Fibra de Carbon

Contents
1. Fibra de Carbon....................................................................................2
1.1. Scurt istoric....................................................................................2
1.2. Structura Fibrei de Carbon.............................................................3
1.3. Producerea Fibrei de Carbon.........................................................3
1.4. Clasificarea Fibrelor de Carbon......................................................4
2. Proprietatile fibrelor de carbon...........................................................5
2.1 Avantaje si limite de utilizare..........................................................5
2.2 Proprietatile mecanice ale fibrei de carbon....................................6
Bibliografie:..............................................................................................7

1
1. Fibra de Carbon

Fibra de carbon este considerata fibra cu un continut de cel putin 90% carbon. Pentru
descrierea fibrei cu un continut mai mare de 99% carbon se foloseste termenul de fibra
grafitica.

1.1. Scurt istoric

Fibra de carbon a aparut in 1957 cand, pentru a imbunatatii panza de bumbac
si de matase care erau singurele disponibile pentru fabricarea ajutajelor pentru rachete,
Barneby-Cheney si National Carbon au produs o cantitate mica de fibre. In 1961, A
Shindo, de la Japanese Governement Industrial Research Institute, Osaka a
produs fibre de carbon din fibre poliacronitrilice (PAN). In 1967, Rolls Royce, in Anglia,
a anuntat proiectul utilizatii fibrelor de carbon la componentele motorului cu reactie.

Astazi, fibra de carbon este fibra domninata in industria materialelor

compozite avansate. In ultimile doua decenii, proprietatile fibrelor de carbon au
crescut spectaculos ca rezultat al cererii de materiale cat mai rezistente si cat mai
usoare, mai ales din partea industriei aerospatiale. Ca si raport
rezistenta/greutate, fibra de carbon reprezinta cel mai bun material ce poate fi produs
la scara industriala in acest moment.

Capacitatea mondiala de productie inregistreaza o continua crestere de la

aparitia materialului pana in prezent, un salt spectaculos fiind inregistrat odata cu
demarearea proiectului Boeing 787 Dreamliner.

2
1.2. Structura Fibrei de Carbon
Ca si grafitul, fibra de carbon are la baza o structura atomica plana cu legaturi
foarte puternice intre atomii de carbon, covalente. In cazul grafitului, planurile sunt
paralele, legaturile dintre ele fiind de tip Van der Walls ce pot fi usor rupte. In locul
straturilor plane de atomi din carbon, care se gasesc in grafit, fibra de carbon este
formata din panglici de atomi de carbon, spiralate, aliniate paralel cu axa fibrei.

1.3. Producerea Fibrei de Carbon

Pentru obtinerea fibrei de carbon, se folosesc o varietate mare de materiale,
numite precursoare. Acestea sunt filate in filamente subtiri care sunt apoi convertite
in fibra de carbon in 4 etape:

 stabilizarea (oxidarea)
 carbonizare
 grafitizare
 tratamentul suprafeti

Fibrele continue sunt apoi bobinate si comercializate pentru tesere sau pentru
alte procedee de obtinere a structurilor din fibra de carbon (filament winding,
3
pultrusion). Astazi, materialul precursor predominant in fabricarea fibrelor de
carbon este poliacrilonitrilul (PAN). Fibra de carbon astfel obtinuta are un diametru de
5 -10 μm.

1.4. Clasificarea Fibrelor de Carbon

In functie de proprietatile mecanice ale fibrelor de carbon, acestea pot fi clasificate in:

 Fibre de Carbon High Modulus (HM sau Tipul I) – fibre cu modul de elasticitate
mare
 Fibre de Carbon High Strength (HS sau Tipul II) – fibre cu rezistenta la
tractiune ridicata
 Fibre de Carbon Intermediate Modulus (IM sau tipul III)

4
2. Proprietatile fibrelor de carbon

2.1 Avantaje si limite de utilizare

Avantaje

 Excelente proprietati mecanice ce confera materialelor o rezistenta la rupere,

foarte mare, atat la tractiune cat si la compresie si o rigiditate foarte importanta
 O buna rezistenta la temperatura in atmosfera neoxidanta
 O buna rezistenta chimica la temperature ambianta
 Buna conductibiliatate termica si electrica (comparativ cu alte fibre)
 Excelenta rezistenta la umiditate
 Dilatatie termica nula si chiar negative, in sensul fibrelor
 Prelucrare usoara a materialelor ranforsate cu aceste fibre
 Densitate mica d = 1.8 – 1.9

Limite de utilizare

 Preturi, inca relativ ridicate

 Precautii la punerea lor in practica (fibre casante)
 Proasta comportare chimica:
o Oxygen incepand de la 4000 C
o Acizi oxidanti la caldura
o Metale ce formeaza carburi (coroziune galvanica)

