Aurel Bodiu - Ornamentica Mobilierului Țărănesc Din Transilvania

1 2
Aurel Bodiu
Consiliul Judeţean Cluj
Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea
Culturii Tradiţionale Cluj
Cluj-Napoca 2006
Coperta şi tehnoredactare: Nicolae Nerţan
ORNAMENTICA
MOBILIERULUI ŢĂRĂNESC
ROMÂNESC DIN
TRANSILVANIA
CLUJ-NAPOCA
2006
3 4
Florica Marţian
Cuprins:
IV. Arta decorativă a uneltelor 83
Argument 7
Concluzii 89
I. Condiţia lemnului în arta populară românească 9
Denumiri de ornamente populare 93
II. Mobilierul tradiţional ţărănesc 21
Bibliografie 99
III. Ornamentica mobilierului ţărănesc şi simbolistica sa 47
Imagini 103
1. Consideraţii generale 47
2. Ornamentica mobilierului pictat 52
3. Motive, semne şi simboluri în ornamentica mobilierului
ţărănesc din Transilvania 56
Coloana 57
Unghiul 58
Rombul 58
Semnele gemene 59
Cercul 59
Crucea 62
Spirala circulară 64
Spirala unghiulară 65
Pomul vieţii 65
Pomul vieţii şi vasul cu flori 68
Vasul cu flori cu păsări
4. Motive şi simboluri antropomorfe 73
Calul şi călăreţul 75
Motivul şarpelui 76
Dinţii de lup 76
5. Motive ornamentale skeomorfe 78
6
Aurel Bodiu
ARGUMENT obiectelor de artă, fie din forma bună stilizată şi

adecvată scopului a acestor obiecte. Câmpurile
În lucrarea de fa ă sunt selec ionate ornamentale ale suprafe ei ce suportă decora ia pot
principalele rezultate pe care le-am acumulat de-a con ine şi unele elemente cu alt rost decât cel pur
lungul unei perioade de cercetări directe asupra estetic, şi anume unul magic, religios sau alt
fenomenului ornamental popular dezvoltat în mai atribut social-practic. Acestea se situează la
multe zone şi subzone etnografice din Transilvania, începutul artei, al atitudinii estetice, dând cu
conservat în cuprinsul multor colec ii muzeale din vremea naştere unei anumite structuri decorative
acest areal şi din publica ii diferite cu caracter tipice prin trecerea progresivă de la necaracteristic
etnologic. la caracteristic, de la preestetic la estetic, prin
În baza cercetărilor de teren muzeologice şi felurite forme de trecere.
bibliografice, lucrarea îşi propune realizarea unei Cu toate că „ornamentul are func ia unei
sinteze etnologice şi etnoestetice într-un sector decora iuni”1, realismul acestuia se afirmă prin
important al istoriei culturii şi artei populare comunicarea unui anumit în eles preluat din
româneşti, considerată într-un mai larg context. realitatea concretă, prelucrat în contextul artei
Ca domeniu de crea ie şi cercetare situat la populare şi se constituie ca depozit al tainelor
intersec ia etnologiei cu istoria artei, lucrarea oferă colective ale fiecărei etnii2. Arta ornamentală
şi o clasificare a ornamentelor populare tradi ionale constituie una din cele mai veridice modalită i de
româneşti pe fundalul general al comunicării comunicare etnoculturală, iar totodată şi de
umane. sistematizare colectivă a reprezentărilor din lumea
Cercetarea func iei sociale a obiectelor de înconjurătoare, corespunzătoare stadiului de
mobilier ărănesc a dus la constatarea că acestea dezvoltare şi elurilor specifice fiecărei comunită i.
sunt obiecte de utilitate practică în care, pe lângă Ornamentul e un „alfabet” ce aduce dovezi,
func ia utilă pentru care au fost create, făuritorul documente etnografice şi istorice cu ajutorul cărora
lor a pus şi anumite elemente de podoabă, a se pot determina evolu ia culturală şi spirituală a
manifestat anumite inten ii decorative şi că, se unui popor, stilul unei zone dar şi evolu ia parcursă
pare, aspectul estetic se subordonează celui practic. de modul de via ă desfăşurat în sânul comunită ii
Arta populară îndeplineşte, în strânsă respective.
corela ie cu func iile concrete ale obiectelor, şi
func ia de artă decorativă. Aceasta reiese fie din 1 Nicolae Dunăre, Ornamentica tradiţională comparată, Bucureşti, 1979,
vreun motiv ornamental aplicat pe suprafa a pag. 7.

