PAUL DIN ALEP

JURNAL DE CĂLĂTORIE
ÎN MOLDOVA ‫ڌ‬I VALAHIA
Portretul Patriarhului Macarie III al Bisericii Antiohiene în Tsarskij Tituljarnik, manuscris
din 1672 (colec‫ڏ‬iile RGADA, Moscova, fond 135, V, rubr. III, nr. 7, f. 85r).
 ACADEMIA ROMÂNĂ
INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE

PAUL DIN ALEP

JURNAL DE CĂLĂTORIE
ÎN MOLDOVA ‫ڌ‬I VALAHIA
Studiu introductiv, edi‫ڏ‬ia manuscrisului arab,
traducere în limba română, note ‫ڍ‬i indici
de Ioana Feodorov

Cuvânt-înainte: Acad. Răzvan Theodorescu

EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE MUZEUL BRĂILEI – EDITURA ISTROS

Bucureúti Brăila
2014
 Copyright © Editura Academiei Române
úi Editura Istros a Muzeului Brăilei, 2014

EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE EDITURA ISTROS A MUZEULUI BRĂILEI

Calea 13 Septembrie nr. 13, Sector 5
050711, Bucureúti, România
Tel: 4021-318 81 46, 4021-318 81 06
Fax: 4021-318 24 44
E-mail: edacad@ear.ro
Adresa web: www.ear.ro
PiaĠa Traian nr. 3
810153, Brăila, România
Tel./Fax 033 940 1002; 033 940 1003
E-mail: sediu@muzeulbrailei.ro

ReferenĠi: Andrei PIPPIDI, membru corespondent al Academiei Române

Prof. dr. George GRIGORE

Descrierea CIP a Bibliotecii NaĠionale a României

Paul din Alep : Jurnal de călătorie în Moldova úi Valahia /
studiu introd., ed. manuscrisului arab, trad. în lb. rom., note úi
indici de Ioana Feodorov ; Cuvânt-înainte: Acad. Răzvan
Theodorescu. – Bucureúti : Editura Academiei Române ; Brăila :
Editura Istros a Muzeului Brăilei, 2014
ISBN 978-973-27-2429-3; ISBN 978-606-654-097-1
I. Feodorov, Ioana (pref. ; ed. út. ; trad.)
II. Theodorescu, Răzvan (pref.)
821.411.21-992=135.1

Redactor: ADRIANA GRECU

Tehnoredactor: Mariana MOCANU
Coperta: Mariana ùERBĂNESCU

Bun de tipar: 17.09.2014. Format: 16 / 70 × 100

Coli de tipar: 38,75
C.Z. pentru biblioteci mari: 91(498)«16»(082)
892˜7˜09-992(082)
C.Z. pentru biblioteci mici: 892˜7˜09
 CUVÂNT-ÎNAINTE

A devenit o tradiĠie scolastică pentru istorici, pentru istoricii artei úi ai

obiceiurilor din ğările Române să citeze izvorul major, neobiúnuit de amplu,
de precis, de detaliat care este „Jurnalul” călătoriei în spaĠiul nostru, acum
trei veacuri úi jumătate (1653–1658), a arhidiaconului ortodox Paul din
Alepul Siriei, fiu úi însoĠitor al patriarhului Macarie al III-lea al Antiohiei.
GeneraĠia mea de cercetători a folosit în ultima jumătate de secol
traducerea din volumul VI (1976) a seriei Călători străini despre ğările
Române, ediĠie realizată de M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru (revizuită de
A. Decei), întemeiată pe mai vechea ediĠie (1936–1949) a lui Vasile Radu úi
pe traducerea clasică a lui F. C. Belfour, din care s-au inspirat mulĠi exegeĠi.
Iată că acum, graĠie dnei Ioana Feodorov, avem o versiune completă a
impresiilor de călătorie ale peregrinului sirian, tradusă direct din arabă de o
specialistă a domeniului, cu o fericită lărgire a cadrului geografic străbătut
de conducătorul spiritual al creútinilor din Orientul Apropiat, în „ğara
Cazacilor” – aúadar în Ucraina hatmanului Bogdan HmelniĠki – úi în Rusia
celui de-al doilea Romanov, Ġarul Alexei, unde obiceiuri stranii (semnul
bidigital al crucii) úi colecĠii exotice (cea de blănuri siberiene) nu scapă
atenĠiei călătorului. Unul pentru care curiozitatea era prima virtute: „Aceasta
a fost mereu grija mea de când eram copil” – mărturiseúte Paul din Alep –
„să aflu fapte din cronici úi să le cercetez”.
Volumul, realizat cu acribie úi erudiĠie de Ioana Feodorov, editoare úi a
versiunii arabe a Divanului cantemirian – demnă urmaúă biologică úi
spirituală a lui Virgil Cândea, una dintre cele mai strălucite inteligenĠe ale
„umanioarelor” româneúti, eminent specialist al cercetărilor sud-est europene –
face parte dintr-un proiect iniĠiat în 2008, în colaborare cu savanĠi ruúi úi
ucraineni, pentru recuperarea integrală a acestei surse nepreĠuite pentru
întreaga istorie a Europei răsăritene din veacul al XVII-lea.
Moldova lui Vasile Lupu úi a lui Gheorghe ùtefan, Muntenia lui Matei
Basarab úi a lui Mihnea al III-lea, spaĠiul acesta pentru care Paul din Alep
consemnează discuĠia cu Preda Brâncoveanu – strămoúul voievodului – potrivit
căruia nu cetăĠile, ci munĠii úi codrii ne-au fost salvarea, sunt „radiografiate”
de neobositul călător cu o simpatie pe care un alt oriental contemporan,
Evliya Celebi, nu o are.
Tot ceea ce descrie sirianul este preĠios, de la desfăúurarea oficiilor
liturgice la monumente dispărute – casele cantacuzineúti de la Coiani sau
ctitoriile aceluiaúi neam din Prahova –, dar úi la capodopere care atrag luarea sa
aminte competentă: biserica ieúeană a Trei Ierarhilor, cea a lui Neagoe de la
Curtea de Argeú – observându-i chiar posteritatea în lăcaúul Mitropoliei
bucureútene –, precum ‫ڍ‬i casele de piatră de la Hierăúti.
Subtil observator, el útie să vadă modelele „frânce” din Moldova – cea
mereu deschisă Occidentului –, dar úi ecourile islamice, aúa cum o face pentru
atât de levantinul lăcaú din Iaúi care este Biserica Sf. Sava, cu „turle...
turceúti”.
Îmi pare că fiecare cuvânt din această tălmăcire este cântărit cu grijă –
eu însumi, mărturisesc, am profitat de nuanĠele traducerii Ioanei Feodorov
când m-am ocupat de un anumit spaĠiul liturgic –, iar notele, numeroase úi
necesare, sunt o reală bucurie intelectuală.
Avem acum, în româneúte, o relatare fundamentală pentru istoria
culturii naĠionale datorată călătorului venit din Alep úi Damasc la Marea
Neagră úi la CarpaĠi. Îi suntem recunoscători savantei arabiste care ne-a
tălmăcit-o úi ne-a explicat-o ca nimeni înaintea sa.

Acad. Răzvan Theodorescu

6
 STUDIU INTRODUCTIV

CĂLĂTORUL ‫ڌ‬I JURNALUL SĂU

Jurnalul1 lui Paul din Alep (BnjluÑ Ibn al-Za‘Ưm al-palabƯ) este cel mai
cuprinzător text din literatura arabă care se referă la istoria românilor, a
ru‫ڍ‬ilor, a ucrainenilor ‫ڍ‬i a altor popoare central- ‫ڍ‬i est-europene la jumătatea
secolului al XVII-lea. Tatăl autorului, născut Ynj­annƗ Ibn al-Za‘Ưm, a fost ales
în 1635 episcop2 de Alep, luând numele de Meletie, iar din 1647 ‫ڍ‬i până la
moartea sa, în 1672, a ocupat scaunul de patriarh al Bisericii Antiohiei ‫ڍ‬i a
Întregului Răsărit, cu numele de MakƗriynjs III (Macarie III)3. Între 1652 ‫ڍ‬i
1659, înso‫ڏ‬i‫ڏ‬i de o suită cu alcătuire schimbătoare, Paul din Alep ‫ڍ‬i tatăl său
au călătorit la Constantinopol, în Valahia, Moldova, ‫ڎ‬ara Cazacilor ‫ڍ‬i ‫ڎ‬ara
Moscovei.
Macarie III nu a fost primul ierarh antiohian călător în Europa Centrală
‫ڍ‬i de Est. Înaintea lui, patriarhul Ioachim V Ibn kaw’u4 ajunsese până la
Lvov, unde întemeiase, printr-un act datat 10 ianuarie 1586, o confrerie cu
existen‫ڏ‬ă efemeră, călătorind apoi la Moscova, în 15875. Călătoria lui a fost
relatată de unul dintre înso‫ڏ‬itori, ‘ƮsƗ, episcop de pamƗ6, într-un jurnal în
versuri de 72 de strofe, scris în araba vorbită de cre‫ڍ‬tinii din Siria, din care
nu s-a păstrat partea privitoare la traversarea Moldovei. Fragmentul cunoscut
azi7 cuprinde o relatare rezumativă a traseului călătoriei, descrierea Moscovei,
1
Din ra‫ڏ‬iunile expuse în continuare, în capitolul O NOUĂ EDI‫ڎ‬IE, O NOUĂ
TRADUCERE, am denumit Jurnalul versiunea integrală a scrierii lui Paul din Alep, cuprinzând
‫ڍ‬i partea a cărei edi‫ڏ‬ie ‫ڍ‬i traducere o prezint aici, care poartă titlul: Jurnal de călătorie în
Moldova γi Valahia.
2
În Bisericile Orientului Apropiat, cin egal cu acela de mitropolit.
3
Paul a redat pe scurt, la f. 6v, în Jurnalul său, istoria alegerii tatălui său ca episcop de
Alep, iar la f. 8r–8v a relatat circumstan‫ڏ‬ele alegerii acestuia ca patriarh.
4
Patriarh al Antiohiei ‫ڍ‬i Întregului Răsărit, între 1580 ‫ڍ‬i 1592.
5
V. Nasrallah 1979: 69; Panchenko 2004: 206–208.
6
În Gérard Troupeau, Catalogue des manuscrits arabes, Premi£re partie. Manuscrits
chrétiens, t. I, la p. 273: „mitropolit al Alepului”.
7
Sunt cunoscute trei manuscrise: 1) Ms. 312, f. 19v–22r, la Biblioth£que Nationale de
France, Paris, cf. Troupeau, loc. cit.; 2) Ms. Matlnjf 175, la American University of Beirut,
din care ‘ƮsƗ Matlnjf a publicat 18 versuri în „Al-RisƗla al-muhallaÑiyya”, VIII, 1941, p. 30–31;
a Kremlinului, a săvâr‫ڍ‬irii unei Sf. Liturghii, precum ‫ڍ‬i o laudatio pentru
cârmuitorul ‫ڍ‬i pentru poporul Rusiei8.
Patriarhul Macarie a fost urmat de al‫ڏ‬i doi ierarhi ai Bisericii
Antiohiene, Athanasie III DabbƗs (1685–1694, 1720–1724) ‫ڍ‬i Silvestru (1724–
1766), a căror trecere prin Muntenia ‫ڍ‬i prin Moldova a lăsat urme însemnate
în patrimoniul cultural al românilor, dar ‫ڍ‬i al sirienilor, sub formă de tipărituri,
traduceri de scrieri teologice ‫ڍ‬i rela‫ڏ‬ii strânse cu ierarhia bisericească a vremii.
După cucerirea ‫ڏ‬inuturilor levantine de către armatele otomane în
1516, Patriarhia Antiohiei, care datează din epoca apostolică9, la fel ca ‫ڍ‬i
celelalte centre ale cre‫ڍ‬tinismului timpuriu – Ierusalim, Alexandria, Salonic
‫ڍ‬i Roma – a suferit felurite constrângeri ‫ڍ‬i persecu‫ڏ‬ii sub stăpânirea
guvernatorilor trimi‫ڍ‬i de Înalta Poartă. Cu toate că popula‫ڏ‬ia siriană nu a
suferit opresiunea directă a autorită‫ڏ‬ilor de la Istanbul10, situa‫ڏ‬ia politică a
fost permanent tulbure în aceste teritorii în epoca otomană: în primii 184 de
ani de stăpânire a Înaltei Por‫ڏ‬i s-au perindat la Damasc nu mai pu‫ڏ‬in de 133 de
guvernatori, iar ora‫ڍ‬ul Alep a avut 124 de pa‫ڍ‬i în 161 de ani, potrivit listei
guvernatorilor otomani publicate de R. Y. Ebied ‫ڍ‬i M. J. L. Young (după
calendarul musulman, anii 1002–1168 d. H. = 1593/1594–1755 d. Hr.)11.
Guvernatorii au interzis, în anumite perioade, angajarea cre‫ڍ‬tinilor în
administra‫ڏ‬ie, ridicarea de biserici ori tipărirea căr‫ڏ‬ilor de cult ale cre‫ڍ‬tinilor
arabi. Politica obi‫ڍ‬nuită a pa‫ڍ‬ilor era aceea de colectare de impozite cât mai

3) Ms. 133, din 1824, p. 153–157, la Bibliothèque Orientale, Beirut, din care Joseph
Nasrallah a publicat traducerea în limba franceză a 52 de versuri, în articolul său
Chronologie des Patriarches melchites d’Antioche de 1500 à 1634, „Proche-Orient
Chrétien”, VII, 1957, p. 86–87. V. úi Graf, Geschichte: 89, 155.
8
V. Panchenko 2004: 206–208; Hilary Kilpatrick, From Literatur to Adab: the
Literary Renaissance in Aleppo around 1700, „Journal of Eastern Christian Studies”, 58,
2006, nr. 3–4, p. 196, 201–203; Kilpatrick 2008: 240.
9
Despre momentul istoric al cuceririi Antiohiei de către musulmani în octombrie 610
d. Hr., când s-a încheiat perioada ei antică, de maximă înflorire spirituală (as a city of the
Graeco-Roman world), v. Glanville Downey, A History of Antioch in Syria from Seleucus
to the Arab Conquest, Princeton University Press, Princeton – New Jersey, 1961, p. 574–578.
O listă a surselor europene despre Antiohia, incluzându-l pe Pietro della Valle (Bologna, 1672),
se găse‫ڍ‬te la p. 664 ‫ڍ‬. urm. (Archaeological testimonia of travelers who visited Antioch
between 1163 and 1918). V. ‫ڍ‬i C. Karalevskij, Antioche, s.v. în Dictionnaire d’histoire et
de géographie ecclésiastiques, p. 580–602.
10
S-a afirmat chiar că „nu există dovezi istorice care să sus‫ڏ‬ină opinia populară,
curentă în secolul al XX-lea, că turcii au fost principalii responsabili pentru tînapoierea’
arabilor ‫ڍ‬i întârzierea lor culturală, timp de 400 de ani. Dimpotrivă, ‫ڏ‬inuturile arabe par să fi
profitat de ocupa‫ڏ‬ia turcească”, cf. Zeine N. Zeine, The Emergence of Arab Nationalism,
Beirut, 1966, p. 17.
11
R. Y. Ebied, M. J. L. Young, A List of Ottoman Governors of Aleppo, A. H. 1002–1168,
„Annali dell’Istituto Orientale di Napoli”, t. 34 (S. n., XXIV), Napoli, 1974, p. 103–108.

8
mari, care să le asigure men‫ڏ‬inerea în post – un post pentru care plăteau
pe‫ڍ‬che‫ڍ‬uri consistente. Dispre‫ڏ‬ui‫ڏ‬i de autorită‫ڏ‬i, împăr‫ڏ‬i‫ڏ‬i în comunită‫ڏ‬i
aflate adesea în conflict din ra‫ڏ‬iuni teologice ori materiale12, cre‫ڍ‬tinii arabi
din Siria ‫ڍ‬i din celelalte regiuni est-mediteraneene erau marginaliza‫ڏ‬i într-o
societate aflată ea însă‫ڍ‬i, în secolul al XVII-lea, la marginea vie‫ڏ‬ii trepidante, în
pas cu vremurile, din capitala Imperiului. De‫ڍ‬i superiori musulmanilor din
punct de vedere numeric în epoca otomană, cre‫ڍ‬tinii din Levant nu aveau
mijloacele necesare pentru a-‫ڍ‬i educa copiii, pentru a între‫ڏ‬ine patrimoniul
străvechi al comunită‫ڏ‬ilor lor, pentru a ridica biserici noi, pentru a merge în
pelerinaj la locurile sfinte. Ajuns la Kolomna, ora‫ ڍ‬din ‫ڏ‬inutul Moscovei (la
confluen‫ڏ‬a dintre râurile Moscova ‫ڍ‬i Oka), Paul din Alep notează ce surse de
venit extraordinare avea Biserica Rusă, care făceau ca averea „sărmanei”
episcopii a Kolomnei să fie „mai mare decât cele ale Patriarhiilor Antiohiei,
Alexandriei ‫ڍ‬i Ierusalimului la un loc”13. Împovărată de datorii către
administra‫ڏ‬ia otomană, lipsită de fonduri, aflată în imposibilitatea de a păstra
tradi‫ڏ‬ia scripturală proprie prin edi‫ڏ‬ii tipărite ale manuscriselor vechi, care se
păstrau în mănăstirile din Siria ‫ڍ‬i din ‫ڏ‬inuturile învecinate, Biserica
Antiohiană se confrunta, la mijlocul secolului al XVII-lea, cu cea mai mare
criză de până atunci. Rela‫ڏ‬iile lor cu fra‫ڏ‬ii cre‫ڍ‬tini din alte ‫ڏ‬ări, îndeosebi cu
aceia din afara DƗr al-islƗm („Casa islamului”, teritoriul cucerit de musulmani),
erau supravegheate cu aten‫ڏ‬ie, în condi‫ڏ‬iile unor continue intrigi ‫ڍ‬i alian‫ڏ‬e
ale Marilor Puteri europene ‫ڍ‬i ale Ġarului Moscovei, pentru slăbirea puterii
sultanului. Prin‫ڍ‬i în acest joc de interese, cre‫ڍ‬tinii levantini reu‫ڍ‬eau cu greu
să-‫ڍ‬i men‫ڏ‬ină identitatea spirituală ‫ڍ‬i să înainteze pe calea firească a
modernită‫ڏ‬ii14.
Informa‫ڏ‬iile care circulau prin negustori ‫ڍ‬i prin pelerinii la Locurile
Sfinte despre ‫ڏ‬inuturile cre‫ڍ‬tine din Europa de Est, supuse în alte forme
autorită‫ڏ‬ii sultanului, înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬au levantinilor imaginea unor ‫ڏ‬ări în care
popula‫ڏ‬ia, majoritar ortodoxă, se bucura de mult mai multă libertate, de
drepturi politice, sociale ‫ڍ‬i religioase. Raporturile dintre domnii români ‫ڍ‬i
Înalta Poartă erau întemeiate pe acorduri de pace (tc. ‘ahd nƗme) care îi
12
V. Charles J. Halperin, Friend and Foe in Paul of Aleppo’s Travels of Patriarch
Macarios, „Modern Greek Studies Yearbook. A Publication of Mediterranean Slavic and
Eastern Orthodox Studies”, University of Minnesota, Minneapolis (Minnesota), vol. 14/15,
1998/1999, p. 97–100.
13
F. 110v (ms. Paris): Wa-hiya ’akbar min ­ukm talƗt baÓƗrika: al-’AnÓƗkiyy wa-l-
’IskandarƗniyy wa-l-’NjrnjÎlƯmiyy. V. ‫ڍ‬i comentariile lui Halperin, In the Eye of the Beholder:
423, cu privire la întregul pasaj.
14
V. Heyberger 1994: 142–149, 474–477; SamƯr KhalƯl SamƯr, Les communautés
chrétiennes, membres actifs de la société arabe au cours de l’histoire, „Proche-Orient
Chrétien”, 47, 1997, fasc. 1–3, p. 96–98.

9
scutiseră pe valahi ‫ڍ‬i pe moldoveni de a fi supu‫ڍ‬i statutului de dimmƯ, impus
îndeob‫ڍ‬te popula‫ڏ‬iilor cucerite de musulmani care nu îmbră‫ڏ‬i‫ڍ‬au credin‫ڏ‬a
islamică15. De asemenea, călugării ‫ڍ‬i ierarhii care străbăteau de mai bine de
un secol drumurile către Tbilisi ‫ڍ‬i Moscova aduceau ve‫ڍ‬ti care hrăneau
speran‫ڏ‬ele sirienilor cre‫ڍ‬tini de a primi sprijin politic, financiar16 ‫ڍ‬i spiritual.
Mărturia ceva mai târzie a arhimandritului Isaia de la mănăstirea athonită
Sf. Petru ‫ڍ‬i Pavel, într-un memoriu adresat ‫ڏ‬arului Moscovei la 1688, descria
starea de fapt din ‫ڏ‬inuturile locuite de români până la unirea for‫ڏ‬ată cu Roma
a ortodoc‫ڍ‬ilor transilvăneni: „În Ardeal e mare supărare ‫ڍ‬i suspinare din
pricina acestei siluiri a cre‫ڍ‬tinilor la unire, căci sub jugul turcesc aveau
greutăεi numai cu dările, iar în credinεă nu le venea silă (subl. m.)”17.
Din vara anului 1651 úi până în 1652 Macarie III ‫ڍ‬i-a pregătit absen‫ڏ‬a
din jil‫ڏ‬ul patriarhal, numind un vicar ‫ڍ‬i mai mul‫ڏ‬i episcopi18. A pornit apoi la
drum, cu inten‫ڏ‬ia de a ajunge la Ia‫ڍ‬i ‫ڍ‬i la Târgovi‫ڍ‬te, pentru a pleca mai apoi
către Moscova. Cunoscând generozitatea domnilor români, ale căror danii
către mănăstirile din ‫ڎ‬ara Sfântă, din Rumelia ‫ڍ‬i de la Muntele Athos erau
vestite pretutindeni în Răsăritul cre‫ڍ‬tin19, patriarhul Macarie ‫ڍ‬i-a propus să
15
V., dintre numeroasele surse, Aurel H. Golimas, Despre capuchehăile Moldovei γi
poruncile Porεii către Moldova până la 1829. Contribuεii la cunoaγterea raporturilor de
drept dintre Moldova γi Turci, Ia‫ڍ‬i, 1943; Tahsin Gemil, Românii γi otomanii în secolele
XIV–XVI, Bucure‫ڍ‬ti, 1991; Mihai Maxim, δările Române γi Înalta Poartă. Cadrul juridic al
relaεiilor româno-otomane în Evul Mediu, Bucure‫ڍ‬ti, 1993; Istoria românilor, Academia
Română, t. V, coord. Virgil Cândea, Bucureúti, 2003, p. 820–821; Ion Matei, Reprezentanεii
diplomatici (capuchehăi) ai δării Româneγti la Poarta Otomană, Editura Academiei
Române, 2008, mai ales p. 28–65.
16
Poate cel mai important: periplul a fost recent descris drept „o călătorie pentru
strângere de fonduri” (a fund-raising journey), v. Hasan Çolak, Worlds Apart and
Interwoven: Orthodox, Syrian and Ottoman cultures in Paul of Aleppo’s Memoirs, „Studies
in Travel Writing”, Londra, vol. 16, 2012, nr. 4, p. 375.
17
V. Silviu Dragomir, ContribuĠii privitoare la relaĠiile Bisericii româneúti cu Rusia
în veacul XVII, AARMSI, S. II, t. XXXIV, 1912, p. 1123.
18
V. Polosin 2001: 337–341.
19
În 1863, când a început secularizarea averilor mănăstire‫ڍ‬ti, „fiin‫ڏ‬au în Muntenia 69
de mănăstiri, 35 dintre acestea fiind închinate, iar în Moldova 122 de a‫ڍ‬ezăminte monahale,
dintre care 29 erau închinate”, cf. † Daniel, 150 de ani de la adoptarea Legii secularizării
averilor mănăstireγti din 1863, în Secularizarea averilor bisericeγti (1863). Motivaεii γi
consecinεe, Bucure‫ڍ‬ti, Editura Basilica, 2013, p. 5. Vezi detalii la Teodor T. Burada, O călătorie
la Muntele Athos, RIAF, I, vol. I, fasc. II, 1883, 76–82 (republicat în Românii úi Muntele
Athos, ed. Ignatie Monahul úi Gheorghe Vasilescu, Bucureúti, 2002, p. 276–287); N. Iorga,
Vasile Lupu ca următor al Împăraεilor de Răsărit în tutelarea Patriarhiei de Constantinopole
γi a Bisericii Ortodoxe, AARMSI, S. II, t. XXXVI, 1913, p. 207–236; Beza, Urme; Teodor
Bodogae, Ajutoarele româneúti la mănăstirile din Sfântul Munte Athos, Sibiu, 1940; Marcu
Beza, Heritage of Byzantium, Londra, 1947, p. 39–42; P. Lemerle, P. Wittek, Recherches
sur l’histoire et le statut des monastères athonites sous la domination turque, în Archives
du droit oriental, III, Paris, 1948; Theodorescu, Itinerarii: 75–77; Petre ù. Năsturel,

10
meargă el însu‫ڍ‬i înaintea lor. Mica delega‫ڏ‬ie siriană a pornit la drum de
îndată ce la Damasc a sosit o scrisoare încurajatoare de la Vasile Lupu,
domnul Moldovei, care făgăduia să-i ajute, în primul rând plătind datoriile
Patriarhiei Bisericii Antiohiene către Înalta Poartă, a‫ڍ‬a cum făcuse ‫ڍ‬i pentru
a‫ڍ‬ezământul de la Sfântul Mormânt, pentru Patriarhia Constantinopolului ‫ڍ‬i
cea a Alexandriei20. În colofonul unui manuscris (o Evanghelie) copiat de
Paul din Alep în toamna anului 1654, în lunile de a‫ڍ‬teptare a plecării spre
Moscova, acesta notează că Ia‫ڍ‬iul era prima capitală către care patriarhul
Macarie III avusese inten‫ڏ‬ia să se îndrepte (Morozov 2009: 282–285).
Moscova era pe traseul călătoriei sale încă de la început, pentru că se
cuno‫ڍ‬tea în Siria bogă‫ڏ‬ia ‫ڍ‬i generozitatea ‫ڏ‬arilor ‫ڍ‬i patriarhilor Rusiei, cu
toate că acolo călătorii levantini ajungeau mai greu: din coresponden‫ڏ‬a
păstrată în Arhiva Departamentului Ambasadorilor de la Moscova rezultă că
numai 1% dintre solii ori oaspe‫ڏ‬ii străini care soseau în capitală veneau din
Răsăritul arab. Afla‫ڏ‬i într-un conflict perpetuu cu Înalta Poartă, ‫ڏ‬arii ru‫ڍ‬i
erau mai primitori cu solii care aduceau ve‫ڍ‬ti de la Istanbul, Adrianopole ori
Salonic (Panchenko 2000: 307).
Născut în 1627, Paul făcea parte din cea de-a patra genera‫ڏ‬ie de preo‫ڏ‬i
din familia al-Za‘Ưm. Străbunicul său fusese preot, bunicul – hnjrƯ (episcop
itinerant, horepiscop), tatăl său avea să ajungă la înalta cinste de patriarh al
Bisericii Antiohiei ‫ڍ‬i a Întregului Răsărit. Crescut de tatăl său după ce
rămăsese orfan de mamă, Paul ‫ڍ‬i-a petrecut anii adolescen‫ڏ‬ei ‫ڍ‬i ai tinere‫ڏ‬ii
printre călugări, ierarhi ‫ڍ‬i cărturari ortodoc‫ڍ‬i, dar a cunoscut ‫ڍ‬i misionari
apuseni. S-a căsătorit de tânăr ‫ڍ‬i a avut doi fii: despre cel mare, panƗniya
(Anania, v. infra, Traducerea, f. 278r), se ‫ڍ‬tie foarte pu‫ڏ‬in, numai din scrierile
tatălui său, dar al doilea, Constantin, a ajuns patriarh la 20 de ani, în 1672, la
moartea bunicului său Macarie III, luând numele de Chiril V21.

Le Mont Athos et les Roumains. Recherches sur leurs relations du milieu du XIVe siècle à
1654, Roma, 1986; ‫ڌ‬erban, Vasile Lupu: 188–193; Închinare lui Petre ù. Năsturel la 80 de
ani, Brăila, 2003; The Romanian Principalities and the Holy Places along the Centuries,
ed. E. Băbuú, I. Moldoveanu, A. Marinescu, Bucureúti, 2007.
20
Vasile Lupu plătise datoriile Patriarhiilor de la Constantinopol ‫ڍ‬i Ierusalim, în
special cele către Înalta Poartă, haraciul mănăstirilor de la Sfântul Munte Athos, închinase
metocuri mănăstirii de la Sf. Mormânt ‫ڍ‬i celor de la Muntele Athos (Biserica Trei Ierarhi
din Ia‫ڍ‬i a fost închinată tuturor mănăstirilor athonite la un loc), plătise repara‫ڏ‬iile de la
mănăstirea Hilandar ‫ڍ‬i de la Meteora etc. V. N. Iorga, Byzance après Byzance. Continuation
de l’«Histoire de la vie byzantine », Bucure‫ڍ‬ti, 1935, p. 166–167; Petre ù. Năsturel, op. cit.,
p. 161, 201–202, 221–223.
21
Preferat de credincio‫ڍ‬ii care doreau uniunea cu Roma, el a păstorit, cu o întrerupere
(1685–1694), până la moartea sa în 1719. Competitorul său cu convingeri greco-ortodoxe,
care i-a cedat jil‫ڏ‬ul patriarhal în 1694 pentru a evita scindarea Bisericii Antiohiene, a fost
Athanasie DabbƗs (Athanasie III).

11
 Hirotonit diacon la vârsta de 20 de ani, numit apoi arhidiacon de
Damasc ‫ڍ‬i Alep, Paul a devenit secretarul personal al tatălui său, patriarhul
Macarie III, ‫ڍ‬i l-a înso‫ڏ‬it în toate vizitele sale pastorale în Siria, în ‫ڎ‬ara
Sfântă, pe Muntele Liban, la Constantinopol ‫ڍ‬i în Europa Răsăriteană.
Călătorind a doua oară la Moscova, după o vizită la Tbilisi, începută în
1664, el a căzut bolnav la întoarcerea spre casă ‫ڍ‬i a murit la Tbilisi la 30
ianuarie 166922. Nu se cunoa‫ڍ‬te locul mormântului său.
În afară de Jurnalul prezentat aici, care este cea mai amplă scriere a sa,
opera lui Paul din Alep cuprinde alte câteva lucrări importante, întocmite la
îndemnul tatălui său, care dovedesc buna sa cunoa‫ڍ‬tere a limbii grece‫ڍ‬ti, a
istoriei Bisericii Antiohene, a căr‫ڏ‬ilor biserice‫ڍ‬ti folosite de preo‫ڏ‬imea ortodoxă
siriană. Joseph Nasrallah men‫ڏ‬ionează: o Descriere a întemeierii cetăεii cea
mari a Antiohiei, relatare a legendelor ‫ڍ‬i minunilor petrecute în acest ora‫ڍ‬,
având ca sursă folclorul local, dar ‫ڍ‬i fragmente din Istoria lui Kedrenos ‫ڍ‬i
dintr-o scriere a călugărului capucin Brice de Rennes, tipărită la Roma în
1655; o istorie a Alepului, TƗ’rƯh palab23; o scurtă istorie a Georgiei, redactată
în a doua călătorie pe care a făcut-o cu tatăl său; o adaptare prescurtată a
Notitia antiochena de pseudo-Anastasie24; două descrieri topografice, una a
Romei ‫ڍ‬i cealaltă a bisericii Sfânta Sofia de la Constantinopol (atribuire
incertă). O sec‫ڏ‬iune mare din KitƗb tƗ’rƯh al-Rnjm al-ta÷Ưb („Cartea istoriei
ora‫ڍ‬ului cel minunat Roma”) îi este atribuită. Paul a lucrat împreună cu tatăl
său la mai multe culegeri de texte traduse din greacă ‫ڍ‬i adaptate în arabă,
după scrieri culese din călătoriile lor: KitƗb al-rumnjz („Cartea semnelor”)25,
22
Boris L. Fonkiþ a stabilit această dată, pe temeiul mai multor scrisori păstrate la
Arhivele Ruse de Stat pentru Acte Vechi, de la Moscova (RGADA), v. articolul său: O date
konþiny Pavla Aleppskogo („Despre data morĠii lui Paul din Alep”), în Oþerki feodal’noj
Rossii, Moscova, 13, 2009, p. 292.
23
V. Bibliothèque des manuscrits Paul Sbath, prêtre syrien d’Alep. Catalogue, Cairo,
1928–1934, nr. 1062, 1063.
24
V. E. Honigman, Studien zur Notitia Antiochena, „Byzantinische Zeitschrift”, t. 25,
1925, p. 60–88; V. Laurent, La Notitia d’Antioche. Origine et tradition, „Revue des études
byzantines”, t. 5, 1947, p. 67–89; Hans-Georg Beck, Kirche und theologische Literatur im
Byzantinischen Reich, München, 1959, p. 380–381.
25
Alături de alte texte traduse din greacă, patriarhul Macarie a inclus în această
scriere ‫ڍ‬i în KitƗb al-na­la („Cartea albinei”) istoria Imperiului Bizantin de la întemeiere
până la cucerirea lui în 1453 de către turcii otomani, extrasă din exemplarul unic al scrierii
călugărului grec Paisios Ligaridis ChrƯsmologion Kǀnstantinoupoleǀs neas RǀmƯs
parǀchƯmenǀn enestotǀn kai mellontǀn (Culegere de profeεii despre trecutul, prezentul γi
viitorul Constantinopolului, Noua Romă). Exemplarul a fost ob‫ڏ‬inut de patriarhul Macarie,
cu ajutorul fiului său Paul, în cursul călătoriei lor în ‫ڎ‬ara Românească, cf. relatării lui Paul
din Alep în Jurnalul său (f. 285v). V. Graf, Geschichte: 98; Nasrallah 1979: 90–93.

12
KitƗb al-na­la („Cartea albinei”)26, Ma÷mnjt laÓƯf („Culegere plăcută”) ‫ڍ‬i
Al-Ma÷mnjt al-mubƗrak („Culegerea binecuvântată”)27. Paul este cunoscut ‫ڍ‬i ca
un copist desăvâr‫ڍ‬it: se păstrează la Institutul de Manuscrise Orientale de la
Sankt-Peterburg mai multe texte copiate de el, cu o caligrafie clară ‫ڍ‬i îngrijită,
despre care orientalistul Serghei Frantsouzoff, úeful Departamentului pentru
Orientul Apropiat úi Mijlociu al Institutului de Manuscrise Orientale de la
Sankt-Peterburg, scria: „Paul d’Alep et Joseph al-MuÑawwir, qui étaient des
calligraphes excellents, pouvaient modifier leurs mains d’une mani£re
considérable pour imiter les mains maniérées des scribes ottomans
professionnels, qui connaissaient l’art de la calligraphie des tuƥras”
(Frantsouzoff 2012: 35). A‫ڍ‬a cum notam mai sus, Paul a copiat în 1654 în
cetatea Kolomna de lângă Moscova, pe când se afla în prima călătorie în
Rusia, o Evanghelie care s-a păstrat, îmbrăcată în piele, cu plăci de argint
cizelate cu măiestrie: un exemplar de lux, care con‫ڏ‬ine textul versiunii copte
a Evangheliilor, tradus în limba arabă de marele cărturar Ibn al-tAssƗl, o
dovadă a erudi‫ڏ‬iei lui Paul din Alep, care a reprodus fidel ‫ڍ‬i prefa‫ڏ‬a versiunii,
scrisă în caractere copte (ms. B 1214)28.
Părăsind ora‫ڍ‬ul Damasc la 11 februarie 1652 (7160 de la Facere),
ierarhii sirieni s-au îndreptat către Alep, al doilea ora‫ ڍ‬ca mărime în eparhie,
unde au poposit până în iulie29. La 20 iulie30 au plecat din Alep către
Constantinopol, unde au sosit la 20 octombrie ‫ڍ‬i au rămas două luni ‫ڍ‬i
jumătate, timp în care au vizitat cele mai importante biserici ‫ڍ‬i a‫ڍ‬ezăminte
cre‫ڍ‬tine (inclusiv Sfânta Sofia), moschei, monumentele marii metropole ‫ڍ‬i
cartierele vestite. După ce plecaseră către Moldova au fost întor‫ڍ‬i din drum
pentru a participa, în luna decembrie, la un sinod la Constantinopol,
convocat de patriarhul Paisie I pentru a-l excomunica pe fostul patriarh
Chiril III Spanos (numit de autor „KnjsƗ”31). Pornind din nou către Dobrogea
26
Juliette Rassi-Rihani a prezentat ‫ڍ‬i alte surse ale acestei scrieri în articolul său
Sources arabes du « Livre de l’Abeille » (KitƗb al-na­lah) de MakƗriynjs Ibn al-Za‘Ưm, „Parole
de l’Orient”, 21, 1996, p. 215–244. Izvoarele grece‫ڍ‬ti nu au fost încă identificate în totalitate.
27
V. Nasrallah 1979: 90–91, 97–99, 219–224; Carsten-Michael Walbiner, Macarius
Ibn al-Za‘Ưm and the beginnings of an Orthodox church historiography in BilƗd al-ShƗm, în
Le rôle des historiens orthodoxes dans l’historiographie, Beirut, [2010], p. 11–29.
28
V. la Frantsouzoff 2012 descrierea celorlalte scrieri copiate de Paul din Alep ‫ڍ‬i
păstrate azi la Institutul de Manuscrise Orientale ‫ڍ‬i la Biblioteca Na‫ڏ‬ională a Rusiei din
Sankt-Peterburg.
29
Despre varietatea ‫ڍ‬i acurate‫ڏ‬ea informa‫ڏ‬iilor cu privire la provincia otomană a
Siriei v. Hasan Çolak, op. cit., p. 377.
30
Data la care se raportează permanent Paul din Alep în calcularea duratei călătoriei
(f. 132r ‫ڍ‬i passim).
31
„Spân”, în arabă. Despre acest personaj ‫ڍ‬i porecla sa v. infra, n. 45 ‫ڍ‬i 50 la
traducere.

