ANALIZA STRUCTURALĂ

A MATERIALELOR
Ș.L. dr. Alina Ceoromila
alina.cantaragiu@ugal.ro

Universitatea “Dunărea de Jos” din Galați

Facultatea Transfrontalieră
Departamentul de Ştiinţe Aplicate

Curs 1-2
 Structura materiei

 Materia (lat. materia = substanţă) este

un termen general pentru toate
elementele care ne înconjoară şi din
care suntem alcătuiţi şi noi. Din punctul
de vedere al fizicii, materia este sub
formă de substanță sau câmp, energie.
 Materia este compusă din particule
indivizibile ca atomi, care se grupează
formând molecule. Atomii la rândul lor
sunt alcătuiţi din protoni, neutroni şi
electroni numite şi particule elementare
care sunt frecvent numite materie.
 Atomul este cea mai mică particulă,
care nu poate fi divizată prin metode
fizice obişnuite şi care păstrează
proprietăţile fizice şi chimice ale unui
element chimic.

Constituirea materiei
2
 Evoluţia materialelor

10000 1000
0 1800 1900 2000
î.e.n. î.e.n.

Piatra şi Fierul Cimentul Oţelul Polimeri Nanomateriale

Lemnul & &
Compozite Nanocompozite

“Noile clase de materiale compozite

nanostructurate vor domina peisajul industrial
al secolelor viitoare”
Wolfgang Herrman, U. Munich 3
 Clasificarea materialelor

Clasificarea materialelor compozite în funcţie de tipul materialelor 4

 Clasificarea materialelor

Curba de dezvoltare a cererii pe piaţă pentru materialele moderne

5
 Compozitele
 Definiţie generală: compozitele reprezintă două sau mai multe materiale cu proprietăţi
diferite care prin combinare formează un material nou cu proprietăţi superioare faţă de
materialele individuale.

 Materialul compozit – un aranjament de fibre continue sau discontinue şi alcătuit din:

- materialul de ranforsare, care constituie armătura asigurând rezistenţa mecanică,
- matricea (polimer, răşină organică), în care este cufundat ranfortul, asigură protecţia
chimică şi dă forma piesei.

Modelul de realizare a interfeţei matrice/ranfort 6

 Compozitele
 Clasificare:
1. compozite naturale (osul, lemnul, dentina, cartilajele şi pielea)

(combinaţie de fibre de celuloză şi lignină;

celuloza asigura rezistenţa, iar lignina-liantul
care leagă şi stabilizează fibrele)

2. compozite sintetice (oţelul, cimentul creează structuri puternice şi

rigide).

 B. Strong - termenul de compozite implică faptul că materialele sunt

identificabile macroscopic; materialele sunt diferenţiate la nivel
molecular şi au proprietăţi distincte, separabile mecanic.

7
 Proprietăţile materialelor compozite
• Depind foarte mult de structură, ca şi în cazul materialelor omogene;
• Depind de forma neomogenităţilor şi de volumul ocupat de acestea;
• Formele de incluziuni sunt particule de dimensiuni mici: sferice, eliptice,
poliedrice, a), fibre monodimensionale, b) şi palete/lamele bidimensionale,
c).

• Din punct de vedere al proprietăţilor mecanice, materialele compozite sunt

bifazice, conform microstructurii lor.

8
 Probleme generale ale materialelor
compozite!
• Rezistenta la agenti chimici
• Rezistenţa la agenţi atmosferici insuficiente pentru aplicatii high-tech
• Proprietati mecanice
• Stabilitate termica si dimensionala nesatisfacatoare, care limiteaza unele aplicatii,
mai ales in domeniul auto
• Proprietati de bariera reduse pentru ambalaje
• Flamabilitatea majoritatii compozitelor
• Posibilitatea de reciclare a deseurilor provenite din procesele de fabricatie si
prelucrare