2 Lucian Blaga, Trilogia culturii, Bucureşti, 1945, pag. 137, 269.
8
Ornamentica mobilierului ţărănesc românesc din Transilvania Aurel Bodiu
fie gândită numai ca un accesoriu şi deci tratată

independent, iar transpunerile în materiale şi
I. Condiţia lemnului tehnici diferite, ca şi schimbarea manierei de lucru,
în arta populară românească să nu joace un rol esen ial.3
Ca să în elegem rolul lemnului în via a
omului, trebuie să ne raportăm la timpurile arhaice,
la primele unelte (bucă i de piatră sau lemn), la
Lucrarea de fa ă trebuie privită ca o schi ă de paleoliticul mijlociu în care omul îşi construieşte
sinteză asupra mobilierului ărănesc din adăposturi ad-hoc, suli e de lemn, descoperă,
Transilvania, a mobilierului vechi românesc, toporul de piatră cu ajutorul căruia confec ionează
pornind de la o analiză sumară a dezvoltării atât a grosolan, e drept, primele unelte de lemn. Lemnul,
meşteşugurilor lemnului, cât şi a unor fenomene materie ideală pentru prelucrare, se îndepărtează
artistice. Am căutat să supunem discu iei numai tot mai mult de forma lui naturală prin cioplire,
trăsăturile cele mai caracteristice fenomenului îmbrăcând forme cu un aspect cât de cât artistic.
general, reliefând tangen ele mobilierului popular Omul epocii mezolitice inventează noi tehnici
cu arta cultă sau cu arhitecura, precum şi pentru confec ionarea uneltelor folosind în mod
ornamentica acestuia, interpretarea motivelor şi a predilect lemnul, lemnul de foioase sau răşinoase ce
simbolurilor. apare pe suprafe e mari odată cu retragerea
Oricare ar fi domeniul căruia îi apar ine o ultimelor glacia ii Würm.
operă de artă, încercarea unei judecă i de valoare Manifestările artistice evoluează pe linia
reclamă întotdeauna o analiză nu numai a schematizării şi simbolizării, producându-se o
fenomenului estetic în sine, cu plastica şi tehnica diversificare a mijloacelor de expresie. Apar o mare
sa de execu ie, ci şi a întregului context de date varietate de crestături în lemn, gravuri şi picturi
legate de momentul apari iei. Aspectele istorice, policrome pe stâncă, în peşteri. În regiunea Por ile
social-economice sau culturale au o mare de Fier au fost descoperite primele locuin e cu o
importan ă. Dominanta o constituie descifrarea marcată folosire a lemnului, datând din jurul
acelor aspecte ce pot fi implicate în procesul de anului 5800 î.Hr. Perioada neoliticului reprezintă
crea ie, oglindind sensuri şi semnifica ii anume etapa când omul trece la un nou fel de via ă, în care
căutate, legate de modul de via ă al locuitorilor, de se cultivă plantele cu ajutorul plugului de lemn, îşi
tradi iile şi obiceiurile locale, de dezvoltarea nu construieşte adăposturi de lemn, se dezvoltă
numai a artei, ci şi a meşteşugurilor în general. În
cazul mobilierului, se poate ca uneori decora ia să 3 G. Oprescu, Arta ţărănească la români, Bucureşti, 1922, pag. 26.
