Arhitectură rurală

Compartimentul "Arhitectură rurală" cuprinde edificiile arhitecturale construite în localităţile săteşti ale Republicii
Moldova. Din punct de vedere tipologic aici intră obiectele cu valoare artistică şi etnografică printre care merită să fie
menţionate: casele adaposturilor
Interiorul de locuit, anexele gospodăreşti
temporare, (pivniţele,
indeosebi beciurile, unde
al stanelor, cramele,
se curţile, porţile, hambarurile,
mai pastreaza inca o schemasâsâiecile,
arhaica de
fântânile) şi alte
organizare, oferatipuri de obiecte
o imagine din mediul
asupra moduluirural.
de Întrucât
aranjarecele mai importante
a pieselor centreinde
de mobilier arhitectură
locuintele rurală din Republica
traditionale.
Moldova sunt adesea şi importante centre de artizanat şi meşteşugărit, în cadrul acestei categorii au fost incluse şi centrele
de meşteşugărit
Unele şi de piese
din artizanat
aupopular.
fost fixate la inceput intre grinzile peretilor, in tavan sau pe podea, o solutie pitoreasca,
mobilierul urmand forma materialului natural. Ca exemplu se pot cita scaunele
Arhitectura rurală pe teritoriul Republicii Moldova
realizate prin s-a dezvoltat trunchiului
retezarea timp de secole,
unuiapropriindu-şi cele mai
arbore, bratele si valoroase
picioareletradiţii
din ramuri
în construirea şi exploatarea edificiilor rurale cuarcuit.
crescute o tipologie destul de variată.

Aspectul exterior al satelor basarabene stabilit pe parcursulmobilierului

Caracteristica secolelor oferă cea maieste
romanesc pitorească
data deşi variată privelişte.
simplitatea formelor si
Amplasate, de obicei, pe culmile dealurilor, pe povârnişuri,
delicatetea decoratiilor,sau în văile
fiind evidentarâurilor,
si inlocalităţile
acest cazrurale lasă, la prima
preocuparea pentru vedere,
impodobire.
impresia unui aranjament haotic, care nu poate
Piesele fi întotdeauna
erau explicat
puse in valoare şi definit
prin petele din
de punct
culoarede pe
vedere
carelogic. Situaţia,tesaturile
le aduceau însă, de
este de altă natură: fiecare sat şi-a interior,
găsit amplasamentul optim,
intalnite in toate localnicii
casele luând în consideraţie atât relieful specific al
romanesti.
pământului, cât şi reţeaua de drumuri, care asigură comunicarea cu alte localităţi apropiate sau mai îndepărtate.
Mobilierul era confectionat in general din lemn, in partea de sud a tarii
Curtea ţărănească poate fi considerată drept un ansamblu
folosindu-se si pieseleintegral
din delutarhitectură populară.
batut (paturi, PoartaDe
banci). de lemn,
obicei,alcătuită din
era decorat cu
două sau trei canaturi, fixate între două - trei coloane
crestaturi, insa insauTransilvania,
stâlpi, este acoperită
unde se cu ornamente geometriceapusene,
resimt influentele crestate sau apare si
perforate ce accentuează elementelemobilierul
constructive şi care
pictat. mai aucele
Motivele adeseamaişiraspandite
o valoareaale arhaică apotropaică.
decorului Deasupra
pictat sunt inscriptiile si
stâlpilor se
motivele înalţă un acoperiş îngust, ce protejează porţile. Dintre simbolurile ce decorează porţile pot fi citate: soarele,
florale.
arborele vieţii, florile, elemente romboidale şi alte motive, adesea comune cu motivele utilizate în covoarele şi ţesăturile
populare.La mobilierul sculptat, caracteristic Munteniei si Moldovei (dar regasindu-se si in Crisana, Maramures si Tara
Oasului) motivele sunt cele traditionale: linia dreapta, punctele, spirala, dintii, rozeta, crucea, bradul si rar siluetele
omenesti.
Casa este amplasată în adâncimea curţii. Alcătuită tradiţional din trei încăperi - tinda (intrarea), dormitorul, adesea comun
cu bucătăria şi "casa mare" (camera pentru oaspeţi), locuinţa ţărănească tradiţională reprezintă un ansamblu integru, redus
la strictulPrincipalele
necesar, darpiese
extremaledemobilierului
funcţional. În interior
erau ambianţa
patul, masa, casei ţărăneşti
scaunele, este împodobită
lavitele, cu covoare,
blidarele, coltarul, păretare,
politele, culmea si
lăicere.
lada de Exteriorul
zestre. caselor este decorat cu ornamente pictate şi sculptate, unde decorul principal este distribuit pe
frontoanele acoperişurilor şi pe faţadele principale ale edificiilor.