9
 Domeniul NANO
 Dicţionarul Webster defineşte cuvîntul
“nanotehnologie” ca, arta, nanoştiinţa
manipulării unor obiecte minuscule,
de dimensiuni nanometrice: molecule,
lanţuri moleculare, proteine,
nanocristale, fulerene şi nanotuburi.
 Piata produselor care includ
nanotehnologii se extinde cu o viteza
ametitoare. Se estimeaza ca în anul
2015 aceasta va atinge 2.600 miliarde
de dolari. Iata ca nanotehnologia nu
este numai o preocupare a oamenilor
de stiinta, ci tinde sa intre în viata
noastra de zi cu zi. Avantaje -
rezistenta mecanica incredibila, au
calitati electrice ce le fac apte sa
devina componente ale dispozitivelor
electronice de mâine.
Imaginea
structurală a
unei molecule
fulerenice
 Fulerenele (C60), în 1985 - clasă de compuşi de tip cuşcă
formaţi din atomi de carbon, de formă cilindrică.
 Considerate o formă alotropă distinctă a C, fulerenele sunt
înrudite structural cu grafitul. Numele lor provine de la
numele arhitectului Buckminster Fuller.
 Cei 60 de atomi de C sunt aranjaţi într-o structură
icosaedrică (asemănătoare unei mingi de fotbal) - un
poliedru format din 12 feţe pentagonale şi 20 de feţe
hexagonale.
 La temperatura ambiantă, C60 este o pulbere galbenă,
fotosensibilă; prin încălzire la câteva sute de grade
sublimează; este un izolator electric.
Figura : Imaginea structurală a unei molecule fulerenice
10
 NANOCOMPOZITELE, materialele secolului XXI

Nanotuburi de carbon Compozite carbon-carbon

Fulerenă

Nanocompozitele sunt materiale compozite

caracterizate prin dimensiunea particulelor
materialului de armare, care se incadreaza in
domeniul nanometrilor.

Definiţia nanocompozitelor s-a extins

semnificativ pentru a putea cuprinde o
varietate de sisteme: uni-, bi-, tri-
dimensionale şi materiale amorfe.

11
 Nanocompozite - caracterizare

Realizarea unui material compozit de acest tip ridica doua probleme

importante:

a) modificarea suprafetei particulelor de armatura cu un agent de

interfata in scopul
asigurarii compatibilitatii cu matricea polimera;

b) dispersarea uniforma a materialului de armare in matricea de

compus macromolecular.

12
 Nanocompozite - caracterizare
Avantaje:
• îmbunătăţesc proprietăţile mecanice ale materialelor (rezistenţă, stabilitate
dimensională);
• permeabiliate scăzută la gaze, apă şi hidrocarburi;
• rezistenţă chimică;
• rezistenţă la aprindere şi emisie redusă de fum;
• conductivitate electrică;
• materialele magnetizabile reprezintă unul din cele mai importante aspecte ale
nanocompozitelor si determină avantaje semnificative în mediul de ranforsare
• claritate optica, rigiditate.

Proprietăţi :
• de barieră pentru gaze
• de barieră pentru oxigen
• protecţia alimentelor
• protejarea mediului
• ignifugare
Proprietăţile nanocompozitelor depind de morfologia şi caracteristicile de
interfaţă.
13
 Nanocompozite. Domenii de aplicare

• optica non-lineară,
• baterii catodice şi ionice, nano-cabluri,
• senzori şi alte sisteme;
• construcţii de maşini (rezervoare, bare protective, interior şi
exterior);
• construcţii;
• aerospaţiu
• electrice şi electronice
• ambalaje alimentare (containere şi folie de împachetat)
• textile cu performanţe înalte (medicale, sportive, de protecţie)

14
 NANOCOMPOZITE - Clasificare

 Nanocompozite polimerice (nanoargile)

 Nanocompozite carbonice (nanofibre, nanotuburi)

 Nanoparticule

15
 1. Nanocompozite polimerice ≡ nanoargile

COMPOZITE NANOCOMPOZITE
(30-40% argila) (5 % argila)

1000 nm < 100 nm

Nanocompozitele cu matrice polimeră şi

Matrici polimerice armate cu argile,
dispuse nanometric în masa de polimer.
straturi de argilă, printre cele mai de succes
materiale nanotehnologice, prezintă:
- o bună stabilitate mecanică,
- o temperatură ridicată în timpul deflecţiei,
- o scădere a permeabilităţii gazului şi
lichidului.

