MATERIALE COMPOZITE

• Materialele compozite sunt materiale cu proprietăți

anizotrope, formate din mai multe componente, a căror
organizare și elaborare permite folosirea celor mai bune
caracteristici ale componentelor, astfel încât acestea să aibă
proprietăți finale, în general superioare, componentelor din
care sunt alcătuite.

• Materialele compozite au fost concepute pentru a înlocui, într-o

proporţie tot mai mare, materialele tradiţionale feroase şi neferoase,
care sunt caracterizate de unele neajunsuri referitoare la
performanţele, procedeele de obţinere şi prelucrare, gabarit, mase,
complexităţi geometrice, domenii de utilizare şi costuri.
• Răspandirea la nivel mondial a materialelor
compozite, varietatea acestora, şi importanţa lor
pentru tot ceea ce înseamna domeniul industriei
fie aceasta uşoară, aeronautică, construcţii
militare, civile ş.a.m.d., le determină să fie rampă
de lansare pentru tehnologia viitorului.
• Conform definiției, putem spune ca avem de-a face cu cele mai
vechi materiale descoperite de om,spre exemplu, primele
caramizi facute din lut si paie, mixate si apoi uscate, formeaza
un material compozit.

• Lemnul este un exemplu de compozit natural ce se potriveşte

foarte bine definiţiei in termeni largi a compozitelor fiind o
combinaţie a fibrelor de celuloza si lignina.
• Materialele compozite au utilizare practică într-o
serie de ramuri ale industriei.

• In domeniul aeronauticii, dorința de a obține

aparate de zbor cat mai ușoare pentru a le
asigura o autonomie de zbor cât mai mare dar în
același timp sa posede o rezistență net
superioară materialelor clasice, a dus în cele din
urmă la incorporarea unui numar mare de tipuri
de compozite în structura unui aparat de zbor.

• Industria aeronautică a deschis practic drumul

către utilizarea compozitelor.
• Materialele compozite prezintă o serie de avantaje între
care se menţionează:

 masă volumică mică în raport cu metalele

 rezistenţă mare la tracţiune
 coeficient de dilatare foarte mic în raport cu metalele;
 rezistenţă la şoc ridicată;
 durabilitate ridicată
 capacitate mare de amortizare a vibraţiilor;
 siguranţă mare în funcţionare (ruperea unei fibre dintr-o
piesă din material compozit nu constituie amorsă de
rupere);
 consum energetic scăzut şi instalaţii mai puţin costisitoare
în procesul de obţinere, în raport cu metalele;
 rezistenţă chimică şi rezistenţă mare la temperaturi
 DOMENII DE UTILIZARE

 domeniul electronicii si electrotehnicii

 domeniul telecomunicatiilor
 domeniul transportului rutier
 domeniul aerospatial
 domeniul transportului naval
 domeniul medical
 domeniul casnic
 AVAND IN VEDERE PROPRIETATILE SUPERIOARE
ALE ACESTOR MATERIALE, ELE SE UTILIZEAZA IN:
-CONSTRUCTIA DE MASINI
DOMENIUL AEROSPATIAL
 Clasificarea materialelor compozite

Materialele compozite suscită din partea specialiştilor din cercetare, învăţămân

şi producţie un interes crescând, interesând mai ales comportarea lor în diferite condiţ
de exploatare (solicitări mecanice simple sau complexe şi acţiunea mediului).
Materialele compozite se definesc ca fiind sisteme de corpuri solide,
deformabile, obţinute prin combinaţii la scară macroscopică ale mai multor materiale.
R. M. Jones clasifică materialele compozite astfel:
-materiale compozite fibroase, obţinute din materiale sub formă de fibre,
introduse într-un material de bază numit matrice;
-materiale compozite laminate, rezultând din straturi suprapuse din diferite
materiale;
-materiale compozite speciale, alcătuite din particule introduse în matrice.

N. Cristescu prezintă o altă clasificare a materialelor compozite:

-materiale compozite armate cu fibre (fibroase) - fibre lungi plasate într-un
aranjament prestabilit sau fibre scurte plasate aleatoriu;
-materiale compozite hibride, alcătuite din mai multe fibre;
-materiale compozite stratificate, realizate din mai multe straturi, lipite între ele;
-materiale compozite armate cu particule.
CLASIFICAREA MATERIALELOR COMPOZITE
 Materialele compozite sunt grupate, in funcţie de alţi
autori, nu in doua, ci în trei categorii:

- materiale compozite durificate cu fibre;

- materiale compozite durificate cu particule (disperse);
- materiale compozite obţinute prin laminare(stratificate).

a – armate cu
fibre
b - disperse
c - stratificate
 A) MATERIALE COMPOZITE ARMATE CU
FIBRE

• În figura de mai sus sunt prezentate diferite moduri de orientare a acestor

fibre în interiorul matricei. Se obţin astfel materiale compozite cu
caracteristici foarte bune de rezistenţă, rigiditate şi raport rezistenţă -
densitate.

• Comportamentul mecanic al unui asemenea compozit depinde de:

- proprietăţile fiecărui component;
- proporţia dintre componenţi;
- forma şi orientarea fibrelor în raport cu direcţia de solicitare;
• B.1.) Materiale compozite durificate prin
dispersie

În cazul acestor compozite, particulele de dimensiuni foarte

mici, blochează deplasarea dislocaţiilor. Astfel, deşi sunt
necesare cantităţi mici de material dispers, efectul de
durificare este foarte mare.

