Nanomateriale compozite Nanomateriale compozite 1.

Introducere
Desi termenul nanotehnologie este relativ nou in limbajul ingineriei, perfectionarea nanocompozitelor a fost o tema importanta de discutie de mai mult de un deceniu printre cercetatorii din domeniul materialelor, care analizau posibilitatile de extindere a proprietatilor polimerilor. Definitia materialelor nanocompozite s-a extins semnificativ pentru a putea cuprinde o varietate de sisteme, cum ar fi sistemul unidimensional, bidimensional, tridimensional si materiale amorfe, alcatuite din componente distincte combinate la scara nanometrica. Categoria generala de materiale compozite organice/anorganice este un domeniu de cercetare ce se extinde rapid. Au fost depuse eforturi semnificative concentrate pentru obtinerea controlului structurilor nano prin abordari sintetice inovative. Proprietatile nanocompozitelor depind nu numai de proprietatile componentelor, ci si de morfologie si de proprietatile de interfata pe care acestea trebuie sa le aiba.

Acest domeniu este intr-o continua dezvoltare genereaza materiale surprinzatoare cu proprietati inedite. Aceste proprietati rezulta din combinarea proprietatilor componentelor primare intr-un singur material. Exista, desigur si posibilitatea existentei altor proprietati, dar care raman deocamdata necunoscute pentru componenetele primare ale materialelor nanocompozite. Lucrarile experimentale au demonstrat ca, teoretic, toate tipurile si clasele de materiale nanocompozite conduc la proprietati imbunatatite, prin comparatie cu replicile lor macrocompozite, iar acestea pot fi sintetizate utilizand tehnici surprinzator de simple si necostisitoare. Din aceste motive nanocompozitele promit noi aplicatii in foarte multe sectoare: componente cu masa redusa si proprietati mecanice imbunatatite, optica non-lineara, baterii catodice si ionice, nano-cabluri, senzori si alte sisteme. Una dintre cele mai simple definitii pentru nanocompozite este urmatoarea: Micro si nano compozitele sunt materiale compozite caracterizate prin dimensiunea particolelor materialului de armare, care se incadreaza in domeniul micro respectiv nanometrilor. In mod evident, realizarea unui material compozit de acest tip ridica doua probleme importante: Modificarea suprafetei particulelor de armatura cu un agent de interfata in scopul

asigurarii compatibilitatii cu matricea polimera Dispersarea uniforma a materialului de armare in matricea de compus macromolecular In functie de gradul de intrepatrundere a matricei polimere, cu armatura de dimensiuni nanometrice, respectiv de gradul de fragmentare si dispersare al acestora in faza polimera, nanocompozitele se impart in mai multe categorii: - nanocompozite exfoliate in care straturi cu grosimea de 1 nm sunt dispersate in matrice formand o structura monolitica pe microscala. Ultima configuratie prezinta cel mai mare interes deoarece sunt maximizate interactiile polimer argila, facanduse disponibila intreaga suprafata a straturilor de argila. Aceasta conduce la o importanta schimbare a proprietatilor mecanice si chimice. - compozite conventionale in care argila se comporta ca un material de umplutura conventional - compozite intercalate in care se realizeaza patrunderea catenelor.polimere intre straturile de argila agregate in particule Materialele nanocompozite sunt formate din oxizi de fier si polipirol si au aplicatii in domenii de varf ale tehnicii, cum ar fi: -senzori de gaze si umiditate -vopsele conductoare -baterii reincarcabile S-a raportat dependenta proprietatilor electrice si magnetice ale nanoparticolelor de dimensiunea acestora. Acoperirea nanoparticolelor magnetice cu polimeri este una dintre cele mai noi directii de cercetare, de o importanta deosebita pe plan international, datorita avantajelor extrem de importante privind absortia si legea chimica a substantelor biologice active.

2. Generalitati
Clasificare si proprietati: implanturi craniene
Materiale constituite din mai multi componenti, dintre care cel putin unul are dimensiunea intre 1 si 100 nm Proprietati globale superioare componentilor individuali: claritate optica, rezistenta mecanica, rigiditate, permeabilitate. Abilitatea de a obtine proprietatile dorite

Primul nanocompozit comercializat TOYOTA NYLON CLAY HYBRID (NCH-6)- 1991

Tip de material Argila (%) NCH-6 4.2 (nanocompozit) Compozit 5 Nylon-6 0

Modulul de intindere (GPa) 2.1 1 1.1

Temperatura de destructie termica (oC) 152 89 65

Exemple de materiale nanocompozite:

- Fibra de sticla utilizata la fabricarea piscinelor, in domeniul nautic si diverse aplicatii nonstructurale; usurinta cu care se prelucreaza face ca acest tip de fibra sa fie cel mai utilizat la ora actuala; - Fibra de carbon utilizata in general pentru aplicatii structurale, de exemplu in

domeniul aviatiei; fibra este obtinuta prin metoda de piroliza a unei substante organice cel mai utilizat fiind poliacrilonitrilul (PAN). Pretul acestei fibre este relativ ridicat, insa acest lucru nu a diminuat volumul productiei. Se gasesc in numeroase aplicatii in domeniul aeronauticii spatiale, de asemenea si in sport la fabricarea echipamentelor. (Formula 1, ski, snowboarding) - Betonul si betonul armat utlizate in constructii; - Fibra de aramida (Kevlar); - Fibra de carbura de siliciu participa la procesul de oxidare al carbonului pana la temperatura de 500 C. Sunr folosite in aplicatii specifice lucrului la temperaturi inalte si in atmosfere oxidante (spatial si nuclear). Costul de productie este ridicat ceea ce limiteaza utilizarea lor. Din alta gama fac parte fibrele vegetale cum ar fi canepa si inul care poseda bune proprietati mecanice cu un pret redus; sunt ecologice fiind obtinute din produse naturale; - filme fotografice, catalizatori, schimbatori de ioni, nanocristale, semiconductori, diode moleculare - filmele color KODAK pe baza de nanocristale de iodura de argint

Materiale compozite armate cu nanotuburi

Proces tipic de fabricatie: presarea la cald a matricei pulverulente cu nanotuburile Compozitele cu matrici polimerice armate cu nanotuburi se obtin prin amestecarea componentelor, urmata de reticularea polimerului Matrici ceramice, metalice, de oxizi metalici, toate armate cu nanotuburi

Nanocompozite polimerice=nanoargile
Nanocompozitele polimerice (NCP) sunt polimeri (termoplastice, termorigide sau elastomeri) consolidati/armati cu mici cantitati de nano-particule (mai putin de 5% din greutate). Nanocompozitul este un sistem polimeric care, in mod obisnuit, contine o particula anorganica avand o dimensiune in raza nanometrica (o bilionime de metru). Formele particulelor folosite in nanocompozite pot fi sferice, fibrilare sau plate. Formele plate sau fibrilare confera materialului maximum de rezistenta. Nanocompozitele polimerice au fost dezvoltate spre sfarsitul anilor `80, atat in organizatiile private de cercetare cat si in laboratoarele academice.

De regula foloseste montmorillonit ca argila

Caracteristici montmorillonit;

Organizat in straturi (care formeaza galerii) cu grosimea de 1 nm si o latime de 300-500 nm Masa moleculara a straturilor silicatice (1.3 x 108) este mult mai mare decat a polimerilor comerciali (103-106) Straturile silicatice au o suprafata specifica foarte mare (100-200 m2/g !) Straturile silicatice se caracterizeaza prin capacitatea de schimb cationic (CEC) care poate varia Argilele sunt specii hidrofile si astfel sunt in stare naturala incompatibile cu polimerii

Prin reactii Conditie necesara pentru formarea nanocompozitelor polimerice este alterarea polaritatii argilei pentru a o face organofilica Na+-CLAY + HOOC-R-NH3+Cl- NaCl + HOOC-R-NH3+-CLAY R= C20H40 Obtinerea nanocompozitelor polimerice

Factori ce influenteaza formarea nanocompozitului:

1. Factori ce determina delaminarea argilei
2. CEC-ul argilei

3. 4.

Polaritatea mediului de reactie Natura chimica a cationilor de schimb (de ex. ionii amoniu)

-compatibilizarea cu bloc-copolimeri: HO-(CH2-CH2-)n-(CH2-CH-)m C6H5

Se imbunatatesc substantial proprietatile:

Rezistentele mecanice, modul de elasticitate, etc. Proprietatile de bariera (scaderea permeabilitatii la apa, gaze, etc.) Stabilitatea termica si HDT Proprietatile ignifuge si se reduc emisiile de gaze la ardere Rezistenta la agentii chimici Conductivitatea electrica Transparenta

Exemple de produse industriale Furnizor/Denumire Matricea comerciala polimera Bayer AG/Durethan Nylon 6 Clariant PP Creanova/Vestamid Nylon 12 GE Plastics/Noryl GTX Kabelwerk Nanocor Polymeric Supply Yantai Haili Ind&Commerce ofChina Unitika

Nano-filler Organoargila Organoargila Nanotub Nanotub Organoargila Organoargila Organoargila Organoargila Organoargila

Aplicatie Filme cu bariera Ambalaje Conductori electrici Parti caroserie auto Fire si cabluri Ambalaje bere Topituri Marina, Transport Conducte rezistente la cutremur Aplicatii multiple