9 10
olăritul, torsul, esutul, confec ionarea de mobilier multe încăperi, făcute din lemn, cu uşi groase din
primitiv. În cultura Hamangia s-au descoperit stejar, ferecate cu balamale şi încheietori lucrate
topoare din granit ce ilustrează folosirea din plin a artistic şi fără îndoială sculptate. La Orăştie s-au
lemnului. Este probabil ca ornamenta ia lineată de găsit urmele unor turnuri-locuin ă din piatră şi
pe ceramică să fi fost folosită şi în ornamenta ia lemn acoperite cu şindrilă. De altfel, putem socoti
lemnului de uz casnic, prin tehnica inciziei şi a că tot complexul aşezărilor dacice din mun ii
incrusta iei. Orăştiei, cetă ile şi fortifica iile grupate în jurul
Tipul de locuin ă bordei oval săpat în pământ centrului de la Grădiştea Muncelului, construc iile
e înlocuit cu casa de suprafa ă construită în de tot felul de pe acest deal executate în piatră şi
propor ie de 60% din lemn. S-au identificat locuin e lemn, tehnica superioară constatată la construc iile
cu una sau două încăperi, cu stâlpi, trunchiuri amintite sunt expresia materială a nivelului la care
groase de arbori despicate în lungime sau cioplite în a ajuns societatea dacă prin secolul I d.Hr.5
muchii.4 În epoca metalelor s-au accentuat Socotind după inventarul de unelte
aşezările statornice. Evoluează toporul spre tipul descoperite prin săpături arheologice (tesle,
plat permi ând dezvoltarea meşteşugurilor legate de sfredele, ferăstraie, rindele, scoabe, dăl i, pile,
prelucrarea lemnului. compase), putem afirma că tâmplarii daci au
Judecând prin similitudine cu ceramica, arta cunoscut tehnologia, contragerea şi umflarea
decorării lemnului în această epocă va fi avut, lemnului, lucrând şi în lemn uscat, aplicând
desigur, un caracter geometric. Obiectele şi tehnica îmbinării dar şi a curbării, furniruirii cu
construc iile confec ionate din lemn pătrund adând plăci din lemn nobil, apoi şlituirea, îmbinarea în
în obiceiurile poporului, rămânând legate de toate din i, lambă şi uluc etc.
aspectele vie ii. În mai toate regiunile şi în special în Vasile Pârvan6 referindu-se la via a ge ilor
cele de deal şi munte, locuin ele săteşti şi arată că „în aurora istoriei lor, ei au rămas tot
construc iile gospodăreşti s-au făcut aproape timpul în «epoca lemnului»”. Folosirea lemnului în
exclusiv din lemn. Tot din lemn s-au confec ionat şi agricultură, plugul de lemn, carul de lemn, carul de
rudimentarul mobilier, vasele şi aproape toate luptă, vasele de lemn, butoaiele este ilustrată pe
uneltele de uz agricol sau păstoresc. Columna lui Traian, precum şi în consemnarea lui
În perioada geto-dacă descoperirile Diodor (XXI, 12), cum că paturile, mesele, scaunele,
arheologice au dezvăluit o evolu ie crescândă a
tehnicilor de construc ie: locuin e mari, cu mai 5 A se vedea şi V. Pârvan, „Epoca lemnului” în Getica, 1926, pag. 138
– 142.
4 Vezi Istoria Românilor, 1962, vol. I, pag. 64. 6 „Epoca lemnului”, în Getica, 1926, pag. 140.
11 12
paharele ce au servit ge ilor la banchetul dat de perioada influen ei bizantine, o contribu ie aduce
regele Dromichetes erau din lemn. Referindu-se la arta ornamentării lemnului care se confundă şi cu
mobilierul geto-dac, Vasile Pârvan7 arată că acesta începuturile formării poporului român, proces
era executat din lemn masiv, folosindu-se de îndelungat, încheiat prin secolele al VIII-lea şi al IX-
preferin ă speciile foioase tari şi că era pu in variat. lea. Motivele utilizate sunt clasice pentru întreaga
O mobilă des întâlnită în aşezările tuturor arie a Carpa ilor. Sunt motive geometrice care urcă
claselor sociale era taburetul din lemn, confec ionat din arta Daciei până la noi, dominant fiind motivul
mai ales din lemn de nuc sau de stejar, cu picioare Soarelui figurat ca rozetă, romb sau cerc
drepte, uneori sculptate, imitând pe cele de concentric, apoi cel al Lunii, care îşi asociază
căprioară. Scaunele cu spătar aveau linii comode, predilect spirala sau meandrele, motivul bradului,
urmând forma corpului omenesc. Patul servea frunzei, pe care le găsim şi în alte compartimente
pentru prânzuri, ospe e, deoarece nobilii daci ale ornamenta iei populare pe scoar e, elemente de
mâncau la fel ca romanii, culca i şi sprijini i pe cot port etc. Săpăturile arheologice de la Sucidava, dar
şi era confec ionat din lemn de nuc, adeseori mai ales de la Dăbâca, jude ul Cluj, au scos la
decorat. Mesele erau simple, ovale sau iveală, pentru secolele al X-lea şi al XI-lea un bogat
dreptunghiulare, fără ornamente deosebite. Lada inventar, confirmând folosirea continuă a lemnului
(scrinul) era utilizată pentru păstrarea hainelor şi şi a vechilor unelte de tâmplărie de factura celor din
era asemenea lăzilor popula iei de la munte. Sipetul vremea dacă.