Unul din elementele primordiale ale faţadei casei ţărăneşti este prispa: un soclu nu prea înalt ieşit în exterior şi servind de
suport pentru cei patru, şase sau opt stâlpi sau coloane ce sprijină acoperişul. Vara, datorită prispei, intrarea în casă este
Lavitele
protejată de razele dogorâtoare ale soarelui, iar iarna de frigul de afară şi de zăpada abundentă.
Lavitele (banci lungi, fara spatar) simple, confectionate din scandura de stejar sau fag, sunt cele mai vechi
Coloanele
piese sau stâlpiifiind
de mobilier, prispei sunt bogat
folosite in ceaornamentaţi, fiind încununaţi
mai mare parte de capiteluri
a Romaniei. Lipsite destilizate,
cele maice au anumite
multe afinităţi
ori de cu unele
decoratii, lavitele se
variante simplificate ale ordinului ionic.
fixau in barnele peretilor. Incepand cu a doua jumatate a secolului al XIX-lea, ele sunt inlocuite mai intai in Transilvania
si apoi si in restul tarii, cu banci lungi cu spatar (colorat uneori) sau lada dedesubt, destinate pastrarii hainelor si
servind chiar caselor
Acoperişurile la dormit.mai vechi sunt de obicei în două ape având coamele decorate. Câmpurile frontoanelor sunt bogat
ornamentate. De regulă, decorul subliniază elementele constructive ale arhitecturii, marcând o ritmică simetrică,
armonioasă şi echilibrată. În majoritatea cazurilor elementele decorative sunt acoperite cu culori vii, sonore.

Patul
Cele mai originale ateliere de prelucrare a pietrei se află în satele Butuceni, Trebujeni, Ivancea, Brăneşti, Furceni, Cosăuţi,
Sănătăuca şi Gordineşti.
In casele traditionale, locul cel mai important din punct de vedere decorativ era coltul in care era asezat patul
(coltul opus
Importante vetrei),
centre datorita tradiţional
ale olăritului tesaturilorse grupate aici si nu
află la Hogineşti, neaparat
Iurceni, mobilierului.
Ţigăneşti, Cinişeuţi, In prelungirea patului, de-a lungul
Cioreşti.
peretelui lateral, stau lavitele si mai tarziu bancile cu spatar.
Datorită mănăstirii de la Răciula, în această localitate s-a dezvoltat un important centru de artizanat popular, în special în
domeniulPatul, ca covoarelor
ţesutului mobilier cuşi forma speciala,
a broderiilor apare destul de tarziu, in secolul al XVIII-lea si deriva in cele mai multe
tradiţionale.
cazuri din lavita.
O tipologie specifică au pivniţele şi alte anexe gospodăreşti din marile centre de pregătire şi de păstrare a vinurilor
In secolele
moldoveneşti, cum suntal XVIII-lea
centrele desilaalMileştii
XIX-lea, in Transilvania,
Mici, in casele
Cricova, Corjeuţi ş.a. cu o camera de locuit si camara (planul cel mai
simplu), patul era situat in continuarea vetrei, in coltul opus fiind asezate in unghi doua lavite, cu o masa in fata.
Construcţia marilor complexe agroindustriale în Republica Moldova în anii
70-80 ai Insec.
casele
XX amai evoluate,
afectat profundcuaspectul
doua camere si tinda,
arhitecturii rurale.inProblemele
odaia curata apare si al doilea pat, asezat in coltul cu
lavitele. In fata paturilor (dispuse paralel de-a lungul peretilor) este cate o banca cu spatar, iar intre ele, langa peretele
opus intrarii, se afla masa.

In Moldova paturile respecta aceeasi schema de organizare, insa sunt mai joase, iar bancile cu spatar lipsesc.

In sudul si vestul tarii bancile, acoperite cu postav, sunt dispuse in unghi pe doua sau trei din laturile incaperii
si au functie de pat. Pe langa acestea, in Muntenia si Dobrogea se gasesc si paturile de pamant, a caror latime permite
dormitul de-a curmezisul, cu picioarele spre soba.
dus la deteriorarea aspectului armonios al satelor basarabene. Clădirile locative asamblate din blocuri de beton prin metoda
industrială rapidă, deşi au rezolvat problema locativă, n-au reuşit, totuşi, să se integreze organic în peisajul specific rural
moldovenesc.

Arhitectura populara romaneasca se caracterizeaza in primul rand prin ingeniozitate, prin diversitatea solutiilor gasite
pentru diferite probleme, prin eleganta liniilor si echilibrul volumelor.

