un electrolit. Gazele sunt trecute prin electrozi de carbune comprimat in care s-au
incorporat catalizatorii. Elementul galvanic se reprezinta astfel:

C/H2 , HO-, O2/C

La electrozi se desfasoara reactiile:

Reactia totala este:

Pentru functionarea eficienta a pilei hidrogen-oxigen trebuie indepartate apa formata si

caldura. In pila pentru fiecare kW ora de energie se produce 1L de apa.