13
pe mare, în 8 ianuarie 1653, au sosit la Constan‫ڏ‬a la 17 ianuarie, apoi au
mers la Gala‫ڏ‬i, au traversat Moldova ‫ڍ‬i au ajuns la Ia‫ڍ‬i la 25 ianuarie 1653.
Aici au fost oaspe‫ڏ‬ii domnului Vasile Lupu, au vizitat mănăstiri mari ‫ڍ‬i
mici, au fost martorii bătăliilor dintre Vasile Lupu ‫ڍ‬i Gheorghe ‫ڌ‬tefan,
încheiate cu victoria celui din urmă. Este relatată în Jurnal moartea lui
Timu‫ ڍ‬HmelniĠki, rănit pe când se odihnea în tabăra lui. La jumătatea lui
octombrie patriarhul Macarie ‫ڍ‬i suita lui au plecat spre Valahia, unde au fost
primi‫ڏ‬i de Matei Basarab la Curtea de la Târgovi‫ڍ‬te ‫ڍ‬i au petrecut sărbătorile
de iarnă. Afla‫ڏ‬i la curte la 9 aprilie 1654, când a murit domnul, au fost apoi
martorii a‫ڍ‬ezării lui Constantin ‫ڌ‬erban în scaun. După Pa‫ڍ‬te, în 22 mai
1654, călătorii sirieni au plecat spre Moldova, au fost primi‫ڏ‬i din nou de
domnul Gheorghe ‫ڌ‬tefan ‫ڍ‬i apoi, la 6 iunie, au pornit spre ‫ڎ‬ara Cazacilor.
Au traversat Nistrul la 10 iunie, în direc‫ڏ‬ia Ra‫ڍ‬kov, apoi au primit la
Boguslav vizita hatmanului Bogdan HmelniĠki. Au ajuns la Kiev la
27 iunie: aici au vizitat Biserica Sfânta Sofia, relatând restaurarea ei de către
mitropolitul Petru Movilă, ‫ڍ‬i Lavra Pecerska („Mănăstirea Pe‫ڍ‬terilor”). La
20 iulie se aflau la Putivl, ora‫ ڍ‬de hotar dintre ‫ڎ‬ara Cazacilor ‫ڍ‬i ‫ڎ‬ara
Moscovei. Ajun‫ڍ‬i la Kolomna la 11 august 1654, au fost sili‫ڏ‬i să rămână
acolo câteva luni, a‫ڍ‬teptând să treacă epidemia severă de ciumă care lovise
‫ڏ‬inuturile Moscovei ‫ڍ‬i să revină ‫ڏ‬arul Alexei Mihailovici Romanov (Alexei I,
1645–1676) din campania împotriva ducatului Lituaniei32. În această vreme
au făcut o călătorie de câteva săptămâni la Novgorod. La Moscova au ajuns
la 1 februarie 1655, fiind primi‫ڏ‬i ca oaspe‫ڏ‬i de seamă ai ‫ڏ‬arului Alexei I,
reîntors din campanie la 10 februarie33, ‫ڍ‬i ai lui Nikon, patriarhul Bisericii
Ortodoxe a Moscovei ‫ڍ‬i a Întregii Rusii (1652–1666). Au rămas la Moscova
neîntrerupt timp de un an ‫ڍ‬i două luni, vizitând toate a‫ڍ‬ezămintele
importante ‫ڍ‬i participând la via‫ڏ‬a liturgică ‫ڍ‬i la disputele provocate de
reformele patriarhului Nikon. Astfel, patriarhul Macarie a fost invitat să ia
parte la un sinod convocat pentru îndreptarea căr‫ڏ‬ilor liturgice, în care au
fost cercetate vechi manuscrise grece‫ڍ‬ti ‫ڍ‬i slavone34. După plecarea către
32
V. relatarea episodului la Tchentsova 2010: 410.
33
Despre scrisorile trimise ‫ڏ‬arului începând cu 22 noiembrie 1652 v. Tchentsova
2012: 72–76.
34
În 1650, gra‫ڏ‬ie dialogului dintre Iosif, fostul patriarh al Moscovei, ‫ڍ‬i Partenie,
patriarhul Constantinopolului, se făcuseră unele corecturi rânduielilor Sf. Liturghii, cu
scopul de a reveni la un ritual mai solemn ‫ڍ‬i mai apropiat de spiritul cre‫ڍ‬tin originar. În
articolul său O služebnike Antishijskogo patriarha Makarija, nahodjašþemsja na Afone,
publicat în Drevnosti Vostoþnye. Trudy Vostoþnoj komissii Imperatorskogo Moskovskogo
arheologiþeskogo Obšþestva (vol. II, fasc. 1, Moscova, 1896), la p. 113–114, G. A. Murkos
afirma că a cercetat la Mănăstirea Vatoped de la Muntele Athos, în iunie 1893, manuscrisul
unui Liturghier greco-arab datat 1612, de 150 de file, cu predoslovie în arabă. Murkos
presupune că acesta este exemplarul pe care patriarhul Macarie îl purta cu el în călătorie ‫ڍ‬i

14
Kiev în martie 1656, pe când sărbătoreau Pa‫ڍ‬tele la Bolkhov, în luna mai, au
fost chema‫ڏ‬i înapoi de ‫ڏ‬ar pentru a participa la un sinod socotit deosebit de
important pentru viitorul Bisericii Ortodoxe a Rusiei35. La 29 mai au plecat
din nou către Moldova. Ajun‫ڍ‬i aici în 23 august 1656, au rămas la Ia‫ڍ‬i de la
1 septembrie până la 16 octombrie, când au pornit spre Valahia, unde au
vizitat mănăstirile din Oltenia ‫ڍ‬i oraúele Târgoviúte úi Bucure‫ڍ‬ti. Au rămas
la Târgovi‫ڍ‬te din 8 noiembrie până în iunie 1657. La 12 ianuarie 1657
vizitează mănăstirea Curtea de Arge‫ڍ‬, la 3 februarie, mănăstirea Dealu.
Ierarhii sirieni se întâlnesc la Cozia cu cărturarul grec Paisios Ligaridis. Martori
ai pârjolirii ora‫ڍ‬elor Bucureúti úi Târgoviúte de către o‫ڍ‬tile otomane ‫ڍ‬i ai
frământărilor care s-au încheiat cu detronarea domnului Constantin ‫ڌ‬erban
la 10 martie 1658, călătorii sirieni au rămas jumătate de an, începând din
28 aprilie, la Curtea noului domn, Mihnea III Radu (în scaun martie –
noiembrie 1658). Patriarhul Macarie III a fost rugat să îl încoroneze pe noul
domn după ceremonialul bizantin, la 30 mai, la Mănăstirea Radu-Vodă,
conferindu-i numele princiar de Mihail Radu. Hotărâ‫ڏ‬i să se întoarcă acasă,
patriarhul ‫ڍ‬i suita lui au plecat în 9 septembrie la Gala‫ڏ‬i, unde au sosit la
17 septembrie 1658. La 13 octombrie 1658 au părăsit ‫ڎ‬ara Românească pe o
corabie care se îndrepta spre Sinop, unde au sosit la 16 noiembrie ‫ڍ‬i au
petrecut iarna. Pe 31 ianuarie 1659 au pornit să traverseze Anatolia, la
3 martie s-au oprit la mormântul Sf. Ioan Hrisostom, apoi au mers de la Toqat
la Sivas. La 7 aprilie Paul a sosit la Killiz ‫ڍ‬i a trimis de acolo scrisori celor de
acasă. Patriarhul ‫ڍ‬i suita lui au sosit la 21 aprilie la Alep ‫ڍ‬i, în fine, la
Damasc, la 1 iulie 1659. A‫ڍ‬adar, Macarie III a lipsit din jil‫ڏ‬ul patriarhal
7 ani, 4 luni ‫ڍ‬i 20 de zile. În ‫ڎ‬ările Române călătorii sirieni au petrecut
aproape trei ani ‫ڍ‬i jumătate. Paul a notat cu nostalgie în Jurnal că în toată
călătoria lor lungă prin ‫ڏ‬inuturile cre‫ڍ‬tinilor auziseră mereu glasul clopotelor,
‫ڍ‬i niciodată glasul muezinului (f. 293v).
Patriarhul a păstrat legătura cu Valahia ‫ڍ‬i după întoarcerea la Damasc:
în 1659 el pare să fi apelat la Mihnea III Radu, care l-a ajutat să-l scape din
robia otomană pe nepotul său Petru Ioan (Hristoforos)36, căzut prizonier al
pa‫ڍ‬ei din Silistra pe când fusese trimis cu solie la Moscova (Panchenko

de care s-a slujit la sinodul de la Moscova din 25–31 martie 1655 pentru a-‫ڍ‬i argumenta
propunerile de îndreptare a textelor.
35
Sinodul era menit să pună capăt conflictului dintre ‫ڏ‬arul Alexei ‫ڍ‬i patriarhul Nikon
‫ڍ‬i să rezolve unele chestiuni privitoare la rânduieli biserice‫ڍ‬ti controversate, precum
rebotezarea polonezilor din teritoriile cucerite de o‫ڍ‬tile ‫ڏ‬arului. V. Panchenko 2000: 310–311.
36
Men‫ڏ‬ionat în documente din Arhiva Departamentului Ambasadorilor: Fondul 52/1,
1654, nr. 21, II, f. 151–154, 157, III, f. 25–26, 111; 1660, nr. 31 (cf. Panchenko 2000: 308, n. 4).

15
2000: 308–309)37. De asemenea, în Cronica domnilor Valahiei, care constituie
un capitol din scrierea sa Ma÷mnj‘ laÓƯf, patriarhul Macarie III încheie istoria
acestora cu ve‫ڍ‬ti ulterioare întoarcerii sale la Damasc în 1659, primite
probabil prin coresponden‫ڏ‬a cu ierarhii ori călugării pe care îi cunoscuse în
‫ڎ‬ara Românească38.
În ceea ce prive‫ڍ‬te rela‫ڏ‬iile cu Curtea de la Moscova, se ‫ڍ‬tie că, întors
la Damasc în 1659, patriarhul Macarie a solicitat noi danii din partea ‫ڏ‬arului
Alexei Mihailovici, trimi‫ڏ‬ându-i solie. Călătorind în Georgia în 1664,
patriarhul a primit mesajul ‫ڏ‬arului Alexei de a se duce din nou la Moscova,
unde a călătorit apoi, prin Astrahan, revenind în Siria de-abia în 1668. În
1666 Macarie III a participat, împreună cu patriarhul Paisie al Alexandriei,
la sinodul în care Nikon a fost judecat ‫ڍ‬i înlăturat din jil‫ڏ‬ul patriarhal39.
Coresponden‫ڏ‬a ‫ڍ‬i documentele secrete privitoare la această a doua vizită
sunt păstrate în Arhiva Departamentului Ambasadorilor de la Moscova (‫ڍ‬i au
fost, par‫ڏ‬ial, descrise ‫ڍ‬i comentate, v. Panchenko 2000: 310–311).
Potrivit propriilor afirma‫ڏ‬ii, la insisten‫ڏ‬a unui prieten din vechea
familie cre‫ڍ‬tină Al-6Ɨyeƥ, diaconul öƯbrƗ’Ưl Ibn QuÑÓantƯn, Paul a hotărât să
‫ڏ‬ină un jurnal amănun‫ڏ‬it în care să noteze toate evenimentele petrecute în
călătorie, tot ceea ce avea să vadă ‫ڍ‬i să audă. Îndoielile sale asupra
capacită‫ڏ‬ii de a duce la capăt această hotărâre erau doar rodul modestiei sale,
căci el era deja cunoscut ca un scriitor ‫ڍ‬i traducător cu experien‫ڏ‬ă.
Jurnalul începe cu o scurtă introducere biografică, despre via‫ڏ‬a ‫ڍ‬i
păstorirea patriarhului Macarie III, na‫ڍ‬terea, educa‫ڏ‬ia ‫ڍ‬i situa‫ڏ‬ia fiului său
Paul în momentul începerii jurnalului, după care acesta relatează istoria
Patriarhiei Antiohiene de la mutarea ei la Damasc, pentru prima oară, în sec.
XIII ‫ڍ‬i până la păstorirea tatălui său, o adevărată cronică a patriarhilor ‫ڍ‬i
mitropoli‫ڏ‬ilor, întocmită după mul‫ڏ‬i ani de cercetări. În continuare este
37
După o ‫ڍ‬edere de opt luni în Muntenia, în aprilie 1660 acest personaj a fost trimis
ca sol la Moscova, unde a dus veúti despre campania militară a otomanilor împotriva lui
György II Rákóczi ‫ڍ‬i situa‫ڏ‬ia politică din Valahia (ibidem).
38
V. Ioana Feodorov, La chronique de Valachie (1292–1664). Texte arabe du
Patriarche Macaire ZatƯm (TawƗrƯh wa uahbƗr muhtasira ‘an uafandiyyat al-uAflƗh),
introducere, edi‫ڏ‬ie, traducere în franceză ‫ڍ‬i note, în „Mélanges de l’Université Saint-Joseph”,
Beirut, 1995, LII (1991–1992), p. 38–39 (text arab), 65 (traducere franceză).
39
În urma unor lungi deliberări, începute la 18 noiembrie 1666, în 12 decembrie
sinodul convocat de ‫ڏ‬ar l-a găsit pe Nikon vinovat de calomnierea Ġarului úi a Bisericii, de
înlăturarea din scaun a episcopului Pavel din Kolomna, împotriva canoanelor, úi de bătaie úi
tortură. El a fost degradat la cinul de călugăr úi exilat la Mănăstirea Ferapontov de la Marea
Albă. Despre conflictul dintre ‫ڏ‬arul Alexei Mihailovici ‫ڍ‬i patriarhul Nikon, implicarea
patriarhului Macarie III, relatările lui Paul din Alep ‫ڍ‬i ale lui Paisios Ligaridis, v. From
Peasant to Patriarch: 5–8, 31, 38, 49–50, 65–88.

16
relatată în jurnal prima ‫ڍ‬edere în Moldova ‫ڍ‬i Valahia, traversarea ‫ڎ‬ării
Cazacilor, ‫ڍ‬ederea la Moscova ‫ڍ‬i călătoria înapoi la Ia‫ڍ‬i, apoi a doua ‫ڍ‬edere
în Moldova ‫ڍ‬i în Valahia, până la întoarcerea la Damasc. Ultimele pagini se
referă la situa‫ڏ‬ia conflictuală pe care patriarhul Macarie a găsit-o în eparhie la
întoarcere, la măsurile pe care le-a luat pentru a restabili ordinea, la
repararea unor clădiri ‫ڍ‬i ridicarea altora noi, la achitarea unor datorii către
autorită‫ڏ‬ile otomane.
O mare parte a informa‫ڏ‬iilor cuprinse în scrierea lui Paul din Alep se
referă la fapte trăite de el, a‫ڍ‬adar, sunt mărturii nemijlocite. O altă parte
provine din conversa‫ڏ‬iile purtate cu cei pe care ierarhul sirian i-a întâlnit,
persoane din toate stratele sociale, de la domnul ori patriarhul ‫ڏ‬ării ‫ڍ‬i până la
cel mai umil slujba‫ڍ‬. Paul a parcurs de asemenea scrieri care i-au oferit date
despre ‫ڏ‬inuturile în care călătorea, atât notele de călătorie ale înainta‫ڍ‬ului
său, patriarhul Ioachim V Ibn kaw’u40, cât ‫ڍ‬i scrierile în limba greacă pe care
sirienii le-au putut ob‫ڏ‬ine în cursul călătoriei în ‫ڎ‬ările Române, scrieri pe
care Paul ‫ڍ‬i patriarhul Macarie le-au tradus ‫ڍ‬i le-au adaptat în arabă pentru
cre‫ڍ‬tinii din Levant.
Scrierea lui Paul din Alep cuprinde o mare bogă‫ڏ‬ie de date ‫ڍ‬i relatări cu
privire la toate aspectele vie‫ڏ‬ii politice, sociale, religioase ‫ڍ‬i culturale a
‫ڏ‬inuturilor vizitate. Autorul a descris ora‫ڍ‬e, sate, a‫ڍ‬ezăminte religioase,
clădiri de toate felurile (de la palatele domne‫ڍ‬ti la colibele de lut de pe malul
Dunării), drumuri ‫ڍ‬i vămi. Deosebit de importante sunt relatările sale despre
biserici ‫ڍ‬i mănăstiri, dintre care unele nu se mai păstrează în zilele noastre:
Mitropolia veche din Târgovi‫ڍ‬te, clădirile de la Mărgineni ale Cantacuzinilor,
biserica veche cu hramul Adormirea Maicii Domnului din Curtea de Arge‫ڍ‬
(anterioară actualei biserici Olari), ori clopotni‫ڏ‬a bisericii din Gole‫ڍ‬ti,
ruinată de un cutremur la începutul secolului al XVIII-lea (CreĠeanu
1967: 912).
Descrierile de monumente de artă ‫ڍ‬i arhitectură din Jurnalul lui Paul
din Alep au fost cercetate ‫ڍ‬i comentate în mai toate lucrările privitoare la
perioada trecerii călătorilor arabi pe tărâm românesc. Nu se poate, practic,
întocmi o listă exhaustivă a citărilor din scrierea lui Paul din Alep în
istoriografia românească ori în cea străină41: istoricii medievi‫ڍ‬ti ‫ڍ‬i speciali‫ڍ‬tii în
40
O lectură a notelor de călătorie ale lui Paul din Alep în căutarea unor informa‫ڏ‬ii
preluate din jurnalul în versuri scris de ‘ƮsƗ, episcopul ora‫ڍ‬ului pama, ar putea furniza
„mărturii paralele” (parallel witnesses) ale acelui text, par‫ڏ‬ial pierdut. La această metodă a
criticii textuale, prin care pot fi restituite fragmente din manuscrise pierdute gra‫ڏ‬ie citării în
scrieri posterioare, s-a referit ‫ڍ‬i Jan Just Witkam în studiul său Establishing the stemma:
fact or fiction? („Manuscripts of the Middle East”, Leiden, 3, 1988, p. 90).
41
O listă a autorilor români care au folosit datele oferite de arhidiaconul sirian este în
curs de întocmire, pentru a fi inclusă ca anexă în versiunea integrală a traducerii (vezi infra,

17
artă religioasă s-au sprijinit adesea pe mărturia arhidiaconului sirian, la fel
ca ‫ڍ‬i cercetătorii interesa‫ڏ‬i de etnii, port, ‫ڏ‬esături ‫ڍ‬i podoabe, pescuit,
alimente ‫ڍ‬i mâncăruri, muzică ‫ڍ‬i petreceri etc.42 La intrarea în mănăstirile
române‫ڍ‬ti vizitate de Paul din Alep nu lipse‫ڍ‬te niciodată plăcu‫ڏ‬a care
prezintă pasajul referitor la acel lăca‫ڍ‬, extras din jurnalul său.
Este deosebit de pre‫ڏ‬ioasă relatarea despre palatul din Coiani-Mirone‫ڍ‬ti
(Arge‫)ڍ‬, care a adăpostit vestita bibliotecă a stolnicului Constantin Cantacuzino,
‫ڍ‬i despre scrierile grece‫ڍ‬ti găsite aici de Paul din Alep, care a ob‫ڏ‬inut
copierea a două texte pe care, împreună cu tatăl său, le-a adaptat apoi pentru
cititorii arabi. Unul dintre pasajele cele mai interesante ale Jurnalului se
referă la povestea ob‫ڏ‬inerii ‫ڍ‬i a copierii manuscrisului unic al Comentariilor
la Psalmi (f. 270r–271r). Postelnicul Constantin Cantacuzino, om politic erudit
‫ڍ‬i mare bibliofil, prieten al patriarhului Ierusalimului Hrisant Notaras,
adunase vreo 400 de volume, al căror catalog a fost reconstituit, într-o oarecare
măsură, de istorici. Acesta a fost începutul unei biblioteci ‫ڍ‬i mai
impresionante, aceea a fiului său, stolnicul Constantin43, ‫ڍ‬i a urma‫ڍ‬ilor
acestuia: în 1716 ea cuprindea aproape 2000 de volume44. Paul a auzit că

CONTINUAREA PROIECTULUI). Pentru citările în lucrări din Rusia, v. prefa‫ڏ‬a lui

Murkos la traducerea rusă citată. Charles J. Halperin a reunit o parte dintre titlurile de
scrieri privitoare la Jurnalul lui Paul din Alep (edi‫ڏ‬ii, traduceri, comentarii), v. Halperin, In
the Eye of the Beholder: 411–412, nota 6.
42
V., de pildă, Nicolae Iorga, Un călător sirian în Principate la jumătatea veacului al
XVII-lea, în Istoria românilor prin călători, Bucure‫ڍ‬ti, 1981, p. 235–245 (republicare);
Vasile Bogrea, Călătoriile Patriarhului Macarie. Îndreptări, întregiri γi lămuriri la traducerea
românească, „Anuarul Institutului de Istorie NaĠională”, II (1923), Bucureúti, 1924, p. 339–344;
Radu Cre‫ڏ‬eanu, Monumentele istorice din cuprinsul Mitropoliei Olteniei în lumina relatării
lui Paul de Alep, „Mitropolia Olteniei”, XIX, 1967, nr. 11–12, p. 910–924; Vasile Drăgu‫ڍ ڏ‬i
Nicolae Săndulescu, L’Art de l’époque Brâncoveanu (Bucure‫ڍ‬ti, 1971), dar ‫ڍ‬i numeroasele
lucrări, men‫ڏ‬ionate în Sigle γi abrevieri ‫ڍ‬i în Alte surse citate, scrise de Teodor Burada,
Nicolae Stoicescu, Andrei Pippidi, Răzvan Theodorescu, Corina Nicolescu, Tereza
Sinigalia, Tudor Teoteoi, Cristian Moisescu, Radu Păun ‫ڍ‬.a.
43
V. Corneliu Dima-Drăgan, Biblioteca stolnicului Constantin Cantacuzino, „Studii
‫ڍ‬i cercetări de documentare ‫ڍ‬i bibliologie”, 6, 1964, nr. 2, p. 197–205; idem, Biblioteca
unui umanist român, Constantin Cantacuzino stolnicul, Bucure‫ڍ‬ti, 1967. V. ‫ڍ‬i Dan
Simonescu, Biblioteca marelui umanist român Constantin Cantacuzino stolnicul (1640–
1716), introducere la catalogul expozi‫ڏ‬iei comemorative din iunie 1966, Bucure‫ڍ‬ti,
p. 1–43; Mario Ruffini, Biblioteca stolnicului Constantin Cantacuzino, trad. D. D. Panaitescu ‫ڍ‬i
Titus Pârvulescu, prefa‫ڏ‬ă de Virgil Cândea, Bucure‫ڍ‬ti, 1973; Andrei Pippidi, Early Modern
Libraries and Readers in South-Eastern Europe, RESEE, XIX, 1981, nr. 4, p. 705–721;
M. Berza, Culture roumaine et culture européenne au XVIIe et au début du XVIIIe siècle, în
Berza 1985: 119–120.
44
V. Dan Simonescu, Biblioteca stolnicului Constantin Cantacuzino, în Centenar
Dan Simonescu. Cartea úi biblioteca. ContribuĠii la istoria culturii româneúti, Bucure‫ڍ‬ti, 2002,
p. 77–82.

18
postelnicul avea o scriere foarte pre‫ڏ‬ioasă, care apar‫ڏ‬inuse bibliotecii
a‫ڍ‬ezământului de pe lângă Biserica Sfânta Sofia din Constantinopol:
Comentariile la Psalmii Profetului David culese de Nichita, mitropolitul
Serresului. Nichita adunase, cu multă osteneală, interpretări din scrieri
grece‫ڍ‬ti întocmite de patruzeci de Părin‫ڏ‬i ai Bisericii (printre ace‫ڍ‬tia,
Teodoret, episcopul Cirului în 423–457), adăugând note marginale cu
privire la autori, astfel încât la urmă ob‫ڏ‬inuse o carte de aproape 300 de
pagini. Aflându-se în Valahia, la Mănăstirea Cozia, Paul l-a vizitat pe
postelnic ‫ڍ‬i a ob‫ڏ‬inut scrierea, pentru a întocmi o copie, în introducerea
căreia episcopul Gazei Paisios Ligaridis a scris o predoslovie, arătând
circumstan‫ڏ‬ele scrierii acestei copii. Paul notează că avea inten‫ڏ‬ia de a
trimite scrierea spre a fi tipărită „în ‫ڏ‬ările Apusului, pentru folosul nostru ‫ڍ‬i
al întregului popor cre‫ڍ‬tin”, urmând să o ‫ڍ‬i traducă în arabă45.
Informa‫ڏ‬iile despre întâmplările de la cur‫ڏ‬ile domne‫ڍ‬ti sunt foarte
pre‫ڏ‬ioase, întrucât oaspe‫ڏ‬ii sirieni au fost martorii multor prefaceri politice
din ‫ڎ‬ările Române ‫ڍ‬i din ‫ڏ‬inuturile ruse‫ڍ‬ti, ai bătăliilor pentru tron ‫ڍ‬i ai
năvălirilor turcilor otomani, tătarilor ‫ڍ‬i cazacilor. În Muntenia, îndeosebi,
via‫ڏ‬a la curte, raporturile strict reglementate cu Înalta Poartă ‫ڍ‬i prezen‫ڏ‬a
relativ redusă a funcĠionarilor otomani i-au surprins pe ierarhii sirieni,
obi‫ڍ‬nui‫ڏ‬i cu aspectul opresiv al stăpânirii otomane în Siria. Lungi pasaje ale
textului sunt dedicate vie‫ڏ‬ii duhovnice‫ڍ‬ti din ‫ڏ‬ările cercetate: rânduieli
liturgice, praznice ‫ڍ‬i ceremonii – marile sărbători de peste an, sfin‫ڏ‬iri de
biserici, hirotonii, posturi, nun‫ڏ‬i, botezuri ‫ڍ‬i îngropăciuni –, căr‫ڏ‬i bisericeúti,
elementele materiale ale cultului – ve‫ڍ‬minte ‫ڍ‬i odoare, venerarea moa‫ڍ‬telor
etc. Paul din Alep a notat cu grijă toate deosebirile pe care le-a remarcat
între rânduielile urmate în Biserica Antiohiană ‫ڍ‬i cele urmate în Bisericile
Ortodoxe pe care le-a cunoscut în călătorie, a‫ڍ‬a cum a remarcat istoricul
Bisericilor răsăritene Bernard Heyberger: „Du point de vue de la liturgie, ils
ont conserv¡ des particularit¡s par rapport aux Grecs, que le diacre BØlus,
accompagnant son père MakryØs III, patriarche d’Antioche, dans son
voyage vers Constantinople en 1652, relève — partir de Brousse (Burs)”46.
G. A. Murkos afirmă despre Paul din Alep în prefa‫ڏ‬a la versiunea sa în
limba rusă (v. infra, TRADUCERI): „Ca ortodox era foarte interesat de
ritualurile úi de slujbele noastre bisericeúti, pe care a avut prilejul să le vadă
45
Asupra acestui episod dintre cele mai interesante v. ‫ڍ‬i comentariul lui Virgil
Cândea în Sources byzantines et orientales concernant les Roumains, RESEE, XVI, 1978,
nr. 2, p. 311–312.
46
Bernard Heyberger, Les chrétiens du Proche-Orient au temps de la Réforme
catholique (Syrie, Liban, Palestine, XVIe–XVIIIe siècle), Roma, 1994, p. 1 (în continuare,
Heyberger 1994).

19
de aproape, participând adesea el însuúi la acestea, ca arhidiacon al patriarhului
oaspete [al ‫ڏ‬arului]. Trebuie remarcat cu câtă înduioúare úi chiar uimire
vorbeúte Paul despre adânca evlavie a ruúilor, despre răbdarea neobiúnuită
cu care stau aceútia la slujbele lungi, care i-au dus la deplină istovire pe
oaspeĠii răsăriteni, evident, neobiúnuiĠi cu acestea, căci nu văzuseră aúa ceva
în Ġara lor”. La mijlocul secolului al XVII-lea ritualurile proprii Bisericilor
răsăritene erau desigur diferite, sub anumite aspecte, a‫ڍ‬a cum au remarcat ‫ڍ‬i
călătorii români în Levant: Marcu Beza, de pildă, relatează în jurnalul său
Pe tărâmuri biblice. Palestina, Siria γi εările învecinate47, acest episod din
‫ڍ‬ederea sa la Ierusalim: „Cântăre‫ڏ‬ii de o parte ‫ڍ‬i de alta au strâns în preajmă-le
grupuri de băie‫ڏ‬i în cămă‫ڍ‬i albe ‫ڍ‬i scurteici liliachii, ‫ڍ‬i împreună duc
psaltichia cu ison ‫ڍ‬i tărăgănări nesfâr‫ڍ‬ite, după vechea tradi‫ڏ‬ie bizantină,
sus‫ڏ‬inută, în bel‫ڍ‬ugul fumului tămâios de cădelni‫ڏ‬i, ‫ڍ‬i printr’unele amănunte
ce lipsesc altor biserici ortodoxe. De pildă, înaintea e‫ڍ‬irii cu sfintele daruri,
trei preo‫ڏ‬i se ivesc la u‫ڍ‬a din altar – unul cu lighean ‫ڍ‬i ibric, ceilal‫ڏ‬i cu
pi‫ڍ‬chir întins, ‫ڍ‬i arhiepiscopul de slujbă î‫ڍ‬i spală mâinile colo în fa‫ڏ‬a lumii,
apoi la un timp diaconul o ia pe arăbe‫ڍ‬te [...]”.
Jurnalul este o sursă excep‫ڏ‬ională de informa‫ڏ‬ii despre sfin‫ڏ‬ii prăznui‫ڏ‬i
în Biserica Antiohiană, în ‫ڎ‬ările Române, în ‫ڏ‬inuturile căzăce‫ڍ‬ti ‫ڍ‬i ruse‫ڍ‬ti,
confirmând datele furnizate de patriarhul Macarie III în propriile sale scrieri,
având ca sursă lucrări dobândite în cursul călătoriilor făcute împreună cu
fiul său.48 Informa‫ڏ‬iile pe care Paul din Alep le aduce cu privire la locul ‫ڍ‬i
felul în care erau păstrate moa‫ڍ‬tele Cuvioasei Martire Paraschiva cea Nouă
în Biserica Trei Ierarhi din Ia‫ڍ‬i confirmă relatarea cuprinsă în culegerea
tatălui său Ma÷mnj‘ laÓƯf, pentru care sursa principală a fost o scriere
hagiografică greacă49.
Impresionat de numărul ‫ڍ‬i felurimea moa‫ڍ‬telor păstrate în tezaurul
Patriarhiei din Moscova, Paul îl îndeamnă pe tatăl său să-l întrebe pe
patriarhul Nikon: „Se află oare la voi vreo condică sau vreun răboj unde stă
scris ceea ce se ‫ڍ‬tie despre toate aceste sfinte moa‫ڍ‬te?” (f. 187r). Această
condică, scrie Paul, se găsea într-adevăr în vistieria ‫ڏ‬arului, spre marea mirare a
47
Bucure‫ڍ‬ti, Editura Ziarului „Universul”, 1934, p. 19.
48
V. articolul lui Nikolaj Serikoff: An ‘Unimaginative Compiler’: Patriarch
Macarius Ibn al-Za‘Ưm and his Explanations of the Names of Greek Saints, în Relations
entre les peuples de l’Europe Orientale et les chrétiens arabes: 135–190.
49
V. Ioana Feodorov, The Unpublished Arabic Version of the Life of Saint Paraskevi
the New by Makarios az-Za’im al-Halabi, introducere, trad. engl. ‫ڍ‬i edi‫ڏ‬ie arabă (Habar al-
Barrat ‘Ummi-nƗ al-Qiddisat BƗrƗskƗfƯ al-JadƯdat), în Proceedings of the 20th Congress of
the UEAI, „The Arabist”, P. I, vol. 24–25, ed. Kinga Devenyi, Budapesta, 2002, p. 69–80;
eadem, ViaĠa Sfintei Cuvioase Parascheva după versiunea arabă a Patriarhului Macarie al
Antiohiei (sec. XVII), traducere în română, introducere úi note, Iaúi, Editura Trinitas, 2006.

20
călătorilor sirieni, pu‫ڏ‬in obi‫ڍ‬nui‫ڏ‬i cu eviden‫ڏ‬a strictă constatată la Curtea
moscovită.
În cursul călătoriei sale patriarhul a fost mereu preocupat să adune
scrieri în limba greacă despre rânduielile biserice‫ڍ‬ti, texte teologice,
hagiografice, polemice, pe care le-a tradus în arabă ‫ڍ‬i le-a adaptat în anii
următori, cu ajutorul fiului său ‫ڍ‬i al altor cărturari sirieni50. Ucenic al unui mare
cărturar, mitropolitul Meletie Karma, Macarie III dorea să îmbogă‫ڏ‬ească
literatura patristică ‫ڍ‬i liturgică a Bisericii Antiohiene cu opere în limba
arabă, limbă în care ritualul începuse să fie exprimat, mai mult decât în
greacă. Pe sigiliul arhieresc al lui Macarie III, împrejurul imaginii Sf. Petru,
a‫ڍ‬ezat în jil‫ ڏ‬patriarhal, numele patriarhului („Macarie, cu voia lui Dumnezeu
patriarh al Antiohiei”) era scris în ambele limbi. De‫ڍ‬i motivele lungii sale
absen‫ڏ‬e din scaunul patriarhal erau de natură materială ‫ڍ‬i politică, în planul
secund al intereselor sale s-a aflat neîntrerupt îmbogă‫ڏ‬irea spirituală ‫ڍ‬i
culturală a comunită‫ڏ‬ilor cre‫ڍ‬tine pe care le păstorea, regăsirea rădăcinilor
comune ale spiritului bizantin, în diversele sale forme, întâlnite în Europa
răsăriteană. A‫ڍ‬a cum scria Sylvia Agémian, eminentă specialistă în arta
cre‫ڍ‬tină din Siria ‫ڍ‬i din Liban, „à la même période Macaire ZatƯm et Paul
d’Alep s’activaient à regrouper toutes les informations susceptibles de faire
revivre les traditions du passé”51.
Interesul ierarhilor Bisericii Antiohiene pentru tipar ‫ڍ‬i tipărituri este
ilustrat în mai multe pasaje din Jurnal, de pildă în relatarea úederii în ‫ڎ‬ara
Cazacilor, când călătorii sirieni vizitează Lavra Pecerska, „a Pe‫ڍ‬terilor”, aflată
alături de grotele unde se găseau paraclisele Sf. Anton ‫ڍ‬i Sf. Teodosie. Lavra
avea o tipografie mare, cunoscută în toată ‫ڏ‬ara, descrisă amănun‫ڏ‬it de Paul la
f. 107r: se tipăreau aici căr‫ڏ‬i biserice‫ڍ‬ti, hăr‫ڏ‬i ale ora‫ڍ‬elor ‫ڍ‬i ‫ڏ‬inuturilor,
icoane de sfin‫ڏ‬i ‫ڍ‬i texte laice. Patriarhul a primit îngăduin‫ڏ‬ă să i se tipărească
trei versiuni ale scrisorii de iertare a păcatelor, în trei formate diferite
(pentru boieri, pentru bărba‫ڏ‬ii din popor ‫ڍ‬i pentru femei), cu semnătura sa în
litere chirilice, cu cerneală ro‫ڍ‬ie, a‫ڍ‬ezată alături de icoana Sf. Petru. Întrucât
ierarhilor sirieni le era adesea greu să scrie astfel de scrisori de mână în
cursul călătoriei, bucuria lor de a le avea tipărite a fost mare, ei primind
astfel o nouă confirmare a beneficiilor tiparului52.
50
V. Joseph Nasrallah, L’oeuvre historique du Patriarche d’Antioche Macaire III
ZatƯm, „Bulletin d’études orientales”, XXV, 1972, p. 191–202.
51
Sylvia Agémian, Ynjsuf al-palabƯ, peintre melkite du XVIIe siècle, RRHA, XVIII,
1981, p. 61.
52
V. Ioana Feodorov, Notes sur les livres et l’imprimerie chez Paul d’Alep, tVoyage du
Patriarche Macaire III d’Antioche aux Pays Roumains, au ‘Pays des Cosaques’ et en Russie’,
în Actes du Symposium International „Le Livre. La Roumanie. L’Europe”, Bibliothèque

21
 Dacă în trecut comentatorii scrierii lui Paul din Alep s-au aplecat cu
precădere asupra descrierilor de monumente ‫ڍ‬i a‫ڍ‬ezăminte, asupra relatărilor
despre bătălii ‫ڍ‬i schimbări de domni, ori asupra aspectelor religioase (slujbe
‫ڍ‬i rânduieli, elemente materiale ale cultului ortodox, discu‫ڏ‬ii teologice),
noua genera‫ڏ‬ie de arabi‫ڍ‬ti, îndeosebi în Rusia, a adus în aten‫ڏ‬ia comunită‫ڏ‬ii
istoricilor, în ultimul deceniu, date noi despre rolul de sol ‫ڍ‬i de mediator
între capetele încoronate pe care patriarhul Macarie III l-a jucat, atât în prima
sa călătorie, cât ‫ڍ‬i în a doua. Astfel, Konstantin Panchenko a comentat mai
multe scrisori păstrate în Arhiva Departamentului Ambasadorilor (Moscova),
din care rezultă că în deceniile al ‫ڍ‬aselea ‫ڍ‬i al ‫ڍ‬aptelea ale sec. al XVII-lea
rela‫ڏ‬iile Cur‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i ale Patriarhiei de la Moscova cu Levantul au depins în
totalitate de patriarhul Macarie III, care, de‫ڍ‬i nu era un strateg la fel de
important, pe e‫ڍ‬ichierul politic otoman, ca patriarhii Ierusalimului Paisie ‫ڍ‬i
Dositei ori patriarhul Ioanichie al Alexandriei, a contribuit totu‫ڍ‬i, în 1657–
1658, la negocierile dintre domnul Moldovei ‫ڍ‬i ‫ڏ‬arul Alexei I ‫ڍ‬i a făcut
interven‫ڏ‬ii la Curtea moscovită, în decembrie 1656, în favoarea regelui
Georgiei, Teymuras, care fusese detronat de ‫ڍ‬ahul Persiei (v. Panchenko
2000). Într-adevăr, Paul din Alep relatează, la f. 254v ‫ڍ‬. urm., cum a sosit la
Curtea moscovită „mitropolitul Moldovei [Ghedeon], trimis ca sol de
[Gheorghe] ‫ڌ‬tefan-Voievod, înso‫ڏ‬it de un logofăt ‫ڍ‬i de un mare alai. El
venise să se plece împăratului în ‫ڏ‬ara lui ‫ڍ‬i să se supună puterii lui, căci a‫ڍ‬a
hotărâseră cu to‫ڏ‬ii în ‫ڏ‬ară, cei mari ‫ڍ‬i cei mici, din pricina ananghiei în care
se aflau ‫ڍ‬i a neputin‫ڏ‬ei lor de a stăvili stăpânirea celor ce îi luau [mereu] în
robie, îndeosebi tătarii”53. Rolul patriarhului Macarie în primirea soliei, în
mesajul de răspuns către domnul Moldovei ‫ڍ‬i apoi în slobozirea solului,
pentru a se putea întoarce acasă, a fost comentat de Vera Tchentsova, care a
lansat ipoteza că Paul din Alep a trecut sub tăcere contribu‫ڏ‬ia tatălui său,
aici ‫ڍ‬i în alte situa‫ڏ‬ii similare, pentru a nu-l pune în primejdie (Tchentsova
2012: 96–98). Se ‫ڍ‬tie, din relatările ‫ڍ‬i scrisorile privitoare la a doua călătorie
a patriarhului, că el s-a aflat de mai multe ori în pericolul de a fi acuzat de
autorită‫ڏ‬ile otomane că unelte‫ڍ‬te împotriva sultanului, împreună cu domnii
români ‫ڍ‬i cu ‫ڏ‬arul Moscovei (v. Panchenko 2000: 309–310). Pentru astfel de
ac‫ڏ‬iuni vrăjma‫ڍ‬e al‫ڏ‬i patriarhi răsăriteni dinaintea lui Macarie III fuseseră
arunca‫ڏ‬i în temni‫ڏ‬ă sau chiar asasina‫ڏ‬i.

Métropolitaine de Bucarest, 4ème édition, 20–23 Septembre 2011, t. III, Bucure‫ڍ‬ti, 2012,
p. 200–209.
53
Episodul este relatat în Tchentsova 2010: 251 ‫ڍ‬. urm. (p. 409–410 în rezumatul
francez), unde este publicat, în greacă (‫ڍ‬i în traducere rusă), facsimilul hrisovului păstrat la
RGADA (Fond 68, op. 3, nr. 5, din 1656), care cuprinde punctele negocierii ‫ڍ‬i semnătura
patriarhului Macarie III (p. 254–255).