Fibrele carbon ranforseaza practic, toate tipurile de matrici. Se remarcă în mod

deosebit materialele compozite realizate din matrici de carbon ranforsate cu fibre de
carbon, care rezistă la temperaturi de până la 3500 °C, în absenţa oxigenului. Se
folosesc pentru confecţionarea diuzelor şi discurilor de frână ale aeronavelor, maşinilor
de cursă, la autoclave pentru grafitizarc, proteze medicale etc.
Dacă filamentele carbonizate sunt tratate termic la temperaturi de peste 2000°C,
structura lor devine mai ordonată şi tinde spre forma grafitica odată cu creşterea
temperaturii tratamentului termic (fig.IH.12.c). Fibrele Carbon pe bază de smoală
prezintă valori înalte ale modulului, dar rezistenţa lor tensională este mai mică decât a
fibrelor pe bază de PAN.
Gudronul (bitumul), un produs secundar al rafinării petrolului sau al cocsificării
cărbunelui, este o materie primă mai iefiinâ decât PAN. în smoală atomii de carbon sunt
5
aranjaţi în cicluri aromatice condensate cu masă moleculară redusă. Prin încălzire la
temperaturi peste 300°C aceste molecule polimerizcază în structuri lamelare,
bidimensionale. In această stare înalt vâscoasă, bitumul este trecut prin filieră,
moleculele aliniindu-se în lungul filamentului, apoi filamentele se răcesc pentru a
“îngheţa".
Fibrele de carbon se remarcă prin proprietăţile mecanice foarte bune. rezistenţă la
temperaturi înalte, neimflamabile. practic inerte dm punct de vedere chimic [I].
Proprietăţile mecanice sunt comparabile cu cele ale firelor de oţel şi sticlă dc înaltă
tenacitate. Densitate fibrelor este scăzută iar rigiditatea este mare. Fibrele de carbon se
obţin din precursori fibroşi precum poliacrilonitrilul şi celuloză sau din smoală.

In funcţie de etapele procesului pirolitic şi al conţinutului de carbon există 3

categorii de fibre :
-fibre parţial carbonizate la care conţinutul de carbon este de 90% :
-fibre carbon propriu-zise care conţin 90-95% carbon ;
-fibre grafit care conţin peste 98% carbon.

Fibrele de carbon sunt scumpe iar utilizarea lor este limitată, la domenii de înaltă
performanţă cum ar fi cel aerospaţial unde se tine cort de raportul rezistenţă /greutate.
De asemeneamai sunt folosite fibrele de carbon la realizarea filtrelor pentru gaze
fiebinti. materiale termoizelame pentru industria chimică şi metalurgie.

2.2 Proprietatile mecanice ale fibrei de carbon

În prezent, la nivel mondial, din mai multe considerente, fibrele de carbon sunt
cel mai des utilizate ca materiale de armare. Unul din principalele atuuri ale folosirii
acestora este tehnologia de obţinere, care deşi mai complexă se pretează mai uşor
unei producţii de masă. Un al doilea considerent este legat de foarte bunele proprietăţi
ale acestor fibre. La noi în ţară fibrele de carbon nu sunt folosite decât foarte rar şi
numai în industria aeronautică.
Fibrele de carbon sunt obţinute prin piroliza controlată (1000-1700C), în
atmosferă inertă, a unor fibre organice (poliacrilonitril, mătase artificială) sau a
gudronului. Spre deosebire de fibrele de carbon, fibrele de grafit se obţin din grafit
natural prin oxidare sau prin piroliza controlată a unor fibre organice.
Acestea au un conţinut ridicat de carbon (98.9-99.9%) şi constituie forme unice
de grafit prin structura lor. Materiale de armare foarte flexibile, ţesăturile din carbon şi
grafit au rezistenţe mecanice foarte ridicate, densitate relativ scăzută şi o deosebită
rezistenţă la temperaturi înalte (2300C).
În tabelul urmator sunt date câteva caracteristici ale fibrelor de carbon.

6
Tabel Caracteristici ale fibrelor de carbon

Caracteristica Fibre de carbon obţinute Fibre de carbon obţinute

din mătase din P. A. N.

Rezistenţa de rupere la 1260-2000 1460-3160

tracţiune [MPa]

Alungirea specifică la 0,6-0,7 0,6

rupere[%]

Modulul de elasticitate 176000-352000 246000-457000

longitudinal [MPa]

Densitatea [g/cm3] 1,5-1,63 1,06-1,7

Diametrul [m] 6,6-7,1 7,7-5,3

Conţinutul de carbon[%] 99,1-99,9 -

Bibliografie:
1. Alan Backer, Stuard Dutton, Donald Kelly – Composite Materials for Aircraft
Structures
2. LUPESCU, Mihai Bogdan – Fibre de Armare pentru Materialele Compozite
3. Alămoreanu, E., Negruţ, C., Jiga, G., Calculul structurilor din materiale
compozite, Universitatea “Politehnica" Bucureşti, 1993
4. Cristescu, N., Mecanica materialelor compozite, Vol.1, Universitatea Bucureşti,
1983
5. Gay, D., Matériaux composites, Editions Hermes, Paris, 1991
6. Gheorghiu, H., Hadăr, A., Constantin, N., Analiza structurilor din materiale
izotrope şi anizotrope, Editura Printech, Bucureşti, 1998

7
8