• B.2.) Materiale compozite armate cu

macroparticule

Armarea acestor compozite se face cu particule mari, care

nu mai au rol de blocare a deplasării dislocaţiilor. În funcţie de
proporţia dintre cantităţile de macroparticule şi cea de liant se
obţin combinaţii neobişnuite de proprietăţi.
• C) Materiale compozite stratificate

Sunt obţinute prin aplicarea, la suprafaţa materialului de

bază, a unui strat din alt material
• Materialele compozite se mai pot clasifica
astfel:

-materiale compozite plastice – utilizate în

industria de automobile, aviaţie, aeronautica,
recipienţi pentru industria chimică etc.
- materiale compozite metalice;
- materiale compozite ceramice.
• Fie ca este vorba de caramizile compuse din paie si
argila sau de ciment (foarte utilizat inca de la inceputurile
Imperiului Roman) se distinge clar ca in componenta unui
material compozit se vor regasi in permanenta doua sau
mai multe materiale distincte.

• Având în vedere rolul funcțional al fiecărei grupe de

materiale, constituentii unui compozit se pot cataloga in
doua categorii: matricea și ranforsantul (armătura).

• Matricea este componenta cu caracter continuu pe cand

ranforsantul are caracter discontinuu dar este mai
rezistent
• Matricea reprezintă aşadar, o parte a materialului compozit care
asigură atât transferul solicitărilor exterioare la ranforsant, cât şi
protecţia elementelor de ranforsare împotriva distrugerilor mecanice
şi prin eroziune .
• În tehnologiile actuale se folosesc numeroase tipuri de matrici:

1. Matrici organice - au utilizarea cea mai largă în domeniul

materialelor compozite
2. Matrici ceramice
3. Matrici metalice - s-au folosit din necesitatea de-a obţine compozite
care să poată fi utilizate la temperaturi relativ înalte
 ARMĂTURA
• Fibrele sunt folosite ca elemente de ranforsare, având
rolul de a prelua o mare parte din solicitările la care este
supus materialul matricei.

• Fibre de sticlă sunt fabricate dintr-un amestec care are

bază oxidul de siliciu (Si02), ce este topit şi trecut printr-o
filieră , fisurile sunt mult mai puţine, iar sticla are
performanţe superioare.
• Fibrele de sticlă sunt la ora actuală printre cele mai
utilizate în aplicații.
• Cele mai intalnite tipuri de fibre de sticla sunt de tipul E-
glass si S-glass. E-glass sunt cele mai utilizate in
aplicatiile industriale, in principal datorita pretului de cost
scazut.
• Fibrele de carbon
- sunt folosite la obţinerea pieselor care au caracteristici specifice
foarte bune, asigurându-se astfel un câştig important de masă pe
produs;
- datorită preţului ridicat al fibrelor se limitează utilizarea lor doar la
tehnicile de vârf;
- sunt utilizate la armarea răşinilor termoplaste şi mai ales a celor
termorigide;
- se pot prelucra prin toate tehnicile de formare;
- au o rigiditate ridicată (alungirea la rupere A ≈1 %), motiv pentru care
se iau măsuri de tensionare a fibrelor;
- piesele armate cu fibre de carbon se pot prelucra prin polizare sau
tăiere cu fierăstrăul cu pânză diamantată
• Fibrele de bor sunt de sute de ori mai scumpe decât cele
de sticlă din cauza tehnologiei complexe de prelucrare.
Datorită acestui motiv ele au o utilizare limitată, în special
în industrii de vârf (armament, aeronautică etc), ţinându-
se însă cont de proprietăţile lor deosebite.

• Fibrele aramidice sunt cunoscute sub denumirea

comercială de Kevlar (nume dat de Dupont de Nemous
din SUA).
• Utilizarea lor este oarecum limitată de rezistenţa redusă
la compresiune şi de prelucrabilitatea dificilă a produselor.
• Fibre de origine naturală sunt de origine vegetală şi a
reprezentat categoria de materiale de armare utilizate la
începutul apariţiei materialelor compozite, având în vedere
uşurinţa de obţinere şi răspândirea materiei prime.
• Din mulţimea acestor materiale mai sunt folosite, pentru aplicaţii
particulare, lemnul, hârtia şi bumbacul.

• Fibrele metalice sunt realizate din aluminiu şi aliajele lui,

oţeluri carbon, cuprul şi aliajele lui (au conductibilitate termică
şi electrică foarte bună), nichelul şi aliajele acestuia (au o foarte
bună rezistenţă termică), oţelurile inoxidabile (au rezistenţă
ridicată la coroziune).
• Fibrele ceramice permit încălziri la temperaturi
de peste 1000 °C şi pot arma matrici
termoplastice, termorigide sau ceramice.

• Cele mai utilizate fibre ceramice sunt cele din

carbură de siliciu (SiC), nitrură de siliciu (Si3N4),
nitrură de bor (BN) etc. Pot fi folosite sub formă
de fibre scurte, benzi, mat-uri, ţesături etc.
EVOLUTIE IN AUTOTURISME
EVOLUTIE IN AUTOTURISME
EVOLUTIE IN AUTOTURISME
EVOLUTIE IN AUTOTURISME
EVOLUTIE IN AUTOTURISME
AVIATIE