22
 Paul a fost deosebit de atent la aspectele noi ‫ڍ‬i nemaivăzute pentru un
vie‫ڏ‬uitor în ‫ڏ‬inuturile levantine: i-au atras aten‫ڏ‬ia în mod special mijloacele
de transport, despre care poveste‫ڍ‬te adesea, notând beneficiile caretei sau
trăsurii, ale căru‫ڏ‬ei ‫ڍ‬i îndeosebi ale saniei cu cai. Se ‫ڍ‬tie că în Siria acelor
vremuri poverile erau transportate în mod obi‫ڍ‬nuit pe cal, pe măgar sau pe
cămilă. Chiar úi mai târziu, C.-F. François de Volney, călător în Levant la
sfâr‫ڍ‬itul secolului al XVIII-lea, remarca absen‫ڏ‬a vehiculelor cu ro‫ڏ‬i, pe care
‫ڍ‬i-o explica prin teama localnicilor de a nu fi supu‫ڍ‬i confiscărilor de către
autorită‫ڏ‬ile otomane54.
Arhidiaconul sirian a fost interesat în mod particular de aspectele
lingvistice: el a notat permanent sensurile ‫ڍ‬i etimologia cuvintelor necunoscute,
explica‫ڏ‬iile primite de la vorbitorii nativi, informa‫ڏ‬iile ob‫ڏ‬inute cu privire la
folosirea anumitor expresii în toate limbile străine cu care a intrat în contact.
G.Z. Pumpyan a stabilit în 1987 un inventar provizoriu de circa 40 de
cuvinte de origine turcă sau în general orientală, culese din traducerea rusă a
Jurnalului lui Paul55. Am publicat mai multe studii privitoare la aspectele
lexicale ale operei lui Paul din Alep, prezentând rezultate ale cercetărilor care
au înso‫ڏ‬it editarea ‫ڍ‬i traducerea textului arab56.
Preocuparea pentru claritate ‫ڍ‬i grija pentru amănunt dezvăluie firea
curioasă a arhidiaconului Paul, dar ‫ڍ‬i sentimentul lui de răspundere fa‫ڏ‬ă de
auditoriul său de acasă, pentru care a scris acest jurnal. Ra‫ڏ‬iunile redactării
acestor note de călătorie, presărate cu comentarii ‫ڍ‬i informa‫ڏ‬ii diverse,
reunite de-a lungul întregii vie‫ڏ‬i, erau diverse. Mai întâi, Paul avea în vedere
informarea enoria‫ڍ‬ilor ‫ڍ‬i, în general, a cre‫ڍ‬tinilor din Levant, al căror acces
la educa‫ڏ‬ie ‫ڍ‬i la cultura scrisă era diminuat de statutul lor inferior în
societatea musulmană. Apoi, reunirea unor date utile despre ‫ڏ‬ările vizitate
era un mod de a nu uita nimic, în eventualitatea revenirii în acele locuri57,
54
C.-F. François de Volney a notat în jurnalul călătoriei sale în Orientul Apropiat, în
anii 1783–1785: „Il est remarquable que, dans toute la Syrie, l’on ne voit pas un chariot ni une
charrette: ce qui vient sans doute de la crainte de les voir prendre par les gens du gouvernement,
et de faire d’un seul coup une grosse perte” (Voyage en Syrie et en Egypte, pendant les
années 1783, 1784 et 1785, t. II, Partea 4, Cap. XXII, Paris, Volland – Desenne, 1787,
republicat de Fayard, 1998, p. 569).
55
În Tureckie zaimstvovanija v Putešestvij Patriarha Macarija Antiohijskogo,
„Palestinskij Sbornik”, 29, 1987, p. 64–73.
56
V., de pildă, Ioana Feodorov, Notes sur les mots non arabes dans le tVoyage du
Patriarche Macaire d’Antioche’ par Paul d’Alep, în Festschrift for Nadia Anghelescu,
Editura UniversităĠii din Bucureúti, 2011, p. 193–214.
57
Paul din Alep nu s-a întors în ‫ڎ‬ările Române. În 1700–1704 s-a aflat în Muntenia
Athanasie Dabbs, iar în 1740–1747 avea să călătorească la Bucure‫ڍ‬ti úi Iaúi patriarhul
Silvestru al Antiohiei, care a restabilit rela‫ڏ‬iile dintre cele două Biserici, ob‫ڏ‬inând ca metoc
Biserica Sf. Spiridon Vechi din Bucure‫ڍ‬ti ‫ڍ‬i tipărind noi căr‫ڏ‬i în greacă ‫ڍ‬i arabă.

23
dar ‫ڍ‬i de a-i ajuta pe al‫ڏ‬i călători, ierarhi ai Bisericii Antiohiene sau mireni,
care s-ar fi aventurat în aceste Ġinuturi îndepărtate. A‫ڍ‬a cum spuneam, Paul a
folosit informa‫ڏ‬iile furnizate de un alt călător, diaconul ‘ƮsƗ (men‫ڏ‬ionat la
f. 137r úi 160r), a‫ڍ‬adar el aprecia ce înseamnă să ‫ڍ‬tii ce te a‫ڍ‬teaptă când porne‫ڍ‬ti
spre ‫ڏ‬ări străine.
De‫ڍ‬i preocuparea sa pentru veridicitatea informa‫ڏ‬iilor consemnate în
Jurnal este evidentă, Paul din Alep a fost acuzat că a exagerat unele cifre, în
special acelea privitoare la numărul bisericilor sau al o‫ڍ‬tenilor, în unele
bătălii. Radu Cre‫ڏ‬eanu a notat „abuzul superlativelor”, „laudele ditirambice”
pentru un peisaj sau un fel de mâncare ‫ڍ‬i „disperarea care îl cuprinde la cel
mai mic necaz” (CreĠeanu 1967: 910). Dacă unele expresii emfatice pot fi
puse pe seama sensibilită‫ڏ‬ii poetice a diaconului sirian, cunoscut ‫ڍ‬i pentru
frumoasele sale traduceri din limba greacă, cifrele aflate departe de adevăr
trebuie puse pe seama impreciziei surselor sale, care erau adesea conlocutorii
săi, ‫ڍ‬i nu documente scrise, condici ori catastife, la care oaspe‫ڏ‬ii străini ai
Cur‫ڏ‬ilor domne‫ڍ‬ti nu aveau acces. Cu toate acestea, scrierea arhidiaconului
sirian este vădit superioară, ca rigoare ‫ڍ‬i credibilitate, unor jurnale de
călătorie mai cunoscute, dintre care amintesc doar:
¾ Ri­la marocanului Ibn BaÓÓnjÓa (1304–1369), călător celebru ‫ڍ‬i
negustor itinerant, mereu aflat în căutarea unui nou hotar de trecut, de la Fez
la Bolgar pe Volga, de la Constantinopol la Delhi ‫ڍ‬i Beijing58. Relatările
sale sunt adesea imprecise ‫ڍ‬i chiar fanteziste: C. F. Beckingham a comentat
mai multe pasaje lipsite de orice credibilitate, între ele fiind mărturia lui Ibn
BaÓÓnjÓa, pe când se afla la Constantinopol, că Papa de la Roma vizita ora‫ڍ‬ul în
fiecare an, că împăratul Bizan‫ڏ‬ului mergea să-l întâmpine pe când el se afla la
patru zile depărtare de capitală, că mergea pe jos înaintea lui când sosea în
ora‫ڍ ڍ‬i că venea apoi să-l salute în fiecare diminea‫ڏ‬ă ‫ڍ‬i seară, cât timp se afla
acolo59.
¾ SeyahatnƗme, jurnalul turcului Evliya Çelebi, care sus‫ڏ‬inea că a
călătorit în toate ‫ڏ‬inuturile Imperiului Otoman, dar despre care se bănuie‫ڍ‬te
că a inventat unele dintre întâmplările cuprinse în vasta sa operă60.
Beckingham comentează episodul în care Evliya sus‫ڏ‬inea că a participat la o
campanie otomană desfă‫ڍ‬urată în Germania, Olanda, Suedia, Cehia ‫ڍ‬i
58
tThe literate frontiersman’, potrivit lui Ross E. Dunn, International Migrations of
Literate Muslims in the Later Middle Period: The Case of Ibn BaÓÓnjÓa, în Netton, Golden
Roads: 80.
59
C.F. Beckingham, The Ri­la: Fact or Fiction?, în Netton, Golden Roads: 86.
60
V. Paul Simionescu ‫ڍ‬i Paul Cernovodeanu, Pagini de etnografie românească în
opera memorialistică a unor călători străini (secolele XVII–XVIII), „Revista de etnografie
‫ڍ‬i folclor”, 17, 1972, nr. 5, p. 383–384; Călători VI: 317–320.

24
Austria, având ca punct de pornire Uyvar, în Ungaria, campanie în care ar fi
fost incendiat, printre altele, ‫ڍ‬i ora‫ڍ‬ul Amsterdam. Concluzia lui Beckingham
despre această supposititious expedition, absentă din orice alte surse
contemporane, este următoarea: „[...] his narrative is remarkably confused,
as well as incredible”61.
Potrivit lui Kevin Kain ‫ڍ‬i Katia Levintova, editorii cronicii lui Ivan
‫ڌ‬u‫ڍ‬erin, secretarul patriarhului Bisericii ruse, relatarea lui Paul din Alep a
fost apreciată la vremea respectivă drept „o relatare oarecum mai echilibrată”
asupra imaginii lui Nikon prin compara‫ڏ‬ie cu aceea a lui Paisios Ligaridis,
care scrisese pentru ‫ڏ‬arul Alexei I o condamnare atât de părtinitoare a
patriarhului încât ‫ڏ‬arul nu a acceptat-o62.
Începând din al treilea deceniu al secolului al XIX-lea jurnalul lui Paul
din Alep a atras aten‫ڏ‬ia traducătorilor ‫ڍ‬i a cercetătorilor din mai multe ‫ڏ‬ări
din afara spa‫ڏ‬iului arab, fără însă ca textul să fi fost editat ‫ڍ‬i nici tradus
integral până azi. Este greu de cuprins aici importan‫ڏ‬a scrierii pentru istoria
Siriei ‫ڍ‬i a tuturor ‫ڏ‬inuturilor păstorite de patriarhul Antiohiei, a capitalei
Imperiului Otoman63, a ‫ڎ‬ărilor Române ‫ڍ‬i a tuturor celorlalte ‫ڏ‬ări vizitate de
Paul din Alep, rar descrise de un arab cre‫ڍ‬tin. Edi‫ڏ‬iile ‫ڍ‬i traducerile men‫ڏ‬ionate
în continuare sunt prezente în foarte multe dintre marile biblioteci ale lumii.
Fragmente din text se regăsesc în numeroase lucrări ale speciali‫ڍ‬tilor în
civiliza‫ڏ‬ia arabă cre‫ڍ‬tină, fie că este vorba de comentarii istorice, fie de
studii filologice64. Jurnalul a trezit interesul istoricilor din Levant care, de‫ڍ‬i
nu s-au preocupat de editarea lui integrală, au preluat multe dintre datele
istorice pe care le cuprinde. Joseph Nasrallah men‫ڏ‬ionează, de pildă, un
rezumat în limba arabă: „L’historien melchite du XVIIIe s., le prêtre MihƗ’Ưl
Breïk, fit un résumé assez développé du Voyage de Macaire. Il y a omis
61
Ibidem: 87–92.
62
V. From Peasant to Patriarch: 5–6.
63
Vezi articolul lui Mihai ‫ڎ‬ipău La description de Constantinople dans le Récit du
voyage du Patriarche Macaire III Ibn al-Za‘Ưm, în Relations entre les peuples de l’Europe
Orientale et les chrétiens arabes: 123–133.
64
V. Lentin 1997; Heyberger 1994; Ioana Feodorov, Un lettré melkite voyageur aux
Pays Roumains: Paul d’Alep, „Kalimat al-Balamand. Annales de la Faculté des Lettres et
des Sciences Humaines”, 1996, 4, p. 55–62; Carsten-Michael Walbiner, “Images painted
with such exalted skill as to ravish the senses...”: Pictures in the Eyes of Christian Arab
Travellers of the 17th and 18th Centuries, dans La multiplication des images en pays d’Islam:
De l’estampe à la télévision (17e – 21e siècles), ed. Bernard Heyberger, Silvia Naef, Istanbuler
Texte und Studien, Band 2, Würzburg, Ergon Verlag, 2003, p. 15–30; Tudor Teoteoi,
Origine romano-byzantine et valeur comparée d’un détail du cérémonial d’inthronisation
des voïvodes roumains du Moyen Âge, selon le récit de Paul d’Alep (XVIIe siècle), în
Romanian Principalities and the Holy Places along the Centuries, Papers of the
Symposium held in Bucharest, 15–18 October 2006, Bucureúti, 2007, p. 177–196.

25
toute la première partie; il commence son récit par l’arrivée de Macaire à
Constantinople et le termine à son retour en Syrie le 21 avril 1659”65. Datele
furnizate de edi‫ڏ‬iile par‫ڏ‬iale de până acum (vezi infra, EDI‫ڎ‬II) au fost
reluate în repetate rânduri de istoricii Bisericii Antiohiene.
Alături de bogatele note de călătorie66 ale unui alt neobosit „fiu al
drumului”67, contemporanul său turc ‫ڍ‬i musulman Evliya Çelebi68, jurnalul
lui Paul din Alep este departe de a-‫ڍ‬i fi epuizat con‫ڏ‬inutul de noutate ‫ڍ‬i de
atrac‫ڏ‬ie pentru istoricii ‫ڍ‬i filologii de azi. Nu trebuie uitate însă deosebirile
dintre motiva‫ڏ‬iile călătorilor orientali: fără a mă întoarce în urmă până la
depărtatele vremuri ale lui Ibn BaÓÓnjÓa69, mi se pare evident că nu acelea‫ڍ‬i
resorturi, sufleteúti ori materiale, i-au împins pe Paul din Alep ‫ڍ‬i pe Evliya
Çelebi către zări îndepărtate. Patriarhul Macarie III ‫ڍ‬i suita lui au plecat din
Alep către Europa ca spre o „‫ڎ‬ară a Făgăduin‫ڏ‬ei”, sperând să dobândească
de la gazdele lor, în lunga ‫ڍ‬i anevoioasa călătorie, cele necesare pentru ca,
odată întor‫ڍ‬i acasă, să poată susĠine continuitatea ‫ڍ‬i înnoirea Bisericii pe
care o slujeau70.

ASPECTE DE LIMBĂ

Primul istoric literar care a comentat limba ‫ڍ‬i stilul scrierii lui Paul din
Alep a fost pabƯb ZayƗt, în articolul Lettre ...à M. Barbier de Meynard sur
l’histoire des patriarches d’Antioche par Paul d’Alep („Journal Asiatique”, X,
1884, p. 350–356). A.-C. Barbier de Meynard era editorul ‫ڍ‬i traducătorul mai
multor scrieri din literatura clasică islamică, cea mai celebră traducere a sa
fiind cea realizată împreună cu Abel Pavet de Courteille, din opera marelui
65
V. Nasrallah 1979: 220–221.
66
Manuscrisul original ocupă zece volume, niciodată traduse integral.
67
Ar. ibn al-sabƯl, în sens metaforic: „călător neobosit”.
68
O reputată editură din Marea Britanie, ELAND, a publicat în 2010 un volum
masiv, îngrijit de Robert Dankoff ‫ڍ‬i Sooyong Kim, care cuprinde fragmente din jurnalul lui
Evliya Çelebi, traduse ‫ڍ‬i adnotate (V. recenzia mea în RESEE, L, 2012, p. 374–375).
69
Ale cărui scopuri au fost definite astfel de către Ian R. Netton, inspirat de viziunea
istorică a lui Fernand Braudel: „[...] a series of four searches: for the shrine and/or its
circumambient religious geography; for knowledge; for recognition and/or power; and for the
satisfaction of a basic wanderlust”, v. Ian R. Netton, Basic Structures and Signs of Alienation
in the Ri­la of Ibn Jubayr, în Netton, Golden Roads: 57.
70
V. Halperin, In the Eye of the Beholder: 423, pentru comentarii cu privire la atitudinea
cooperantă, răbdătoare ‫ڍ‬i conciliantă a patriarhului Macarie III fa‫ڏ‬ă de conducătorii ‫ڏ‬ărilor ‫ڍ‬i
neamurilor cu care s-a întâlnit în cei ‫ڍ‬apte ani ai acestei călătorii, precum ‫ڍ‬i în a doua sa
vizită la Moscova.

26
istoric Al-MastnjdƯ (m. 956 d. Hr.), Les prairies d’or (Murnj÷ al-dahab),
Paris, t. I–II, 1863. Comentariile lui ZayƗt, erudit cercetător al scrierilor
istorice ale musulmanilor, privesc nepotrivirile dintre araba lui Paul din
Alep ‫ڍ‬i araba clasică, plecând de la ideea, generală la sfâr‫ڍ‬itul secolului al
XIX-lea, că limba arabă este una, iar limba literară a marilor autori clasici
din secolele de înflorire culturală a Imperiului Arab (sub califii tabbasizi,
c. 750–1250) este standardul fa‫ڏ‬ă de care trebuie judecată orice altă scriere.
Cre‫ڍ‬tinii din Levant vorbeau, în secolele al XVI-lea úi al XVII-lea, o
variantă a limbii arabe denumită „arabă medie”71 sau, mai rar, „arabă cre‫ڍ‬tină”,
ale cărei trăsături au fost cercetate ‫ڍ‬i comentate cu mai mult interes în
ultimele două decenii. Acest nivel lingvistic a rezultat din contactul limbii
arabe cu limba greacă vorbită de cre‫ڍ‬tinii din Imperiul Bizantin, îndeosebi
după secolele al VII-lea úi al VIII-lea, când ace‫ڍ‬tia au devenit supu‫ڍ‬ii noului
imperiu islamic, în urma cuceririlor arabe. Socotite în trecut abateri de la
normele arabei literare sau clasice („erori de copist”, „inconsecven‫ڏ‬e”,
„accidente morfologice sau ortografice”, „elemente colocviale”72), trăsăturile
specifice ale arabei medii sunt astăzi considerate caracteristici consecvente,
eviden‫ڏ‬iate clar în vorbire ‫ڍ‬i în scriere, ale unei varietă‫ڏ‬i deosebite a arabei,
documentată în toată literatura arabă cre‫ڍ‬tină. Jacques Grand’Henry a
propus un set de trăsături caracteristice în lucrările sale Les versions arabes
de Grégoire de Nazianze: état de la recherche (în Actes du deuxième Congrès
International d’études arabes chrètiennes (Oosterhesselen, septembre 1984),
ed. Khalil Samir, S. J., Pontificio Istitutum Studiorum Orientalium, Roma,
1988, p. 67–71) ‫ڍ‬i Christian Middle Arabic (în Encyclopedia of Arabic
Language and Linguistics, ed. Kees Versteegh (coord.), Mushira Eid, Alaa
Elgibali, Manfred Woidich ‫ڍ‬i Andrzej Zaborski, E. J. Brill, vol. 1, 2006,
71
Cf. lingvistului Joshua Blau, specialist în araba medie, veriga lipsă (the missing
link) dintre araba clasică ‫ڍ‬i dialectele arabe moderne se caracterizează prin „the almost free
alternation of classical, post-classical, pseudo-correct, and vernacular Neo-Arabic elements”
(Joshua Blau, A Grammar of Christian Arabic Based Mainly on South-Palestinian Texts
from the First Millenium, Louvain, 1966, t. I, p. 11). V. Feodorov 2005: 261–264 pentru
alte comentarii ‫ڍ‬i surse relevante.
72
V., între altele, Margaret Dunlop Gibson, An Arabic Version of the Acts of the
Apostles and the Seven Catholic Epistles, edi‫ڏ‬ie ‫ڍ‬i traducere, Gorgias Press, Piscataway, New
Jersey, 2003 (reeditare a ed. 1899), p. VII („The grammar is very faulty, as is usual in Christian
Arabic”); J[acques] Grand’Henry, La version arabe du ‘Discours 34’ de Grégoire de
Nazianze, ediĠie critică, comentarii úi traducere, în Corpus Christianorum. Series Graeca, 20,
Corpus Nazianzenum, Brepols, Turnhout, 1988, p. 224; Rifaat Ebied, An Unknown Poem on
the Siege of Aleppo and the Violent Events of A. H. 1065–66/A.D. 1654–55, ARAM, 9–10
(1997–1998), p. 365, 374; Louis Molinas, Consideraciones sobre la edición de manuscritos
árabes, „Al-QanÓara. Revista de estudios árabes”, Madrid, vol. XIX, fasc. 2, 1998, p. 383–392.

27
p. 383–387)73. Jérôme Lentin ‫ڍ‬i-a sus‫ڏ‬inut teza de doctorat la Universitatea
Sorbonne (Paris) pe tema trăsăturilor specifice arabei medii a scriitorilor cre‫ڍ‬tini
de la 1600 la 1860. Speciali‫ڍ‬tii care s-au dedicat în ultimii ani cercetărilor
acestei varietă‫ڏ‬i a arabei au folosit uneori ‫ڍ‬i texte scrise de Paul din Alep, de
patriarhul Macarie III ‫ڍ‬i de contemporanii lor74. A‫ڍ‬a cum am relatat în Nota
editorului la edi‫ڏ‬ia versiunii arabe a scrierii lui Dimitrie Cantemir Divanul
sau gâlceava înεeleptului cu lumea (apărută în 2006)75, editarea de manuscrise
arabe apar‫ڏ‬inând literaturii arabe cre‫ڍ‬tine a devenit în ultima jumătate de
secol o ramură independentă a studiilor arabe76. Interesul cercetătorilor vechilor
texte ale Sfintelor Scripturi s-a îndreptat mai întâi către manuscrisele care
păstrează primele versiuni în arabă ale Noului ‫ڍ‬i Vechiului Testament,
scrierile Părin‫ڏ‬ilor Bisericii (mul‫ڏ‬i dintre ei originari din Siria) ‫ڍ‬i alte texte
duhovnice‫ڍ‬ti care constituie corpusul literaturii arabe cre‫ڍ‬tine premoderne77.
În ‫ڎ‬ara Cazacilor ‫ڍ‬i în Rusia dialogul ierarhilor sirieni cu localnicii, fie
ei nobili ‫ڍ‬i înal‫ڏ‬i dregători, fie oameni de rând, a fost alterat într-o oarecare
măsură prin necesitatea apelului la un tălmaci (perevodþik). Pe de o parte, în
73
V. Kees Versteegh, The Arabic Language, Edinburgh University Press, 1997,
p. 114–129; Pierre Larcher, Linguistique arabe: état de la recherche, „Arabica”, 54, 2007,
nr. 2, p. 246–261; Ioana Feodorov, The Edition and Translation of Christian Arabic Texts of the
17th–18th Centuries Referring to the Romanians, RESEE, XLIII, 2005, p. 253–273.
74
V. Lentin 1997: 37; Ioana Feodorov, Middle Arabic Elements in Two Texts from
Ma÷mnj‘ laÓƯf by Patriarch Macarius az-Za‘Ưm, „Romano-Arabica III. Arabic Linguistics”,
Bucure‫ڍ‬ti, 2003, p. 81–92.
75
V. Editor’s note, p. 67–68, în Dimitrie Cantemir, 6alƗ­ al-­akƯm wa-fasƗd
al-‘Ɨlam al-damƯm (The Salvation of the Wise Man and the Ruin of the Sinful World),
edi‫ڏ‬ie, traducere engleză, note ‫ڍ‬i indici de Ioana Feodorov, Bucure‫ڍ‬ti, Editura Academiei
Române, 2006.
76
V. Jérôme Lentin, Moyen arabe et variétés mixtes de l’arabe: premier essai de
bibliographie, în Moyen arabe et variétés mixtes de l’arabe à travers l’histoire – Actes du
premier colloque international (Louvain-la-Neuve, 10–14 mai 2004), ed. Jérôme Lentin ‫ڍ‬i
Jacques Grand’Henry, Université Catholique de Louvain, Peeters, 2009, p. XXV–XXXVII;
idem, Moyen arabe et variétés mixtes de l’arabe: premier essai de bibliographie. Supplément
nr. 1, în Middle Arabic and Mixed Arabic. Diachrony and Synchrony, ed. Liesbeth Zack ‫ڍ‬i
Arie Schippers, E. J. Brill, Leiden – Boston, 2012, p. 27–49.
77
V. Ignatius Kratchkovsky, KitƗb al-badƯ‘ of ‘Abd AllƗh Ibn al-Mu‘tazz, edited from
the unique MS in the Escorial, cu introducere, note ‫ڍ‬i indici, Londra, 1935; SamƯr KhalƯl
SamƯr, ‘Le traité de l’Unité’ de Ya­yƗ Ibn ‘AdƯ, 893–974, Étude et édition critique,
Pontificium Istitutum Orientalium, Jounieh – Roma, 1980; idem, AÑ-6afƯ Ibn al-‘AssƗl. ‘Brefs
chapitres sur la Trinité et l’Incarnation.’ Introduction, texte arabe et traduction, avec un
index-lexique exhaustif, în col. Patrologia Orientalis, Brepols, Turnhout, t. 42, fasc. 3,
1985; J[acques] Grand’Henry, op. cit.; Oliver Kahl, SƗbnjr ibn Sahl, ‘Dispensatorium parvum’
(Al-AqrƗbƗdhƯn al-ÑaƥƯr), analiză, edi‫ڏ‬ie ‫ڍ‬i note, E. J. Brill, Leiden – New York – Köln, 1994.

28
transmitere, mesajul nu se păstra întotdeauna identic ‫ڍ‬i integral, pe de altă
parte, Paul nu a mai avut posibilitatea de a cere informa‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i detalii la fel de
des cum o făcuse când putea comunica în limba greacă. În Valahia ‫ڍ‬i în
Moldova bariera lingvistică a fost depă‫ڍ‬ită prin intermediul limbii grece‫ڍ‬ti,
mijloc de expresie a spiritului ortodox atât în Răsăritul cre‫ڍ‬tin cât ‫ڍ‬i în ‫ڎ‬ările
Române. Pentru ierarhii Bisericii Antiohiene limba greacă avea valoare de
limbă sacră, a‫ڍ‬a cum rezultă, de pildă, dintr-un răspuns al patriarhului
Macarie la întrebarea privitoare la limbile de cult, consemnat într-un act din
20 octombrie 1671: „AflaĠi că SfinĠii Apostoli au vorbit felurite graiuri
pretutindeni în lume, iar PărinĠii Bisericii au scris în mai multe limbi, úi ei ne-au
lăsat poruncă să le folosim pe cele mai nobile dintre ele. Auzul poporului este
sfinĠit când rosteúte aceste vorbe sfinte ori când el le aude rostite. Ele fac ca
îngerii care le aud să apară pe dată, iar curăĠenia lor îi pune pe fugă pe
diavoli. Pentru aceasta noi ne rugăm în bisericile úi în casele noastre în
greceúte úi în siriacă. Se află locuri în apropiere de Damasc unde grecii se
roagă în limba siriacă în bisericile lor”78.

MANUSCRISELE FOLOSITE
PENTRU EDI‫ڎ‬IA DE FA‫ڎ‬Ă

Edi‫ڏ‬ia prezentă este întocmită pe baza a trei manuscrise, acelea‫ڍ‬i pe

care le-a luat în considera‫ڏ‬ie ‫ڍ‬i Vasile Radu în edi‫ڏ‬ia sa publicată în 1930–
1949 (v. în continuare, EDI‫ڎ‬II). Op‫ڏ‬iunea pentru aceste trei manuscrise a
fost determinată de accesibilitatea lor, dar mai ales de calită‫ڏ‬ile lor (descrise în
Radu 1927: 1–9): completitudine (lungime), bogă‫ڏ‬ie (note marginale, subtitluri,
sublinieri ‫ڍ‬i supralinieri în text, adăugiri de copist etc.) ‫ڍ‬i lizibilitate.
1. La Paris, la Bibliothèque Nationale de France, manuscrisul Arabe
6016 (în continuare, „ms. Paris”), copiat probabil la sfâr‫ڍ‬itul secolului al
XVII-lea, având 311 file recto/verso, 22 × 15,5 cm (scris 16,5 × 11,5 cm),
25 rânduri pe pagină, scriere nashƯ, clară. Provine din Colec‫ڏ‬ia Schefer.
Copie anonimă79. Vasile Radu a remarcat că textul a fost scris de doi copi‫ڍ‬ti
(Radu 1927: 1). Primul cuvânt al paragrafului este scris cu cerneală ro‫ڍ‬ie
(inconsecvent). Este trasată o linie deasupra cuvintelor socotite importante:
tawdan, „să ne întoarcem [la ce spuneam]”, matnƗ, „aceasta înseamnă”, ’itlam,
„află”. Numele ‫ڍ‬i cuvintele străine sunt marcate cu o linie trasată deasupra
78
Cf. Pierre Nicole, Antoine Arnauld, Eusèbe Renaudot et al., Perpétuité de la foi de
l’Église catholique sur l’eucharistie, ed. J.-P. Migne, t. II, Paris, 1841, p. 1247.
79
V. Graf, Geschichte: 111; Gérard Troupeau, Catalogue des manuscrits arabes.
Première partie. Manuscrits chrétiens, t. II, Paris, 1974, p. 86.

29
(„supraliniere”, v. infra, NOTĂ ASUPRA EDI‫ڎ‬IEI), inconsecvent, până la
f. 80r ‫ڍ‬i de la f. 150r în continuare. Pagina verso se încheie întotdeauna cu
custode (reclamă)80 (câteodată invizibil pe copia scanată cu care am lucrat).
Textul ms. Paris este scris continuu, rareori cu paragraf nou la schimbarea
subiectului. Apar în text două pasaje care se încheie în cul de lampe (it.
finalino), cu rândurile scurtate progresiv pentru a desena un triunghi81: la
f. 11v, ultima din istoricul Patriarhiei de Antiohia, ‫ڍ‬i la finalul textului, f. 311r.
2. La Sankt-Peterburg, la Institutul de Manuscrise Orientale al
Academiei de ‫ڌ‬tiin‫ڏ‬e a Rusiei82, o copie încheiată la 5 octombrie 7208 de la
Facere/1699 d. Hr., cf. colofonului (în continuare, „ms. Sankt-Peterburg”),
care cuprinde 366 file recto/verso, în format 20,4 × 15,5 cm, 21 rânduri pe
pagină, scriere nashƯ, clară. Copistul este NitmatallƗh ibn al-HnjrƯ öir÷is ibn
SƗlim (cf. f. 2r). Acestei copii i s-a dat titlul Ri­lat BaÓriyark MakƗriynjs,
„Călătoria Patriarhului Macarie” (v. infra, TITLU). A făcut parte din colecĠia
donată în 1913 de patriarhul Antiohiei Grigorie IV Ġarului Nicolae II ‫ڍ‬i a intrat
în colec‫ڏ‬iile Muzeului Asiatic (Musée Asiatique) în 1919 (număr vechi 33,
astăzi Ms. B 123083). Manuscrisul cuprinde, la început, câteva note în
greacă ‫ڍ‬i arabă, precum ‫ڍ‬i note marginale care con‫ڏ‬in corecturi, adăugiri ‫ڍ‬i
comentarii, de mâna aceluia‫ڍ‬i copist, unele marcate cu o cruce. Manuscrisul
con‫ڏ‬ine cuvintele grece‫ڍ‬ti prezente în ms. Paris84. Numărul cuvintelor care
apar în acest manuscris dar sunt absente din ms. Paris sugerează că acesta
nu este o copie a lui. Apar diferen‫ڏ‬e recurente în ce prive‫ڍ‬te grafia, fa‫ڏ‬ă de
ms. Paris: tratamentul consoanelor hamza úi ’alif madda, folosirea diferită a
cernelei ro‫ڍ‬ii etc.
80
Repetarea în josul paginii a primului cuvânt al paginii următoare, procedeu uzual
în manuscrisele arabe, atât islamice cât ‫ڍ‬i cre‫ڍ‬tine (fr. réclame, eng. catchword). V. Papahagi,
Vocabularul: 116–117.
81
V. defini‫ڏ‬ia acestui procedeu grafic la Papahagi, Vocabularul: 117, s. v.
82
Institut Vostoþnyh Rukopisej R.A.N.
83
Acesta este numărul în noul Catalogue of the Christian Arabic Manuscripts
Preserved at the St Petersburg Branch of the Institute of Oriental Studies of the Russian
Academy of Sciences, întocmit de Val. V. Polosin, Vl. V. Polosin ‫ڍ‬i N. I. Serikoff, editat de
N. I. Serikoff împreună cu H. Teule, C.-M. Walbiner, H. Kilpatrick ‫ڍ‬i S. Frantsouzoff (în
pregătire; în continuare: Catalogul manuscriselor de la Sankt-Peterburg). Informa‫ڏ‬iile
despre cele trei copii păstrate la Institutul de Manuscrise Orientale provin din forma
nedefinitivă a acestui catalog, din anul 2008, care mi-a fost pusă la dispozi‫ڏ‬ie de autori.
84
Despre această copie v. ‫ڍ‬i Dmitrieva (et al.), Opisanie, p. 64–65, nr. 53; Graf,
Geschichte: 111–112; A. I. Mihajlova, Katalog arabskih rukopisej Instituta Narodov Azii,
Vyp. 2, Geografiþeskie soþinenija, Moscova, 1961, p. 62–63; I. Ju. Kraœkovskij, Arabskije
rukopisi iz sobranija Grigorija IV, Patriarha Antiohijskogo, II, p. 62–63 (nr. 51); Morozov,
Kratkij katalog, p. 42–44, nr. 119–122.

30
 3. La Londra, în colec‫ڏ‬iile British Library, o copie încheiată la 19 mai
1765 („ms. Londra”), având 380 de file recto/verso, legate separat în 4 volume:
107 + 82 + 87 + 104 (cotele OMS Add 18427, OMS Add 18428, OMS Add
18429 ‫ڍ‬i OMS Add 18430), 27 de rânduri pe pagină, scriere nashƯ cursivă.
A fost achizi‫ڏ‬ionată la Alep în 1824 de Frederic North85, a ajuns în posesia
lui Francis Belfour86 ‫ڍ‬i a fost cumpărată de British Museum în 1850, după
încheierea traducerii în engleză, potrivit notei de la finalul vol. IV, semnată
foarte probabil chiar de traducător: „This is the copy which belonged
formerly to the Earl of Guilford, and was used for the translation published
by the Oriental Transl. Committee, in 1829–1834”87. Textul este scris
continuu, cu puĠine paragrafe ‫ڍ‬i titluri de capitole. Rar, copistul a scris gre‫ڍ‬it
cuvinte ‫ڍ‬i propozi‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i le-a tăiat apoi cu o linie sau cu bare oblice. Apar în
margine corecturi ale aceluia‫ڍ‬i copist, cuvinte omise, precum ‫ڍ‬i rare note
despre con‫ڏ‬inutul paragrafului, scrise de o altă mână decât aceea a copistului ‫ڍ‬i
marcate cu „v” (f. 5v, 8v, 9v, 11r, 12r, 28v, 70v etc.). Manuscrisul con‫ڏ‬ine
anumite particularită‫ڏ‬i de grafie: consoana t > t în toate numeralele; la pluralul
substantivelor ‫ڍ‬i al pronumelor sufixul de nominativ -njn > sufixul de genitiv -Ưn;
consoana Ÿ > l ; unele vocale scurte > vocale lungi; h > tƗ’ marbnjÓa etc. Apar
scrise cu cerneală ro‫ڍ‬ie: scurte propozi‫ڏ‬ii, titluri de pasaje (uneori centrate
pe rând), primul cuvânt de la începutul frazei, linii trasate deasupra unor
cuvinte considerate importante (nume proprii străine, date, cuvintele: sanat,
„an”,’itlam, „află”, dakarnj, „au spus” etc.), elementele ornamentale de final de
frază (treflă, virgulă întoarsă, punct). Lipsesc, începând cu f. 30r, cuvintele
‫ڍ‬i pasajele în caractere grece‫ڍ‬ti, pentru care copistul a lăsat loc liber
(urmând, probabil, să le completeze ulterior), precum ‫ڍ‬i unele nume străine
‫ڍ‬i notele marginale prezente în alte manuscrise. La capăt de rând cuvântul
este despăr‫ڏ‬it uneori, cu încălcarea uneia dintre regulile de bază ale grafiei
limbii arabe, care nu cunoa‫ڍ‬te despăr‫ڏ‬irea în silabe, a‫ڍ‬adar impune scrierea
85
Frederic North, conte de Guilford (m. 1827), fiul prim-ministrului Marii Britanii în
timpul războiului cu America, a fost membru al Camerei Lorzilor, ocupând locul fratelui
său în 1791. Mihai ‫ڎ‬ipău mi-a comunicat că F. North a călătorit în Insula Corfu,
intenĠionând să lase biblioteca sa UniversităĠii Ionice din Kerkyra.
86
Scris „Balfour” pe nota de achizi‫ڏ‬ie de la sfâr‫ڍ‬itul ultimului volum: „Purchased of
Mr. Francis Balfour of Bedford, 14 Dec. 1850 (4 vols.)”.
87
Despre manuscrisul scrierii lui Paul din Alep pe care l-a de‫ڏ‬inut F. North,
v. W. Cureton, C. Rieu, Catalogus codicum manuscriptorum orientalium qui in Museo
Britannico asservantur. Pars secunda, codices arabicos amplectens, Londra, 1846, vol. II,
nr. 802–805; A. G. Ellis, Catalogue of Arabic Books in the British Museum, vol. I, Londra,
1894, p. 123; Graf, Geschichte: 111–112; Nasrallah 1979: 219–221.

31
cuvântului întreg fie la capăt de rând, fie pe rândul următor. Apar în
ms. Londra mai multe pasaje care se încheie în cul de lampe (în triunghi,
v. supra, pct. 1), mai numeroase totu‫ڍ‬i decât în ms. Paris. Anumite cuvinte
apar cu o linie trasată deasupra, precum în ms. Paris.
Identitatea aproape perfectă a textului ‫ڍ‬i particularită‫ڏ‬ile comune
men‫ڏ‬ionate sugerează o filia‫ڏ‬ie între ms. Paris ‫ڍ‬i ms. Londra: cel de-al doilea
ar putea fi o copie a primului.

ALTE MANUSCRISE

4. Sunt cunoscute trei copii incomplete la Damasc, în biblioteca

Patriarhiei Greco-Ortodoxe a Antiohiei ‫ڍ‬i a Întregului Răsărit: o copie
încheiată la 19 mai 1765 (cf. colofon), de 192 file (cota 382); a doua copie,
deteriorată, din sec. al XVIII-lea (cota 427); a treia copie, de la sfâr‫ڍ‬itul sec. al
XIX-lea, de 685 file (cota 379)88. Aceste manuscrise, care au fost catalogate
sub titlul conven‫ڏ‬ional Safrat ƤabÓat al-BaÓriyark MakƗriynjs Ibn al-Za‘Ưm
(„Călătoria Preafericitului Patriarh Macarie Ibn al-Za‘Ưm”), cuprind relatarea
călătoriei patriarhului Macarie III în ‫ڎ‬ara Românească ‫ڍ‬i Moldova. Ele au
fost scanate integral ‫ڍ‬i se păstrează azi, în format digital, la Centre de
Conservation des Manuscrits „Saint-Joseph de Damas”, la Mănăstirea Notre-
Dame din Balamand, Liban89.
5. La Moscova, la Arhiva Rusă de Stat a Actelor Vechi90:
5.1. O copie incompletă, scrisă de Elya Ynjsef öibƗra după manuscrisul
arab 1230 de la Institutul de Manuscrise Orientale din Sankt-Peterburg91.
Are 883 p., 20,8 × 17,3 cm (Fond 181, nr. 1267). Copia a fost comandată în
1857 de Spiridon ‘Abbnjd, la cererea prinĠului M. A. Obolenskij, pentru
Arhiva Principală din Moscova a Ministerului de Externe. La p. 883 apar
însemnări de la Ynjsef MuhannƗ al-paddƗd, QnjÑÓantƯn MƯ®ƗuƯl Mallnjk úi
88
Al-MahÓnjÓƗt al-‘arabiyya fƯ maktabat BaÓriyarkiyat ’AnÓƗkiya wa-SƗ’ir al-Mašriq
li-l-Rnjm al-’Urtnjduks, Beirut, 1988, p. 61, 66.
89
Coresponden‫ڏ‬a pe care am purtat-o în toamna anului 2012 cu Pr. HƗreth IbrƗhƯm,
custodele acestei colec‫ڏ‬ii, pentru a achizi‫ڏ‬iona copii digitale ale acestor trei manuscrise nu a dus
la niciun rezultat.
90
Rossijskij Gosudarstvennyj Arhiv Drevnih Aktov (RGADA).
91
Institutul de Manuscrise Orientale a fost înfiin‫ڏ‬at la 1 iulie 2009 prin reorganizarea
unei sec‫ڏ‬iuni a Institutului de Studii Orientale al Academiei Ruse de ‫ڌ‬tiin‫ڏ‬e, fostul Muzeu
Asiatic (Musée Asiatique) al Academiei Imperiale de ‫ڌ‬tiin‫ڏ‬e a Rusiei, întemeiat în 1818.
Biblioteca Institutului cuprinde cel mai mare fond de manuscrise ‫ڍ‬i xilogravuri orientale din
Rusia, unul dintre cele mai bogate din lume.

