INTRODUCERE

PALEOGRAFIA
 Plan:

• 1. Paleografia slavo-română, paleografia româno-chirilică.

Definiție. Terminologie, metodologie.
• 2. Legătura Paleografiei cu alte discipline auxiliare.
• 3. Ramurile Paleografiei.
• 4. Preocupări de teoria scrierii slavo-române, româno-
chirilice.
Paleografia slavo-română, paleografia româno-chirilică. Definiție. Terminologie, metodologie.

•Scrierea cu alfabet chirilic – realitate a culturii

medievale și moderne românești.
Sec. XVI - primele texte scrise în limba română cu
chirilice (Scrisoarea lui Neacșu, datată cu 1521).
1859 – trecerea la alfabetul latin.
 Paleografia slavo-română, paleografia
româno-chirilică. Definiție. Terminologie
•Paleografie – scriere veche. Origine greacă
„palaios”(vechi) şi “graphos” (scriere).
•Primele cercetări științifice în domeniul Paleografiei
– francezul D. Jean Mabillon, pune bazele a trei științe
auxiliare: paleografia, diplomatica și sfragistica.
•Publică tratatul De re diplomatica libri sex, 1681.
• Paleografia slavo-română, paleografia româno-
chirilică. Definiție. Terminologie, metodologie.

•Prima lucrare științifică din domeniul paleografiei îi

aparține lui Bernard de Montfaucon, care punea în
circulație acest termen în cadrul unei lucrări intitulate
Palaeographia graeca (Paris, 1708).
Paleografia slavo-română, paleografia româno-chirilică. Definiție. Terminologie, metodologie.

• În cultura românească – Aaron Florian (1805-1885), a

doua jumătate a sec. al XIX-lea.
• Paleografia - știința care se ocupă cu studierea
manuscriselor vechi, indiferent de limba folosită
(greacă veche, latină clasică sau medievală, etc.) cu
datarea și stabilirea autenticității acestora.
Paleografia slavo-română, paleografia româno-chirilică. Definiție. Terminologie, metodologie.

•Paleografia româno-slavă - are caracter și obiect

cunoașterea, citirea și studierea corectă a grafiei cărților
mss și a documentelor (hrisoave, porunci și cărți: domnești,
boierești, ecleziastice și ale județelor și pârgarilor, zapise,
diate (testamente) și scrisori emise în instituțiile publice și
private cât și de diferite persoane laice sau bisericești)
scrise în Țările Române, cât și în afara lor de către români.
Paleografia slavo-română, paleografia româno-
chirilică. Definiție. Terminologie, metodologie.

•Paleografia româno-chirilică – are ca obiect

descifrarea și transcrierea textelor redactate în limba
română și scrise cu alfabet chirilic, analiza tuturor
aspectelor privind forma și evoluția acestei scrieri
precum și a altor probleme privind acest fenomen de
cultură.
 Legăturile Paleografiei cu alte discipline auxiliare.

• 1. Epigrafia - disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu

descifrarea și cu interpretarea inscripțiilor vechi, făcute de
obicei pe piatră, metal, lemn etc.
• 2. Diplomatica -  disciplină auxiliară a istoriei care se
ocupă cu cercetarea vechilor diplome, cărți și altor
documente oficiale.
Legăturile Paleografiei cu alte discipline auxiliare.

• 3. Bibliologia - știință care se ocupă cu studiul cărții,

cuprinzând istoria, tehnica alcătuirii și răspândirea cărții.
• 4. Sigilografie - disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă
cu studierea sigiliilor; Sfragistică. 
• 5. Heraldică - disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă
cu studiul stemelor statelor, cu blazoanele caselor domnitoare,
familiilor nobiliare, orașelor etc.
 Legăturile Paleografiei cu alte discipline auxiliare.

•6. Cronologia - disciplină auxiliară a istoriei care

stabilește epocile, datele și succesiunea evenimentelor
istorice.
•7. Numismatica – disciplină auxiliară a istoriei care se
ocupă cu studiul monedelor și medaliilor (vechi).
 Ramurile Paleografiei.

• 1. Tahigrafie - fel de a scrie cu ajutorul unor semne

convenționale.
• 2. Semiologie - știință care studiază semnele folosite în
cadrul vieții sociale; Semiotică.
• 3.Qumranica - studiază manuscrisele descoperite la Marea
Moartă).
 Preocupări de teoria scrierii slavo-române, româno-chirilice.

• Cele dintâi preocupări de teoria scrierii româno–chirilice –

sf. sec al XVI-lea – înc. sec. al XVII-lea.
• În sec. al XVII-lea, scrisul în limba română învinge definitiv.
• În prima jumătate a sec. al XVII-lea, cancelaria domnească
moldoveană și munteană definitivează un formular
diplomatic al hrisoavelor în limba română.
 Preocupări de teoria scrierii slavo-române,
româno-chirilice.
• Intitulatio, sancto, actum și datum deci părțile de incipit și
finit din act, mai rețin formularul slavon (înlăturat definitiv
după secolul al XVIII-lea).
• La sf. sec. al XVII-lea se atinge stadiul unor gramatici, al
unor cărți speciale de teoria scrierii (bucoavne).
 Preocupări de teoria scrierii slavo-române,
româno-chirilice.