16
Primul nanocompozit polimeric comercializat - TOYOTA NYLON CLAY
HYBRID (NCH-6), 1991

Tip de material Argila Modulul de Temperatura de

(%) intindere destructie termica
(GPa) (oC)
NCH-6 4.2 2.1 152
(nanocompozit)
Compozit 5 1 89

Nylon-6 0 1.1 65

17
 1. Nanocompozite polimerice. Caracteristici
montmorillonit
• De regula, se foloseste
montmorillonit ca agent de armare in
domeniul materialelor compozite
polimerice
• Organizat in straturi elementare, care
formeaza galerii cu grosimea de 1
nm si o latime de 300-500 nm
• Masa moleculara a straturilor
silicatice (1.3 x 108) este mult mai
mare decat a polimerilor comerciali
(103-106)
• Straturile silicatice au o suprafata
specifica foarte mare (100-200
m2/g !)
• Straturile silicatice se caracterizeaza
prin capacitatea de schimb cationic
(CEC) care poate varia
• Argilele sunt specii hidrofile si astfel
sunt in stare naturala, incompatibile
cu polimerii
18
 1. Tipuri de nanocompozite polimerice

-după gradul de întrepătrundere

a matricei polimere cu armatura
de dimensiuni nanometrice
-după gradul de fragmentare si
dispersare al acestora in faza
polimeră:

Condiţie:
viteza de polimerizare între
straturile de argilă să fie ≥ viteza Morfologia nanocompozitelor
de polimerizare în exteriorul cu matrice polimeră
acestor straturi
19
 1. Nanocompozite polimerice. Avantaje

Se îmbunătăţesc substanţial proprietăţile:

- Rezistentele mecanice, modul de elasticitate, etc.

- Proprietatile de bariera (scaderea permeabilitatii la apa,
gaze, etc.)
- Stabilitatea termica
- Proprietatile ignifuge, fara aditivi de tip intirzietori de
flacara si se reduc emisiile de gaze la ardere
- Rezistenta la agentii chimici
- Conductivitatea electrica
- Transparenta

20
 1. Nanocompozite polimerice. Exemple de
produse industriale

Furnizor/Denumire Matricea polimera Nano-filler Aplicatie

comerciala
Bayer AG/Durethan Nylon 6 Organoargila Filme cu bariera
Clariant PP Organoargila Ambalaje

Creanova/Vestamid Nylon 12 Nanotub Conductori electrici

GE Plastics/Noryl GTX PPO/Nylon Nanotub Parti caroserie auto

Kabelwerk EVA Organoargila Fire si cabluri

Nanocor Nylon 6 Organoargila Ambalaje bere

PP Organoargila Topituri
Polymeric Supply Poliester Organoargila Marina, Transport

Yantai Haili Ind&Commerce UHMWPE Organoargila Conducte rezistente la

of China cutremur
Unitika Nylon 6 Organoargila Aplicatii multiple

21
 2. Nanotuburi de carbon

• Minune nanotehnologică,
“jumătăţi de fulerenă”
• În 1991, de japonezul Sumio
Iijima
• Un gram de nanotuburi costă în
prezent 100 $. Dintr-un gram de
nanotuburi se pot fabrica până la
6 dispaly-uri...
• O moleculă - formată din mai Strat de grafit răsucit
mulţi atomi de Carbon, aranjaţi
sub forma unui hexagon
(grafitul). Straturile din interior
sunt răsucite
• Un nanotub - un tub cilindric de
Carbon cu o lungime de ordinul
mm şi un diametru de ordinul nm

Imagine structurală de nanotub 22

 2. Nanotuburi de carbon. Proprietăţi

Proprietăţi:

- elasticitate,
- rezistenţa mare la temperaturi ridicate,
la coroziune şi oxidare,
- densitate scăzută,
- stabilitate termică,
- o bună conductivitate electrică,
- o bună compatibilitate fizico-chimică cu
sisitemele ceramice, polimerice şi
bilogice. Imaginea structurată a unui
nanotub multistrat