32
Ya‘qnjb MƯ®ƗuƯl ‘Abbnjd, în arabă, de la MƯ®ƗuƯl ibn öir«Ư ‘Abbnjd, în turcă, úi
de la Ioan Papadopulos, în greacă. Copistul a lucrat până în 185992.
5.2. O copie fragmentară, scrisă de G. A. Murkos la Moscova, după
manuscrisul arab din 1859, sus-men‫ڏ‬ionat, având 53 file, 22 × 17,8 (Fond
181, nr. 1268)93.
5.3. O a doua copie realizată de Murkos, con‫ڏ‬inând extrase, 28 file
(Fond 1608, nr. 52, p. 2–9, 60–80)94.
6. La Sankt-Peterburg, la Institutul de Manuscrise Orientale al
Academiei de ‫ڌ‬tiin‫ڏ‬e a Rusiei:
6.1. O copie încheiată la 26 iunie 1847, scrisă de pannƗ ibn öir÷is
6arrnjf al-DimašqƯ, care cuprinde 512 file, în format 20,9 × 15,2 cm (ms. C 751).
Con‫ڏ‬ine versiunea scurtă a textului B 1230. A aparĠinut Departamentului
Asiatic al Ministerului Rus al Afacerilor Externe până în 1919, când a intrat
în colec‫ڏ‬iile Muzeului Asiatic (Musée Asiatique)95.
6.2. O fotocopie a manuscrisului Oms Add 18427–18430 păstrat la
British Library, Londra, 385 file, în 2 volume. Provine din Marea Britanie,
unde a fost legată de R.B. Flemming, 22 Roxborough Road, Harrow
(Middlessex). A făcut parte din aceea‫ڍ‬i colecĠie a patriarhului Antiohiei
Grigorie IV ‫ڍ‬i a ajuns în colec‫ڏ‬iile Muzeului Asiatic în 1919 (cota FV 105)96.
92
Cf. Mărturii româneγti peste hotare, vol. IV, editori coordonatori Ioana Feodorov
úi Andrei Timotin, Bucure‫ڍ‬ti, 2012, p. 278, nr. 1086. Despre această copie v. S. A. Belokurov,
Arsenij Suhanov, Moscova, I, 1891, p. 297, 331–332, 335–336, 420, 423–424, 426;
G. A. Murkos, Putešestvie antiohijskago Patriarha Makarija v Rossiju v polovine XVII veka,
opisannoe ego synom arhidiakonom Pavlom Aleppskim, V, Moscova, p. 198–207; idem,
Arabskaja rukopis’ opisanija putešestvija Makarija Patriarha Antiohijskogo, sost. ego synom
Pavlom Aleppskim („Sbornik Moskovskogo Glavnogo Arhiva Ministerstva Inostrannyh
Del”, 6, Moscova, 1899, p. 383–400); G. Cirkov, Dva ljubopytnyh arabskih dokumenta
(K istorii vnutrennego byta hristian), în Jubilejnyj sbornik v þest’ V. F. Millera, Moscova,
1900, p. 254–264; A. E. Krymskyi, Iz bejrutskoj cerkovnoj letopisi XVI–XVIII v. („Drevnosti
Vostoþnye”, 3, fasc. 1, Moscova, 1907, p. 46); A. E. Krymskyi, Istorija novoj arabskoj
literatury. XIX – naþalo XX veka, Moscova, 1971, p. 305–306; Morozov, Kratkij katalog,
p. 42–43, nr. 119.
93
V. Morozov, Kratkij katalog, p. 43–44, nr. 120.
94
Ibidem, nr. 121.
95
Cf. Catalogul manuscriselor de la Sankt-Peterburg, p. 575–576. V. ‫ڍ‬i Dmitrieva
(et al.), Opisanie, loc. cit.; A.I. Mihajlova, Katalog arabskih rukopisej Instituta Narodov
Azii, Vyp. 2, Geografiþeskie soþinenija, Moscova, 1961, p. 64, nr. 52; I. Ju. Kraœkovskij,
Arabskije rukopisi iz sobranija Grigorija IV, Patriarha Antiohijskogo, t. II, p. 64 (nr. 52).
96
Cf. Catalogul manuscriselor de la Sankt-Peterburg, p. 689–690. V. ‫ڍ‬i I. Ju.
Kraœkovskij, op. cit., t. VI, p. 440.

33
 7. La Kiev, la Institutul de Studii Orientale „A. E. Krymskyi” al
Academiei Na‫ڏ‬ionale de ‫ڌ‬tiin‫ڏ‬e a Ucrainei, un manuscris incomplet (în
continuare, „ms. Krymskyi”), de 138 file, de la mijlocul secolului al XVIII-lea,
descoperit de orientalistul Agafangel Efimoviþ Krymskyi (1871–1942) în
cursul unei misiuni în Levant (1896–1898)97. Potrivit lui Krymskyi, acest
manuscris este o formă prescurtată a Jurnalului lui Paul din Alep. G. Murkos
nota, în introducerea la versiunea rusă pe care a întocmit-o, că acest manuscris
ar fi provenit din biblioteca mănăstirii ortodoxe 6aydnƗyƗ de lângă Damasc;
totu‫ڍ‬i Valeriy Rybalkin afirma în articolul citat că provenien‫ڏ‬a manuscrisului
este necunoscută.
Krymskyi a dus mai întâi această copie, în 1912, la Moscova, unde ‫ڍ‬i-a
publicat primele comentarii asupra ei. După ce Krymskyi s-a mutat la Kiev
manuscrisul a fost păstrat în colec‫ڏ‬iile Cabinetului Arabo-Persan al
Academiei Na‫ڏ‬ionale de ‫ڌ‬tiin‫ڏ‬e a Ucrainei. Unul dintre traducătorii ucraineni,
Omelian Pritsak (v. infra, TRADUCERI), l-a luat cu el în călătoriile sale în
Germania ‫ڍ‬i în Statele Unite ale Americii. După moartea acestuia,
manuscrisul s-a întors la Kiev împreună cu biblioteca sa, fiind astăzi păstrat
în Arhiva „Omelian Pritsak” de la Academia „Petru Movilă” din Kiev.
Au mai fost semnalate, în colec‫ڏ‬ii private ‫ڍ‬i în mănăstiri din Levant,
câteva manuscrise a căror identificare rămâne anevoioasă în lipsa unor
cataloage ori inventare aduse la zi. QusÓanÓƯn al-BƗÎƗ a cercetat la Alep,
probabil în biblioteca Episcopiei maronite (fƯ l-qilƗya al-­alabiyya), o copie
din 1700, despre care nu se ‫ڍ‬tie unde se află azi (v. în continuare, EDI‫ڎ‬II).
Orientalistul Joseph Nasrallah a afirmat că ar fi avut în colec‫ڏ‬ia sa un astfel
de manuscris, dar nu se ‫ڍ‬tie unde a ajuns el după decesul posesorului98.
97
A. E. Krymskyi, Iz bejrutskoj cerkovnoj letopisi XVII–XVIII v., în Drevnosti
vostoþnye, vol. 3, fasc. 1, Moscova, 1907; idem, Istorija novoj arabskoj literatury. XIX –
naþalo XX veka, Moscova, 1971, p. 305–306; Valeriy S. Rybalkin, Mandrivnii manuskript
(„Manuscrisul călător”), în XVI Shodoznavþi ýytannja A. Kryms’koho, Kiiv, 11 X 2012.
Tezy dopovidej mižnarodnoji naukovoji konferencii („Cea de-a XVI-a Sesiune de
Orientalistică tA. E. Krymskyi’, Kiev, 11 X 2012. Actele Conferin‫ڏ‬ei ‫ڍ‬tiin‫ڏ‬ifice interna‫ڏ‬ionale”),
Kiev, 2013, p. 60–62. O descriere a manuscrisului a fost publicată în Trudy po
vostokovedeniju, izdavajemyje Lazarevskim Institutom vostoþnyh jazykov, t. XXXVIII,
1912, p. 9–22. Informa‫ڏ‬iile despre acest manuscris ne-au fost comunicate de Prof. dr.
Valeriy Rybalkin, coordonatorul echipei de la Kiev în proiectul comun dintre Institutul de
Studii Sud-Est Europene al Academiei Române ‫ڍ‬i Institutul de Studii Orientale al Academiei
Na‫ڏ‬ionale de ‫ڌ‬tiin‫ڏ‬e a Ucrainei (v. infra, CONTINUAREA PROIECTULUI).
98
V. Nasrallah 1979: 220–221. Un alt manuscris s-ar fi aflat în secolul trecut în Siria,
în colec‫ڏ‬ia mo‫ڍ‬tenitorilor negustorului ortodox RizqallƗh BƗsƯl. V. ‫ڍ‬i Radu 1927: 1–2.

34
 Fără îndoială, ordonarea manuscriselor Jurnalului lui Paul din Alep
într-o stemma nu este posibilă fără accesul direct la toate textele cunoscute.
Chiar ‫ڍ‬i dacă acest lucru va deveni realizabil vreodată, metodologia
dezvoltată în domeniul studiilor clasice nu este aplicabilă în totalitate
domeniului filologic arab, a‫ڍ‬a cum a demonstrat Jan Just Witkam în studiul
său, citat anterior, Establishing the stemma: fact or fiction?99

EDI‫ڎ‬II

Până în prezent au fost întocmite două edi‫ڏ‬ii, ambele par‫ڏ‬iale:

1. Cola‫ڏ‬ionând fragmente din ms. Paris cu o copie incompletă de la
Alep, scrisă de Gabriel Ibn Al-ŠammƗs Ni‘ma Ibn Al-HnjrƯ TnjmƗ la 1700,
QusÓanÓƯn al-BƗÎƗ a editat 11 file de la început (corespunzătoare f. 1–11
din ms. Paris), care cuprind o cronică a Patriarhiei Bisericii Antiohiene, de
la începuturi, men‫ڏ‬ionând numele ‫ڍ‬i anii de păstorire ai patriarhilor ‫ڍ‬i
episcopilor, apoi vizita pastorală a patriarhului Macarie în ‫ڏ‬inuturile eparhiei
sale, înainte de a pleca spre „Constantinopol, Bulgaria, Valahia, Moldova ‫ڍ‬i
Rusia”, ‫ڍ‬i partea finală, despre întoarcerea la Damasc (f. 303–311 din ms.
Paris)100. În Introducerea la această edi‫ڏ‬ie (Muqaddima, p. 3–5), Al-BƗÎƗ
afirmă că dintre toate manuscrisele pe care le-a cercetat cel de la BnF este
cel mai bun, mai bogat („complet”) ‫ڍ‬i mai vechi. El justifică apoi selec‫ڏ‬ia pe
care a făcut-o: istoria patriarhilor ‫ڍ‬i a episcopilor antiohieni este prima ‫ڍ‬i cea
mai importantă cronică veche a acestei Biserici răsăritene, iar sec‫ڏ‬iunea din
final relatează evenimentele petrecute în absen‫ڏ‬a patriarhului Macarie III din
scaunul patriarhal ‫ڍ‬i pe acelea de după întoarcerea sa – sinodul convocat cu
privire la întâmpinarea lui de către ierarhii antiohieni pe care el însu‫ڍ‬i îi
numise în 1651–1652101, numirea unui mitropolit la poms, momentul
99
Iată concluziile autorului, după analiza mai multor exemple de scrieri arabe
păstrate într-unul sau mai multe manuscrise: „It is hardly ever possible to establish in
practice a carefree and unstrained stemma. The editor of an Arabic text must know this and
cannot but acquiesce in this. If, however, he believes without skepticism that which is said
in the textbooks on textual criticism written for the students of classical languages, he will,
ultimately, lose his way in the labyrinth of, theoretically, sound considerations. With the
help of a somewhat anecdotal treatment of a number of medieval Arabic texts, I have tried,
by advocating a more pragmatical approach, to give some counterweight to the theoretical
approach, which must in most cases remain an unattainable ideal (subl. m.)”.
100
Pentru o mostră a diferen‫ڏ‬elor dintre edi‫ڏ‬ia lui Al-BƗÎƗ ‫ڍ‬i ms. Paris ‫ڍ‬i Londra v.
Radu 1927: 36–37, în notă.
101
V. Tchentsova 2012: 81, n. 42.

35
sărbătoresc al sfin‫ڏ‬irii mirului, plata datoriilor Bisericii din sumele obĠinute în
călătorie, repararea palatului patriarhal din Damasc ‫ڍ‬i a re‫ڍ‬edin‫ڏ‬ei de la Alep.
Al-BƗÎƗ a consultat traducerea lui Belfour ‫ڍ‬i pe aceea a lui Murkos (v. infra,
TRADUCERI), aducându-i elogii deosebit de frumoase acestuia din urmă.
El men‫ڏ‬ionează ‫ڍ‬i comentariile lui pabƯb EfendƯ ZayƗt la traducerea rusă,
publicate în revista „Al-Mašriq” în 1912, precum ‫ڍ‬i o încercare nereu‫ڍ‬ită de
a colabora cu acesta în vederea realizării unei edi‫ڏ‬ii integrale, având ca sursă
manuscrisul de la BnF. Concluzia lui Al-BƗÎƗ este că dacă marele orientalist
Schefer, din a cărui mo‫ڍ‬tenire provenea ms. 6016, nu a reu‫ڍ‬it să editeze
textul, „nu este nici o speran‫ڏ‬ă ca el să fie tipărit în întregime, căci nu ar
putea s-o facă decât cineva care este egalul lui [Schefer] în cunoa‫ڍ‬terea
limbii originalului [arab], a limbii grece‫ڍ‬ti, a geografiei ‫ڏ‬ărilor în care a
călătorit autorul, a obiceiurilor acelor popoare, dar care ar fi ‫ڍ‬i capabil să
plătească costurile întocmirii edi‫ڏ‬iei ‫ڍ‬i pe cele ale publicării traducerii”
(ibidem, p. 4). Textul editat de Al-BƗÎƗ a apărut sub titlul Nuhbat min ‘Safrat
al-baÓriyark MakƗriynjs al-palabƯ’ bi-qalam waladi-hi al-šammƗs BnjluÑ
(„Fragment din Călătoria patriarhului Macarie din Alep, în redactarea
fiului său, diaconul Paul”), în jurnalul „Al-Masarra”, nr. 3/1912 ‫ڍ‬i 4/1913. El a
fost reprodus în 1913 la Tipografia Sf. Paul din parƯÑƗ ‫ڍ‬i a fost citat de mai
toĠi traducătorii úi comentatorii posteriori.
Editorul a ales să facă îndreptări asupra manuscrisului, alterând
oarecum forma textului, ceea ce i-a determinat pe cercetătorii următori să
prefere apelul la manuscrisul păstrat la BnF. Lucrarea este însă interesantă
sub aspectul bogă‫ڏ‬iei notelor de subsol, care oferă viziunea unui istoric
răsăritean, trăitor în Levant la trecerea dintre secolele al XIX-lea ‫ڍ‬i al XX-lea,
asupra scrierii lui Paul din Alep. De pildă, la p. 74 editorul comentează
chestiunea rebotezării cre‫ڍ‬tinilor care treceau la confesiunea ortodoxă, care
este men‫ڏ‬ionată repetat în jurnalul lui Paul: „Este ciudat că ru‫ڍ‬ii nu au
încetat nici azi să procedeze a‫ڍ‬a, căci ei nu îi botează a doua oară pe latinii
care vin la ei [în Biserică], pe când fra‫ڏ‬ii no‫ڍ‬tri [greco-]ortodoc‫ڍ‬i (al-rnjm)
botează a doua oară pe orice catolic care vine la ei, fără să le pese de
scrierile lor vechi, nici de spusele lui Macarie ‫ڍ‬i nici de cuvântul [Sf.]
Apostol Pavel, care a grăit: „Botezul este numai unul” (ibidem, p. 74). Nu
mai pu‫ڏ‬in utile sunt explica‫ڏ‬iile filologice ‫ڍ‬i cele istorice, cum ar fi aceea despre
al-ÑƗri÷Ɨ: „Una dintre diviziile militare vechi ale statului otoman, dinainte
de înfiin‫ڏ‬area armatei regulate actuale. Vizirul sau valiul aveau obliga‫ڏ‬ia de
a le asigura solda, lor ‫ڍ‬i seimenilor (al-sukmƗn) (ibidem, p. 75). În edi‫ڏ‬ia lui

36
Al-BƗÎƗ a fost publicat, pentru prima oară, portretul patriarhului Macarie III,
reprodus în alb/negru (‫ڍ‬i reeditat apoi în mai multe rânduri102), după gravura
păstrată la Patriarhia Greco-Ortodoxă din Damasc. Această gravură este copia
unui portret în culori realizat la Curtea de la Moscova pentru cronica ilustrată a
oaspe‫ڏ‬ilor ‫ڏ‬arului Alexei Mihailovici, intitulată Tsarskij Tituljarnik103 (v. il. p. 2,
în volumul de faĠă). Pe copia portretului dăruită patriarhului Macarie, care a
luat-o cu sine la Damasc, a fost inserat ulterior numele său, împreună cu
titlul său ierarhic complet, scris într-o frumoasă caligrafie arabă, probabil
chiar de Paul din Alep104.
Această edi‫ڏ‬ie par‫ڏ‬ială a avut un ecou mai însemnat în Răsăritul arab
decât restul scrierii lui Paul din Alep: istoricii Bisericii Antiohiene au reluat
datele cuprinse aici, care se regăsesc în toate cronicile ulterioare.
2. Preotul român Vasile Radu (16 dec. 1887, Panciu – 7 sept. 1940,
Bucure‫ڍ‬ti)105 a publicat la Paris în 1930–1949, în cunoscuta colec‫ڏ‬ie
Patrologia Orientalis106, o treime a ms. Paris (filele 1r–86r), pe care l-a
cola‫ڏ‬ionat cu ms. Londra, din 1765, ‫ڍ‬i cu ms. Sankt-Peterburg din 1699
(notat de el „1700”), considerate de el cele mai valoroase dintre cele
cunoscute. O parte a fotocopiei folosite de Vasile Radu constituie ms. 68 din
colec‫ڏ‬ia Sec‫ڏ‬iei de Manuscrise ‫ڍ‬i Carte rară a Bibliotecii Academiei Române
din Bucure‫ڍ‬ti, legat în trei volume, astfel:
x Vol. 1: f. 1v–64r (de‫ڍ‬i în margine este scris pe fiecare filă dublă:
„Arabe 6016 fo 1 à 100”);
x Vol. 2: f. 86r–200v, cu numeroase file legate invers: verso > recto;
x Vol. 3: f. 262r–311r, cu câteva file legate cu susul în jos.
Lipsesc a‫ڍ‬adar din fotocopia ms. Ar. 6016 păstrată la B. A. R. filele
64v–85v ‫ڍ‬i 201r–261v, adică 163 de file din totalul de 622 ale copiei de la
Bibliothèque Nationale de France din Paris.
102
În „Al-Machriq”, 5, 1902, în Nasrallah 1989: plan‫ڍ‬a 1 etc.
103
Manuscrisul acestei opere excep‫ڏ‬ionale a fost expus la Muzeul „Andrei Rubliov”
din Moscova în mai–iunie 2013, înainte ca filele să fie legate din nou în volum, după
îndelungate ‫ڍ‬i laborioase lucrări de restaurare.
104
Sugestie a lui Carsten-Michael Walbiner.
105
Despre Vasile Radu ‫ڍ‬i scrierile sale, v. Constantin C. Giurescu, Preotul Vasile Radu,
„Revista istorică română”, X, 1940, p. 491–493; Gheorghe SperanĠa, Clerici români orientaliúti,
„Studii teologice”, XIX, 1967, 5–6, p. 371–374; Pr. Paul Mihail(ovici), Incrustări – Preotul
prof. dr. Vasile Radu, „Moldova”, Iaúi, 12 septembrie 1940, p. 2; Veniamin Pocitan, L’Église
Orthodoxe roumaine de Paris, Bucure‫ڍ‬ti, 1937, p. 66–67; Vasile Radu, s.v. în Enciclopedia
Ortodoxiei Româneúti, Bucure‫ڍ‬ti, Editura Institutului Biblic úi de Misiune Ortodoxă, 2010,
p. 521; Carmen Cri‫ڍ‬an, Basile Radu et son édition et traduction françaises des Notes de voyage
de Paul d’Alep, în Relations entre les peuples de l’Europe Orientale et les chrétiens arabes:
51–58.
106
Fasciculele respective au fost editate de René Graffin úi Fran›ois Nau.

37
 Fotocopiile sunt alb/negru, în negativ (scris alb – fond negru). Din
cauza fotografierii defectuoase, cea mai mare parte a notelor marginale nu
este vizibilă, unele fiind completate de mână cu creionul, în arabă, probabil
de Vasile Radu.
În vol. 1 apar în marginea fotocopiilor cuvinte în arabă, franceză ‫ڍ‬i,
rar, în română, scrise delicat în peni‫ڏ‬ă, cu cerneală neagră ‫ڍ‬i ro‫ڍ‬ie, sau cu
creion negru, de mâna lui Vasile Radu, care semnează ‫ڍ‬i datează la f. 9v.
Aici apare în marginea dreaptă semnătura sa, în cerneală ro‫ڍ‬ie, după nota:
„à chercher dans le manuscrit ce mot”, iar în marginea stângă data: „13.I.26”
(a se citi „1926”). La f. 19r este scris cu cerneală neagră în marginea stângă:
„mot douteux”. Alte noti‫ڏ‬e se referă la date, nume de locuri, traducerea unor
cuvinte etc. Din loc în loc este notată coresponden‫ڏ‬a cu locul din ms. Londra
(f. 22r, 24r, 25r etc.) sau cu acela de la Sankt-Peterburg (după f. 27), notat
„1700” ‫ڍ‬i, rar, „Leningrade”. Toate aceste însemnări au stat la baza notelor
de subsol din edi‫ڏ‬ia manuscrisului arab publicată în colec‫ڏ‬ia Patrologia
Orientalis. După f. 64r nu mai apar astfel de note în margine ‫ڍ‬i nici nu mai
sunt completate notele din manuscris care fuseseră trunchiate la fotocopiere.
Radu úi-a sus‫ڏ‬inut teza de doctorat la Paris cu o lucrare în care a
prezentat manuscrisele ‫ڍ‬i traducerile jurnalului lui Paul din Alep, pe care a
publicat-o în aceea‫ڍ‬i serie (în 1927), urmând să pregătească pentru tipar
întreaga edi‫ڏ‬ie, înso‫ڏ‬ită de o traducere franceză adnotată. Edi‫ڏ‬ia ‫ڍ‬i traducerea
franceză au apărut în Patrologia Orientalis astfel: XXII, fasc. I, 1930, P. I;
XXIV, fasc. IV, 1933, P. II; XXVI, fasc. V, 1949, P. III (accesibilă pe Internet).
Ultimele pagini editate ‫ڍ‬i traduse de Radu se referă la vizitarea ora‫ڍ‬ului
Kiev ‫ڍ‬i a bisericii Sfânta Sofia.
Vasile Radu a prezentat, pe aceea‫ڍ‬i pagină, textul arab editat în partea
de sus ‫ڍ‬i traducerea franceză adnotată în partea de jos, în formatul obi‫ڍ‬nuit
al edi‫ڏ‬iilor publicate în colec‫ڏ‬ia men‫ڏ‬ionată. El a divizat textul, preluând din
ms. Paris ‫ڍ‬i ms. Sankt-Peterburg notele marginale, pe care le-a transformat
în titluri. De asemenea, a numerotat cu cifre romane „capitolele” astfel
ob‫ڏ‬inute, metodă adoptată ‫ڍ‬i de traducătorii care l-au urmat.
Edi‫ڏ‬ia lui Vasile Radu con‫ڏ‬ine note de subsol în care sunt prezentate
diferen‫ڏ‬ele care apar în ms. Londra (siglat L) ‫ڍ‬i ms. Sankt-Peterburg (siglat
Lgrd.) fa‫ڏ‬ă de ms. Paris, considerat ca sursă de bază. Radu a notat numai
omisiunile sau adăugirile, fără a da importan‫ڏ‬ă grafiilor diferite, care nu au
făcut obiectul cercetării sale (v. ‫ڍ‬i TRADUCERI, în continuare). De asemenea,
el a păstrat toate abaterile de la grafia arabei literare (clasice), astfel că edi‫ڏ‬ia
sa are un aspect foarte asemănător cu ms. Paris. Transcrierea este deosebit
de corectă, cu pu‫ڏ‬ine inadverten‫ڏ‬e (aprox. una la 10 pagini), de tipul: la I: 49,
r. 6, al-mutallimi-nƗ în loc de mutallimi-nƗ; la I: 64, r. 13, nega‫ڏ‬ia lƗ

38
adăugată fără rost; la I: 81, r. 11, tisrƯn în loc de tiÎrƯn; la II: 349, r. 3, tawŸ
în loc de taŸw; la III: 431, r. 4, al-kufrat în loc de li-kufrat; ibidem, MƗr
NiknjlƗ în loc de MƗr NiqnjlƗ.
Radu a ‫ڏ‬inut seama de edi‫ڏ‬ia lui QusÓanÓƯn al-BƗÎƗ, pe care a comentat-o
în lucrarea sa publicată în 1927 ‫ڍ‬i la care a apelat pentru pasajele obscure.

TRADUCERI107

La scurtă vreme după aducerea la Londra a manuscrisului cumpărat la

Alep de Frederic, conte de Guilford, Francis Cunningham Belfour a
acceptat solicitarea comitetului de conducere al Oriental Translation Fund
of Great Britain and Ireland de a realiza o traducere integrală a acestui text
în limba engleză108, traducere apărută la Londra sub titlul Travels of
Macarius, Patriarch of Antioch, written by his Attendant Archdeacon, Paul
of Aleppo, in Arabic, în două volume – I: 1829–1835, II: 1836109. Francis C.
Belfour a făcut studii la Universitatea din Oxford (M. A.) ‫ڍ‬i la Universitatea
Ionică din Kerkyra (Insula Corfu), capitala Statului grec autonom al
Insulelor Ionice, aflat în vremea aceea sub suzeranitate britanică. Belfour a
ocupat ulterior posturi în diploma‫ڏ‬ie, în Levant, unde a învă‫ڏ‬at limbile arabă
‫ڍ‬i persană. Recunoscut ca orientalist erudit, el a fost ales membru al
Societă‫ڏ‬ii Regale Asiatice (Royal Asiatic Society) ‫ڍ‬i al Comitetului de
Traduceri din Limbi Orientale (Oriental Translation Committee) din Londra.
Pe lângă traducerea jurnalului lui Paul din Alep, care i-a adus celebritatea, el
a mai editat, după două manuscrise persane, o autobiografie a ‫ڍ‬eicului
Muhҕammad ‘AlƯ Ibn AbƯ Tҕlib GƯlnƯ, poet persan clasic (The Life of Sheikh
Mohammad Ali Hazin, Written by Himself, Londra, 1831).
Înainte de a începe traducerea, Belfour a căutat ‫ڍ‬i alte manuscrise, la
Smirna ‫ڍ‬i la Cairo, dar negăsind niciunul a folosit ca sursă unică
manuscrisul de la Londra. El a fost a‫ڍ‬adar primul traducător care a parcurs
jurnalul în întregime, lăsând totu‫ڍ‬i deoparte, în versiunea sa, câteva zeci de
file din textul original, a căror absen‫ڏ‬ă a explicat-o în Prefaεă astfel: „[...]
But much, I fear, to the weariness of those who shall undertake to read
107
Comentariile ce urmează sunt complementare analizei detaliate a traducerilor
întocmite până în 1930 care se găseúte la Radu 1927: 38 ú. urm. ‫ڍ‬i Radu 1930: 3–18.
108
Cf. Belfour I: V.
109
William Palmer a rezumat cele două volume ale traducerii lui Belfour,
v. Contents, p. LXXI–LXXVI, în The Patriarch and the Tsar, vol. 2, Testimonies concerning
the Patriarch Nikon, the Tsar, and the Boyars from the Travels of the Patriarch Macarius
of Antioch, Londra, 1873; republicare, Cambridge University Press, 2010.

39
them, from the aversion, which our English habits and pure practices of
religion produce in us, to the tedious forms of unmeaning and superstitious
ceremonial”110. Aceste opĠiuni l-au determinat să omită pasaje lungi, pe
unele, tacit, pe altele – fie inserând textul în arabă, fie adăugând o notă
despre omisiune. Astfel, lipse‫ڍ‬te din traducere lista comentată a mănăstirilor
de la Muntele Athos, intercalată de Paul din Alep ca o notă, fără legătură
directă cu pasajul pe care îl redacta, către sfâr‫ڍ‬itul jurnalului său, ca ‫ڍ‬i cum
ar fi dorit să nu uite aceste date, primite pe cale orală de la un conlocutor
care cuno‫ڍ‬tea bine situa‫ڏ‬ia a‫ڍ‬ezămintelor de la Sfântul Munte. Pasajul
începe în partea inferioară a filei 278r ‫ڍ‬i se încheie la jumătatea filei 279r,
purtând titlul „Adăugire a scriitorului [acestor rânduri] cu privire la numărul
mănăstirilor de pe Sfântul Munte ‫ڍ‬i la înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬area lor”. Nota cuprinde numele
în greacă (deformat uneori), transcrierea în arabă ‫ڍ‬i explica‫ڏ‬ii etimologice ‫ڍ‬i,
pentru o parte dintre a‫ڍ‬ezăminte, date suplimentare privitoare la întemeiere,
legende, vie‫ڏ‬uitori ‫ڍ‬.a.111 Întrucât ‫ڍ‬i alte descrieri de biserici ‫ڍ‬i de mănăstiri
lipsesc din versiunea engleză, putem presupune o lipsă de interes a lui
Belfour fa‫ڏ‬ă de a‫ڍ‬ezămintele ortodoxe în general, sugerată ‫ڍ‬i de explica‫ڏ‬ia
lui în nota de subsol care marchează omisiunea de mai sus: „Here follows a
list of the Convents of the Holy Mountain, which the Translator has thought
it needless to insert”112. De asemenea, la f. 78r, unde Paul din Alep descrie
Biserica Sfânta Sofia din Kiev, Belfour omite întregul pasaj, inserând
următoarea paranteză: „(here follow its dimensions, decorations, and other
peculiarities, but little different from the samples of ecclesiastical edifices
already given in this work)” (Belfour I: 210).
El a omis de asemenea numeroase pasaje privitoare la slujbe liturgice
‫ڍ‬i rânduieli ortodoxe din toate ‫ڏ‬ările, declarate de traducător „a perpetual
recurrence of Church Ceremonies”113. Lipse‫ڍ‬te, de pildă, lunga descriere a
Liturghiei din Duminica Judecă‫ڏ‬ii de Apoi (Apókrea, gr. [ȀȣȡȚĮț֧ IJ‫׬‬Ȣ]
¢ʌȩțȡİȦȢ) săvâr‫ڍ‬ită la biserica mare a Kremlinului, la care Patriarhul
Macarie a fost invitat să slujească de către ‫ڏ‬arul Alexei I. Belfour explică din
nou în notă: „Here follows a minute description, in thirteen folio pages of
the Manuscript, detailing the whole of this pompous ceremony; which the
Translator omits, as probably of no interest for the reader” (Belfour I: 406).
Aceste comentarii demonstrează că Belfour se adresa cu precădere unui
public anglofon ‫ڍ‬i anglican, fără să fi avut în vedere al‫ڏ‬i cititori cunoscători
de engleză, dar de confesiune ortodoxă, catolică ori protestantă.
110
Belfour I: VI.
111
V. Ioana Feodorov, The Monasteries of the Holy Mount in Paul of Aleppo’s
‘Travels of Makarios, Patriarch of Antioch’, RESEE, XLVIII, 2010, p. 195–210.
112
Belfour II: 368.
113
Belfour I: V–VI.

40
 Bun cunoscător al limbilor arabă clasică ‫ڍ‬i greacă, traducătorul a
întâmpinat totu‫ڍ‬i mari dificultă‫ڏ‬i în ce prive‫ڍ‬te cuvintele ‫ڍ‬i expresiile
dialectale siriene, numele de persoane ‫ڍ‬i de locuri, cuvintele străine presărate de
Paul din Alep în întregul text ‫ڍ‬i terminologia specifică Bisericii greco-ortodoxe
(praznice, odoare, ve‫ڍ‬minte, slujbe liturgice etc.). În lipsa unor dic‫ڏ‬ionare
dialectale adecvate, Belfour a apelat, după propria sa mărturisire, la un dic‫ڏ‬ionar
al limbii persane114 úi al arabei clasice, probabil acela al lui John Richardson,
A dictionary, Persian, Arabic and English: with a dissertation on the
languages, literature, and manners of the Eastern nations, compus în 1778–
1780, revăzut ‫ڍ‬i adăugit de Charles Wilkins ‫ڍ‬i publicat la Londra în 1829115.
El a evocat cu francheĠe problemele pe care le-a întâmpinat în munca lui de
traducere: „Reduced, therefore, to the employment of my single copy, I
have had to contend with great difficulties, amidst the erroneous and
diversified readings continually presenting themselves, both in the narrative
and in the names of places; but most of all in the Greek words, so
defectively written in the Arabic character, that some of them it has been
impossible satisfactorily to decipher. […] I have been surprised at the
hallucination which their Arabic appearance has sometimes occasioned me,
even where the reading might, upon a more leisurely view, seem perfectly
easy”116. Observa‫ڏ‬ia este valabilă ‫ڍ‬i pentru cuvintele transcrise de Paul din
Alep din alte limbi, la fel de derutante uneori pentru Belfour. Câteva
exemple sunt de ajuns pentru a în‫ڏ‬elege la ce se referă traducătorul englez în
pasajul de mai sus.
În relatarea unei slujbe la mănăstirea de maici cu hramul Înăl‫ڏ‬area
Domnului de lângă Kiev Paul din Alep poveste‫ڍ‬te: „Au săvâr‫ڍ‬it apoi slujba,
începută acum de preotul lor slujitor, înconjurat de [diaconii cu] cădelni‫ڏ‬e”.
Belfour traduce corect (I: 216), dar lasă ca atare un cuvânt arab problematic:
„They attended the mass, now begun by their Chaplain, who was surrounded
by his Candalifa” (ΖϔϟΪϨϗ ). Metoda de a insera text arab în traducere de câte
ori întâmpină dificultă‫ڏ‬i este frecvent folosită de Belfour, care a transcris
chiar ‫ڍ‬i file întregi de manuscris, de pildă la I: 36, 59–61, 209.
În pasajul despre epidemia de ciumă din ‫ڎ‬ara Moscovei Belfour
relatează că: „One of the victims to the disease was the Barifojicos, or
Imperial Dragoman, who had attended to us from Kalokha” (Belfour I: 331).
Cuvântul Barifojicos este transcrierea ar. BƗrƯfnj«Ưknjs, în care putem
114
„In the Persian Dictionary, the interpretation of shawkh is...” (Belfour I: 293).
115
Aceasta era de fapt o adaptare a lucrării lui Franciszek MeniĔski Thesaurus
Linguarum Orientalis, publicată în 1680. Marele dic‫ڏ‬ionar al lui Lane a început să fie
publicat de-abia în 1842.
116
Belfour I: V.

41
recunoa‫ڍ‬te rus. perevodþik, „interpret”, transcris de Paul din Alep în caractere
arabe după pronun‫ڏ‬ia rusă.
Numele rusesc al Lavrei Pecerska, transcris de Paul din Alep cu unele
ezitări, în absen‫ڏ‬a literei p din alfabetul arab, apare la Belfour YahƗriska
(Belfour I: 207, 214 etc.).
Cuvântul românesc „vornic”, necunoscut lui Belfour, are acelea‫ڍ‬i
consoane ca ‫ڍ‬i rădăcina arabă f-r-n-k (prin înlocuirea consoanei v,
inexistentă în alfabetul arab, cu f, procedeu uzual), rădăcină caracterizată
prin semele „frânc”, „apusean”, „străin”, „catolic”117. Ca urmare, Belfour a
tradus consecvent termenul prin eng. Frank, inclusiv atunci când Paul din
Alep îl men‫ڏ‬ionează, de pildă, pe vornicul Preda Buzescu, devenit în
traducerea engleză „the Frank Brada”118. Într-un alt pasaj cuvântul românesc
apare deformat, prin lectură gre‫ڍ‬ită: „[...] One of the Grandees of State of
this country, who was Fertek or Grand Cadi, and whose name was
Brâza”119.
La f. 122v, unde pasajul din textul arab este: „Apoi ei păzesc cu
sfin‫ڏ‬enie cele ‫ڍ‬apte trepte [de rudenie]120, nu a‫ڍ‬a ca în Moldova ‫ڍ‬i în
Valahia, unde [se poartă] precum fiarele”, Belfour traduce: „They exercise a
very great severity in regard to the seven degrees of consaguinity; not
allowing that promiscuous intercourse prevalent among the Wallachians and
Moldavians, who copulate like brute beasts” (Belfour I: 347).
La f. 95r, unde textul arab spune: „Căci to‫ڏ‬i în ‫ڏ‬ara aceasta, de la
oamenii din popor ‫ڍ‬i până la călugări, nu mănâncă [în Postul Mare] decât o
singură dată pe zi, chiar de-ar fi vară”, Belfour traduce: „For every person in
this land of Muscovy, from the most secular of the common people to the
strictest of the recluse, confines himself to one meal in the day, though it be
even the longest in the summer season” (Belfour I: 264).
Într-o notă de la finalul Păr‫ڏ‬ii a III-a a vol. I (p. 326), F. C. Belfour
men‫ڏ‬ionează că a avut la dispozi‫ڏ‬ie, înainte de a trimite propriul text la tipar,
o traducere fragmentară întocmită de un vorbitor nativ de limbă arabă:
117
V. Ioana Feodorov, The Meaning of Ifran÷ and Ifran÷iyy in Paul of Aleppo’s
Journal, în Istoria: utopie, amintire γi proiect de viitor. Studii de istorie oferite
Profesorului Andrei Pippidi la împlinirea a 65 de ani, editori Radu G. Păun, Ovidiu
Cristea, Ia‫ڍ‬i, Editura Universită‫ڏ‬ii „Alexandru Ioan Cuza”, 2013, p. 177–188.
118
Belfour II: 371.
119
Belfour II: 359.
120
La Belfour (I: 347): the seven degrees of consanguinity. Pentru date cu privire la
chestiunea evitării consangvinită‫ڏ‬ii în viziunea Bisericilor orientale, v. J. Dauvillier,
C. de Clerq, Le mariage en droit canonique oriental, Paris, 1936, p. 130, 143, 151;
Cipriano Vagaggini, Patriarchi orientali cattolici e dispense matrimoniali. Storia del loro
potere di dispensare dagli impedimenti di consanguineità e di affinità, Roma, 1959, mai
ales p. 6–7, 84–90.

42
„During the period the preceding sheets were passing through the press, the
Translator had the advantage of comparing them with Mr. Abraham Salame’s
Manuscript Translation of the same Part, now in the possession of the
Committee [of the Oriental Translation Fund of Great Britain and Ireland]”.
Abraham Salame s-a născut în Alexandria, Egipt, ‫ڍ‬i a intrat în serviciul
autorită‫ڏ‬ilor britanice ca interpret de arabă, plecând în Anglia în 1815121.
Versiunea lui Belfour prezintă două avantaje însemnate: mai întâi,
gra‫ڏ‬ie bunei cunoa‫ڍ‬teri a limbii grece‫ڍ‬ti, dobândită în vremea ‫ڍ‬ederii sale în
Insula Corfu, Belfour a transcris în caractere grece‫ڍ‬ti cuvintele arabe de
origine greacă, apar‫ڏ‬inând îndeosebi vocabularului bisericesc, ceea ce
facilitează mult în‫ڏ‬elegerea textului; apoi, traducerea este înso‫ڏ‬ită de
numeroase pasaje extrase din jurnalele unor călători englezi în Turcia,
Europa de Est ‫ڍ‬i Rusia, pasaje care, de‫ڍ‬i uneori posterioare scrierii lui Paul
din Alep, aduc lămuriri utile cititorului. Între altele, sunt transcrise pasaje
lungi din: Histoire sommaire des choses plus mémorables advenues aux
derniers Troubles de Moldavie: Mémoires de Charles de Joppecourt, Paris,
1620; A Survey of the Present State of Russia, 1671, de fapt, The present
state of Russia in a letter to a friend at London, written by an eminent
person residing at the great czars court at Mosco for the space of nine
years, illustrated with many copper plates, de Samuel Collins, Londra,
1671; Dr. King’s Ceremonies of the Greek Church, de fapt, Rites and
Ceremonies of the Greek Church, in Russia, de John Glen King, Londra,
1772; Dr. Neale’s Travels, de fapt, Travels through some parts of Germany,
Poland, Moldavia, and Turkey, de Adam Neale, Londra, 1818. A‫ڍ‬a cum
rezultă din câteva note de subsol, traducătorul s-a consultat cu cumpărătorul
manuscrisului, Frederic North, conte de Guilford, care i-a sugerat traducerea
unor cuvinte (v. Belfour II: 186, 194 etc.). În cele ‫ڍ‬apte anexe, Appendix I–VII
(Belfour II: 390–491), Belfour a adăugat texte despre ‫ڏ‬arul Alexei I, patriarhul
Nikon, sinoadele de la Moscova din 1655–1656, documente privitoare la
staroveri (Starobratsi), extrase din scrieri de Olearius, Rumiantsev, Simeon
Denisov, Istoria Rusiei de Soloviev etc.
În ciuda feluritelor sale neajunsuri, traducerea lui Belfour a fost
folosită fără întrerupere de cercetătorii occidentali ‫ڍ‬i a fost republicată de
mai multe ori, integral ‫ڍ‬i par‫ڏ‬ial122.
Lady Laura Elizabeth Ridding, sufragetă londoneză cunoscută pentru
actele sale filantropice (născută Palmer, 26 martie 1849 – m. 1939), a selectat
121
Pentru alte date biografice v. scrierea sa A Narrative of the expedition to Algiers in
the year 1816, under the command of ... Admiral Lord Viscount Exmouth, Londra, 1819
(ed. II, 1826).
122
V. William Palmer, op cit.; versiune par‫ڏ‬ială în Alfred J. Bannan & Achiles Edelenyi
(ed.), Documentary History of Eastern Europe, New York, Twayne Publishers, 1970,
p. 104–111.