PPO/Nylon EVA Nylon 6 PP

UHMWPE

Nylon 6

Organoargila

Avantajele nanocompozitelor
Proprietati mecanice imbunatatite, de ex.: rezistenta, stabilitate dimensionala, etc Permeabiliate scazuta la gaze, apa si hidrocarburi; Stabilitate termica si rezistenta la distorsionare terminca Rezistenta la aprindere si emisie redusa de fum Rezistenta chimica Conductivitate electrica Claritate optica prin comparatie cu polimerii cu umplutura conventionala

Dezavantajele nanocompozitelor
Rezistenta la agenti chimici, atmosferici, proprietati mecanice uneori insuficiente pentru aplicatii high-tech Stabilitate termica si dimensionala uneori nesatisfacatoare, care limiteaza unele aplicatii mai ales in domeniul auto Proprietati de bariera reduse pentru ambalaje Flamabilitatea majoritatii compozitelor Posibilitatea de reciclare a deseurilor provenite din procesele de fabricatie si prelucrare

Rezistenta mare la oboseala Rezista la umiditate, caldura, coroziune si sunt insensibile la produsi chimici ca grasimi, uleiuri, lichide hidraulice, vopsele, solventi, petrol.

Proprietatile nanocompozitelor

Bariera pentru gaze Bariara pentru oxigen Protectia alimentelor Protejarea mediului Ignifugare

Domenii de aplicare
Constructiile de masini (rezervoare, bare protective, interior si exterior) Constructii Aerospatiu (echpamente ignifuge si componenete de inalta performanta) Electrice si electronice Amabalaje alimentare (containere si folie de impachetat) Textile cu performante inalte (medicale, de protectie, sportive, imbracaminte obisnuita)

Fizica si chimia sistemelor nanoscalare au avansat rapid in ultimii ani si perspectiva de a transforma aceste descoperiri stiintifice in produse de inalta tehnologie se imbunatateste zi de zi. Din moment ce nanotehnologia este un domeniu generic, ea poate avea impact asupra unui spectru larg de domenii de activitate, de la chimicale pana la electronice, de la senzori pana la materiale avansate.

Metoda de obtinere ADN-ul folosit in nanotehnologie

Elementele circuitelor integrate pe baza de silicon au in jur de 65 nanometri. Cercetatorii de la Universitatea Duke din SUA au reusit sa creeze elemente masurand intre 5 si 10 nanometri, aplicand o noua tehnologie care in loc de silicon implica folosirea ADN-ului. Pentru a demonstra noua tehnologie cercetatorii au produs nu mai putin de cateva trilioane de placute microscopice care aveau inscriptionate pe ele literele A, D, N. Acest lucru este posibil datorita proprietatilor ADN-ului, care face posibil ca un numar foarte mare de fragmente de ADN sa se poata prinde unele de altele numai intr-un anumit mod specificat. In acest fel, punand la un loc un numar foarte mare de fragmente ADN de mai multe tipuri, sunt obtinute trilioane de placute care au structura dorita. Thom LaBen , unul dintre autorii unui articol ce va aparea in volumul 45 al revistei Angewandte Chemie a spus ca: Procesul pe care e descris face posibila crearea de lactici cu modelul care il specificam noi de cel putin zece ori mai mici decat cele produse prin care mai performante tehnici de litografiere din prezent In plus, din cauza ca folosind ADN-ul caramizile se auto-asambleaza, ceea ce ne permite sa cream simultan trilioane de copii ale unei structuri Fiecare caramida arata ca o cruce formata din fragmente de ADN, avand in centru un fragment de ADN circular care se fixeaza pe o alta molecula care apoi se conecteaza la o anumita protein. Fiecare brat al crucii are in jur de 10 nanometri si are la capat o baza a ADN-ului si in consecinta nu se poate lega decat la capatul unei anumite alte cruci. In acest fel, atunci cand sunt puse toate la un loc, caramizile se leaga unele de altele automat in forma dorita. Problema de a gasi cum trebuie sa fei fragment de ADN pentru fiecare caramida in parte in asa fel incat

ele sa nu se lege unele de altele decat asa cum trebuie s-a dovedit o problema matematica foarte complicata dat fiinf numarul foarte mare de combinatii posibile si numarul mare de fragmente de ADN.

Sunt nevoie de trei sute de computere pe care sa rulam un program timp de doua saptamani pentru a obtine raspunsul a zis Christopher Dwyer, cel care a fost responsabil de ducerea la bun sfarsit a parti acestui proiect. In acest fel ei au reusit pana la urma sa gaseasca combinatia optimade fragmantare de ADN care sa duca la rezultatul dorit. Ei au creat o serie de caroiaje 4x4 de as apoi au atasat cate o proteina in anumite locuri din caroiaj. De exemplu pentru a obtine litera D, au atasat proteinele in pozitie: 1, 2, 3, 4, 5, 8, 9, 12, 14, 15.