23
 2. Nanotuburi de carbon. Aplicaţii

Potenţiale aplicaţii:

- în electronică - componente
electronice, semiconductori,
materiale compozite conductive şi
rezistente, senzori, selectivi;
- în medicină - senzori biochimici,
proteze umane;
- în optică - dispozitive de stocare şi
conservare a energiei (pile solare şi
baterii, combustibil de rachetă);
- în nanotehnologie - creşterea
nanocristalelor şi depuneri de
straturi subţiri;
- în industria metalurgică şi chimică –
lubrefianţi, display-uri;
- Mănunchiuri de nanotuburi de carbon
în fotolitografie;
- în electrochimie;
- în aplicaţii spaţiale.
24
 2. Nanotuburi de carbon. Aplicaţii

Ecran cu nanotuburi de carbon

Sub actiunea unui câmp electric nanotuburile
emit electroni, care sunt accelerati pe toata
lungimea lor.
Aceşti electroni, atunci când lovesc un ecran
fluorescent produc un mic punct luminos.
Practic, se realizează o matrice din
nanotuburi de carbon, se aşează deasupra un
ecran fluorescent şi găsindu-se o modalitate prin
care să se conecteze fiecare nanotub la o sursă
de tensiune electrică variabilă se va obţine un
display/ecran.
Aceste ecrane sunt alcatuite din două straturi
între care sunt plasate nanotuburile.
Se scoate aerul dintre ele, sistemul se
deformează sub acţiunea presiunii → se aplică
distanţiere între straturi (rigidizare).
Pentru fiecare pixel de imagine este folosit un
manunchi alcătuit din 10.000 de nanotuburi de
carbon.
25
 3. Nanoparticule compozite

• Comune in viata cotidiana

• Exemple: filme fotografice (filmele color KODAK pe baza de
nanocristale de iodura de argint), catalizatori, schimbatori de
ioni, nanocristale, semiconductori, diode moleculare
• Se obţin prin sinteza şi depunerile de nanoparticule
compozite: oxizi, carburi, nitruri, metale şi aliaje metalice,
ceramice

26
 3. Nanoparticule
compozite

Compoziţia şi
funcţionalitatea
sistemelor de
acoperire
nanostructurate

27
 3. Nanoparticule compozite. Al2O3
Proprietăţi Al2O3 (alumina)

bun izolator termic şi electric

formă cristalină = corindon
duritatea sa îl face potrivit pentru folosirea ca instrument abraziv şi de
tăiere
ca metal, are rezistenţă la factorii de mediu
foarte reactiv în prezenţa oxigenului atmosferic formând imediat un strat
subţire, pasiv de alumina (protejează metalul de o eventuală oxidare)
grosimea şi proprietăţile acestui strat de oxid pot fi intensificate prin
procesul de anodizare (electroliză) – tehnică folosită pentru acoperirea
suprafeţei unui metal cu un strat de oxid. Pentru a creşte rezistenţa la
coroziune, rezistenţa la uzură, schimbă textura microscopică a suprafeţei, Corindon
şi poate modifica structura cristalină a metalului la interfaţa cu oxidul
depus. Anodizarea se foloseşte frecvent pentru a proteja Al şi Ti împotriva
abraziunii şi coroziunii si pentru a permite colorarea acestora.
aliajele ca, bronzul folosesc această proprietate datorită faptului că
procentul de Al din compoziţia aliajului măreşte rezistenţa la coroziune
alumina obţinută prin electroliză este amorfă, dar prin descărcare electrică
urmată de procese de oxidare ca oxidarea electrolitică în plasmă produce
alumina în stare cristalină, crescând rezistenţa sa

Stare naturală
In natură se găseşte în stare cristalizată = corindon
rubinul şi safirul sunt forme ale corindonului, foarte dur, de diferite culori şi
folosite ca pietre preţioase prin metode de obţinere sintetice Oxidul de aluminiu
28
CONCLUZIA FINALA

Nanocomposites are cool !!

29