43
fragmente din traducerea lui Belfour pentru un volum publicat în 1936 la
Londra123. În 2003 cunoscuta editură Routledge Curzon (Londra – New
York) a reprodus integral, în facsimil, traducerea lui F.C Belfour, în vol.
VII–VIII din antologia Early Explorations of Russia. Prin grija Universită‫ڏ‬ii
din Toronto (Canada), versiunea Belfour este accesibilă pe Internet124 ‫ڍ‬i în
versiune tipărită, în facsimil125. Se poate afirma că traducerea engleză a lui
F.C. Belfour este, până la această dată, cea mai răspândită versiune a
Jurnalului lui Paul din Alep.
După una sau alta dintre lucrările men‫ڏ‬ionate, mai mul‫ڏ‬i traducători au
întocmit versiuni par‫ڏ‬iale în alte limbi, fără să apeleze la originalul arab.
Curând după publicarea traducerii lui Belfour arabistul rus Pavel
Stepanoviþ Savel’ev (1814–1859), arheolog ‫ڍ‬i numismat, unul dintre
fondatorii Societă‫ڏ‬ii Ruse de Arheologie, a publicat o traducere par‫ڏ‬ială a
Jurnalului lui Paul din Alep, după versiunea engleză, în revista populară
„Biblioteka dlja tþenija”, III, 1836, t. XV.
Mihail Kogălniceanu a publicat, sub titlul Călătoria arabului
Patriarh Macarie de la Alep la Moscova, un fragment din prima călătorie în
‫ڎ‬ările Române, tradus după versiunea rusă a lui Pavel S. Savel’ev, cu o
scurtă introducere, în „Arhiva românească”, Ia‫ڍ‬i, t. II, ed. I, 1845126, p. 187–221
(reluat în t. II, ed. II, 1862, p. 140–164)127.
Bogdan Petriceicu Hasdeu a publicat în Arhiva istorică a României,
Bucure‫ڍ‬ti, 1865, t. I, Partea 2, p. 59–111 (nr. 130), sub titlul Călătoria
arhidiaconului Paul de Alep prin Moldova γi δara Românească, întovărăγind
pe Macarie, patriarhul de Antiohia: descripεiunea evenimentelor, localităεilor,
obiceiurilor, costumelor, arhitecturii, picturii, etc. etc. petrecute sub ochii
autorului, traducerea, după versiunea engleză a lui F.C. Belfour, a unor
fragmente din notele lui Paul din Alep. În opinia lui Hasdeu acesta este „cel
123
Travels of Macarius, 1652–1660, Selected and arranged by Lady Laura Ridding,
Londra, 1936; reeditare la New York, 1971.
124
La adresa: www.archive.org.
125
În 2010, prin Nabu Press LLC, editor american de lucrări intrate în domeniul
accesului public, asociat al Amazon.com. Lucrarea, în două volume, poartă titlul: The
Travels of Macarius, Patriarch of Antioch. Paul of Aleppo, Archdeacon, fl. 1654–1666.
126
În men‫ڏ‬iunea din Călători VI: 15 despre versiunea Kogălniceanu trebuie corectat
anul primei publicări – 1845, ‫ڍ‬i nu 1841 – precum ‫ڍ‬i titlul fragmentului tradus. De
asemenea, nu am găsit nici o dovadă că traducerea publicată de Kogălniceanu a fost făcută
de C. Negruzzi, a‫ڍ‬a cum afirma Vasile Radu (1927: 38), urmat de Călători VI: 15.
127
Afirma‫ڏ‬ia Emiliei Cioran că „traducerea engleză nu-i e cunoscută” lui Mihail
Kogălniceanu (Cioran 1900: V, n. 1) trebuie în‫ڏ‬eleasă în sensul că acesta nu o văzuse: el
afirmase în introducerea la fragmentul tradus în română că solicitase să i se trimită
versiunea lui Belfour, pe care o a‫ڍ‬tepta, cu inten‫ڏ‬ia de a o traduce integral în română. Ea
este citată corect ‫ڍ‬i complet în „Arhiva românească”, în ambele edi‫ڏ‬ii ale vol. II (1845 ‫ڍ‬i
1862).

44
mai pre‫ڏ‬ios document asupra vie‫ڏ‬ii domestice a românilor din secolul XVII”
(p. 59).
Tot după versiunea lui F.C. Belfour, Alexandru I. Odobescu (23 ian.
1834, Bucure‫ڍ‬ti – 10 nov. 1895, Bucure‫ڍ‬ti) a tradus ‫ڍ‬i publicat în
AntichităĠile JudeĠului Romanaεi, Bucureúti, 1878, p. 125–128, pasajele
privitoare la „mai multe localită‫ڏ‬i din jude‫ڏ‬ul Romana‫ڏ‬i” (Dolj) – despre
mănăstirile Jitianu ‫ڍ‬i Brătă‫ڍ‬ani, fragmentele despre averile lui Preda
Brâncoveanu, despre mănăstirea Hotărani – până la sosirea călătorilor sirieni
la Caracal. Într-o notă de subsol plasată la începutul acestei traduceri
Al. Odobescu î‫ڍ‬i exprima speran‫ڏ‬a că „de la Congresul Orientali‫ڍ‬tilor128, la
care ia parte ăstimp colegul nostru dl. B. P. Hasdeu, [...] d-lui se va întoarce
cu dorin‫ڏ‬a ‫ڍ‬i putin‫ڏ‬a de a traduce, chiar din textul arăbesc, por‫ڏ‬iunea încă
nepublicată de d-sa române‫ڍ‬te”.
În 1883, filologul ‫ڍ‬i etnologul Moses Gaster (17 sept. 1856, Bucure‫ڍ‬ti –
5 martie 1939, Abingdon, Marea Britanie), interesat în anii 1880–1890 de
literatura română veche ‫ڍ‬i de reprezentarea iudeilor în scrierile ‫ڍ‬i în picturile
biserice‫ڍ‬ti din România129, a tradus din limba arabă Descrierea bisericii Trei
Ierarhi din Iaγi de Paul de Aleppo, publicată în „Revista pentru istorie,
arheologie ‫ڍ‬i filologie” (director Grigore G. Tocilescu), anul I, 1883, vol. II,
p. 415–417. Motiva‫ڏ‬ia lui Gaster a fost că în versiunea engleză a lui Belfour
pasajul nu fusese tradus, iar „acea biserică se restaurează acuma după forma
ei antică”. Textul publicat de Gaster, transcrierea f. 42r–43r din ms. OMS
Add 18427 al British Library, apăruse în versiunea lui F.C. Belfour în limba
arabă, fără traducere, în vol. I, plasat în jumătatea de jos a paginilor 59, 60
‫ڍ‬i 61. Între paginile 416 ‫ڍ‬i 417 din versiunea sa, Gaster a inserat o copie
manuscrisă a pasajului tradus după textul arab, în format mai mare decât
A4, în 40 de rânduri (cu un scris arab nesigur, de începător). Legenda plasată
în marginea inferioară a paginii precizează: „Descrierea Bisericei Tri-Sfetite de
Paul de Aleppo (Textul arab)”. În introducere Gaster men‫ڏ‬ionează că a fost
ajutat de „amicul nostru Dr. S. Fränkel, docent la Universitatea din
Breslau”. Versiunea românească se încheie cu nota: „Tradus din arabă de
Dr. M. Gaster”. Fără îndoială, Gaster a folosit, în traducerea sa, ‫ڍ‬i versiunea
engleză a lui Belfour. Totu‫ڍ‬i, dacă se va demonstra că Gaster a tradus direct
128
Al IV-lea Congres Interna‫ڏ‬ional al Orientali‫ڍ‬tilor, Floren‫ڏ‬a, septembrie 1878.
129
V. lucrările sale Literatura populară română (1883), Chrestomatie română (1891,
2 vol.), articolele sale pentru Encyclopaedia Britannica despre Vasile Alecsandri, Antim
Ivireanul, neamul Basarabilor, al Brâncovenilor etc. V. Dicεionarul general al literaturii
române, coord. gen. Eugen Simion, E–K, Bucure‫ڍ‬ti, Editura Univers Enciclopedic, 2005,
p. 249–251; Virgiliu Florea, Dr. M. Gaster, omul γi opera. Reconstituiri biobibliografice,
Cluj-Napoca, Editura Funda‫ڏ‬iei pentru Studii Europene, 2008; Virgiliu Florea, Elena Cernea,
Din istoria unei capodopere: „Chrestomatie română”, de M. Gaster, Cluj-Napoca, Editura
Funda‫ڏ‬iei pentru Studii Europene, 2010.

45
din arabă, aceasta ar putea fi considerată prima traducere în română a unui
fragment din Jurnalul lui Paul din Alep întocmită după un manuscris arab.
Primul vorbitor nativ de arabă care s-a dedicat traducerii integrale a
jurnalului lui Paul din Alep130 a fost Giorgi Abramovici Murkos (1846,
Damasc – 5 martie 1911, Zahle, Siria), istoric ‫ڍ‬i filolog sirian emigrat la
Moscova. El a întocmit o traducere în limba rusă pe baza manuscrisului din
1700 păstrat la Moscova: Putešestvie antiohijskago Patriarha Macarija v
Rossiju v polovine XVII veka, opisannoe ego synom, arhidiakonom Pavlom
Aleppskim, Moscova, 1896–1898, 4 volume. Traducerea se încheie cu ‫ڍ‬tirile
despre cercetarea eparhiei de către patriarhul Macarie ‫ڍ‬i revenirea sa în
scaunul patriarhal de la Damasc. Această versiune a fost republicată în
facsimil în 2005, devenind astfel mai accesibilă noii genera‫ڏ‬ii de arabi‫ڍ‬ti
care cunosc limba rusă.
În traducerea sa Murkos a divizat textul după modelul lui Belfour, fără
a respecta întotdeauna modul de împăr‫ڏ‬ire ales de acesta. Acestor capitole el
le-a dat titluri rezumative, unele identice cu notele marginale din manuscrise.
Pentru pasajele obscure el a ‫ڏ‬inut seama uneori de traducerea engleză. Vasile
Radu afirmă chiar: „D’après ce que nous voyons, toute la traduction de
Mourqos – dans le manuscrit de Paris, à partir du folio 9 ro, l. 24 – f. 27 ro, l.
19 ϊϠϗ΍ ϢΛ – est faite d’après celle de Belfour” (Radu 1927: 54)131. Textul
rusesc este bogat în cuvinte scrise în caractere grece‫ڍ‬ti, similare cu cele din
versiunea lui Belfour.
Traducerea lui Murkos, bun cunoscător al arabei siriene, al rânduielilor
Bisericii Ortodoxe a Antiohiei, dar ‫ڍ‬i ale Bisericii Ruse, este fără îndoială
cea mai corectă ‫ڍ‬i mai folositoare dintre toate cele cunoscute. Pu‫ڏ‬ine sunt
pasajele în care Murkos a în‫ڏ‬eles gre‫ڍ‬it sensul textului arab: men‫ڏ‬ionez în
continuare doar câteva exemple132.
La f. 58v, unde Paul din Alep se referă la Biserica Târgului, din
Târgoviúte (refăcută de Udri‫ڍ‬te Năsturel la 1654), Murkos cite‫ڍ‬te gre‫ڍ‬it:
„Patriarhul nostru a slujit în biserica mănăstirii noastre liturghia pentru
negustori” (Murkos 2005: 108; v. infra, n. 572 la traducere). La f. 61r–v,
„(înăl‫ڏ‬imea sa sultanul [...] a încuviin‫ڏ‬at, la fel ‫ڍ‬i vizirul Dervi‫ ڍ‬Mehmed
Pa‫ڍ‬a ‫ڍ‬i restul dregătorilor Cur‫ڏ‬ii, care) l-au primit atunci ca urma‫ ڍ‬al lui
Matei-vodă cel răposat”, ‫ڍ‬i nu a‫ڍ‬a cum a citit Murkos: „se străduiră să-i
mul‫ڏ‬umească (pe turci) pentru mo‫ڍ‬tenirea lui Matei, domnitorul răposat”
(Murkos 2005: 114). La f. 63v Paul din Alep descrie „icoana Mântuitorului
punându-l pe dobitocul său pe omul care a căzut între tâlhari” (Pilda bunului
130
După Abraham Salame, men‫ڏ‬ionat mai sus, care a tradus doar o parte din Jurnal,
folosită de F.C. Belfour.
131
Pentru critica traducerii lui Murkos, v. îndeosebi Radu 1927: 54–56 ‫ڍ‬. urm.
132
Alte inadverten‫ڏ‬e sunt semnalate în notele la traducerea românească ce urmează.

46
samarinean, v. Luca 10, vers. 25–37), ‫ڍ‬i nu „reprezentarea Domnului
Hristos ducând un animal de călărie cu omul care a căzut în mâinile
tâlharilor” (Murkos 2005: 117; Murkos, Curiozităεi: 389).
Notele de subsol sunt deosebit de pre‫ڏ‬ioase pentru în‫ڏ‬elegerea textului:
Murkos a reu‫ڍ‬it să deslu‫ڍ‬ească foarte multe pasaje socotite ininteligibile de
al‫ڏ‬i traducători, identificând cuvinte rare din limbajul alepin al secolului al
XVII-lea, comentarii obscure ale lui Paul din Alep, nume de persoane ‫ڍ‬i
de localită‫ڏ‬i greu de recunoscut în transcrierea arabă, tributară pronun‫ڏ‬iei
în conversa‫ڏ‬ie133. Cu toate acestea, el a primit critici din partea lui
A. E. Krymskyi pentru că nu a dat suficientă aten‫ڏ‬ie pasajelor privitoare la
‫ڏ‬inuturile aflate azi pe teritoriul Ucrainei134.
Versiunea lui Murkos a fost rar folosită de cei care s-au interesat de
scrierea lui Paul din Alep, fie din necunoa‫ڍ‬terea limbii ruse, fie din cauza
dificultă‫ڏ‬ii de a-‫ڍ‬i procura edi‫ڏ‬ia în care a fost publicată la sfârúitul secolului
al XIX-lea, socotită azi o carte rară.
În cursul elaborării tezei sale de licen‫ڏ‬ă, Emilia Cioran a tradus
în română păr‫ڏ‬i din versiunea engleză a lui Belfour (Belfour I: 43–162;
II: 317–418), publicate în 1900 la Bucureúti sub titlul Călătoriile Patriarhului
Macarie de Antiohia în δările Române, 1653–1658. Teză pentru licenεă în
Istorie, Facultatea de Litere γi Filosofie. Teza a fost sus‫ڏ‬inută la Universitatea
din Bucure‫ڍ‬ti sub conducerea lui Nicolae Iorga135. Emilia Cioran explică
astfel meritele lucrării pe care a ales să o studieze: „Paul de Alep descrie pas
cu pas ce vede ‫ڍ‬i, intrând în amănun‫ڏ‬imi interesante, ne dă o icoană vie a
felului de trai din acea epocă. [...] Lăsând la o parte mai ales tendin‫ڏ‬a de
exagerare a cifrelor ‫ڍ‬i unele aprecieri necorecte, această călătorie trebuie
neapărat consultată de acel ce se ocupă cu această epocă, găsind indicate
multe fapte precise istorice ‫ڍ‬i multe lămuriri pentru cultura timpului” (p. V).
Autoarea afirmă, cu o modestie remarcabilă: „Dar fiindcă însu‫ڍ‬i textul
englez se găse‫ڍ‬te rar [...], cred că traducerea – ‫ڍ‬i pe cât mi-a fost în putin‫ڏ‬ă
adnotarea – de fa‫ڏ‬ă prezintă oarecare utilitate” (ibidem). Emilia Cioran notează
dificultă‫ڏ‬ile întâmpinate de Belfour în traducerea sa: „Pe alocurea textul e
foarte greu de în‫ڏ‬eles. Se vede că traducătorul nu a în‫ڏ‬eles bine textul original
arab” (Cioran 1900: 101, n. 1). Apelând la numeroase surse istorice române‫ڍ‬ti
‫ڍ‬i străine, Emilia Cioran a identificat nume de locuri ‫ڍ‬i de persoane, a lămurit
133
V. Andreea Dunaeva, L’Arabisant russe Georges Abramoviþ Mourqos, spécialiste
de l’œuvre de Paul d’Alep, în Relations entre les peuples de l’Europe Orientale et les
chrétiens arabes: 59–68.
134
V. Rybalkin, op. cit., p. 61.
135
„Natural că asupra tiparului lucrării s-a exercitat o supraveghere de d. profesor
N. Iorga, la care a fost prezentată ca teză” (p. VI).

47
pasaje obscure, a stabilit unele elemente de datare, a restituit denumirile
corecte ale dregătoriilor române‫ڍ‬ti etc. Op‫ڏ‬iunile sale metodologice, cum ar fi
păstrarea unor cuvinte engleze‫ڍ‬ti fără a le traduce, se regăsesc în comentariile
celor care au folosit ulterior această traducere. PuĠine sunt pasajele din
versiunea Belfour pe care traducătoarea le-a socotit inutile, lăsându-le
deoparte: de pildă, la p. 200 elimină un fragment din t. II, p. 368–371, unde
„urmează ni‫ڍ‬te rela‫ڏ‬iuni asupra conducătorului lor de drum, care era un ovrei
din Alep, botezat, ‫ڍ‬i care le poveste‫ڍ‬te ni‫ڍ‬te anecdote. Nu găsim că ar fi
necesar să le reproducem” (cf. n. 1). Versiunea Emiliei Cioran este îmbogă‫ڏ‬ită
cu note de subsol foarte utile, redactate cu mare acribie (dintre care unele se
regăsesc în versiunea noastră, cu citarea sursei). Au fost preluate, de
asemenea, traducerile române‫ڍ‬ti anterioare (Kogălniceanu, Hasdeu), „dar
s-au înlăturat gre‫ڍ‬elile ‫ڍ‬i s-au suplinit lipsurile” (p. VI).
Pentru acele pasaje care depă‫ڍ‬esc cuprinsul versiunii franceze a lui
Vasile Radu (după f. 84r din ms. Paris), Radu Cre‫ڏ‬eanu nu a putut consulta,
pentru studiile sale asupra perioadei respective136, decât traducerea Emiliei
Cioran. El a semnalat o serie de erori ‫ڍ‬i de neclarită‫ڏ‬i din traducerea
românească, dar, neavând acces la originalul arab, nu a putut decât bănui că
„multe dintre pretinsele inexactită‫ڏ‬i ale lui Paul din Alep nu sunt în realitate
decît rezultatul unor erori de traducere: fie a traducerii române‫ڍ‬ti fa‫ڏ‬ă de
textul englez, fie a traducerii engleze din 1838 (corect: din 1829–1836 –
n. m.) fa‫ڏ‬ă de manuscrisul arab” (Cre‫ڏ‬eanu 1967: 910–911). El nu a putut
decela însă toate erorile care i se datorează, de fapt, lui Francis Belfour, de
pildă: în pasajul despre biserica Mănăstirii Polovragi (unde Radu Cre‫ڏ‬eanu
corectează câteva erori ale traducătorului englez, reluate în versiunea
românească), biserica de lângă clădirea mare de zid, aflată în construc‫ڏ‬ie, era
mică, ‫ڍ‬i nu mare, iar în continuare Paul din Alep notează că un boier
„ridicase acolo o mănăstire mare ‫ڍ‬i o cetate, închinate Adormirii Maicii
Domnului, ca să-i fie loc de îngropăciune lui ‫ڍ‬i neamului său” (f. 272v), ‫ڍ‬i
nu, a‫ڍ‬a cum bănuie‫ڍ‬te Cre‫ڏ‬eanu, „a închinat întregul târg mănăstirii”. Radu
Cre‫ڏ‬eanu se referă ‫ڍ‬i la cei 44 de „fathoms” adâncime la care se afla fundul
prăpastiei dinspre cheile Bistri‫ڏ‬ei, lângă mănăstire (CreĠeanu 1967: 916). De‫ڍ‬i
această unitate de măsură (în ar. bƗt) este de fapt aceea‫ڍ‬i cu stânjenul, ea a
rămas în forma engleză inclusiv la Călători VI (v. nota 876). De asemenea,
partea „extrem de confuză” privitoare la vizitarea mănăstirilor de pe Valea
Oltului se luminează atunci când numele râului traversat de călătorii sirieni
136
Radu CreĠeanu, Mănăstirea Dintr-un lemn, Bucure‫ڍ‬ti, 1966; idem, Preda
Brâncoveanu, ctitor al bisericii de zid a mănăstirii Dintr-un lemn, „Mitropolia Olteniei”,
1966, nr. 7–8, p. 645–651; idem, Monumentele istorice din cuprinsul Mitropoliei Olteniei în
lumina relatării lui Paul de Alep, „Mitropolia Olteniei”, XIX, 1967, nr. 11–12, p. 910–924.

48
este în‫ڏ‬eles corect: uneori Olt, alteori Olte‫( ڏ‬Cre‫ڏ‬eanu 1967: 922). Mai
departe, indus în eroare de traducerea gre‫ڍ‬ită a Emiliei Cioran „un turn
de veghe (foarte mare ‫ڍ‬i înalt)” pentru cuvântul manÓar (corect: manlar,
„priveli‫ڍ‬te”), traducere care o urma pe aceea a lui Belfour: (a huge tall)
watch-tower, Radu Cre‫ڏ‬eanu a sugerat că acolo ar fi fost o culă (Cre‫ڏ‬eanu
1967: 920).
Cu toate inconvenientele ei, traducerea Emiliei Cioran a avut meritul
incontestabil de a fi adus în aten‫ڏ‬ia istoricilor medievi‫ڍ‬ti din România
jurnalul lui Paul din Alep la începutul secolului al XX-lea, reuúind să
rezolve unele pasaje obscure ori inexacte ale versiunii engleze a lui Belfour.
Gheorghe Popescu-Ciocănel (1869–1929) a tradus în 1909–1912,
după ms. Paris (Arabe 6016), păr‫ڏ‬ile privitoare la vizita patriarhului Macarie
în eparhia sa din Siria ‫ڍ‬i la călătoria la Constantinopol, până la plecarea spre
Moldova, precum ‫ڍ‬i partea referitoare la întoarcerea lui acasă, până la sfâr‫ڍ‬itul
Jurnalului. Această versiune a fost publicată sub titlul Călătoriile Patriarhului
Macarie în Valahia, Moldova, ğara Cazacilor úi la Moscova între anii
1652–1659, în „Buletinul Geografic”, Bucure‫ڍ‬ti, XXIX, nr. 2, 1909, vol. 1,
p. 33–103, ‫ڍ‬i XXXII, nr. 2 (1911), 1912, vol. 4, p. 30–95137. Se pare că
Popescu-Ciocănel a întocmit ‫ڍ‬i o traducere franceză a textului, care s-a
pierdut probabil, împreună cu întreaga sa bibliotecă, în vremea ocupa‫ڏ‬iei
germane a Dobrogei, unde el se afla ca profesor la Seminarul musulman din
Medgidia138. Gheorghe Popescu-Ciocănel a urmat cursuri de arabă ‫ڍ‬i
persană la Paris, între 1902 úi 1906, la École des Hautes Études ‫ڍ‬i la École
des Langues Orientales, pe care a absolvit-o, ob‫ڏ‬inând o diplomă în limbi
orientale. În 1906 ‫ڍ‬i 1907 a publicat la Paris, în prestigioasa „Revue du
monde musulman”, articolele Quelques mots roumains d’origine arabe,
turque et hébraique ‫ڍ‬i La population musulmane de la Roumanie. Cea mai
cunoscută lucrare a sa, în epocă, a fost traducerea în limba română a
divanului de poezie al lui Sa‘adi, GÕlistan, după originalul persan.
În paralel cu edi‫ڏ‬ia sa publicată în Patrologia Orientalis (v. EDI‫ڎ‬II),
Vasile Radu a publicat o traducere în limba franceză, bogat adnotată cu
citate din cronicari ‫ڍ‬i istorici români (D. Cantemir, M. Kogălniceanu,
N. Iorga, G. Bal‫ڍ‬, E. Hurmuzaki etc.), dar ‫ڍ‬i din scrierile lui Michel le
Quien, Alfred Baudrillart, Abel Couturier, Jules Pargoire, Charles Diehl ú.a.
137
Vasile Radu a făcut unele comentarii cu privire la această versiune în Radu 1927: 38,
75, passim.
138
V. N. I. Simache, Paul D. Popescu, Un orientalist ploieγtean: Gh. Popescu-Ciocănel,
Ploie‫ڍ‬ti, Muzeul de Istorie al Jude‫ڏ‬ului Prahova, 1969.

49
El a ‫ڏ‬inut seama de unele op‫ڏ‬iuni filologice ale traducătorilor anteriori,
remarcând totu‫ڍ‬i că versiunile lui Belfour ‫ڍ‬i Murkos „sunt insuficiente ‫ڍ‬i nu
pot, a‫ڍ‬adar, să fie folosite cu toată încrederea”139. Versiunea lui Vasile Radu
a rămas un instrument deosebit de util pentru cercetătorii Jurnalului, oferind
informa‫ڏ‬ii istorice care completează relatarea lui Paul din Alep. Notele lui
Vasile Radu au fost reluate în traducerile celor care au realizat versiuni
ulterioare. Alături de varianta engleză a lui F.C. Belfour, traducerea franceză
neterminată a lui Vasile Radu este versiunea cea mai cunoscută ‫ڍ‬i mai citată
de istoricii medievi‫ڍ‬ti ai secolului al XX-lea, îndeosebi de cei români.
Ea a fost comentată ulterior în introducerea unora dintre versiunile române‫ڍ‬ti
(v., de pildă, Călători VI: 16).
Volumul publicat în 1927 cuprinde o analiză riguroasă a manuscriselor
cunoscute la începutul secolului al XX-lea ‫ڍ‬i o critică amănun‫ڏ‬ită a
traducerilor întocmite de F. C. Belfour, G. Murkos, B. P. Hasdeu, Emilia
Cioran ‫ڍ‬i Gh. Popescu-Ciocănel, cu ilustrări, în paralel, între pasaje din
versiunile anterioare ‫ڍ‬i traducerea franceză pe care Vasile Radu o întocmise
deja. Comentariile filologice incluse în partea finală a acestui volum sunt
deosebit de utile pentru orice traducător al textului arab, mergând până la
detalii privitoare la grafia specifică termenilor arabi dialectali din Siria
premodernă. De asemenea, Radu notează pasaje unde traducătorul rus,
Murkos, a reluat în mod inexplicabil traducerea engleză a lui Belfour, v. de
pildă Radu 1927: 93.
Vasile Radu citează în volumul din 1927 dic‫ڏ‬ionarele pe care le-a
folosit, două întocmite de Jean Baptiste Belot: Dictionnaire Français–Arabe,
1913, în 2 vol., ‫ڍ‬i Vocabulaire Arabe–Français à l’usage des étudiants, 1920,
ambele apărute la Beirut (Imprimerie catholique). Cercetând traducerea sa
am găsit însă suficiente argumente pentru a formula ipoteza că el a utilizat
ca instrument filologic ‫ڍ‬i o lucrare mult mai folositoare pentru araba siriană:
Dictionnaire Arabe–Français. Dialectes de Syrie: Alep, Damas Liban,
Jérusalem al lui Adrien Barthélemy (1859–1949), diplomat, consul al Fran‫ڏ‬ei
în Liban, Siria ‫ڍ‬i Persia, profesor la École des Langues Orientales, director de
studii la École Pratique des Hautes Études din Paris140. Vasile Radu nu a putut
beneficia de toate volumele acestei lucrări, deosebit de utilă oricărui filolog
cercetător al arabei vorbite în Levant, ci numai de volumele I ‫ڍ‬i II, căci
139
Radu 1927: 99.
140
V., de pildă, traducerea corectă a ar. sir. karrƗt, pl. de karra(t), „o sută de mii”,
cf. Barthélemy 1950: 710, s.v.: la Radu 1930: 590, dix fois cent mille. Numeralul a pus
probleme tuturor celorlal‫ڏ‬i traducători, v. infra, p. 58.

50
volumul III ‫ڍ‬i următoarele au apărut după 1940 (anul mor‫ڏ‬ii lui Vasile
Radu)141.
Trebuie remarcat faptul că, de‫ڍ‬i au avut loc cu oarecare întârziere fa‫ڏ‬ă
de alte culturi europene, începuturile arabisticii române‫ڍ‬ti, ilustrate exemplar
de Pr. Vasile Radu, s-au situat la acela‫ڍ‬i nivel de erudi‫ڏ‬ie ‫ڍ‬i de rigurozitate
‫ڍ‬tiin‫ڏ‬ifică din alte ‫ڏ‬ări cu tradi‫ڏ‬ie mult mai veche în domeniu. Traducător de
texte scripturale din limba greacă142, bun cunoscător al istoriei Bisericilor
ortodoxe europene ‫ڍ‬i orientale ‫ڍ‬i al istoriei medievale a ‫ڎ‬ărilor Române, el a
tradus de asemenea din arabă, în 1930 úi 1931, împreună cu marele cărturar
Chiril Karalevski143, Istoria Patriarhilor din Antiohia (Synopsis peri tǀn
agiotatǀn patriarchǀn Antiocheias) de Athanasie DabbƗs144.
Alte versiuni par‫ڏ‬iale ale Jurnalului lui Paul din Alep au fost întocmite
de traducători interesa‫ڏ‬i în special de pasajele privitoare la ‫ڏ‬ara lor145.
În Ucraina TawfƯq öibrƗ’Ưl Kezma, sirian emigrat la Kiev, ‫ڍ‬i Omelian
Pritsak, discipol al lui A. G. Krymskyi, au întocmit în prima jumătate a sec.
al XX-lea traduceri par‫ڏ‬iale în limba rusă, rămase inedite, după manuscrisul
adus la Kiev de orientalistul ucrainean. Mai recent, Mykola Riabyi a publicat,
pentru marele public, o versiune roman‫ڏ‬ată a păr‫ڏ‬ilor privitoare la ‫ڍ‬ederea în
‫ڏ‬inuturile aflate azi pe teritoriul Ucrainei: Krayna kozakiv / Bulos ibn az-
Zaïma al’-Khalebi (Pavlo Khalebs’kyi), Kiev, Ed. MSP „Kozakyi”, 1995
141
Vol. III, 1942; vol. IV, 1950; vol. V, 1954. Ultimele volume au apărut prin grija
marelui orientalist Henri Fleisch, profesor la Universitatea „Saint-Joseph” din Beirut. Un
Fascicule complémentaire, publicat în 1969, cuprinde biografia lui Adrien Barthélemy ‫ڍ‬i
istoria compunerii ‫ڍ‬i a încheierii lucrării sale lexicografice.
142
Vasile Radu ‫ڍ‬i Gala Galaction au întocmit o traducere a Bibliei după textele vechi
ebraice ‫ڍ‬i grece‫ڍ‬ti: Biblia, adică Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului úi a Noului Testament
(„Biblia Carol al II-lea”), care a fost publicată la 10 noiembrie 1938, pentru a marca 250 ani
de la prima edi‫ڏ‬ie integrală românească a Bibliei (1688). În cursul pregătirii acestei versiuni
integrale cei doi au publicat: Psaltirea proorocului úi împăratului David (1929), Cântarea
Cântărilor (1934), Cartea lui Iov (1935), Ecleziastul (1936) ‫ڍ‬i Cântarea Deborei (1936). În
edi‫ڏ‬ia sinodală din 1944, 28 de Căr‫ڏ‬i ale Bibliei s-au datorat muncii de traducere a celor doi.
143
Numit ‫ڍ‬i Cyrille Charon, autorul mai multor scrieri de mare însemnătate pentru
istoria Bisericilor ‫ڍ‬i a rânduielilor răsăritene: Le rite byzantin dans les Patriarcats Melkites.
Alexandrie, Antioche. Jérusalem, Roma, 1908; Le quinzi£me centenaire de St. Jean
Chrysostome, Roma, 1909; Histoire des Patriarcats Melkites (Alexandrie, Antioche,
Jérusalem) depuis le schisme monophysite du sixi£me si£cle jusqu’à nos jours, Roma,
1912–1913 etc.
144
Apărută în „Biserica Ortodoxă Română”, XLVIII, 1930, nr. 10, p. 851–864, 961–
972, 1039–1050, 1136–1150; XLIX, 1931, nr. 2–3, p. 15–32, 140–160.
145
Pentru detalii cu privire la traduceri, v. Kilpatrick 2009: 263–264; Feodorov 2010:
198–200.

51
(85 p. + ilust.); Ukraïna – zemlija kozakiv: podorožnij šþodennyk / Pavlo
Khalebs’kyi, Kiev, Ed. Iaroslaviv Val, 2008 (293 p.)146.
În Polonia Maria Kowalska, specialistă în studii arabe ‫ڍ‬i otomane, a
tradus în limba polonă păr‫ڏ‬ile Jurnalului care privesc călătoria prin ‫ڎ‬ara
Cazacilor, în drumul către ‫ڍ‬i dinspre Moscova: Ukraina w poáowie XVII w. w
relacji arabskiego podróĪnika Pawáa, syna Makarego z Aleppo, Varúovia,
PaĔstwowe Wydawnictwo Naukowe, 1986147.
În Rusia N. Poludenski úi A.S. Klevanova au întocmit la sfâr‫ڍ‬itul sec.
al XIX-lea o traducere pe baza versiunii engleze a lui F. C. Belfour: text
inedit în 2 volume (436 p. + 734 p.), păstrat la RGADA, Moscova, în
Fondul 181 (cote: 1064 ‫ڍ‬i 1668)148. Murkos a men‫ڏ‬ionat ‫ڍ‬i o altă traducere
rusă, întocmită de Dmitrij Blagovo149 după versiunea engleză a lui Belfour,
care cuprinde o jumătate din primul volum al acesteia (1929–1935).

Călători VI
În anul 1976 a apărut în volumul VI (Partea I) din seria Călători străini
despre εările române, editată de Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al
Academiei Române, o traducere românească par‫ڏ‬ială a Jurnalului, pentru
care confruntarea text – traducere a fost realizată de eruditul otomanist Aurel
Decei (potrivit precizării de pe contrapagina foii de titlu). Caseta editorială mai
precizează că studiul biobibliografic ‫ڍ‬i traducerea au fost realizate de Maria
Matilda Alexandrescu-Dersca Bulgaru, iar notele, identificările ‫ڍ‬i
comentariile de aceea‫ڍ‬i autoare, împreună cu Nicolae Stoicescu150. Traducerea
poartă titlul Călătoria lui Paul de Alep ‫ڍ‬i ocupă paginile 21–307 din volumul
VI, care mai cuprinde, în partea a II-a (p. 309–750), o traducere din jurnalul
lui Evliya Çelebi, îngrijită de Mustafa Ali Mehmet.
Studiul introductiv rezumă analiza minu‫ڏ‬ioasă întreprinsă de Vasile
Radu asupra manuscriselor, edi‫ڏ‬iilor ‫ڍ‬i traducerilor Jurnalului ‫ڍ‬i aduce
146
V. Rybalkin men‫ڏ‬ionează în articolul citat, la p. 61, ‫ڍ‬i o traducere întocmită de
I. Polotniuk, care „a cizelat textul după originalul arab”.
147
V. ‫ڍ‬i Maria Kowalska, Bosporus, Schwarzes Meer und Dobrudscha um die Mitte
des 17. Jh. im Bericht des arabischen Reisenden Pauls, des Sohnes von Macarios aus
Aleppo, „Folia Orientalia”, Krákow, XXV, 1988, p. 181–194.
148
V. Morozov, Kratkij katalog, p. 44, nr. 122.
149
Publicată în ýtenija v Imperatorskom obšþestve istorii i drevnostej rossijskih pri
Moskovskom universitete, Moscova, 1875, t. IV, p. I–XX (introduceri) úi 1–20 (traducere), cf.
Catalogul manuscriselor de la Sankt-Peterburg, p. 483.
150
Au fost preluate note de subsol din traducerile anterioare, inclusiv din cea a
Emiliei Cioran ‫ڍ‬i cea a lui Vasile Radu, uneori tacit. Dincolo de succinta prezentare din
introducerea la Călători VI, Emilia Cioran este citată de 4 ori, în note de subsol unde sunt
comentate erori din traducerea sa. Vasile Radu este citat de 18 ori în cuprinsul traducerii,
dar notele care reiau comentarii ale sale sunt mai numeroase.

52
informa‫ڏ‬ii succinte cu privire la via‫ڏ‬a ‫ڍ‬i scrierile lui Paul din Alep, epoca în
care au călătorit clericii sirieni, evenimentele din ‫ڎ‬ările Române ‫ڍ‬i din
‫ڏ‬inuturile învecinate ‫ڍ‬i importan‫ڏ‬a însemnărilor autorului sirian. Descrierea
situa‫ڏ‬iei politice din ‫ڎ‬ara Românească ‫ڍ‬i Moldova, mult îmbogă‫ڏ‬ită fa‫ڏ‬ă de
introducerile la precedentele traduceri, este benefică în economia generală a
acestei versiuni. În sprijinul acestor comentarii, aici ‫ڍ‬i în textul traducerii,
este adusă o bogată bibliografie istorică românească. Sunt discutabile, însă,
unele afirma‫ڏ‬ii din această sec‫ڏ‬iune introductivă, ca de pildă: „Cu mijloace
modeste, fără preten‫ڏ‬ii literare ‫ڍ‬i dând dovadă chiar de oarecare naivitate,
Paul de Alep a izbutit să lase o operă unică în literatura cre‫ڍ‬tină de limbă
arabă ...” (p. 13). Autorul Jurnalului era un cărturar ‫ڍ‬i un traducător cunoscut
al mai multor scrieri patristice grece‫ڍ‬ti151, iar stilul său demonstrează un
talent literar neîndoielnic, fiind bogat în expresii poetice, compara‫ڏ‬ii, fraze
rimate etc. Afirma‫ڏ‬ia că „opera sa a contribuit la intensificarea legăturilor
noastre culturale cu Orientul Apropiat, dând melchi‫ڏ‬ilor informa‫ڏ‬ii variate ‫ڍ‬i
veridice asupra românilor...” (ibidem) este hazardată, atâta vreme cât nu s-a
efectuat o cercetare temeinică a ecourilor scrierii lui Paul din Alep în
comunită‫ڏ‬ile cre‫ڍ‬tine din Levant.
În articolul său Sources byzantines et orientales concernant les
Roumains (RESEE, XVI, 1978, nr. 2), la p. 308–314, Virgil Cândea a făcut o
analiză amănun‫ڏ‬ită a traducerii române‫ڍ‬ti din Jurnalul lui Paul din Alep
publicată în Călători VI, notând atât calită‫ڏ‬ile cât ‫ڍ‬i scăderile pe care le-a
constatat. Fără a repeta observa‫ڏ‬iile cărturarului medievist, men‫ڏ‬ionez în
continuare alte câteva aspecte pe care le-am remarcat la această versiune,
din perspectiva traducătorului arabist.
În ceea ce prive‫ڍ‬te selec‫ڏ‬ia pasajelor traduse, a‫ڍ‬a cum a remarcat ‫ڍ‬i
Virgil Cândea, editorii au ales să prezinte mai întâi sec‫ڏ‬iunile mari privitoare
la călătoria în Moldova ‫ڍ‬i Valahia, în ordinea lor cronologică, dar au extras
din aceste sec‫ڏ‬iuni unele pasaje, pe care le-au plasat în finalul traducerii.
Aceste fragmente, selectate pe criteriul con‫ڏ‬inutului (întrucât îi men‫ڏ‬ionează
pe valahi sau pe moldoveni), sunt adesea neclare, în absen‫ڏ‬a contextului, ‫ڍ‬i
dau întregii scrieri un aspect sincopat.
Fără a explica metodologia urmată, pagina‫ڏ‬ia filelor scrierii-sursă,
înregistrată în marginea traducerii române‫ڍ‬ti, este aceea a versiunii Radu
(p. 21–153) până la încheierea ei (f. 84r din ms. Paris), continuată (p. 154–307)
cu aceea a versiunii Belfour (uneori eronat, ca la p. 174, unde este corect:

151
V., de pildă, aprecierile din Nasrallah 1979: 219–224 úi Hilary Kilpatrick, MakƗriynjs
Ibn al-ZatƯm (c. 1600–1672) and Bnjlus Ibn al-ZatƯm (1627–1669), în Essays in Arabic
Literary Biography, 1350–1850, Wiesbaden, Harrassowitz Verlag, 2009, p. 263–264.