Gospodariile sunt construite diferit, in functie de clima, de ocupatie, dar si de starea social-economica a celor care le
locuiau. De exemplu, in regiunile pastoral-agricole, apar gospodariile cu curte dubla, iar in cele cu sate imprastiate, unde
ocupatia predominanta este pastoritul si cresterea vitelor, casele au ocol intarit, asemanandu-se unor cetati in miniatura.

Caracteristicile geografice se regasesc si in arhitectura caselor � la munte casele au acoperisuri inalte, cu pante inclinate;
la campie, in schimb, acoperisul imita pantele domoale ale reliefului.

Materiale de constructie

Materialele de constructie difera de la o regiune la alta: se foloseste lemnul de brad, stejar, fag, (padurile imense care
acopereau in trecut suprafata Romaniei constituind principala sursa de materie prima pentru arhitectura taraneasca), dar si
piatra, pamantul batut sau amestecat cu paie si pleava si folosit sub forma de bulgari sau chirpici, caramizile etc.

Arhitectura populara este in primul rand (mai ales in regiunile mai inalte) o arhitectura a lemnului. De aceea, din cauza
perisabilitatii materiei prime, cele mai vechi monumente de lemn nu depasesc 400 de ani.

Tipuri de locuinta

Bordeiul este cea mai veche forma de locuinta, ramasa din vremuri preistorice si cunoscuta in majoritatea tarilor europene.
In regiunea de campie bordeiul era o prezenta obisnuita, fiind intalnit atat la taranimea instarita, cat si la conacele boieresti
sau chiar la biserici. In sudul Olteniei, unde bordeiul se construia in intregime din lemn de stejar, pretul sau era mai mare
decat al unei case aflate la suprafata solului.

Bordeiele se intalneau in special in campia Dunarii. Cu timpul, ele au inceput sa fie folosite doar de oamenii saraci, care
scobeau pamantul fara a mai aseza scheletul de lemn, care era inlocuit cu un perete de nuiele.

La intrare se afla o prima camera (garlici), in panta, care ducea pana la nivelul incaperilor. In camera imediat urmatoare se
afla vatra. In loc de cuptor se folosea testul, un capac rotund si adancit din lut (rar din piatra sau tuci), fabricat de femei in
timpul unei sarbatori speciale numita �repotinul testelor�. Sub acesta se facea focul. Dupa ce se incingea, testul era
asezat peste alimentele ce urmau a fi gatite, punandu-se jar deasupra si imprejurul sau.

Din camera principala se deschideau lateral incaperi folosite drept camara (sau chiar grajd) si odaie de locuit. Odaia de
locuit era incalzita printr-o soba oarba, focul facandu-se intr-o gaura ce pornea din vatra camerei principale. Paturile erau
asezate de-a lungul peretilor.

Unele bordeie aveau chiar cinci camere, din cele doua laterale deschizandu-se alte doua.

Acoperisul bordeiului era facut din paie si pamant.

Casa, construita la suprafata solului, are particularitati diferite de la o zona la alta, amintind uneori de antichitate, alteori de
popoarele cu care romanii au intrat in contact de-a lungul istoriei.

Incaperile obisnuite ale casei taranesti erau tinda, camera de locuit, camara, camera curata, podul si pivnita. Fiecare
incapere avea de obicei mai multe functii. Viata de familie se concentra de regula in jurul incaperii in care se afla focul,
care dadea caldura, cu ajutorul caruia se preparau alimentele si care asigura lumina in timpul noptii. La casele vechi in
incaperea cu vatra locuia intreaga familie.

Tinda constituia camera de trecere, adapostind in unele zone si cuptorul de paine sau vatra libera, caz in care era folosita ca
bucatarie. In multe parti ale Romaniei, in tinda se depozitau obiectele de uz gospodaresc si unele provizii. Tinda e folosita
uneori si pentru locuit, insa paturile apar aici destul de rar. In casele vechi, podeaua tindei era facuta din pamant batut si
lipit, formand o pardoseala neteda ce se lipea in fiecare saptamana, pentru a se asigura intretinerea sa in bune conditii.

In odaia de locuit se afla de obicei vatra, (atunci cand nu se afla in tinda) sau la casele cele mai vechi, cuptorul.

In camara, numita si celar in Oltenia, Muntenia si Moldova, se depozitau uneltele de munca, alimentele si instrumentele
folosite la industria casnica textila.

Incepand cu secolul al XIX-lea in structura casei taranesti este inclusa si odaia curata (numita si �odaie frumoasa�,
�casa curata�, �casa mare�, �casa buna�, �odaia din sus�), in care se pastrau cele mai frumoase mobile si
tesaturi. Aceasta era folosita ocazional, de sarbatori, sau pentru oaspeti. Rolul sau sarbatoresc este aratat si de faptul ca de
obicei nu are sistem de incalzire.