se folosea pentru păstrarea diverselor obiecte de uz Situa ia politică a Bizan ului a făcut ca arta
domestic. Un asemenea model cu broască este sa rafinată să se răspândească atât peste regiunile
reprezentat pe monumentul de la Adam Clisi. ce le stăpânea cât şi peste altele mai îndepărtate cu
Mobila executată în acest timp se care avea rela ii. În sculptura lemnului un studiu ar
caracterizează prin propor ionalitate, armonie, putea deosebi elementele vechi autohtone şi
ornamenta ie, simplitate şi fine e, cu nimic mai elementele împrumutate din arta bizantină. Acum
prejos decât mobila altor ări din sudul european. A se ridică primele monumente de arhitectură
existat şi o şcoală la Drobeta Turnu-Severin, o religioasă, o sinteză între fondul autohton şi
Schola (Colegium fabrum) care se ocupa cu influen ele exercitate de marile arii de cultură, în
confec ionarea de mobilă şi cu construirea marilor primul rând de arta bizantină. În secolul al XVI-lea,
vase de navigat pe Dunăre şi Marea Neagră8. În ca o consecin ă a unor fenomene politice, putem
vorbi de o artă proprie Transilvaniei, în care
7 Ibidem, pag. 141 - 142.
8 Corpus inscriptionum Latinorum, III. 8.018.
13 14
elementele gotice ocupă un loc destul de important astăzi cu certitudine în mobilierul bătrânesc. A fost
în arhitectură, decorarea lemnului ca şi în celelalte o artă ărănească pe care a preluat-o interiorul, dar
arte. care s-a extins şi la alte podoabe monumentale,
Către sfârşitul secolului al XVII-lea, desfăşurate în peisajul liber, cum ar fi fântânile,
caracterizat printr-o relativă stabilitate politică şi troi ele, suitele crucilor de pomenire aşezate pe
economică, se petrece în artă un interesant proces marginea drumurilor, precum şi lucratul
al luptei dintre tradi ie şi inova ie în aşa numita pridvoarelor, a stâlpilor, portalurilor sau ramelor de
epocă brâncovenească, în care arta tradi ională se la ferestre dar mai ales confec ionarea pieselor de
îmbogă eşte în contact cu arta Renaşterii şi a mobilier. Crestăturile în lemn şi-au găsit larg câmp
barocului pătrunse în ara Românească prin de aplica ie şi la mobilierul din interiorul caselor
meşteri italieni veni i din Transilvania. Motivele ărăneşti, care a fost adaptat, de-a lungul timpului,
ornamentale, deşi mai păstrează influen a nevoilor practice ale vie ii de la ară, dându-i-se
bizantină, sunt în cea mai mare parte renascentiste, formele cele mai simple, mai armonioase, mai
dominate de sculpturi în relief, rozete, flori stilizate echilibrate. Inventivitatea şi spiritul practic al
şi multe elemente abstracte. meşterului ăran rezidă din sistemul constructiv al
În cadrul mobilierului religios din această locuin ei în care au fost incluse şi piese de mobilier:
perioadă, jilţul se instituie cu un program al său primbele, poli e, nişe, furci, capete de paturi,
aparte, în care putem urmări îndeaproape scaune şi mese, dar mai ales lavi e. Piesele din
împletirea practicelor şi influen elor artei culte cu interiorul locuin ei ărăneşti din veacurile trecute
tradi iile populare şi care apare fie sub forma unui rezultă din inventarele consemnate în actele de
scaun cu spătar capitonat în care recunoaştem zestre, descrieri sau reprezentări ale unor pictori
sistemul constructiv specific lăzilor de zestre sau sau desenatori din secolul al XIX-lea. Sunt
meselor populare, crestături ce amintesc de modul men ionate măsu e joase, blidare, col are, poli e,
de tratare a decora iei populare, fie sub forma de lăzi de zestre, piese vechi răspândite în toate
fotoliu lucrat în aceeaşi manieră cu spătar regiunile din jurul arcului carpatic.