53
p. 332 în Belfour II, ‫ڍ‬i nu 367). Este men‫ڏ‬ionată, cu unele lacune, ‫ڍ‬i
pagina‫ڏ‬ia ms. Paris: filele sunt notate (oarecum neobi‫ڍ‬nuit) cu I pentru recto
‫ڍ‬i II pentru verso. Diviziunile însemnate în textul din Călători VI prin //
marchează încheierea fiecărei pagini din traducerea franceză a lui Vasile
Radu (nu din textul arab editat în aceea‫ڍ‬i lucrare), iar după f. 64r marchează
trecerea de la o pagină la alta în traducerea engleză a lui Belfour, demonstrând
urmărirea consecventă a acestor două versiuni în cursul traducerii în limba
română.
Capitolele în care este împăr‫ڏ‬ită traducerea din Călători VI urmează
modelul versiunii lui Radu ‫ڍ‬i a lui Belfour, unde paragrafele au primit titlul
aflat sub formă de notă marginală în ms. Paris (‫ڍ‬i ms. Sankt-Peterburg).
Întrucât acest procedeu nu a fost urmat consecvent de copist (sau de autor),
unele descrieri sau relatări nu sunt eviden‫ڏ‬iate, iar altele sunt întrerupte
inadecvat, afectând cursivitatea expunerii152. Un lung pasaj de la p. 70,
despre rânduielile îngropăciunii în Moldova, este despăr‫ڏ‬it de V. Radu în
mod inutil prin titlul (care era o notă marginală plasată imprecis în ms.
Paris): XVIII. Les funérailles en Moldavie, devenit la Călători VI: „XVIII.
Înmormântarea în Moldova”. „Decupajul” a dus ‫ڍ‬i la repeti‫ڏ‬ii în această
versiune românească, de pildă la p. 30, unde pasajul se încheie cu „Am
plecat de acolo luni diminea‫ڏ‬ă”: după titlul ce urmează, „IV. Scânteia” (din
nou, notă marginală în textul arab), textul începe cu: „Am ie‫ڍ‬it de acolo luni
diminea‫ڏ‬ă”.
Potrivit afirma‫ڏ‬iei lui Aurel Decei din Cuvânt-înainte (p. VII), traducerea
a fost întocmită de „Maria Matilda Alexandrescu-Dersca Bulgaru, după
edi‫ڏ‬ia lui Vasile Radu, fotocopia ms. Paris ‫ڍ‬i traducerea engleză a lui
Belfour, în cazul lui Paul din Alep, ‫ڍ‬i de către Mustafa A. Mehmet, direct
din turceγte [subl. m.], în cazul lui Evlia Celebi”.
Traducerea românească nu ‫ڏ‬ine seama de specificul varietă‫ڏ‬ii de limbă
arabă folosită în scrierea arhidiaconului sirian (vezi supra, ASPECTE DE
LIMBĂ), de vreme ce în studiul biobibliografic se vorbe‫ڍ‬te despre „gre‫ڍ‬elile de
gramatică ale autorului” (p. 16). Mi se pare neîntemeiată afirma‫ڏ‬ia privitoare
la varietatea de limbă ilustrată de scrierea lui Paul din Alep: „Ca ‫ڍ‬i
patriarhul Macarie ‫ڍ‬i al‫ڏ‬i scriitori melchi‫ڏ‬i, Paul de Alep folose‫ڍ‬te un stil
defectuos, anume stilul cre‫ڍ‬tin numit inÎƗ’atanagil (evanghelic) cu repeti‫ڏ‬ii,
superfeta‫ڏ‬ii, abuzul conjunc‫ڏ‬iei copulative wa (= ‫ڍ‬i) care îngreuiază mult
traducerea” (p. 13). Cuvântul inÎƗ’atanagil este o deformare a sintagmei inÎƗ’at
’anƗ÷Ưl, „scrierea (copierea) de Evanghelii”, cu referire la stilul caligrafic
adoptat de arabii cre‫ڍ‬tini în copierea Sfintelor Scripturi, caracterizat prin

152
V. defini‫ڏ‬ia „erorii de separare” la Papahagi, Vocabularul: 123, s.v.

54
trăsături care îl diferen‫ڏ‬iază de acela al manuscriselor islamice. Cât prive‫ڍ‬te
repeti‫ڏ‬iile ‫ڍ‬i celelalte caracteristici men‫ڏ‬ionate, ele sunt prezente ‫ڍ‬i în
literatura medievală a altor neamuri, nefiind în niciun caz o dovadă de „stil
defectuos”.
Unele erori de traducere au fost comentate de Virgil Cândea în
articolul citat. Adăugăm doar câteva exemple, constatate ‫ڍ‬i explicate cu
instrumentele filologului arabist. Argumentele ce urmează, prezentate doar
succint, conduc la concluzia că traducerea românească a Jurnalului lui Paul
din Alep s-a făcut cu precădere pe temeiul celor două versiuni men‫ڏ‬ionate,
franceză ‫ڍ‬i engleză (Vasile Radu153 ‫ڍ‬i, respectiv, F. C. Belfour). De‫ڍ‬i la
întocmirea traducerii din Călători VI a fost folosită copia manuscrisului
Arabe 6016 (BnF, Paris) din colec‫ڏ‬iile Bibliotecii Academiei Române (Ms.
68, Sec‫ڏ‬ia Manuscrise – Carte Rară)154, confruntarea cu textul arab al scrierii
lui Paul din Alep a condus rar la o îmbunătă‫ڏ‬ire substan‫ڏ‬ială fa‫ڏ‬ă de
traducerile anterioare 155.
Expresia „l-a sărutat pe frunte” (p. 37, passim) trebuie în‫ڏ‬eleasă ca „l-a
sărutat pe cre‫ڍ‬tet” (ar. qabbala ra’sa-hu, la Radu 1930: 166 – „le baisa sur
la tête”). Biserica mănăstirii Barnovschi nu are „un acoperi‫ ڍ‬ce se ridică în
formă de spinare de cămilă”, ci „un acoperiú în două ape”, a‫ڍ‬a cum corect a
în‫ڏ‬eles V. Radu, care a tradus „une toiture en dos d’ne”. Cuvântul arab
÷ƗmƗlnjn seamănă, într-adevăr, cu ÷amal, „cămile” (col.), dar nu are legătură
cu acest sens. La p. 69, „am ie‫ڍ‬it devreme de la utrenie” se va citi: „am ie‫ڍ‬it
de la utrenie în zori”, autorul dorind să sublinieze, dimpotrivă, că au ie‫ڍ‬it
târziu, căci slujba utreniei a fost foarte lungă (La Radu 1930: 466: „Nous
sortîmes des matines de bonne heure”). La p. 52 nu este vorba de un
„policandru de lemn”, ci de „o candelă din lemn, a‫ڍ‬ijderea aurită, atât de
frumoasă încât nu se deosebe‫ڍ‬te cu nimic de un odor din aur”. Fugarii
men‫ڏ‬iona‫ڏ‬i la p. 98 nu erau uci‫ڍ‬i „pe drumurile mari”, ci „la drumul mare”
153
În articolul Antiohia din Enciclopedia Ortodoxiei Româneúti (Bucureúti, 2010), la
p. 32, Pr. Prof. Mircea Păcurariu afirma de asemenea: „...úi o versiune nouă în colecĠia
„Călători străini despre ğările Române”, VI, Bucureúti, 1976, 307 p. (după versiunea Vasile
Radu)” – subl. m.
154
Cf. Călători VI: 6, n. 27, ‫ڍ‬i 296, n. 47, unde apare precizarea: „Traducerea s-a
făcut după fotocopiile ms. 6016 din Paris (Bibl. Acad. Rom. fotocopie 68), confruntat cu
traducerea lui Belfour”. Nu se dă însă niciun detaliu despre fotocopiile de la B.A.R., pe care
le-am prezentat supra, când m-am referit la edi‫ڏ‬ia întocmită de Vasile Radu.
155
Concluziile lui Virgil Cândea, în articolul citat, sunt formulate astfel: „Sur ce,
nous mettons un point aux remarques sugérées par la lecture hâtive de la première version
roumaine d’envergure d’après les notes du Voyage du patriarche Macaire, édition préparée –
pour autant que nous ayons pu le constater – tout aussi hâtivement...Il semble que ce soient
là les destinées, encore non modifiées, de ces oeuvres de si grande portée pour l’histoire
roumaine” (Cândea 1978: 314).

55
(poate ‫ڍ‬i pe uli‫ڏ‬e lăturalnice, cf. Radu 1930: 511–512 – „sur les chemins”).
Declara‫ڏ‬ia lui Timu‫ ڍ‬HmelniĠki privitoare la motivele intrării lui cu oaste în
Moldova se încheie cu comentariul lui Paul din Alep: „Cititorul va pricepe
vorbele lui” (f. 49r), ‫ڍ‬i nu: „Cititorul va în‫ڏ‬elege acest grai” (Călători VI: 100).
Iară‫ڍ‬i, nu se ‫ڍ‬tie pe ce se întemeiază afirma‫ڏ‬ia din nota 39 (Călători VI: 158)
că „cinghene (turc cingene)” ar fi o „denumire dată ‫ڏ‬iganilor de popoarele
orientale”. În fine, cuvântul „irmas” (p. 176) trebuie citit „irmos”, iar în nota
96, care explică: „Al-armis, imnul prim al fiecăreia din cele nouă cântări ce
compun un canon”, cuvântul arab ar fi trebuit să fie transcris (‫ڍ‬i citit) corect
al-’irmǀs (lec‫ڏ‬iune în ar. sir., cu var. irmos), fiind un împrumut din
gr. İ„ȡȝȩȢ (cf. Graf, Verzeichnis: 7).
Oglindă fidelă a versiunii franceze a lui Vasile Radu, pentru filele 1v–85r,
traducerea din Călători VI preia ‫ڍ‬i rarele erori sau omisiuni ale acestuia.
Astfel, la p. 22 (Radu 1930: 144), în pasajul: „până în clipa în care vasele
intră pe fluviul Dunărea ele străbat cinci mii de mile...”, textul arab spune
„cinci sute de mile” (ar. hamsa mi’a). În pasajul privitor la prima slujbă
săvâr‫ڍ‬ită la Ia‫ڍ‬i, în biserica mănăstirii Sf. Sava, patriarhul Macarie a fost
poftit, la urmă, nu „în chilia egumenului” cum propune Radu (la cellule de
l’hégoumène) ‫ڍ‬i, ca urmare, Călători VI: 32, ci „în casa parohială”. La p. 41,
icoana Maicii Domnului nu este „o operă de artă” (Radu 1930: 173 – „c’est
une oeuvre d’art”), ci este „făcătoare de minuni”, a‫ڍ‬a cum este clar din
relatarea ce urmează, despre tămăduirea lui ‫ڌ‬tefăni‫ڏ‬ă, fiul domnului Vasile
Lupu. Adăugirea „corurile îngerilor” de la p. 41 se datorează prezen‫ڏ‬ei la
Radu a cuvintelor les choeurs des anges, absente din textul arab. În relatarea
rânduielilor Postului Mare în Moldova, pasajul „În mănăstiri ei au făcut o
toacă de lemn nouă” trebuie citit: „Pe urmă au bătut din nou toaca în
mănăstiri” (p. 57). La p. 44, lec‫ڏ‬iunea corectă este „domnul lua o lingură”, ‫ڍ‬i
nu „o furculi‫ڏ‬ă”, a‫ڍ‬a cum a în‫ڏ‬eles Vasile Radu, citind gre‫ڍ‬it cuvântul ar.
miltaqa (Radu 1930: 178). La p. 100, propozi‫ڏ‬ia din originalul arab: „‫ڌ‬i domnul
cel nou a fost pricina acestor [întâmplări]” lipse‫ڍ‬te din versiunea română, ca
‫ڍ‬i din cea franceză. Traducerea consecventă în Călători VI a cuvântului ar.
bƗzir÷Ɨn (< tc. bƗzƗr, „târg”) prin „negustori”, urmându-l pe Radu (care
echivalează peste tot cu cuvântul „marchands”), a fost comentată de Cândea
(1978: 310). El justifică op‫ڏ‬iunea corectă pentru „târgove‫ڏ‬i” („locuitorii unui
târg”) prin faptul că ‫ڍ‬i cuvântul „burghez” a avut aceea‫ڍ‬i evolu‫ڏ‬ie, de la
germ. Burg. Adaug că în textul arab este prezentă ‫ڍ‬i sintagma ar. tu÷÷Ɨr al-
rnjm, „negustorii greci”, dar în Călători VI: 57 ea este explicată în notă:
„Tudjdjar al-rum. Aici termenul arab ttudjdjar’ înlocuie‫ڍ‬te cuvântul persan

56
tbazargan’”, ca ‫ڍ‬i cum Paul din Alep s-ar fi referit tot la târgove‫ڏ‬ii
moldoveni (v. ‫ڍ‬i Călători VI: 122)156.
Numeroase erori ale traducătorului englez F. C. Belfour sunt îndreptate
în versiunea românească, dar au rămas totu‫ڍ‬i destule traduceri inexacte.
Pentru a da numai câteva exemple: în relatarea despre cetă‫ڏ‬ile săse‫ڍ‬ti apare în
Călători VI, p. 157: „sa‫ڍ‬i reforma‫ڏ‬i”, cu nota: „6aÑ nu’awid, (de la verbul
tƗda = a întoarce, a schimba, a reveni) deci tsa‫ڍ‬i întor‫ڍ‬i’, adică reforma‫ڏ‬i”.
Nota nu are sens: propozi‫ڏ‬ia se încheie cu cuvântul ÑƗÑ, „sa‫ڍ‬i” (col.), apoi
urmează cuvântul NutƗwid, „Să ne întoarcem [la ceea ce spuneam]”.
Oricum, verbul invocat în nota respectivă nu are nicio legătură cu „religia
reformată”. Fraza de la p. 188: „Tăietorii sapă fiecare pu‫ ڏ‬de mină la o
adâncime de vreo nouăzeci de tkƗme’”, unde nici Belfour nu a în‫ڏ‬eles
cuvântul arab qƗma, trebuie citită: „scot [sarea] din pu‫ڏ‬uri [săpate la
adâncimi] de vreo nouăzeci de ori cât un stat de om”. Verbul rahhaba, „a
tunde în călugărie”, forma a II-a derivată de la subst. rƗhib, „călugăr”, apare
gre‫ڍ‬it la Belfour: Commination („cuminecare”) ‫ڍ‬i devine în Călători VI
„[dreptul de] a împărtă‫ڍ‬i” (p. 200). Traducerea românească preia din
versiunea lui Belfour chiar ‫ڍ‬i expresii tipic engleze‫ڍ‬ti, de pildă la p. 163:
„Pentru a spune adevărul, [...]” este un calc după To say the truth, [...].
Pasajul privitor la abunden‫ڏ‬a prea mare a vinului la ospă‫ڏ‬ul oferit de domnul
Constantin ‫ڌ‬erban se încheie în originalul arab (f. 267r) cu fraza: „‫ڌ‬i astfel,
nu ne-am ridicat decât când ame‫ڏ‬isem, ‫ڍ‬i [atunci] ne-am înapoiat la
mănăstire”. Belfour a tradus, cu adăugiri: „Thus we arose not from table
before we were surfeited and overcome, and retired to our convent in a
wretched condition” (Belfour II: 332), astfel că în Călători VI: 174 apare
versiunea: „A‫ڍ‬adar, nu ne-am sculat de la masă până ce nu am fost ame‫ڏ‬i‫ڏ‬i ‫ڍ‬i
prăpădi‫ڏ‬i ‫ڍ‬i ne-am retras la mănăstirea noastră într-o stare groaznică”.
156
La p. 26 (‫ڍ‬i passim) cuvântul qƗrnjsƗt trebuie în‫ڏ‬eles ca „trăsuri” (la Radu,
carosse), ‫ڍ‬i nu „căru‫ڏ‬e”, fiind un împrumut în limba arabă din it. carozza. În relatarea
despre epitaful de la Galata, la p. 80, întrucât Vasile Radu adăugase în text o notă
explicativă, traducerea din Călători VI o preia ca ‫ڍ‬i cum s-ar afla în original: „am sărutat
epitaful, adică o bucată de brocart de aur [înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬ând punerea în mormânt a Domnului nostru]”
(am marcat adăugirea cu [ ] – n. m.). La p. 77 „tatăl ‫ڍ‬i strămo‫ڍ‬ul” lui Gheorghe ‫ڌ‬tefan sunt
de fapt „tatăl ‫ڍ‬i bunicul” (La Radu 1930: „son père et son aïeul”). La p. 148, unde se află
descrierea trapezei mănăstirii de la Mărgineni, apare termenul ar. taÑwƯrƗt (muwƗfiqa), plural de
taÑwƯr, „zugrăveală”, „chip”. Autorul se referă la fresce care reprezentau scene de ospă‫ڏ‬, după
rânduiala împodobirii trapezelor mănăstire‫ڍ‬ti în ‫ڏ‬ările cre‫ڍ‬tine ortodoxe. Descrierea lui Paul
din Alep se referă însă numai la icoane în frescă, nu la „picturi ‫ڍ‬i tablouri”, cum apare în
Călători VI, după Radu (1930: 600): des peintures et des tableaux.

57
 În ceea ce prive‫ڍ‬te explica‫ڏ‬iile de natură filologică ale lui Paul din
Alep, a căror în‫ڏ‬elegere este uneori dificilă, preluarea traducerii din
versiunile Belfour ‫ڍ‬i Radu (fără consultarea versiunii ruse a lui Murkos) a
condus adesea la interpretări gre‫ڍ‬ite. De pildă, Paul din Alep explică numele
românesc al cuptorului: qubÓnjr, wa kaÓƯr („adică la plural”) qabƗÓƯr. Forma
de plural qabƗÓƯr, fără corespondent în română, este creată de autor după
schema morfologică arabă fuâlnjl – faâƗlƯl, ca o propunere de plural pentru un
cuvânt necunoscut cititorilor levantini. Acest pasaj a fost interpretat gre‫ڍ‬it
de Vasile Radu ‫ڍ‬i de al‫ڏ‬i traducători: „Sunt multe cuptoare”, regăsindu-se în
aceea‫ڍ‬i formă ‫ڍ‬i la Călători VI: 27.
La p. 42, unde ar fi trebuit tradus cuvântul arab ÑarƗÑir (împrumutat de
română din tc. serasir), în Călători VI apare „o haină cu blană de samur”157,
fără cuvântul „serasir”, întrucât Belfour tradusese a robe of fur and sables
(Belfour I: 54), iar Radu un manteau avec de la fourrure de zibeline (1930:
174). Istoricii costumului românesc care au comentat informa‫ڏ‬iile furnizate
de Paul din Alep pe baza traducerii din Călători VI nu au ‫ڍ‬tiut că această
‫ڏ‬esătură este men‫ڏ‬ionată de autorul arab158. Un alt tip de ‫ڏ‬esătură a primit de
asemenea traduceri diferite: kamh sƗqizlƯ, unde adjectivul este derivat de la
numele insulei Chios, SƗqiz. Belfour traduce Scio silk, Radu: coton rayé,
couleur de résine, urmat de Călători VI: „bumbac în dungi de culoarea
ră‫ڍ‬inei” (p. 113).
Numeralele sunt redate inconsecvent ‫ڍ‬i uneori inexact: ar. karrƗt, pl.
de karra(t), „o sută de mii” (cf. Barthélemy 1950: 710, s.v.), este tradus
corect de Radu (1930: 590): dix fois cent mille. De‫ڍ‬i sensul textului arab este
clar, „un milion, sau de zece ori o sută de mii”, în Călători VI apare nota:
„În textul arab lipse‫ڍ‬te: mi’at alf = „o sută de mii” (aceasta fiind o altă
exprimare posibilă a aceluia‫ڍ‬i numeral)” (p. 142, n. 197). În pasajul despre
răscumpărarea le‫ڍ‬ilor căzu‫ڏ‬i prizonieri la cazaci de către Vasile Lupu apare
numeralul „optzeci de mii”, nu „douăzeci de mii”, cum se propune în
Călători VI: 294, preluat de la Radu, care a tradus gre‫ڍ‬it vingt mille (1949:
643). La p. 272 apare pasajul „Am sosit la Bucure‫ڍ‬ti în sâmbăta dinaintea
postului sfintei (sic!) Mării ‫ڍ‬i ultima zi din iulie, în patruzeci de zile cu
totul”, identic cu Belfour II: 409: „We reached Bokaresht on the Saturday
preceding the Lent of Our Lady, and the last day of the month Tamoz, in
forty days in all”, numai că textul arab spune „patru zile” (’arba‘at ’ayyƗm,
157
Vezi descrierea costumului la Nicolescu 1970: 140–141, 246–247.
158
V. Nicolescu 1970: 56–57; Dobjanschi – Simion 1979: 73.

58
f. 291r) ‫ڍ‬i a‫ڍ‬a se întelege ‫ڍ‬i din paragraful anterior, de la p. 271, unde Paul
din Alep precizează că a plecat din Bucure‫ڍ‬ti marĠi, 13 iulie159.
Abunden‫ڏ‬a de cuvinte din limba română modernă ‫ڍ‬i de neologisme
datând din sec. al XX-lea schimbă, într-o oarecare măsură, stilul caracteristic al
acestei scrieri, care apar‫ڏ‬ine perioadei premoderne a literaturii arabe
cre‫ڍ‬tine. Cu toate că limba veche ar fi oferit alternative potrivite, apar în text
cuvinte precum: „crimă”, „a executa”, „patronii bisericilor” (p. 35), „escortă”
(p. 36), „lucrate la strung” (p. 40), „a încasat trei mii cinci sute de pia‫ڍ‬tri”
(p. 42), „sâmbăta din carnaval” (p. 46), „echitatea lui [Vasile Lupu]” (p. 60),
„au luat [galbeni] din oficiu” (p. 71), „modula‫ڏ‬iunea cuvenită în melodia
corului” (p. 96), „zece zile de mar‫( ”ڍ‬adică „de mers neîntrerupt”) (p. 88), „a
insuflat (groază)” (p. 98), „A treia zi este a slujitorilor care ‫ڍ‬i-au prestat
serviciile lor în celelalte două zile” (p. 169), „au exploatat-o ‫ڍ‬i au extras
minereul” (p. 201) etc.
Ar fi fost de dorit o formă consecventă a numelor de sfin‫ڏ‬i, potrivit cu
Sinaxarul Bisericii Ortodoxe Române: „Sf. Dimitrie”, ‫ڍ‬i nu „Sf. Dumitru”
(p. 22, 160, passim), „Sf. Vah”, ‫ڍ‬i nu „Vacho” (p. 168), „Sf. Severian cel
din temni‫ڏ‬ă” ‫ڍ‬i nu „Sf. Severianus din Seidjar” (p. 43), „Sf. Vlasie”, ‫ڍ‬i nu
„Sf. Blasiu” (contaminare cu „Blaise”, la V. Radu) (ibidem); „sfântul (sic!)
Ignatie, cel încins de Dumnezeu” (p. 200), este de fapt Sf. Ignatie Purtătorul
de Dumnezeu ‫ڍ‬.a.m.d.
Este evidentă în această traducere a scrierii lui Paul din Alep
perspectiva specialistului în studii de turcologie, expert în istoria, limba ‫ڍ‬i
civiliza‫ڏ‬ia otomană a epocii Jurnalului160. Câteva exemple mi se par
suficiente. Propunând o „corectură” la traducerea exactă a lui Radu (1930:
184), voûte, pentru ar. qabwun, în nota 196, p. 47, apare următoarea precizare
cu totul semnificativă: „Kapu, în limba turcă [subl. m.] înseamnă poartă, nu
cupolă cum a tradus V. Radu”. În nota 214, la p. 198, numele arab al
159
Nota 684bis de la Călători VI: 271 („Mai sus era vorba de 18 iulie!”) nu ‫ڏ‬ine seama
că în paragraful respectiv Paul se referea la plecarea din Bucure‫ڍ‬ti, la 18 iulie, a domnului
Mihnea III (Mihail) Radu, care fugea din calea o‫ڍ‬tilor otomane ‫ڍ‬i tătare.
160
Din numeroasele lucrări ale Mariei Matilda Alexandrescu-Dersca Bulgaru, v., de
pildă: La campagne de Timur en Anatolie, 1402, Bucure‫ڍ‬ti, 1942, ed. II Londra, 1977;
L’expedition d’Umur Beg d’Aydin aux Bouches du Danube (1337 ou 1338), SAO, II, 1960,
p. 3–23; On the Ottoman nationals’ rule in Moldavia (1711–1829), SAO, V–VI, 1967, p. 143–
182; Nicolae Iorga – a Romanian Historian of the Ottoman Empire, Bucure‫ڍ‬ti, 1972; Sur le
r¡gime des captifs dans l’Empire ottoman aux XVe–XVIIe siècles, SAO, XI, 1983, p. 5–20;
Sur la transmission du timar dans l’Empire ottoman (XVe–XVe siècles), în Türkische
Wirtschafts-und Sozialgeschichte von 1071 bis 1920. Akten des IV. Internationalen
Kongresses, Wiesbaden, 1995, p. 5–10; Seldjoukides, Ottomans et l’espace roumain, ed.
Cristina Fene‫ڍ‬an, ISIS, Istanbul, 2006.

59
cneazului Lazăr, KniyƗz tAzƗr, dobânde‫ڍ‬te sufixul specific otoman -oghlu,
inexistent la Paul din Alep. Numeroase cuvinte arabe sunt transcrise în note
din forma lor turcă (adesea deformată). Astfel, în nota 110, la p. 36: „30
ianuarie. În textul arab: Kanun essani” – acesta este numele arab al lunii
ianuarie, dar transcrierea este a formei din turca osmană. La p. 155, n. 15,
transcrierea Tesrin al-Avowal este o interpretare deformată, apropiată de
turca osmană, a ar. TišrƯn al-’awwal, numele lunii octombrie. Begavat este o
formă coruptă, în turca osmană, a cuvântului arab baƥawƗt, „bei”, dar nu
este „pluralul cu final arab colectiv de la beg”, a‫ڍ‬a cum apare în nota 229, p. 54.
Transcrierile cuvintelor arabe sunt nejustificat de numeroase,
inconsecvente metodologic ‫ڍ‬i, în general, trădează lectura din perspectiva
unui specialist în turca osmană, limbă care, cu excep‫ڏ‬ia vocabularului, are
pu‫ڏ‬ine trăsături comune cu limba arabă, făcând parte, a‫ڍ‬a cum se ‫ڍ‬tie, din
altă familie de limbi. La p. 64, cele patru note de subsol cuprind câteva
rânduri de transcriere ininteligibilă ‫ڍ‬i inutilă, inclusiv al-boyaraye pentru
al-bnjyƗriya, plural colectiv al cuvântului bnjyƗr, „boier”, transcris de
arhidiaconul sirian din română. Nota 111 reia, sub altă formă – Ioani boiara
al-suldjari – transcrierea din nota 77 a numelui Ivani suldjarai, despre care
s-a spus acolo că este al unui „personaj greu de identificat”. Acesta era marele
sluger Iane, fiul lui Pârvan (1636–1648), care apare în text de ‫ڍ‬apte ori, ca
„vechil al domnului” Vasile Lupu, ce „se îngrijea de toate trebile lui” (în
1652–1653). Nota 246, la p. 57, trebuie citită: nƗqnjs al-hašab (lit. „clopotul
de lemn”, „toaca”) ‫ڍ‬i nu Nakus al-chaγdt.
De asemenea, transcrierile din greacă sunt uneori inadecvate: în nota de la
p. 25, de pildă, „Al-urtheren, de la termenul grec ÔȡșȡȠȞ”, sau la p. 41, unde
n. 145 explică cuvântul „simbol” din text (traducere corectă: „tâmplă”) prin
al-thimbolon, fără a-i preciza etimologia. În nota 124, p. 129, „Primul
ekforis (™țijȫȡȦȢ)” (sic!) se referă probabil la ecfonis < gr. ™țijȫȞȘıȚȢ.
În ce prive‫ڍ‬te partea a doua a traducerii române‫ڍ‬ti, începând cu pagina
154 (Descrierea intrării patriarhului Macarie în Moldova), am constatat că
toate pasajele omise de Belfour lipsesc ‫ڍ‬i din Călători VI (de pildă, la
p. 157, 161, 162, 166, 167, 180, 237, 276 etc. – pasaje pe care le-am tradus
integral pentru volumul de faĠă), inclusiv lista mănăstirilor de la Muntele
Athos, men‫ڏ‬ionată supra, despre care se spune în text, la p. 218, doar că:
„Urmează lista acestor mănăstiri cu unele explica‫ڏ‬ii”. Reamintesc că în
versiunea lui Belfour apare în acela‫ڍ‬i loc nota de subsol: „Here follows a list
of the Convents of the Holy Mountain, which the Translator has thought it
needless to insert” (Belfour II: 368).

60
 Erorile ‫ڍ‬i omisiunile din versiunea engleză au fost ulterior „adoptate”
‫ڍ‬i de traducători ori speciali‫ڍ‬ti în istoria Evului Mediu românesc. De
exemplu, cuvântul englez fathom, men‫ڏ‬ionat mai sus (comentat de Cre‫ڏ‬eanu
1967: 916), traducerea ar. bƗt, „stânjen”, care a fost preluat de traducători
din versiunea Belfour a frazei privitoare la situa‫ڏ‬ia geografică a mănăstirii
Bistri‫ڏ‬a, apare din nou la Călători VI, p. 191: „[...] de la ele până la vârful
văii sunt patruzeci ‫ڍ‬i patru de fatomi”, cu nota 173: „Fatom, unitate de
măsură de 1,62 m, asemănătoare stânjenului”. Nu se precizează cărei limbi
ar apar‫ڏ‬ine acest cuvânt.
Unele abateri de la sensul textului arab nu pot fi imputate însă nici
traducerii lui Radu, nici celei a lui Belfour. La p. 30, unde Paul din Alep
relatează drumul de la Scânteia către Ia‫ڍ‬i, apare în text: „Acest conac
(corect: „drum”) este bine cunoscut pentru dificultă‫ڏ‬ile sale”, explicându-se
chiar, în notă, termenul konak. La p. 33 din Călători VI traducerea este:
„Înainte de a tămâia pe patriarh, preotul tămâiază jil‫ڏ‬ul arhieresc”, de‫ڍ‬i în
textul arab apare: „jil‫ڏ‬ul domnului”, tradus corect la Radu 1930: 159,
le trône du prince. La p. 45, icoana de deasupra capului domnilor, la ospe‫ڏ‬e,
nu avea înainte o lumânare, ci o candelă. Cuvântul ni‘ma, „har”, „dar”, redat
corect de Radu prin grce, este tradus în Călători VI „mântuire” (p. 55).
Cuvântul matƗrƯs, despre care Paul afirmă că înseamnă „‫ڍ‬an‫ڏ‬uri de pământ”
în turce‫ڍ‬te, nu poate fi tradus prin „meterez”, a‫ڍ‬a cum apare în Călători VI: 82,
n. 397. La p. 175, textul arab spune: „Pe tetrapod era a‫ڍ‬ezată icoana Spălării
[picioarelor]”, ‫ڍ‬i nu: „Pe tetrapoduri erau a‫ڍ‬ezate căr‫ڏ‬ile cuprinzând slujba
spălării”. Relatând luptele dintre ru‫ڍ‬i ‫ڍ‬i suedezi din 1657–1658, la care a
participat ‫ڍ‬i György II Rákóczi, Paul din Alep men‫ڏ‬ionează că, adunând ‫ڍ‬i
o‫ڍ‬tile primite de la HmelniĠki, armata acestuia avea 60 000 de o‫ڍ‬teni: în
traducerea românească se spune că el „nu avea peste ‫ڍ‬ase mii de oameni”,
de‫ڍ‬i în nota de subsol se precizează, citând Cronici turceγti II, p. 172–173:
„Cronicile turce‫ڍ‬ti dau efectivul de 60 000”. La pagina 178, unde Călători VI
urmează traducerea lui Belfour, este vorba de Buda, ‫ڍ‬i nu de Vidin, eroare
recurentă care se explică prin transcrierea derutantă a acestui nume: întrucât
în arabă ‫ڍ‬i în turca osmană scrierea celor două nume era identică, Bnjdnjm
poate fi citit fie ca „Vidin”, fie ca „Buda” (v. de pildă, f. 273r161). La pagina
197, de‫ڍ‬i se păstrează din nou op‫ڏ‬iunea lui Belfour pentru „Buda”, în nota
211 se precizează: „În textul arab: Budum, ce corespunde la denumirea de
161
Emilia Cioran remarca într-o notă la acest pasaj: „Aici Bodom evident însemnează
Buda, aiurea pare a fi întrebuin‫ڏ‬at pentru Vidin” (Cioran 1900: 179, n. 2).

61
Bodon, adică Vidin”162. În pasajul de la p. 203 în care Paul din Alep descrie
componen‫ڏ‬a etnică a ora‫ڍ‬ului Buda, men‫ڏ‬ionându-l pe „împăratul germanilor
(nem‫ڏ‬ilor)”, în arabă malik al-’almƗn, în Călători VI traducerea este: „Cea mai
mare parte din locuitorii săi sunt maghiari sau unguri, de sub stăpânirea
cezarului, adică al împăratului otomanilor” [subl. m.], iar în nota de subsol
apare transcrierea deformată: Malik Alaman, fără nici un comentariu163.
Interpretarea din nota 340 (p. 218): „În textul arab: all-Uri, poate Uria (?),
(sat, jud. Olt)”, nu are nicio legătură cu sintagma din text: li-l-warƗ’,
„înapoi”, „în urmă”, care se referă la faptul că sirienii s-au întors înapoi la
mănăstirea Brâncoveni (f. 278r). În fine, nu se ‫ڍ‬tie de ce ar. qariya(t), „sat”,
este tradus consecvent prin „sat mic” (v., de pildă, p. 26 ‫ڍ‬i 204)164.
Lăsând deoparte imperfec‫ڏ‬iunile traducerii cuprinse în volumul
Călători VI, trebuie spus că ea are meritul de a fi prezentat numeroase
clarificări – în ce prive‫ڍ‬te nume de localită‫ڏ‬i, a‫ڍ‬ezăminte165 ‫ڍ‬i persoane166 –
precum ‫ڍ‬i bogate referin‫ڏ‬e bibliografice în notele de subsol. Erudită
specialistă în civiliza‫ڏ‬ia turcă otomană ‫ڍ‬i impactul acesteia asupra ‫ڎ‬ărilor
Române, Maria Matilda Alexandrescu-Dersca Bulgaru a adus lămuriri
importante în ce prive‫ڍ‬te unele evenimente istorice, notate lapidar sau eronat
de Paul din Alep, vocabularul turc ‫ڍ‬i împrumuturile în română, precum ‫ڍ‬i
alte elemente rămase obscure în alte versiuni. Faptul că această traducere a
fost citită ‫ڍ‬i citată ulterior în zeci de lucrări ale istoricilor ‫ڍ‬i cercetătorilor
români a demonstrat utilitatea întocmirii unei noi versiuni române‫ڍ‬ti, mai
cuprinzătoare, a Jurnalului, cu respectarea principiilor metodologice actuale
din domeniile editării úi traducerii manuscriselor arabe.
162
Paul din Alep s-a străduit să dezambiguizeze numele folosind, de pildă,
exprimarea „ora‫ڍ‬ul Buda cel de-al doilea” pentru Vidin (f. 277r). Mai departe, într-un pasaj
în care, referindu-se la Vidin, el scrie FƯ d-dƯn, în Călători VI transcrierea este Eyddin
(p. 204, n. 264).
163
Virgil Cândea notează ‫ڍ‬i confuzia de la p. 123 (‫ڍ‬i passim) între BilƗd al-NamsƗ,
„Austria”, ‫ڍ‬i BilƗd al-’AlmƗn, „Germania” (v. Cândea 1978: 311), confuzie pe care am întâlnit-o
‫ڍ‬i la al‫ڏ‬i traducători ai Jurnalului.
164
Câteva gre‫ڍ‬eli sunt cu siguran‫ڏ‬ă imputabile redacĠiei: de pildă, la p. 43, patriarhul
Ioanichie nu este „cel de sus”, ci este „cel demis”, cf. la Radu: déposé. Denumirea de „arc
consoliv” trebuie, probabil, socotită o simplă eroare de tipar, în loc de „arc consoliu” (p. 49,
passim).
165
De pildă, Satul Ive‫ڍ‬ti, între Gala‫ڏ‬i ‫ڍ‬i Tecuci (p. 26), Biserica Sf. Gheorghe-Lozonschi
de lângă Galata (p. 32), ori satul Poiana de lângă Filia‫ڍ‬i, jud. Dolj (p. 207, n. 186).
166
Dumitra‫ڍ‬co sluger (p. 26, n. 29), Spătarul Constantin Ciogolea ‫ڍ‬i serdarul ‫ڌ‬tefan
(p. 74) etc.

62
 O NOUĂ EDI‫ڎ‬IE, O NOUĂ TRADUCERE

Lucrarea de fa‫ڏ‬ă cuprinde edi‫ڏ‬ia tuturor păr‫ڏ‬ilor din Jurnalul lui Paul
din Alep care privesc ‫ڍ‬ederea călătorilor sirieni pe tărâm românesc, precum
‫ڍ‬i pasajele în care autorul, cu scop ilustrativ sau comparativ, se referă la
moldoveni ‫ڍ‬i la valahi167. Edi‫ڏ‬ia este întocmită pe baza ms. Paris, cola‫ڏ‬ionat
cu ms. Sankt-Peterburg ‫ڍ‬i cu ms. Londra. Am avut la dispozi‫ڏ‬ie copii
alb/negru ale acestor trei manuscrise – sub formă de scan (ms. Paris ‫ڍ‬i ms.
Londra) ‫ڍ‬i de microfilm (ms. Sankt-Peterburg) – ‫ڍ‬i fotocopia edi‫ڏ‬iei arabe a
lui QusÓanÓƯn al-BƗÎƗ168. Pentru editarea completă a scrierii lui Paul din Alep
vor fi parcurse circa 2.150 de pagini de manuscris arab, citite ‫ڍ‬i cercetate, în
primă instan‫ڏ‬ă, în scopul întocmirii edi‫ڏ‬iei înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬ate în acest volum, care
cuprinde aprox. 35% din această operă a arhidiaconului sirian.
Am abordat lucrarea din perspectiva arabistului, punând accent pe
aspectele filologice ‫ڍ‬i istorice caracteristice acestui text de literatură arabă
cre‫ڍ‬tină din perioada premodernă. Pentru a reda corect con‫ڏ‬inutul textului
arab am apelat la numeroase scrieri (monografii, studii ‫ڍ‬i articole) din
secolele al XIX-lea úi al XX-lea care privesc Patriarhia Antiohiei, opera lui
Paul din Alep ‫ڍ‬i călătoriile întreprinse împreună cu tatăl său, patriarhul
Macarie III Ibn al-Za‘Ưm.
Am urmat în general aceea‫ڍ‬i metodologie pe care am folosit-o la
editarea versiunii arabe a scrierii lui Dimitrie Cantemir, Divanul, men‫ڏ‬ionată
mai sus. O notă asupra principiilor edi‫ڏ‬iei de fa‫ڏ‬ă ‫ڍ‬i asupra op‫ڏ‬iunilor pe care
le-am făcut în traducerea textului arab se găse‫ڍ‬te în cele ce urmează
(v. infra, NOTĂ ASUPRA EDI‫ڎ‬IEI).
În traducerea textului arab am procedat, în prima fază, la transferul în
limba română independent de versiunile anterioare, după care am revenit,
pentru pasajele obscure ori îndoielnice, la traducerea engleză a lui Belfour,
cea franceză a lui Vasile Radu ‫ڍ‬i cea rusă a lui G. A. Murkos, precum ‫ڍ‬i la
edi‫ڏ‬ia lui QusÓanÓƯn al-BƗÎƗ. Op‫ڏ‬iunile editorilor ‫ڍ‬i ale traducătorilor anteriori
167
Iată lista filelor editate ‫ڍ‬i traduse, cf. ms. Arabe 6016 al BnF: 1v (prima) –2v;
11r–12r; 14r; 15r–15v; 16r; 19r; 21v; 22r–v; 23v–24r; 25r; 26r; 27v–64r; 66r–v; 68r–v;
71v–72r; 73r; 74r–v; 76r; 77r; 78r; 85r; 89r–v; 90r–94v; 96r–97v; 99r–v; 100r–v;
102r–103v; 105v; 113r; 117r–119r; 122v; 123v; 126v; 128v; 129v; 130v; 132r; 135r; 150v;
161r–v; 167r; 169r–171r; 173r–v; 175r–v; 178r; 180r–v; 194v; 197r; 210v; 215v; 234v;
235r–v; 237v–238r; 243r; 245v; 249v–251v; 253v–254v; 256r–257v; 261r–294v; 296v;
298r; 302v; 303r; 309r; 311r (ultima).
168
Toate achizi‫ڏ‬ionate în decursul a două decenii de tatăl meu, Virgil Cândea, ‫ڍ‬i de mine.