• 1699 la Alba-Iulia se • a) manual destinat ușurării

tipărește Bucoavna învățării scris-cititului chirilic
românesc.
românească. Autor Mihai
Iștvanovici, tipograful • b) date definiții ale prosodiilor.
domnului Țării • c) se dă o listă a cuvintelor
Românești. prescurtate.
 Preocupări de teoria scrierii slavo-române,
româno-chirilice.
• - 1715 se tipărește • a)analiza unor elemente
Descriptio Moldaviae. teoretice privind scrierea
Autor Dimitrie Cantemir. chirilică românească.
• b) referiri asupra scrisului
la români.
 Preocupări de teoria scrierii slavo-române,
româno-chirilice.
• - 1757 terminată Gramatica • a) se ridică deasupra
brașoveanului Dimitrie bucoavnelor, prin elementele
Eustatievici. Tipărită la Șcheii de teorie pe care le conține.
Brașovului. Precedată de
Gramatica slavonă apărută în
• b) redactată prima Gramatică
1619 a Meletie Smotrițki. românească.
 Preocupări de teoria scrierii slavo-române,
româno-chirilice.
• 1770 se întocmește în Țara • a) la nivelul celor trei țări
Moldovei Gramatica românești se realizează primele
rumânească de către gramatici românești, având ca
ieromonahul Macarie model pe cele slave.
Dragomirneanul. • b) se explică provenința slavă a
vechii terminologii gramaticale
românești.
 Preocupări de teoria scrierii slavo-române,
româno-chirilice.
• 1779 la Carlovăț scos de • primul manual de caligrafie
către Zaharia Orfelin românească.
Slovenskaia i Valahiskaia
Kaligrafia. • manual destinat școlilor
• 1784 la Viena apare românești, adică naționale.
Ortografie sau scrisoare • se militează pentru simplificarea
dreaptă. scrierii.
 Preocupări de teoria scrierii slavo-române,
româno-chirilice.
• 1787 pusă în circuit de către
Ienache Văcărescu
Observații.
• sf. sec XVIII-lea - înc. sec • teoria scrierii româno-
XIX-lea, Școala Ardeleană. chirilice stă sub semnul
activității și contribuției
masive a Școlii Ardelene.
 Preocupări de teoria scrierii slavo-române,
româno-chirilice.
• De Școala Ardeleană se leagă formularea unui argument
lingvistic, solidificat de concluzii de natură istorică și etimologică
privind latinitatea limbii române. Se propune, exprimarea în scris
a limbii române cu grafie latină.
• Drept rezultat:
• 1. 1779, tipărită Carte de rogaciuni, de către Samuil Micu. Cea
dintâi tipăritură cu alfabet latin a Școlii Ardelene.
 Preocupări de teoria scrierii slavo-române,
româno-chirilice.
• În cuprinsul acestei lucrări sunt date:
• - „Literele Românilor cele vechi”.
• - alfabetul cu semnele majuscule și minuscule cursive.
• - explicații cum trebuie ele citite în funcție de poziția pe
care o ocupă fiecare semn din cuvânt, făcându-se referiri și
la semnul grafic corespondent și în alfabetul chirilic.
 Preocupări de teoria scrierii slavo-române,
româno-chirilice
• 2. 1780, la Viena tipărită Elementa linguae daco-romane sive
valahicae, de către Samuil Micu și Gheorghe Șincai.
• - se expune teoria scrierii limbii române cu alfabet latin.
• 3. 1801, tipărit Acathist-ul, de către Samuil Micu.
- în Prefață este dat alfabetul latin alături de cel chirilic.
- fiecare semn alfabetic fiind pus lângă corespondentul său.
 Preocupări de teoria scrierii slavo-române,
româno-chirilice
• Prima jumătate a sec. al XIX-lea stă sub semnul confruntării
dintre scrisul cu slove chirilice și cel cu litere latine. Un compromis
e realizat prin utilizarea scrierii de tranziție.
• 1828, tipărită Gramatica românească de la Sibiu , de către Ion
Eliad.
• - simplificarea alfabetului.
• - reprezintă ce mai evoluată teorie a scrisului româno-chirilic.
 Preocupări de teoria scrierii slavo-române,
româno-chirilice
• 1804-1844 la Iași, dascălul Ioan Alboteanu, va preda cursul său de
gramatica limbii române la Seminarul se la Socola.
• A doua jumătate a sec. al XIX-lea:
1. 1878, la București editată lucrarea lui Bogdan Petriceicu Hașdeu Cuvente den
betrani.
2. 1889, la Bîrlad tipărită lucrarea lui Gh. Ghibănescu și A. Lambrior Grafia
chirilică la români.
3. 1893, la Iași tipărită lucrarea lui Gh. Ghibănescu Carte de citire.
 Preocupări de teoria scrierii slavo-române,
româno-chirilice
• Cărturarii români sunt preocupați de definitivarea sistemului
de scriere româno-latin, de o mai bună adaptare a alfabetului
latin la fonetismul limbii române.
• Începutul sec. al XIX:
• 1908, la Iași tipărită lucrarea lui Al. Roșculescu Culegere de
felurite scrisori vechi cu litere chirilice.
 Preocupări de teoria scrierii slavo-române,
româno-chirilice
• Perioada interbelică:
• 1. 1921, I. Bianu și N. Cartojan realizează primul album de
paleografie chirilică românească, Pagini de veche scriere
românească.
• 2. 1925, s-a înființat Școala de arhivistică din București, pe lângă
Direcția Generală a Arhivelor Statului. Pregătește numeroși
specialiști, lucrători în domeniul științelor auxiliare ale istoriei.
 Preocupări de teoria scrierii slavo-române,
româno-chirilice
• Perioada postbelică:
• 1. După 1948, istoriografia română își fixează sarcina
publicării corpusului Documente privind istoria României.
• 2. 1968, profesorul E. Vârtosu publică, Paleografia româno-
chirilică.
• 3. Documenta Romaniae Historica.