63
(îndeosebi ale lui Murkos), explicate de ei uneori în note de subsol, s-au
dovedit adesea foarte utile pentru în‫ڏ‬elegerea exprimării lacunare sau
neclare a lui Paul din Alep.
În realizarea acestei lucrări am ‫ڏ‬inut seama de observa‫ڏ‬iile ‫ڍ‬i de
sugestiile cuprinse în mai multe comentarii la traducerile române‫ڍ‬ti
anterioare, în special în articolul sus-menĠionat al lui Virgil Cândea, Sources
byzantines et orientales concernant les Roumains. Mi-am propus, pe de o
parte, să urmez principiile ‫ڍ‬tiin‫ڏ‬ifice care au fost stabilite de traducătorii
anteriori ai Jurnalului, pe de altă parte, să aplic, în versiunea prezentată aici,
o metodologie care să permită evitarea inconvenientelor men‫ڏ‬ionate de
Virgil Cândea, începând cu selec‫ڏ‬ia ‫ڍ‬i organizarea păr‫ڏ‬ilor din text pe care le
cuprind noua edi‫ڏ‬ie ‫ڍ‬i noua traducere a scrierii lui Paul din Alep.
Ordinea în care am tradus pasajele din text este aceea cronologică
firească, prezentă în manuscris, fără să extrag ‫ڍ‬i să rea‫ڍ‬ez fragmentele după
criterii tematice discutabile169. În acest fel cronologia proprie Jurnalului se
păstrează intactă, putând fi remarcate intercalările de note explicative ‫ڍ‬i
abaterile de la cursivitatea relatării, importante pentru în‫ڏ‬elegerea modului
de lucru al autorului.
În ce prive‫ڍ‬te limba traducerii, am urmărit să folosesc un vocabular
adecvat epocii în care scria Paul din Alep, evitând amestecul de elemente
lexicale vechi ‫ڍ‬i noi (v. supra, TRADUCERI. Călători VI). Pe lângă păstrarea
stilului propriu acestui autor arab cre‫ڍ‬tin, care a apelat la multe împrumuturi
‫ڍ‬i expresii specifice arabei populare vorbite în Levantul secolului al XVII-lea,
am urmărit ‫ڍ‬i conservarea valorii literare, chiar poetice pe alocuri, a acestei
scrieri deosebit de importante pentru literatura arabă cre‫ڍ‬tină.
În traducerea pasajelor biblice am folosit edi‫ڏ‬ia Biblia sau Sfânta
Scriptură, Institutul Biblic ‫ڍ‬i de Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe
Române, Bucure‫ڍ‬ti, 1968 (apărută cu binecuvântarea P.F. Patriarh Justinian).
Pentru traducerea vocabularului bisericesc ‫ڍ‬i pentru notele privitoare la
praznice, rânduieli, odoare, ve‫ڍ‬minte etc. am apelat îndeosebi la lucrările Pr.
Ene Brani‫ڍ‬te, Liturgica generală cu noεiuni de artă bisericească, Bucure‫ڍ‬ti,
1985 (în continuare, „Brani‫ڍ‬te, Liturgica”); idem, Liturgica specială pentru
institutele teologice, Bucure‫ڍ‬ti, 1985; Preot dr. Ioan Mircea, Dicεionar al
Noului Testament. A–Z, Bucure‫ڍ‬ti, 1984; Vasile Mitrofanovici, Liturgica
Bisericei Ortodoxe. Cursuri universitare, prelucrate, completate ‫ڍ‬i editate de
Teodor Tarnavschi, editate ‫ڍ‬i completate de Nectarie Nicolae Cotlarciuc,
169
Pentru o critică a organizării fragmentelor traduse în Călători VI, v. Cândea 1978:
309–310.

64
Cernău‫ڏ‬i, Editura Consiliului Eparhial Ortodox-Român din Bucovina, 1929;
Pr. Victor Aga, Simbolica biblică γi creγtină. Dicεionar enciclopedic (cu
istorie, tradiεii, legende, folclor), Timi‫ڍ‬oara, 1935.
Tradus direct după originalul arab, textul ce urmează cuprinde toate
pasajele omise de Belfour ‫ڍ‬i de ceilal‫ڏ‬i traducători men‫ڏ‬iona‫ڏ‬i. Am semnalat
în note pasajele de mari dimensiuni care lipsesc din Călători VI, de pildă la
f. 267v ‫ڍ‬i 268v.
Notele de subsol cuprind mai multe tipuri de informa‫ڏ‬ii:
1. Date esen‫ڏ‬iale despre personaje, evenimente ‫ڍ‬i locuri, în măsura în
care sunt utile pentru lămurirea pasajului respectiv. Sugestiile bibliografice
‫ڍ‬i comentariile preluate din Călători VI sunt marcate ca atare.
2. Comentarii filologice: transcrierea cuvântului din text; forma de
singular sau de plural (dacă este necesară); traducerea; etimologia;
corespondentele în alte limbi; surse bibliografice. Am furnizat termenul arab
numai acolo unde are relevan‫ڏ‬ă pentru în‫ڏ‬elegerea textului – dacă este un
împrumut dintr-o limbă străină, dacă a fost gre‫ڍ‬it interpretat sau omis în
traducerile anterioare – fără a abuza de această informa‫ڏ‬ie, inutilă pentru un
necunoscător al limbii arabe.
3. Surse documentare, în special pentru pasajele care cuprind descrieri
de monumente de artă ‫ڍ‬i arhitectură, relatări ale unor lupte, ale situa‫ڏ‬iei
politice de la Curtea domnească a Moldovei ori a ‫ڎ‬ării Române‫ڍ‬ti. Am citat,
printre sursele noi, lucrări recente din domeniul studiilor arabe, menite să
lămurească numeroasele aspecte filologice ‫ڍ‬i istorice rămase obscure până
în prezent (v. Alte surse citate). Bibliografia consultată preia o parte din
referin‫ڏ‬ele propuse în traducerile lui Vasile Radu ‫ڍ‬i Emilia Cioran, precum
‫ڍ‬i din Călători VI (cu men‫ڏ‬ionarea sursei), dar ‫ڍ‬i informa‫ڏ‬ii primite de la
colegi al căror nume este men‫ڏ‬ionat în note (v. Sigle γi abrevieri)170.
Textul lui Paul din Alep con‫ڏ‬ine numeroase pasaje neclare, termeni
transcri‫ڍ‬i defectuos din limbi străine ‫ڍ‬i nume proprii greu de identificat. Am
căutat să rezolv aceste „necunoscute”, reu‫ڍ‬ind să propun solu‫ڏ‬ii potrivite
170
La bibliografia folosită se pot adăuga, evident, multe alte surse, de pildă scrierile
lui Pavel Chihaia: Din cetăεile de scaun ale δării Româneγti, Bucure‫ڍ‬ti, 1974; De la Negru
Vodă la Neagoe Basarab. Interferenεe literar-artistice în cultura românească a evului de mijloc,
Bucure‫ڍ‬ti, 1976; Tradiεii răsăritene γi influenεe occidentale în δara Românească, ed. Ion
Dumitru, München, 1983; δara românească între Bizanε γi Occident, Bucure‫ڍ‬ti, 1995, precum
‫ڍ‬i, pentru pasajele din Jurnal privitoare la iconografia românească, contribu‫ڏ‬iile lui Ion D.
‫ڌ‬tefănescu: L’évolution de la peinture religieuse en Bucovine et en Moldavie depuis les
origines jusqu’au XIXe siècle: album, Librairie Orientaliste Paul Geuthner, Paris, 1928,
împreună cu Charles Diehl, úi Iconografia artei bizantine γi a picturii româneγti feudale,
Bucure‫ڍ‬ti, Editura Meridiane, 1973 (M. ‫ڎ‬.)

65
pentru cea mai mare parte a lor. De exemplu, am aflat că termenul αϮϟΎϔϴ̩ΎϜϟ΍
este cuvântul grecesc țĮIJıȓȕİȜȠȢ (var. țĮIJȗȓȕİȜȠȢ), „Ġigani”, la acuzativ
plural țĮIJıȚȕȑȜȠȣȢ. Bogrea 1924: 342 identifică termenul: căεăvăl, din ngr.
țĮIJıȓȕİȜȠȢ, „‫ڏ‬igan”, citând „Anuarul Institului de Istorie Na‫ڏ‬ională”, I,
1923, p. 310, n. 1 ‫ڍ‬i Codicele Caragea. DicĠionarele oferă etimologia din
italianul cattivello, diminutiv al lui cattivo, „captiv”171. Belfour (II: 324) îl
inserează în caractere arabe, fără traducere, Murkos, Radu ‫ڍ‬i Călători VI
(p. 164) omit cuvântul. Am lămurit de asemenea ocuren‫ڏ‬ele obscure ale
numelui Bnjdnjm, cuvânt citit adesea gre‫ڍ‬it de traducători, care l-au confundat cu
„Vidin” (v. Călători VI: 178; 214; 196, n. 211). Belfour transcrie Bodom,
fără a încerca o identificare a ora‫ڍ‬ului (v., de pildă, Belfour II: 325).
Termenul se referă cel mai adesea la ora‫ڍ‬ul Buda, al cărui nume era scris
Bnjdnjm (cu var. Bnjdum) atât în arabă cât ‫ڍ‬i în turca osmană172.
Două pasaje asemănătoare, care au produs confuzie între traducători,
sunt cele în care Paul din Alep descrie fresca votivă din biserica mănăstirii
Golia ‫ڍ‬i pe aceea de la Biserica Trei Ierarhi din Ia‫ڍ‬i, unde el a văzut chipurile
celor trei copiii ai lui Vasile Lupu care muriseră înainte de încheierea
acestor ctitorii domne‫ڍ‬ti: fiul doamnei Tudosca, Ioan (c. 1625–1639, m. la
Constantinopol), ‫ڍ‬i doi dintre fiii doamnei Elisabeta, Ioan ‫ڍ‬i Alexandru,
despre care se ‫ڍ‬tie doar că trăiau la 1648173. În primul pasaj, Belfour (I: 54)
nu a în‫ڏ‬eles expresia arabă (‘alƗ ru’njs) ba‘Ÿi-him ba‘Ÿ, „(cu capetele) unul
peste altul”, sau „unul deasupra altuia”, ‫ڍ‬i nu a remarcat grafia lacunară a
cuvântului arab pl. ru’njs, „capete” (la sg., ra’s, „cap”), scris aici rnjs >
„Rusia”, sau „ru‫ڍ‬i” (col.). El a socotit a‫ڍ‬adar că autorul se referea la un
anume Stephani Voivode ‫ڍ‬i his third sister („a treia soră a lui”) care ar fi ajuns
„la ru‫ڍ‬i”. Lec‫ڏ‬iunea nu a fost clarificată nici de traducătorii următori. La
Radu 1930: 174 traducerea este: „Plus bas qu’elles se trouve le Voïvode
Étienne et ses trois frères qui moururent en Russie, tous richement habillés”.
În Călători VI: 42 s-a reluat aceea‫ڍ‬i formulare: „Mai jos de ele se află
voievodul ‫ڌ‬tefan ‫ڍ‬i cei trei fra‫ڏ‬i ai lui, care au murit în Rusia, to‫ڏ‬i bogat
îmbrăca‫ڏ‬i”. În al doilea pasaj în care apare această sintagmă, cu privire la
acelea‫ڍ‬i chipuri ale copiilor lui Vasile Lupu cu doamna Tudosca (pasaj copiat
171
V. īİȫȡȖȚȠȢ ȂʌĮȝʌȚȞȚȫIJȘȢ, ȁİȟȚțò IJ‫׬‬Ȣ ȃȑĮȢ ǼȜȜȘȞȚțȒȢ īȜȫııĮȢ, ǹșȒȞĮ, 2002,
p. 876, s. v. țĮIJıȓȕİȜȠȢ (M.ğ.).
172
V. Andrei Pippidi, Une nouvelle chronique post-byzantine, în Nouvelles études
d’histoire, Bucure‫ڍ‬ti, 1995, p. 44; Mihai Maxim, Brăila 1711. Noi documente otomane,
Brăila, 2011, p. 22. V. ‫ڍ‬i Călători VI: 243, n. 515, pentru alte grafii în turca osmană.
173
V. pasajele infra, la f. 32v ‫ڍ‬i 34v în edi‫ڏ‬ia arabă (úi în traducere).

66
în arabă ‫ڍ‬i netradus, în versiunea lui Belfour), V. Radu a interpretat cuvântul
ru’njs, scris defectuos de copist, drept „(morts successivement) en Russie”,
urmat de Călători VI: „(mor‫ڏ‬i) în Rusia (?)”174. Nici la Golia, nici la Trei
Ierarhi aceste por‫ڏ‬iuni din frescă nu s-au păstrat. Acad. Răzvan Theodorescu
mi-a semnalat însă că o dispozi‫ڏ‬ie a personajelor asemănătoare cu aceea
descrisă de Paul din Alep se găse‫ڍ‬te, poate nu întâmplător, în fresca din
pronaosul bisericii Mănăstirii Cetă‫ڏ‬uia din Ia‫ڍ‬i, pictată în 1672–1673.
Zugravii români Nicolae ‫ڍ‬i ‫ڌ‬tefan din Ia‫ڍ‬i, care au lucrat alături de me‫ڍ‬terii
aromâni Mihai, Dima ‫ڍ‬i Gheorghe din Ianina, lucraseră mai înainte la Trei
Ierarhi ‫ڍ‬i au copiat unele elemente realizate acolo175. Informa‫ڏ‬iile furnizate
de Paul din Alep sunt, a‫ڍ‬adar, valoroase pentru reconstituirea aspectului
original al frescelor din bisericile Golia ‫ڍ‬i Trei Ierarhi.
Am elucidat de asemenea cuvântul kurtsƯ, omis în Călători VI: 184:
acesta este transcrierea arabă a rom. „cur‫ڏ‬i”, în sensul de „palate”, „case”.
Belfour cite‫ڍ‬te gre‫ڍ‬it kir tsƯ ‫ڍ‬i propune traducerea „Kir Tsi”, fără a da
explica‫ڏ‬ii (II: 342). Murkos (V: 27) cite‫ڍ‬te kir tist ‫ڍ‬i traduce gre‫ڍ‬it „kir”,
urmat de „tist”, explicând al doilea cuvânt, într-o notă de subsol, astfel:
„Cuvântul românesc ttist’, împrumutat din maghiară, înseamnă voenaþalnika,
germ. Vorgesetzte der Trabanten” („căpitan de doroban‫ڏ‬i”)176.
Un aspect interesant este acela al interpretării corecte a sintagmei
‘amara ÷adƯdan privitoare la o biserică sau mănăstire, care poate fi
interpretată fie ca „a înăl‫ڏ‬at-o din nou”, „a rezidit-o” (pe locul unui a‫ڍ‬ezământ
existent), fie ca „a înăl‫ڏ‬at-o de nouă”, adică pentru prima oară. Adesea
traducătorii nu au în‫ڏ‬eles sensul verbului arab ’atƗda al-binƗ’, care înseamnă
„a rezidi”, „a reconstrui” (un lăca‫ ڍ‬existent), ‫ڍ‬i nu „a ridica o clădire nouă”
(pe un loc neconstruit). Un exemplu este acela al descrierii Mănăstirii
Plătăre‫ڍ‬ti (f. 282r–v), unde este clar că zidirea lui Matei Basarab era nouă
(v. infra, n. 1064 la traducere), dar în alte pasaje este evident că, dimpotrivă,
Paul din Alep se referă la reclădirea unui a‫ڍ‬ezământ mai vechi, ca de pildă
la f. 28r, unde relatează despre „o biserică cu hramul Sf. Dimitrie, pe care o
zidise din nou marele domnitor Vasile [Lupu]”, în 1645, fapt atestat în
cronicile vremii. „[...] Biserica Maicii Domnului, clădită de curând din
174
V. Radu 1930: 185: „[On y trouve aussi] le portrait du prince [...], puis ceux de
trois fils morts successivement en Russie, vêtus richement [...]”. La Călători VI: 48: „Se
găse‫ڍ‬te ‫ڍ‬i portretul domnului [...]. Apoi ale celor trei fii, mor‫ڏ‬i în Rusia (?), îmbrăca‫ڏ‬i în
ve‫ڍ‬mînte bogate” (sic!). V. ‫ڍ‬i infra, n. 185 la traducere.
175
V. Theodorescu, Piatra Trei Ierarhilor: 34; Theodorescu, Civilizaεia românilor,
I: 240, 257–258.
176
Termenul „tist” a intrat în limba română mult după vremea călătoriei lui Paul din
Alep.

67
piatră de către domn” (p. 27), fusese de fapt refăcută de Vasile Lupu177. De
remarcat că în limba română expresia „din nou” cu sensul „de nouă”, adică
„pentru prima oară”, încă mai apărea în pisanii de la sfâr‫ڍ‬itul secolului al
XIX-lea, precum aceea a bisericii din Str. Nicolae Caramfil din Bucure‫ڍ‬ti,
zidită „din nou, pentru prima oară”, a cărei temelie a fost pusă, potrivit
pisaniei, la 29 iunie 1886. Distinc‫ڏ‬ia dintre cele două traduceri posibile, „din
nou” ‫ڍ‬i „de nou”, a necesitat cercetarea istoricului fiecărei biserici despre a
cărei zidire a relatat Paul din Alep, în măsura în care acesta este cunoscut.
Am explicat acei termeni transcri‫ڍ‬i de Paul din Alep din limbi străine
lui, cea mai mare parte după pronun‫ڏ‬ia în conversa‫ڏ‬ie, care anterior fie au
fost trata‫ڏ‬i superficial, fie au fost omi‫ڍ‬i. Este, de pildă, cazul cuvântului
qaw÷iyya, „cucie” (cu var. „cocie”), preluat de autor probabil din română,
unde a intrat prin s-cr. koþija ori magh. kocsi, cu sensurile „trăsură”, „căruĠă”.
Un alt exemplu este DƗnÑkƗ, forma arabă a numelui vechi al ora‫ڍ‬ului GdaĔsk,
în rom. DanĠig (azi, Danzig) < germ. Danzig. De‫ڍ‬i Radu (1930: 163) traduce
corect, Dantzig, lec‫ڏ‬iunea gre‫ڍ‬ită a celorlal‫ڏ‬i traducători (Belfour: Danes,
Murkos: datskoi, Cioran: „Danemarca”) l-a determinat pe Bogrea (1924:
339–340) să creadă, în mod eronat, că în textul arab este o confuzie cu
„Danemarca”.
Am corectat o afirma‫ڏ‬ie din n. 317 (p. 214), despre „un vier care se
trăgea din neamul StirlƗtis din Siria, iar acum îl chema Dimitrie. Ne-a
povestit că [neamul lui] era dintre acelea slobozite de Sultanul Selim”. Este
probabil că neamul acestui imigrant sirian trăise evenimentele din timpul
cuceririi Siriei în 1516 de către sultanul Selim I (1465–1520), care făcuse
mul‫ڏ‬i prizonieri, elibera‫ڏ‬i ulterior. Belfour a în‫ڏ‬eles gre‫ڍ‬it acest pasaj (II: 365)
‫ڍ‬i, ca urmare, Călători VI notează că autorul face o „confuzie evidentă”,
întrucât „sultanul Selim al II-lea a domnit între anii 1566–1574”.
Am propus adesea solu‫ڏ‬ii diferite de ale traducătorilor anteriori, urmărind
atât corectitudinea transmiterii mesajului lui Paul din Alep, cât ‫ڍ‬i păstrarea
uniformită‫ڏ‬ii stilului scrierii. De pildă, la f. 279r am preferat să-l descriu pe
evreul creútinat (în vremea lui Matei Basarab): „se făcuse cre‫ڍ‬tin ‫ڍ‬i era tare
cucernic”, în loc de „un cre‫ڍ‬tin dintre cei mai habotnici” (Călători VI: 218).
O trăsătură particulară a Jurnalului este prezen‫ڏ‬a numeroaselor
împrumuturi lexicale, care sunt de mai multe tipuri:
1. Împrumuturi vechi din limba greacă, specifice arabei cre‫ڍ‬tinilor din
Levant, îndeosebi celor educa‫ڏ‬i în mediul mănăstiresc – călugări, preo‫ڏ‬i ‫ڍ‬i
ierarhi. Cele mai multe împrumuturi din greacă fac parte din vocabularul
177
A‫ڍ‬a cum se precizează ‫ڍ‬i în nota 43 din Călători VI, la aceeaúi pagină.

68
bisericesc ‫ڍ‬i au intrat, uneori direct, alteori prin slavonă, ‫ڍ‬i în limba română.
Multe dintre cuvintele arabe de origine greacă sunt definite de Georg Graf
în al său Verzeichnis arabischer kirchlicher Termini (Louvain, 1954),
adesea citat în această edi‫ڏ‬ie, iar pentru celelalte am făcut apel la câteva
vocabulare ale terminologiei arabo-grece‫ڍ‬ti, elaborate ca urmare a editării
unor manuscrise arabe cre‫ڍ‬tine, precum: René-Georges Coquin, Les Canons
d’Hippolyte, ediĠie critică a versiunii arabe, introducere úi traducere
franceză, în Patrologia Orientalis, t. XXXI, fasc. 2, Paris, Firmin-Didot et
Cie., 1966; Khalil Georr, Les Catégories d’Aristote dans leurs versions
syro-arabes, Édition de textes précedée d’une étude historique et critique et
suivie d’un vocabulaire technique, Beirut, 1948; Nikolaj Serikoff, Arabic
Medical Manuscripts of the Wellcome Library. A Descriptive Catalogue of
the paddƗd Collection (WMS Arabic 401–487), E. J. Brill, Leiden – Boston,
2005. Forma cuvintelor arabe de origine greacă este adesea greu de
descifrat, din cauza diferen‫ڏ‬elor morfologice dintre cele două limbi,
apar‫ڏ‬inând unor familii de limbi diferite.
2. Împrumuturi din limba turcă, predominant din domeniul administra‫ڏ‬iei,
preluate de arabă după intrarea Levantului în stăpânirea Imperiului Otoman.
Multe dintre aceste cuvinte se regăsesc ‫ڍ‬i în limba română medievală,
nemaifiind astăzi în vocabularul principal. De remarcat că Paul din Alep a
folosit denumiri otomane de conducători sau dregători chiar ‫ڍ‬i pentru
aparatul de stat de la Moscova, neputând re‫ڏ‬ine denumirile ruse‫ڍ‬ti ale tuturor
rangurilor ‫ڍ‬i func‫ڏ‬iilor de la Curtea ‫ڏ‬arului. Cuvintele turce‫ڍ‬ti folosite de
arhidiaconul sirian au fost studiate de G. Z. Pumpyan, care a reunit un
inventar de 40 de termeni, pe care i-a comentat ‫ڍ‬i i-a tradus în limba rusă
(v. supra, p. 23).
3. Împrumuturi recente din italiană ori franceză, în general din
domeniul comercial ‫ڍ‬i marinăresc, justificate de rolul însemnat al
comunită‫ڏ‬ilor de negustori din apusul Europei, „frâncii” stabili‫ڏ‬i în Levant,
mai ales după instaurarea regimului Capitula‫ڏ‬iilor (sec. XVI).
4. Cuvinte pe care Paul din Alep le-a auzit în conversa‫ڏ‬ie, în română,
rusă, polonă, tătară etc., sau denumiri locale ale unor lucruri văzute pentru
prima oară în călătorie: pe acestea autorul a dorit să le re‫ڏ‬ină, transcriind
„după ureche” ceea ce rosteau conlocutorii săi.
Marile dificultă‫ڏ‬i în interpretarea împrumuturilor lexicale în arabă au
mai multe cauze: notarea scrierii arabe, ca ‫ڍ‬i a altor limbi semitice, este
incompletă, întrucât sunt scrise doar consoanele, nu ‫ڍ‬i vocalele (scriptio
defectiva), deci pronun‫ڏ‬ia este adeseori ipotetică; în alfabetul arab nu există

69
consoanele p ‫ڍ‬i v; în limba arabă nu se acceptă un grup ini‫ڏ‬ial biconsonantic;
structura clasică a cuvântului arab este formată din trei consoane.
Interpretarea transcrierii cuvintelor inexistente în limba arabă (nume
comune sau nume proprii, de persoane ‫ڍ‬i locuri) este una dintre cele mai
mari provocări pe care le întâmpină traducătorul acestui text178.
‫ڎ‬inând seama de por‫ڏ‬iunea de text editată ‫ڍ‬i tradusă de el, dar ‫ڍ‬i de
argumentul că scrierea reprezintă doar note de călătorie, Vasile Radu ‫ڍ‬i-a
exprimat părerea că Paul din Alep ‫ڍ‬i-a încheiat jurnalul curând după
întoarcerea la Damasc, folosind notele adunate în anii de peregrinări.
Această opinie a fost preluată de al‫ڏ‬i cercetători179, conturându-se ideea
datării manuscrisului original al scrierii lui Paul din Alep către 1660. O altă
opinie, întemeiată pe comentariile lui F. C. Belfour, a fost că „lucrarea a fost
redactată, pe baza însemnărilor luate la fa‫ڏ‬a locului, de-abia după
reîntoarcerea sa în patrie, ceea ce explică unele nepotriviri” (CreĠeanu 1967:
910). Parcurgerea întregului text demonstrează însă că Paul din Alep a scris
neîntrerupt, în timp ce se afla pe drum, în unele perioade chiar zi de zi,
făcând apoi adăugiri la paginile scrise180, atât în cursul acestei călătorii cât ‫ڍ‬i
după revenirea în Siria, în 1659. Unele pasaje din text demonstrează
neîndoielnic faptul că autorul a continuat să lucreze asupra textului multă
vreme după aceea. De pildă, la fila 153v din manuscrisul de la BnF Paul din
Alep scrie: „Află, frate al meu, că istorisirea mea este fără urmă de tăgadă,
căci atunci când am fost la Moscova a doua oară, [pornind] din ‫ڎ‬ara
Georgienilor, înso‫ڏ‬indu-i pe patriarhul din Egipt ‫ڍ‬i pe tatăl meu, am căutat ‫ڍ‬i
am cercetat toate aceste pove‫ڍ‬ti, până la ultima”. Autorul se referă la cea de-a
doua lungă călătorie în Georgia ‫ڍ‬i în ‫ڎ‬ara Moscovei, în 1664–1668, când nu
‫ڍ‬i-a propus să scrie un alt jurnal, a‫ڍ‬a cum ar fi fost de aúteptat, dacă primul
său text ar fi fost doar un jurnal al primei călătorii. În cursul acestei călătorii
178
Am comentat o bună parte dintre aceste împrumuturi, împăr‫ڏ‬ite în clase semantice,
în: Notes sur les mots non arabes dans le Voyage du patriarche Macaire d’Antioche par
Paul d’Alep, în A Festschrift for Nadia Anghelescu, Éditions de l’Université de Bucarest,
2011, p. 193–214, úi în: Termes étrangers dans le vocabulaire politique et social de Paul
d’Alep, în Polychronion. Profesorului Nicolae βerban Tanaγoca la 70 de ani, Editura
Academiei Române, 2012, p. 235–242.
179
Lentin afirmă: „Le récit du voyage que le Patriarche Macaire (MakƗrynjs)
d’Antioche fit de 1652 à 1659 en Asie Mineure, à Constantinople, en Moldavie, en
Valachie et en Russie a été écrit par son fils, l’archidiacre Paul d’Alep, après 1661” (1997:
37). V. ‫ڍ‬i Kilpatrick 1997: 159; 177, n. 67; Kilpatrick 2009: 269.
180
Procedeu ilustrat ‫ڍ‬i în notele de călătorie ale lui Evliya Çelebi, a‫ڍ‬a cum remarcă
Beckingham în articolul citat, la p. 88: „Some sentences are evidently out of place, when
EvliyƗ has remembered something he should have included in a previous passage”.

70
el a scris în limba greacă o scurtă descriere a Georgiei, tradusă la pu‫ڏ‬ină
vreme în rusă, care se păstrează în manuscris la Arhiva Rusă de Stat a
Actelor Vechi de la Moscova (RGADA)181. Paul a continuat de asemenea să
transcrie noti‫ڏ‬ele din cursul primei călătorii, făcând interpolări182 ‫ڍ‬i adăugiri
de note lămuritoare ‫ڍ‬i detalii care dau textului un aspect oarecum
discontinuu, explicabil prin distan‫ڏ‬a între perioada notării, în timpul
călătoriei, ‫ڍ‬i momentul redactării finale. Astfel, când poveste‫ڍ‬te cum se
săvâr‫ڍ‬ea rânduiala înăl‫ڏ‬ării Panaghiei la Constantinopol, la care a fost
martor în iarna anului 1652 (f. 25r), Paul adaugă un comentariu asupra
evlaviei pe care a văzut-o „în Valahia, în ‫ڎ‬ara Cazacilor ‫ڍ‬i la Moscova”,
unde urma să se afle abia după luna ianuarie 1653. În relatarea slujbei săvâr‫ڍ‬ite
împreună de patriarhul Paisie I al Constantinopolului ‫ڍ‬i patriarhul Macarie III
al Antiohiei, Paul din Alep notează cu aten‫ڏ‬ie detaliile rânduielilor,
comparându-le, către sfâr‫ڍ‬itul călătoriei (sau poate după întoarcerea la
Damasc), nu numai cu ritualul liturgic de la Damasc, ci ‫ڍ‬i cu cel de la
Moscova ‫ڍ‬i din alte ‫ڏ‬inuturi unde călătorise: „Spuneau atunci ‘Să luăm
aminte’, ‘Cu în‫ڏ‬elepciune’, ‘Să luăm aminte’, înainte ca cite‫ڏ‬ul să fi citit
vreo carte dintr-o Epistolă, apoi ‘Cu în‫ڏ‬elepciune’, iar pe urmă [citeau] din
Evanghelie, dacă se citea atunci – peste tot făceau a‫ڍ‬a, până în ‫ڎ‬ara Moscovei”
(f. 24v). La f. 273v, notând calită‫ڏ‬ile lemnului de tisă pe care l-a văzut pe
când se afla la mănăstirea Tismana, Paul afirmă: „[Lemnul de tisă] este
foarte tare ‫ڍ‬i frumos, fac din el ‫ڍ‬i astăzi butoia‫ڍ‬e pentru apă, cu doage de
fier, care nu se strică niciodată. Am luat două de la ei, la plecarea spre Alep,
‫ڍ‬i le mai am ‫ڍ‬i acum”. Nota este introdusă, fără îndoială, după întoarcerea
autorului în Siria. De asemenea, apar în text comentarii cu privire la ‫ڍ‬ederea
în ‫ڎ‬ara Moscovei în sec‫ڏ‬iunea despre prima călătorie în Moldova ‫ڍ‬i Valahia,
înainte de a fi trecut hotarul ‫ڎ‬ării Cazacilor. Cercetătorii care au studiat
scrierea lui Paul din Alep au constatat anumite inconsecven‫ڏ‬e ‫ڍ‬i inadverten‫ڏ‬e
în cronologia faptelor relatate. Vera Tchentsova a făcut comentarii foarte
181
Manuscrisul versiunii ruse, datat 1667, cuprinde 19 file. El a fost descris de
Morozov, Kratkij katalog, p. 44, nr. 123. V. comentariul acestui text la Panchenko 2000:
311–313. V. ‫ڍ‬i P. Žuze, Gruzija v 17 stoletii po izobraženiju patriarha Macarija, în
Pravoslavnyj sobesednik. Izdanije Kazanskoj Duhovnoj Akademii, Kazan, 1905, I, p. 111–127,
441–458; II, p. 66–93; Masalebi me-17 Saukunis Sakartvelos Istoriisatvis. Sakartvelos
Aghtseriloba Shedgenili Pavle Alepoelis Mier („Materiale despre istoria Georgiei în sec. XVII.
Descrierea Georgiei de către Paul din Alep”), text îngrijit, cercetare ‫ڍ‬i comentarii de Nodar
Asatiani (în rusă ‫ڍ‬i georgiană), Col. „Surse străine despre Georgia”, XXXII, Academia de
‫ڌ‬tiin‫ڏ‬e a Georgiei, Tbilisi, Ed. Metsniereba, 1973, 101 p., cu ilustra‫ڏ‬ii (traducerea se află la
p. 69–79).
182
V. defini‫ڏ‬ia la Papahagi, Vocabularul: 123, s.v.

71
interesante privitoare la aparentele „confuzii” ale autorului acestei scrieri în
anumite pasaje, propunând ‫ڍ‬i o explica‫ڏ‬ie politică a impreciziei textului,
care ar fi fost o strategie menită să ascundă scopurile diplomatice ale vizitei
patriarhului Macarie la Curtea ‫ڏ‬arului Alexei I183.
Concluzia la care am ajuns, după ce am parcurs întregul text al scrierii
lui Paul din Alep, este că el a continuat revizuirea ‫ڍ‬i adăugirea lui până la
moartea sa, survenită la Tbilisi în 1669, pe drumul de întoarcere de la
Moscova. Scrierea nu este doar o culegere de note de călătorie, ci a fost
gândită ca un jurnal în care Paul din Alep a dorit să consemneze cuno‫ڍ‬tin‫ڏ‬e
‫ڍ‬i istorii diverse, adunate, poate, în ciornă anterior plecării în călătorie (cronica
patriarhilor Antiohiei, vizitele pastorale ale patriarhului Macarie III),
împreună cu noti‫ڏ‬ele pe care le-a luat zi de zi în timpul călătoriilor pe care
le-a făcut în Europa de est, în Georgia ‫ڍ‬i la Moscova. Din aceste motive am
adoptat formularea „Jurnalul lui Paul din Alep” pentru a mă referi la
întreaga scriere a arhidiaconului sirian.
La fel ca multe alte texte arabe medievale – cre‫ڍ‬tine ori musulmane –
niciunul dintre manuscrisele cunoscute ale Jurnalului nu are un titlu precis,
a‫ڍ‬ezat la început. A‫ڍ‬a cum am men‫ڏ‬ionat, în cataloagele de manuscrise arabe
copiile au primit un titlu conven‫ڏ‬ional, care rezumă con‫ڏ‬inutul textului.
Deoarece traducătorii din secolele al XIX-lea úi al XX-lea au considerat
această scriere un jurnal de călătorie, versiunile în limbi europene au primit
întotdeauna titluri precum Travels..., Voyage... etc., lăsând în plan secund
sec‫ڏ‬iunile care nu se referă la călătoriile patriarhului Macarie dincolo de
hotarele eparhiei sale. După publicarea traducerii lui F. C. Belfour sub titlul
The Travels of Macarius, Patriarch of Antioch..., traducătorii ‫ڍ‬i cercetătorii
următori au dat Jurnalului titluri asemănătoare: la Murkos, Putešestvie
antiohijskago Patriarha Makarija v Rossiju v polovine XVII veka, opisannoe
ego synom arhidiakonom Pavlom Aleppskim; la QusÓanÓƯn al-BƗÎƗ, Nuhbat
min Safrat al-baÓriyark MakƗriynjs al-palabƯ bi-qalam waladi-hi al-šammƗs
Bnjlus; în Bibliothèque des manuscrits Paul Sbath, prêtre syrien d’Alep.
Catalogue (Cairo, 1928–1934): Ri­lat MakƗriyÔs [...] ’ilƗ RnjsiyƗ, „Călătoria
lui Macarie în Rusia” (nr. 1064); la Vasile Radu, Voyage du Patriarche
Macaire d’Antioche. În comentariile ulterioare au mai apărut titlurile: Safrat
al-BaÓrak Makâriyûs, Ri­lat al-baÓriyark MakƗriyÔs al-palabƯ, Journey of
Patriarch MakƗriyÔs the Aleppan. Nu apare însă nicăieri în textul Jurnalului
un derivat al rădăcinii arabe r-­-l, care con‫ڏ‬ine semul „călătorie”, „drum”,
având ca derivat substantival principal cuvântul ri­la(t), „călătorie”. Cât

183
V. Tchentsova 2012: 89–97.

72
prive‫ڍ‬te rădăcina arabă s-f-r, cu acela‫ڍ‬i sens, derivatul safra(t) apare cu
semnifica‫ڏ‬ia de „călătorie” o singură dată, la f. 2r, rândul 7. În celelalte
17 pasaje unde apare (de ex., la f. 119v), cuvântul safar are sensul de
„campanie”, „atac”, „năvală”, „război”. Este probabil că evolu‫ڏ‬ia către
semnifica‫ڏ‬ia „călătorie” a termenului ar. safar, pl. ’asfƗr (prezent, de pildă,
în Introducerea lui QusÓanÓƯn al-BƗÎƗ, la p. 3), a avut loc în secolul al
XVIII-lea. Op‫ڏ‬iunea unora dintre traducători ‫ڍ‬i comentatori pentru termenul
ri­la(t) a fost desigur determinată de existen‫ڏ‬a, în literatura arabă clasică, a
unui gen cu acest nume, în care se încadrează jurnalele ‫ڍ‬i relatările
musulmanilor care au cutreierat Imperiul Arab ‫ڍ‬i mai târziu Imperiul
Otoman. Alături de cel mai cunoscut exemplu, Ri­la lui Ibn BaÓÓnjÓa
men‫ڏ‬ionată mai sus, jurnalul lui Ibn öubayr, celebru călător arab din secolul
al VI-lea, a primit în cataloage, edi‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i comentarii titlul conven‫ڏ‬ional Ri­lat
Ibn öubayr, de‫ڍ‬i titlul plasat la început (de autor sau de un copist ulterior)
este: Tidkarat bi-l-’a®bƗr tan ittifaqƗt al-’asfƗr, „Memoriu al útirilor despre
cele ce s-au petrecut în călătorie”184.
Traducerea mea, prezentată în paginile ce urmează, poartă titlul Jurnal
de călătorie în Moldova γi Valahia (1653–1658) pentru că sec‫ڏ‬iunile din textul
arab editate ‫ڍ‬i traduse în volumul de fa‫ڏ‬ă cuprind, în linii mari, numai aceste
păr‫ڏ‬i ale scrierii lui Paul din Alep. Traducerea completă a acestei scrieri, pe
care o descriu în subcapitolul următor (CONTINUAREA PROIECTULUI),
va purta un titlu amplu, care va evoca nu numai amintirile din călătorie ale
lui Paul din Alep, ci ‫ڍ‬i celelalte sec‫ڏ‬iuni ale scrierii sale, men‫ڏ‬ionate mai sus.

CONTINUAREA PROIECTULUI

Proiectul realizării unei edi‫ڏ‬ii integrale a jurnalului lui Paul din Alep,
înso‫ڏ‬ită de o traducere completă într-o limbă de circula‫ڏ‬ie, a întâmpinat în
primul rând bariera lingvistică. Pe lângă araba literară ‫ڍ‬i dialectul sirian al
secolelor al XVI-lea úi al XVII-lea, această lucrare necesită competen‫ڏ‬e în mai
multe limbi: greacă, turcă osmană, română ‫ڍ‬i rusă. A recunoa‫ڍ‬te cuvintele
ne-arabe apar‫ڏ‬inând acestor limbi, în transcrierea lui Paul din Alep după
pronun‫ڏ‬ia unor vorbitori nativi, este adesea o aventură. Acesta este ‫ڍ‬i motivul
184
V. ms. Universită‫ڏ‬ii din Leyden, 210 p., în The Travels of Ibn Jubayr, edi‫ڏ‬ie de
William Wright, ed. II revăzută de M. J. de Goeje, Leiden, 2007. Op‫ڏ‬iunea pentru termenul ri­la
a fost păstrată ‫ڍ‬i în recenta versiune: The Travels of Ibn Jubayr. The Forgotten Journey of
an Eigtheen Century Traveller to the Hijaz, traducere de El Mustapha Lahlali, Salah Al-Dihan
‫ڍ‬i Wafa Abu Hatab, Londra, 2010.

73
principal pentru care scrierea lui nu a primit încă o astfel de traducere
integrală185. De aceea, am socotit dintotdeauna că proiectul nu poate fi dus la
bun sfâr‫ڍ‬it decât prin eforturile conjugate ale mai multor cercetători din
‫ڏ‬ările cuprinse în periplul ierarhului sirian.
Începând din 2008 se desfă‫ڍ‬oară la Institutul de Studii Sud-Est Europene
al Academiei Române din Bucure‫ڍ‬ti un program de colaborare interna‫ڏ‬ională
care are ca obiectiv o edi‫ڏ‬ie integrală a ms. Paris, cola‫ڏ‬ionat cu ms. Londra ‫ڍ‬i
ms. Sankt-Peterburg, înso‫ڏ‬ită de o traducere în limba engleză, cu note, indici,
bibliografie, hăr‫ڏ‬i ‫ڍ‬i ilustra‫ڏ‬ii. Cele trei echipe implicate în proiect sunt
formate din cercetători din:
1. Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române, Bucure‫ڍ‬ti;
2. Institutul de Manuscrise Orientale al Academiei Ruse de ‫ڌ‬tiin‫ڏ‬e,
Sankt-Peterburg;
3. Institutul de Studii Orientale al Academiei Na‫ڏ‬ionale de ‫ڌ‬tiin‫ڏ‬e a
Ucrainei, Kiev.
Eforturile conjugate ale celor trei echipe vor conduce, pentru prima
dată, la ob‫ڏ‬inerea unei traduceri integrale ‫ڍ‬i riguroase, din limba arabă, cu
identificarea corectă a locurilor, personajelor ‫ڍ‬i evenimentelor petrecute în
fiecare dintre ‫ڏ‬ările vizitate de ierarhii Bisericii Ortodoxe a Antiohiei,
îmbogă‫ڏ‬ită cu note filologice ‫ڍ‬i istorice de mare utilitate cititorului
contemporan. Colaborarea cu Institutul de la Kiev va permite pentru prima
oară cola‫ڏ‬ionarea ms. Paris cu versiunea descoperită de A. E. Krymskyi,
niciodată editată. După încheierea lucrării prezentate mai sus va fi posibilă,
în fine, realizarea unei traduceri integrale a manuscrisului original al
Jurnalului, adnotată ‫ڍ‬i înso‫ڏ‬ită de indice de nume, glosar de termeni arabi
cre‫ڍ‬tini ‫ڍ‬i harta călătoriei. Avem de asemenea inten‫ڏ‬ia de a include în
Anexele acestei noi versiuni un repertoriu al cuvintelor ne-arabe din limbile
greacă, turcă, persană, română, rusă, ucraineană, maghiară etc.

Fără îndoială, traducerea integrală a Jurnalului lui Paul din Alep va

permite istoricilor medievi‫ڍ‬ti ‫ڍ‬i cercetătorilor din domenii diverse să aibă un
acces nemijlocit la scrierea arhidiaconului sirian, care are relevan‫ڏ‬ă sub
185
Într-o notă despre edi‫ڏ‬ia lui Vasile Radu, Hilary Kilpatrick afirma: „What chiefly
deterred me from consulting the Paris Ms. (Arab 6016) was my recognition that I was not
in a position to read it properly. It demands a knowledge not only of classical Arabic and
Syrian dialect, but also of Ottoman Turkish, Byzantine Greek, Rumanian, Russian, and
perhaps Church Slavonic and Ukrainian. Familiarity with the history of Russia, Ukraine
and Romania in the 17th century and the organization and worship of the Orthodox Church
is also an asset” (Kilpatrick 1997: 158–159, n. 9).

74
nenumărate aspecte: pentru istoria tuturor Bisericilor despre care dă informa‫ڏ‬ii
în notele sale, pentru istoria politică a ‫ڏ‬inuturilor vizitate, pentru cunoa‫ڍ‬terea
a‫ڍ‬ezămintelor religioase, a vie‫ڏ‬ii de zi cu zi la Curte, în mănăstiri ori în ora‫ڍ‬e ‫ڍ‬i
sate, a compozi‫ڏ‬iei etnice, a aspectului geografic al ‫ڏ‬ărilor traversate de
călătorii levantini, a datinilor ‫ڍ‬i obiceiurilor culinare ale diverselor popoare
întâlnite, a muzicii locale etc. Sarcina filologului arabist, a‫ڍ‬a cum am avut-o
în vedere în lucrarea de fa‫ڏ‬ă, este să ofere istoricilor materialul documentar
nealterat ‫ڍ‬i inteligibil, transferând în limba română, cu fidelitate úi cursivitate,
mesajul autorului – în cazul de fa‫ڏ‬ă, un reprezentant de frunte al culturii
arabe creútine din Siria otomană.
Unul dintre cele mai relevante comentarii cu privire la Jurnalul lui
Paul din Alep este acela al lui Alexandru Odobescu în lucrarea sa
AntichităĠile JudeĠului Romanaεi (p. 125, nota 1): „Această foarte interesantă
carte, din care dl. B. P. Hasdeu a reprodus române‫ڍ‬te o parte în Arhiva
istorică a României [...], ne este cunoscută prin traduc‫ڏ‬iunea ei engleză [...].
Nicăieri ‫ڏ‬ara noastră, cum era prin mijlocul secolului al XVII-lea, nu este
descrisă cu mai multe amănunte. Această scriere ar merita să fie tradusă din
nou, de pe original, de o persoană care să cunoască totodată limba ‫ڍ‬i istoria
României, căci lipsa acestor cuno‫ڍ‬tin‫ڏ‬e a indus pe traducătorul englez în
multe erori ‫ڍ‬i confuziuni”. În 1967 Radu Cre‫ڏ‬eanu, unul dintre cei mai aten‫ڏ‬i
cercetători ai notelor lui Paul din Alep, î‫ڍ‬i exprima speran‫ڏ‬a că se va alcătui
cândva o traducere cu caracter ‫ڍ‬tiin‫ڏ‬ific, întocmită pe baza manuscrisului
arab. La un veac după aprecierile exprimate de Odobescu, Virgil Cândea î‫ڍ‬i
încheia astfel comentariile la traducerea românească din Călători VI: „Aussi,
est-ce un devoir tout tracé pour les arabisants roumains que de nous donner la
version complète et scientifique de cette œuvre” (Cândea 1978: 314).
A‫ڍ‬adar, am început proiectul schi‫ڏ‬at în paginile anterioare la îndemnul
tatălui meu, Virgil Cândea (m. 16 februarie 2007), care mi-a pus la dispozi‫ڏ‬ie
competen‫ڏ‬ele sale vaste de istoric medievist ‫ڍ‬i biblioteca sa bogată, ajutându-mă
continuu, cu părintească exigenĠă. Consider că acest proiect este pe cale să
se realizeze, înfă‫ڏ‬i‫ڍ‬ând cititorilor edi‫ڏ‬ia ‫ڍ‬i traducerea de fa‫ڏ‬ă ca un prim pas
pe această cale.

75

 NOTĂ ASUPRA EDI‫ڎ‬IEI

Ca ‫ڍ‬i în precedentele edi‫ڏ‬ii de manuscrise arabe cre‫ڍ‬tine pe care le-am

întocmit1, am urmat în edi‫ڏ‬ia de fa‫ڏ‬ă o metodologie pe care am stabilit-o pe
temeiul lucrărilor unor speciali‫ڍ‬ti în descrierea codicologică ‫ڍ‬i editarea
textelor arabe, îndeosebi ale celor cre‫ڍ‬tine2. Metoda adoptată este aceea a
unei edi‫ڏ‬ii diplomatice3, care prezintă un manuscris-sursă, ales, dintre cele
disponibile, pentru că este cel mai aproape de completitudine (cel mai lung),
cel mai vechi (cunoscut) ‫ڍ‬i cel mai bogat (ca note marginale ori adăugiri).
Manuscrisul-sursă pe care l-am ales, ‫ڏ‬inând seama ‫ڍ‬i de analiza lui Vasile
Radu (comentată mai sus), a fost comparat cu cele două manuscrise păstrate
la Londra ‫ڍ‬i Sankt-Peterburg.
Am urmat, în general, metoda lui Vasile Radu: ediĠia de fa‫ڏ‬ă prezintă
textul ms. Arabe 6016 al BnF, Paris (siglat „P”), cu men‫ڏ‬ionarea, în notele
de subsol, a diferen‫ڏ‬elor constatate în copia din 1699 de la Institutul de
Manuscrise Orientale din Sankt-Peterburg (siglată SPb) ‫ڍ‬i în cea de la British
1
V. Feodorov, Chronique: 3–71; Dimitrie Cantemir, The Salvation Of The Wise Man
And The Ruin Of The Sinful World (SalƗh al-hakƯm wa-fasƗd al-‘Ɨlam al-damƯm), edi‫ڏ‬ie,
traducere engleză ‫ڍ‬i note de Ioana Feodorov, Editura Academiei Române, Bucureúti, 2006.
V. ‫ڍ‬i Feodorov 2005.
2
În mod special: 6alƗ­uddƯn Al-Munajjed, Règles pour l’édition des textes arabes,
„Mélanges de l’Institut Dominicain d’Études Orientales du Caire”, Cairo, nr. 3/1956,
p. 359–374; Samir Khalil Samir, Méthode d’édition des textes arabes chrétiens, în Samir
Khalil Samir, Le traité de l’Unité..., p. XIV–XVII, 79–91; idem, Actes du premier congrès
international d’études arabes chrétiennes (Goslar, septembre 1980), „Orientalia Christiana
Analecta”, Pontificio Istitutum Studiorum Orientalium, Roma, 218, 1982, p. 74–85; Adam
Gacek, The Arabic Manuscript Tradition. A Glossary of Technical Terms and
Bibliography, Leiden – Boston – Köln, 2001, ed. II, 2012; idem, Supplement, Leiden –
Boston, 2012; idem, The Arabic Manuscript Tradition. A Vademecum for Readers, Leiden –
Boston, 2012.
3
V. D. Russo, Critica textelor γi tehnica ediεiilor, în Studii istorice greco-române.
Opere postume, II, Bucure‫ڍ‬ti, 1939, p. 545–679; Dan Simonescu, Editarea critică a textelor
vechi, „Limba română”, X, 1961, nr. 1, p. 68–75; Vladimir Drimba, EdiĠie diplomatică úi
ediĠie critică, „Memoriile SecĠiei de ùtiinĠe Filologice, Literatură úi Arte”, Bucureúti, S. IV,
t. VII, 1985, p. 85–92.
Library, Londra (siglată L)4. Am precizat în fiecare notă de subsol, prin
siglă, la care dintre manuscrise se referă comentariul respectiv.
A‫ڍ‬a cum am men‫ڏ‬ionat, pentru versiunea integrală a edi‫ڏ‬iei arabe
cola‫ڏ‬ionarea ms. Paris (Arabe 6016) cu ms. Sankt-Peterburg este în desfă‫ڍ‬urare,
fiind realizată de Prof. dr. Serghei Frantsouzoff, ‫ڍ‬eful Departamentului
pentru Orientul Apropiat ‫ڍ‬i Mijlociu al Institutului de Manuscrise Orientale
al Academiei Ruse de ‫ڌ‬tiin‫ڏ‬e din Sankt-Peterburg, cu colaborarea Conf. dr.
Constantin Panchenko (Universitatea din Moscova, Sec‫ڏ‬ia de Limbă Arabă).
Am primit acordul acestora pentru a insera în edi‫ڏ‬ia de fa‫ڏ‬ă o mică parte
dintre informa‫ڏ‬iile rezultate în urma cola‫ڏ‬ionării (marcate în notele de subsol
„SPb”). Acestea privesc numai varia‫ڏ‬iile majore de grafie, care prezintă o
lectură diferită de aceea din ms. Arabe 6016 editat de mine, îngăduind
îndreptări de con‫ڏ‬inut. Am socotit de asemenea utile informa‫ڏ‬iile despre
pasajele care lipsesc din ms. Sankt-Peterburg. Le mul‫ڏ‬umesc colegilor ru‫ڍ‬i
pentru acordul de a prelua aceste informa‫ڏ‬ii în volumul de fa‫ڏ‬ă.
Serghei Frantsouzoff ‫ڍ‬i Yulia Petrova (cercetătoare la Institutul de
Studii Orientale al Academiei de ‫ڌ‬tiin‫ڏ‬e a Ucrainei, Kiev) m-au ajutat la revizia
finală a textului arab editat de mine după ms. Arabe 6016 al BnF, Paris. Le
păstrez amândurora o vie recuno‫ڍ‬tin‫ڏ‬ă.
‫ڎ‬inând seama că manuscrisul original al Jurnalului lui Paul din Alep
nu a fost încă descoperit, comentariile privitoare la forma grafică a
manuscrisului-sursă nu aduc decât informa‫ڏ‬ii privitoare la op‫ڏ‬iunile
copistului. Am preluat în notele de subsol numai distinc‫ڏ‬iile de fond sau de
con‫ڏ‬inut dintre ms. P ‫ڍ‬i ms. SPb ‫ڍ‬i L: edi‫ڏ‬ia de fa‫ڏ‬ă este realizată printr-o
transcriere interpretativă, fără a modifica însă inutil aspectul textului
original5. În subsolul textului arab am notat a‫ڍ‬adar numai diferenεele
semnificative privitoare la: omisiuni sau schimbări de consoane care
alterează sensul cuvântului; omisiuni de cuvinte sau propozi‫ڏ‬ii; adăugiri;
repeti‫ڏ‬ii (ditografii); forma de sg. în loc de forma de pl., sau invers; înlocuiri
de pronume; ‫ڍ‬tersături; note marginale. Notele de subsol sunt introduse de
men‫ڏ‬iunea „În ms.”, cu referire la ms. Paris (dacă nu este men‫ڏ‬ionat alt
manuscris). Cuvintele scrise deasupra rândului sunt marcate în notă: supra.
Nu am notat în subsol deosebirile strict formale (ortografice sau morfologice)
dintre ms. P ‫ڍ‬i celelalte două (SPb ‫ڍ‬i L), care nu determină deosebiri de
4
Cf. ‫ڍ‬i Drimba, op. cit., p. 88: „[...] editorul alege ‫ڍ‬i publică o singură versiune, ‫ڍ‬i
anume ultima sau cea mai apropiată de original, diferen‫ڏ‬ele pe care le prezintă fa‫ڏ‬ă de
aceasta celelalte versiuni fiind men‫ڏ‬ionate în aparatul critic”.
5
Metodă folosită ‫ڍ‬i în edi‫ڏ‬iile române‫ڍ‬ti, vezi, de pildă, Virgil Cândea, Notă asupra
ediεiei, în Dimitrie Cantemir, Divanul, edi‫ڏ‬ie de Virgil Cândea, Bucure‫ڍ‬ti, Editura Minerva,
1969, p. CIII.

78
sens, op‫ڏ‬iunile diferite ale copi‫ڍ‬tilor pentru un mod de notare sau altul
pentru consoana hamza, pentru mărcile cazuale, pentru prezen‫ڏ‬a sau absen‫ڏ‬a
punctelor diacritice la tƗ marbnjÓa ‫ڍ‬i yƗ’ final, transcrierea diferită a numelor
străine, întrebuin‫ڏ‬area lui hƗ’ în loc de tƗ’ ‫ڍ‬i invers, ezitările în scrierea unor
cuvinte, plasarea mărcii cazuale (tanwƯn) la unele cuvinte (inconsecvent),
trunchierea cuvintelor la capăt de rând, cu scrierea finalului cuvântului în
margine, erorile întâmplătoare datorate neaten‫ڏ‬iei6 etc. Aceste deosebiri
dezvăluie forma‫ڏ‬ia profesională ‫ڍ‬i educa‫ڏ‬ia diferită a copi‫ڍ‬tilor celor trei
manuscrise, dar ele nu au consecin‫ڏ‬e asupra con‫ڏ‬inutului textului. Am
re‫ڏ‬inut totu‫ڍ‬i inversiunile de cuvinte7, care ar putea avea relevan‫ڏ‬ă, în
măsura în care reflectă op‫ڏ‬iunea copistului cu privire la întâietatea unui
element sau al altuia din sintagma respectiva. Se remarcă faptul că stilul
ortografic ‫ڍ‬i gramatical al copi‫ڍ‬tilor acestor manuscrise reflectă cu o
consecven‫ڏ‬ă pronun‫ڏ‬ată trăsăturile specifice limbii ‫ڍ‬i grafiei cre‫ڍ‬tinilor arabi,
pe care le-am detaliat în Nota editorului din versiunea arabă a Divanului
cantemirian8 (v. infra).
În ce prive‫ڍ‬te transcrierea textului, potrivit op‫ڏ‬iunii pe care am făcut-o
adoptând viziunea modernă asupra trăsăturilor specifice arabei medii vorbite
‫ڍ‬i scrise de cre‫ڍ‬tinii din Levant (v. supra, ASPECTE DE LIMBĂ), edi‫ڏ‬ia de
fa‫ڏ‬ă este o oglindă cât se poate de fidelă a manuscrisului de la Paris (P),
fără nicio tentativă de „îndreptare” sau de „modernizare” a textului9. Am
păstrat forma fizică a scrierii, fără a modifica ortografia, dar lăsând deoparte
semnele fără valoare fonetică ori morfologică, inserate de copist ca elemente
caligrafice goale de con‫ڏ‬inut (ilustrare, în varianta copi‫ڍ‬tilor cre‫ڍ‬tini, a horror
vacui din arta caligrafică islamică). Copistul ms. Paris folose‫ڍ‬te trefla
(trifoiul) la final de paragraf, o inimă întoarsă la final de frază, precum ‫ڍ‬i
alte semne cu rol ornamental10.
6
Evident, există în toate copiile folosite erori paleografice, în sensul de erori de
lectură provocate de prezen‫ڏ‬a în textul-model a unei forme de literă, a unei ligaturi, abrevieri etc.
necunoscute sau gre‫ڍ‬it interpretate de copist (v. Papahagi, Vocabularul: 122, s.v.).
7
V. defini‫ڏ‬ia „inversiunii” la Papahagi, Vocabularul: 123, s.v.
8
În Dimitrie Cantemir, The Salvation of the Wise Man and the Ruin of the Sinful
World (6alƗ­ al-­akƯm wa-fasƗd al-‘Ɨlam al-damƯm), Bucureúti, Editura Academiei
Române, 2006, p. 71–74.
9
A‫ڍ‬a cum recomanda SamƯr la p. XV din articolul său din 1980, men‫ڏ‬ionat anterior.
Jérôme Lentin ‫ڍ‬i-a definit astfel viziunea: „(...) On s’est efforcé de faire une lecture aussi
‘naïve’ que possible des textes; leur faire confiance, si l’on peut dire, en faisant abstraction
de toute lecture normative (c’est-à-dire en référence à la norme classique), nous a paru le
meilleur moyen de pouvoir identifier, par l’analyse interne, les phénomènes et les normes
qui leur sont propres”, cf. Lentin 1997: 25–26.
10
Semnele care nu au putut fi reproduse prin fonturile standard ale programelor de
prelucrare de text nu sunt redate în edi‫ڏ‬ia de fa‫ڏ‬ă.

79
 Următoarele trăsături recurente de grafie ‫ڍ‬i morfologie sunt caracteristice
textului din ms. Paris11:
1. Vocalele sunt marcate rar. Acolo unde apar, ele au adesea rol
caligrafic ‫ڍ‬i nu reflectă fonologia cuvântului. De aceea, nu am păstrat
vocalizarea, ci am restituit doar vocala waw în cuvintele cu formă de pasiv.
Cuvintele încheiate în alif madd sunt cel mai adesea adjective cu func‫ڏ‬ie
adverbială, care în araba clasică ar fi primit tanwƯn (semn cazual) de
Acuzativ.
2. Consoana hamza este înlocuită cel mai adesea cu suportul ei fonetic,
cf. observa‫ڏ‬iilor lui Lentin (1997: 109 ‫ڍ‬. urm.) ‫ڍ‬i Blau (GCA I: 83–105). Apare
sporadic în pozi‫ڏ‬ie ini‫ڏ‬ială, în cuvinte cu schemă de elativ.
3. Consoanele interdentale t ‫ڍ‬i d sunt înlocuite adesea cu perechea lor, t
‫ڍ‬i respectiv d (din „hipercorectitudine”, potrivit lui Lentin 1997: 82–83), iar
l este înlocuită cu Ÿ. Am marcat în note de subsol aceste modificări, acolo
unde cuvântul din text este greu de recunoscut.
4. Am păstrat grafia numelor proprii străine ‫ڍ‬i a cuvintelor ne-arabe
scrise inconsecvent, de ex., „Vasile”: FƗsƯlƯ, FƗsƯl, BƗsƯl, iar „‫ڌ‬tefăni‫ڏ‬ă”:
IstƯfƗnƯ, IstƯfƗnitsƗ, IstƯfƗnisƗ.
5. Copi‫ڍ‬tii ms. Paris ‫ڍ‬i ms. Sankt-Peterburg par să fi fost cei mai
iscusi‫ڏ‬i ‫ڍ‬i mai educa‫ڏ‬i dintre copi‫ڍ‬tii celor trei manuscrise luate în
considera‫ڏ‬ie. Ei cunosc caracterele p ( ̟ ) ‫ڍ‬i v ( ‫) ׃‬, pe care le-am păstrat,
precum ‫ڍ‬i limba greacă: apar în text numeroase pasaje, unele de 3–4 rânduri,
care redau cuvinte, fraze sau pasaje din slujbele biserice‫ڍ‬ti.
În substantivele ‫ڍ‬i adjectivele arabe am marcat articolul hotărât prin al-
fără a ‫ڏ‬ine seama dacă urmează o consoană „solară” sau una „lunară”12.
Men‫ڏ‬ionez că în situa‫ڏ‬ia în care cuvântul articulat începe cu o consoană
solară (t, t, d, d, r, z, s, š, Ñ, Ó, l, l, n) în pronun‫ڏ‬ie consoana respectivă va
înlocui „l” din articolul hotărât al- (de ex., As-SƗyeƥ).
În textul arab am subliniat cu o linie cuvintele socotite importante de
către copist, care în manuscris apar cu o linie trasată deasupra („supraliniere”,
v. Papahagi, Vocabularul: 125). Au primit acest tratament în general: primul
cuvânt al comentariilor intercalate de autor, cuvintele ‫ڍ‬i numele proprii
străine, numele de persoane, localită‫ڏ‬i, forme de relief, data (ziua, anul),
11
Foarte asemănătoare cu acelea ale versiunii arabe a Divanului, v. D. Cantemir, The
Salvation of the Wise Man..., p. 71–76. Am renun‫ڏ‬at la marcarea în note de subsol a
grafiilor particulare ale unor cuvinte frecvente în araba medie a cre‫ڍ‬tinilor din Levant, a‫ڍ‬a
cum am procedat în edi‫ڏ‬ia versiunii arabe a scrierii lui Dimitrie Cantemir, Divanul, socotind
că nu este utilă cititorilor care nu cunosc limba arabă. Această sugestie mi-a fost făcută de
Klaus-Peter Todt ‫ڍ‬i Carsten-Michael Walbiner în recenzia lor la edi‫ڏ‬ia men‫ڏ‬ionată, publicată
în „Collectanea Christiana Orientalia”, Córdoba – Beirut, 2008, nr. 5, p. 474–477.
12
V. George Grigore, Limba arabă – pronunĠie úi scriere, Bucureúti, 2002, p. 54–56.

80
cuvintele: tawdan, „să ne întoarcem [la ce spuneam]”, matnƗ, „adică”, ’itlam,
„află”, „să ‫ڍ‬tii” etc.13
Am subliniat cu două linii cuvintele care sunt scrise cu cerneală ro‫ڍ‬ie
în ms. Paris, în măsura în care calitatea copiei disponibile mi-a permis să
văd acest lucru.
Cuvintele marcate cu bold sunt scrise în manuscris cu litere mai mari
decât în mod obi‫ڍ‬nuit, op‫ڏ‬iune proprie numai unuia dintre copi‫ڍ‬ti.
Trecerea de la o filă la alta în ms. Paris este marcată în text, între // //,
cu precizarea numărului filei (r – recto sau v – verso).
Capitolele nu au titluri, dar sunt inserate în margine note explicative,
pe care to‫ڏ‬i traducătorii anteriori le-au transcris ca titluri (nu totdeauna la locul
potrivit). Am păstrat ‫ڍ‬i în edi‫ڏ‬ia de fa‫ڏ‬ă acest sistem, încadrând notele marginale
în croúete < > ‫ڍ‬i plasându-le la începutul acelui paragraf la care se referă.
Uneori ele sunt, însă, adăugiri ale copistului, cuprinzând chiar ‫ڍ‬i câteva rânduri,
greu de descifrat. Acolo unde în ms. Paris notele sunt obscure, restituirea lor
s-a făcut după manuscrisul SPb, care prezintă toate notele clar, în margine.
Am plasat în Traducere între acolade ^ ` scurte explicaĠii cu privire la
fragmentele neincluse în versiunea de faĠă, pentru a păstra cursivitatea relatării.
Am segmentat textul prin alineate acolo unde autorul a schimbat ideea.
În traducere am dat prioritate redării conεinutului semantic, fa‫ڏ‬ă de
formă, păstrând stilul ‫ڍ‬i topica în măsura în care cursivitatea traducerii nu a
fost afectată. Am urmat recomandările lui D. Russo în studiul său citat
(p. 616–618), urmărind să prezint un text în care sensul să fie cât mai clar,
accesibil ‫ڍ‬i fluent. Am completat a‫ڍ‬adar, adăugând cuvinte plasate între
paranteze drepte [ ], pasajele lacunare ori obscure, am întregit numele unor
personaje sau ale unor sfin‫ڏ‬i etc. Am precizat, tot prin complinire, ‫ڍ‬i sensul
cuvântului Al-Sayyid, „Domnul”, atunci când autorul se referă la Iisus
Hristos ‫ڍ‬i nu la Dumnezeu Tatăl – de pildă, când descrie frescele mănăstirilor
din Moldova, unde pe bolta naosului era zugrăvită îndeob‫ڍ‬te, la acea vreme,
icoana Mântuitorului ‫ڍ‬i nu a Tatălui Ceresc (până în secolul al XVIII-lea)14.
Am dat detalii de tip istoric ‫ڍ‬i filologic în notele de subsol (despre
con‫ڏ‬inutul acestora v. supra, Studiu introductiv, sec‫ڏ‬iunea O NOUĂ
EDI‫ڎ‬IE, O NOUĂ TRADUCERE). Sunt siglate în note numele colegilor
care au contribuit la completarea datelor. Pentru aceste informa‫ڏ‬ii, precum ‫ڍ‬i
pentru titlurile siglate ale scrierilor la care se face referire repetat în notele de

13
În traducerea românească am marcat prin scriere cursivă cuvintele importante
subliniate de copist („Însemnare”, „Să ne întoarcem” etc., nu ‫ڍ‬i numele de locuri ori
persoane, care se regăsesc în Indici).
14
Datorez această sugestie dlui Academician Răzvan Theodorescu.

81
subsol, v. ABREVIERI ‫ڌ‬I SIGLE. Informa‫ڏ‬iile preluate din vol. VI al seriei
Călători străini despre δările Române sunt marcate: Călători VI.
Lista de lucrări cuprinsă în capitolul ALTE SURSE CITATE constituie,
împreună cu titlurile siglate (incluse în ABREVIERI ‫ڌ‬I SIGLE), prima
bibliografie, încă incompletă, a edi‫ڏ‬iilor, traducerilor, studiilor ‫ڍ‬i altor
contribu‫ڏ‬ii însemnate pentru cunoa‫ڍ‬terea Jurnalului lui Paul din Alep. Prin
Serviciul de împrumut interna‫ڏ‬ional al Bibliotecii Academiei Române am
ob‫ڏ‬inut numeroase căr‫ڏ‬i ‫ڍ‬i articole importante pentru redactarea notelor ‫ڍ‬i
comentariilor la textul arab, cu asisten‫ڏ‬a amabilă ‫ڍ‬i eficientă a Florinei Popa.
Claudia Nichita (Biblioteca Academiei Române – Sala de lectură „Virgil
Cândea”) ‫ڍ‬i Liliana Deac (Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei
Române) m-au ajutat, în tot cursul realizării acestei lucrări, să rezolv
chestiuni legate de completarea ‫ڍ‬i verificarea surselor bibliografice, de
tehnoredactarea ‫ڍ‬i unificarea textului. Le mul‫ڏ‬umesc din nou tuturor.
Pentru a urmări cronologia acestei scrieri trebuie să se ‫ڏ‬ină seama de
modul cum în‫ڏ‬elegeau cre‫ڍ‬tinii din Biserica Antiohiană în secolul al XVII-lea
trecerea timpului ‫ڍ‬i diviziunile anului ‫ڍ‬i ale zilei. Astfel, cronologia lui Paul din
Alep urmează calendarul bizantin, potrivit căruia anii sunt număra‫ڏ‬i de la
Facerea lumii, nu de la Na‫ڍ‬terea lui Iisus, iar anul începe la 1 septembrie ‫ڍ‬i
se încheie la 31 august („anul bizantin”)15. Caracteristic textelor grece‫ڍ‬ti,
literaturii arabe cre‫ڍ‬tine ‫ڍ‬i altor literaturi ortodoxe, inclusiv aceea rusă până la
reforma calendarului impusă de Petru cel Mare (1 ianuarie 1700), sistemul
este urmat ‫ڍ‬i de Paul din Alep, de exemplu la f. 48v: „În ajunul zilei de
miercuri, când cădea 1 septembrie, începutul anului 7162 de la Facere”
(textual: sanat...li-l-‘Ɨlam, „anul....al Lumii”). Astfel, Jurnalul cuprinde anii
1652–1659 d. Hr. sau 7159–7167 de la Facere16. Reamintesc că pentru a
transforma datele erei bizantine („văleatul”, în documentele române‫ڍ‬ti
vechi) în datele erei noastre (d. Hr.) trebuie să scădem 5508 ani din anul de
la Facere, dacă data a căzut între 1 ianuarie ‫ڍ‬i 31 august, ‫ڍ‬i 5509 ani dacă
data a căzut între 1 septembrie ‫ڍ‬i 31 decembrie.
În cursul anului zilele ‫ڍ‬i lunile sunt însemnate în raport cu praznicele
împărăte‫ڍ‬ti, cu referiri permanente la duminicile de la Pa‫ڍ‬te, de la Rusalii ‫ڍ‬i
15
V. Documente privind istoria României (DIR), Introducere, vol. I, Bucure‫ڍ‬ti, 1956,
p. 405–407.
16
Referirile la „anul de la Hegira” (ar. hi÷rƯ), adică de la exilul Profetului Mu­ammad
de la Mekka la Medina în anul 622 d. Hr., dată care stă la baza calendarului musulman, apar
numai în partea de început a scrierii lui Paul din Alep, care cuprinde istoricul Bisericii
Antiohiene. Printre sursele la care a făcut apel arhidiaconul sirian pentru a întocmi această
cronică trebuie să fi fost ‫ڍ‬i documente de cancelarie ale stăpânirii otomane.

82
de la Na‫ڍ‬terea Domnului. Am marcat în text trecerea de la un an la altul
după datarea modernă, la 1 ianuarie, întrucât această dată, ca ‫ڍ‬i aceea de
31 decembrie, trec adesea nesemnalate de călătorul sirian. Notarea exactă a
fiecărei date însemnate de arhidiaconul sirian ar necesita repetarea tuturor
praznicelor sfin‫ڏ‬ilor de peste an, pe parcursul celor 7 ani de călătorie.
Timpul zilei urmează diviziunile zilei liturgice: o zi este intervalul de
timp dintre două seri consecutive17. Prin urmare, sărbătorirea ‫ڍ‬i slujba zilei
liturgice ‫ڍ‬i a praznicelor începe cu vecernia din ajun, a doua dintre Laudele
biserice‫ڍ‬ti. Sub acest aspect scrierea lui Paul din Alep este în perfectă
consonan‫ڏ‬ă cu cele ale greco-ortodoc‫ڍ‬ilor din întregul spa‫ڏ‬iu post-bizantin.
Împăr‫ڏ‬irea zilei (cele 12 ore de la răsărit la apus) în „ceasuri”, pe care
evreii au adoptat-o de la asirieni, fiind apoi preluată de întregul Levant, este
următoarea:
Ceasul I, primele trei ore după răsărit (6–9, în preajma echinoc‫ڏ‬iilor);
Ceasul III, a doua parte a dimine‫ڏ‬ii (9–12);
Ceasul VI, al treilea sfert, după ora 12 (către amiază);
Ceasul IX, ultimul sfert, seara, pentru prima Laudă (15–18).
Sunt consemnate de asemenea în text Laudele biserice‫ڍ‬ti ale zilelor de
rând (lucrătoare), începând de la cea de seară: vecernia, pavecerni‫ڏ‬a, utrenia ‫ڍ‬i
ceasurile18.
Calendarul, diviziunile zilei ‫ڍ‬i timpurile liturgice la care se referă Paul
din Alep sunt mărturii ale con‫ڍ‬tientizării identită‫ڏ‬ii comune a cre‫ڍ‬tinilor greco-
ortodoc‫ڍ‬i din Siria ‫ڍ‬i din celelalte ‫ڏ‬inuturi levantine. Tot a‫ڍ‬a, este grăitor
faptul că pentru a se referi la capitala Imperiului Otoman Paul din Alep
folose‫ڍ‬te preponderent numele „Constantinopol” (ϪϴϨϴτϨτδϘϟ΍, Al-QusÓanÓƯniyya)
‫ڍ‬i foarte rar Istanbul (ϝϮΒϨτγ΍, IsÓanbnjl).
Pentru toate împrumuturile ‫ڍ‬i cuvintele străine transcrise de Paul din
Alep, care reflectă atât cuno‫ڍ‬tin‫ڏ‬ele sale de limbă, cât ‫ڍ‬i interesul lui pentru
înregistrarea cât mai multor cuvinte noi, utile cititorilor săi sirieni, am inserat
comentarii în notele de subsol la prima ocurenεă, precizând etimologia,
semnifica‫ڏ‬iile ‫ڍ‬i echivalentele din alte limbi.
În ceea ce prive‫ڍ‬te punctua‫ڏ‬ia, situa‫ڏ‬ia este similară altor texte arabe
cre‫ڍ‬tine ale epocii: copistul folose‫ڍ‬te virgula în loc de punct, o inserează
adesea fără sens, întrerupând fluxul logic al frazei, iar la finalul paragrafelor
17
Cf. căr‫ڏ‬ii vechi-testamentare a Facerii, unde zilele sunt numărate începând cu
seara: „‫ڌ‬i a fost seară ‫ڍ‬i a fost diminea‫ڏ‬ă: ziua întâia” (Facerea I, 5). Cf. ‫ڍ‬i Leviticul,
XXIII, 32: „Să posti‫ڏ‬i din seara zilei a noua a lunii; din acea seară până în seara zilei a
zecea a lunii să prăznui‫ڏ‬i odihna voastră”.
18
V. Brani‫ڍ‬te, Liturgica: 158–160.

83
o omite adesea. Întrucât punctua‫ڏ‬ia textului-sursă nu are relevan‫ڏ‬ă stilistică,
edi‫ڏ‬ia de fa‫ڏ‬ă respectă punctua‫ڏ‬ia corectă, potrivită cu logica frazei, în măsura
în care a fost posibilă restituirea ei.
În transcrierile din limba arabă am aplicat normele din Index
translationum, adoptate de UNESCO, norme care se bazează pe standardele
Organiza‫ڏ‬iei Interna‫ڏ‬ionale pentru Standardizare (ISO). Un tabel al Transcrierii
alfabetului arab apare la finalul acestei Note. Cuvintele grece‫ڍ‬ti sunt transcrise
după forma din manuscris, precizând în note deformările survenite la transferul
în arabă.
Am redat numele autorului sub forma „Paul”, ‫ڍ‬i nu „Pavel”, deoarece în
limba arabă acest nume (de origine greacă) are forma veche BnjluÑ ‫ڍ‬i forma
modernă Bnjlus (cu pronun‫ڏ‬ia, în araba cre‫ڍ‬tinilor levantini, Bnjlos).
Pentru lămurirea unor pasaje obscure, a identită‫ڏ‬ii unor personaje, a
localizării unor ora‫ڍ‬e, a datării unor evenimente, precum ‫ڍ‬i pentru îmbogă‫ڏ‬irea
surselor citate am primit ajutorul pre‫ڏ‬ios al Prof. Andrei Pippidi, căruia îi
păstrez o adâncă recuno‫ڍ‬tin‫ڏ‬ă.
Grafia ‫ڍ‬i transcrierea cuvintelor ‫ڍ‬i pasajelor în limba greacă,
corectarea, în note, a grafiei defectuoase a copiútilor, etimologiile termenilor
ecleziastici bizantini, datele privitoare la împăra‫ڏ‬ii ‫ڍ‬i ierarhii greci evoca‫ڏ‬i de
Paul din Alep au fost verificate úi completate de colegul meu Mihai ‫ڎ‬ipău,
cercetător la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române,
căruia îi mul‫ڏ‬umesc în mod deosebit.
Conf. dr. Andreea Dunaeva, de la Facultatea de Filologie a Universită‫ڏ‬ii
Bucure‫ڍ‬ti, Sec‫ڏ‬ia de Limba Rusă, mi-a pus la dispozi‫ڏ‬ie, din surse ruse‫ڍ‬ti,
informa‫ڏ‬iile necesare pentru identificarea unor personaje ‫ڍ‬i locuri, a verificat
numeroase pasaje în traducerea rusă a lui G. A. Murkos ‫ڍ‬i mi-a oferit
permanent asisten‫ڏ‬ă în clarificarea unor detalii din textul arab prin prisma
interpretărilor, cel mai adesea corecte, ale traducătorului de origine siriană.
Îi sunt foarte recunoscătoare pentru ajutorul ei continuu în cursul realizării
acestui proiect.
Carmen Cocea, absolventă a Sec‫ڏ‬iei de Limba Arabă a Universită‫ڏ‬ii
Bucure‫ڍ‬ti, în prezent referent de specialitate la Ministerul Afacerilor
Externe, a comparat o parte din manuscrisul de la Paris cu celelalte două
folosite în această edi‫ڏ‬ie, pentru a verifica exactitatea textului final. Îi sunt
recunoscătoare pentru eforturile depuse.
Îmi exprim gratitudinea fa‫ڏ‬ă de to‫ڏ‬i cei care au avut bunăvoin‫ڏ‬a de a
citi, integral sau par‫ڏ‬ial, versiunea nedefinitivă a traducerii române‫ڍ‬ti ori a
edi‫ڏ‬iei manuscrisului arab, sugerându-mi îndreptări ‫ڍ‬i adăugiri importante:
Acad. Dan Berindei; Acad. Răzvan Theodorescu; Prof. dr. George Grigore,
coordonatorul Sec‫ڏ‬iei de Limbă ‫ڍ‬i Literatură Arabă a Universită‫ڏ‬ii Bucure‫ڍ‬ti,

84
directorul Centrului de Studii Arabe; Prof. asoc. dr. Alexander Treiger,
Programul de Studii Religioase, Universitatea Dalhousie, Canada; Luiza
Barcan, critic de artă ‫ڍ‬i realizator TV; Simona Pelin; Horia Dobo‫ڍ‬, arabist,
redactor la Sec‫ڏ‬ia Arabă a Radio România Actualită‫ڏ‬i. Părintele Policarp
Chi‫ڏ‬ulescu, arhimandrit la Mănăstirea Radu-Vodă din Bucure‫ڍ‬ti ‫ڍ‬i director
al Bibliotecii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a citit cu
neîntrecută grijă ‫ڍ‬i pricepere întreaga traducere românească, propunându-mi
preĠioase îndreptări ale unor formulări privitoare la rânduieli, slujbe ‫ڍ‬i scrieri
liturgice. Îi adresez ‫ڍ‬i pe această cale multe mul‫ڏ‬umiri pentru bunăvoin‫ڏ‬ă ‫ڍ‬i
răbdare.
Păstrez o vie recuno‫ڍ‬tin‫ڏ‬ă tuturor celor cărora le datorez cuno‫ڍ‬tin‫ڏ‬ele
mele de limbă ‫ڍ‬i literatură arabă. Această lucrare, ca ‫ڍ‬i precedentele mele
publica‫ڏ‬ii în domeniul studiilor arabe, nu ar fi fost posibile fără competen‫ڏ‬a
‫ڍ‬i dăruirea de care am beneficiat din partea profesorilor mei de la Sec‫ڏ‬ia de
Limbă Arabă a Universită‫ڏ‬ii din Bucure‫ڍ‬ti (Facultatea de Limbi ‫ڍ‬i Literaturi
Străine), îndeosebi din partea Prof. dr. Nadia Anghelescu.
Familia mea m-a ajutat úi m-a încurajat mereu, în lunga perioadă de
când am început să lucrez la acest proiect. Le mulĠumesc din toată inima úi
împart cu ei bucuria de a da la tipar volumul de faĠă.

Pentru a facilita înĠelegerea deosebirilor (calitative úi cantitative) dintre

traducerile anterioare ale Jurnalului lui Paul din Alep úi traducerea românească
pe care am întocmit-o, prezint în paginile următoare câteva pasaje din
originalul arab înso‫ڏ‬ite de versiunile Murkos, Belfour, Radu ‫ڍ‬i Călători VI,
alături de noua versiune, publicată în volumul de faĠă19.

19
Am renun‫ڏ‬at la notele de subsol pentru a nu îngreuna lectura. Ele pot fi consultate
infra, în corpul traducerii în limba română.

85