capitonat, dar prevăzut cu bra e realizate ca o În Transilvania feudală dar şi mai târziu se
articula ie între furcile spătarului şi picioarele din foloseau lavi ele confec ionate din scânduri masive
fa ă. Decora ia capătului de jos al picioarelor de stejar sau fag, fixate îndeobşte de bârnele
reproduce o formă asemănătoare capitelelor pere ilor şi lipsite de ornamentări. Începând din
pridvoarelor de la casele de lemn. secolul al XIX-lea, lavi ele au cedat locul unor bănci
Arta meşterilor cruceri de ine un anumit stil cu spătar, destinate nu numai şederii, ci şi păstrării
caracterizat prin tehnicile decora iilor identificate hainelor, dar şi loc de dormit, având spătarul
15 16
decorat prin traforare sau prin pictare cu modele mai frecvente sunt ansambluri de crestături
păstrate până-n zilele noastre. Patul crestat sau rezultate din linii drepte, linii frânte, zigzaguri,
traforat, uneori şi colorat, era aşezat de-a lungul puncte, cercuri, triunghiuri sau romburi dar şi
peretelui din spate a camerelor de locuit. În unele torsade. Prin dispunerea acestor elemente după
zone patul se fixa de perete, iar col ul exterior era diferite axe, folosind înşiruirea sau încolonarea,
prins de grindă sau de podul casei cu ajutorul unui simetria, simetria dreaptă sau pe diagonală se
stâlp, de obicei ornamentat. realizează compozi ii dezvoltate. Rozeta geometrică
Locul de cinste în ansamblul interiorului a sau cea florală, steaua sau soarele, concepute într-o
fost rezervat mesei, masa rotundă, masa varietate de forme ca şi intersec iile de cercuri,
dreptunghiulară sau masa „cu săcrie” despre care articula iile de arce sau segmentele de cerc sunt
vom vorbi în altă parte a lucrării. Scaunele au avut nelipsite din decora ia lăzilor dar şi a altor piese de
o mare varietate de la cele joase cu trei sau patru mobilier. Ca tehnică de execu ie, pictura este
picioare, fără spătar, până la scaunele înalte cu întâlnită mai mult ca o culoare de apă sau în
spătar, decorate tot prin traforare sau pictare, tempera, aplicată direct pe suprafa a lemnului sau
situate lângă paturi. pe un glet de praf de cretă şi clei.
Din mobilierul caselor ărăneşti din această Din mobilierul specific bisericesc fac parte şi
perioadă, mai amintim: blidarele, podişoarele piese de tipul scaunelor, meselor, lăzilor de zestre
pentru păstrat vase, colţarele înfrumuse ate prin identice cu cele ale mobilierului laic pentru că ele
crestare sau pictare. În Transilvania se mai găseau provin din interiorul civil. În ctitoriile de lemn avem
şi cuiere de care se prindeau farfurii sau ulcioare chiar poli e, cuiere, rafturi şi dulapuri asemenea
(cancee) cu ornamenta ii variate, de la motive celor aflate în locuin ele ărăneşti. În alte piese de
geometrice până la reprezentări fitomorfe sau mobilier religios observăm suprapuneri succesive,
zoomorfe. Lăzile pentru alimente dar mai ales lăzile atât în construc ie cât şi în decora ie, de sorginte
de zestre erau confec ionate după o tehnică ce bizantină arhaică cât şi populară sau împrumutate
perpetuează din Antichitate, fasonarea prin din arta apuseană.
despicare, cioplirea cu barda, finisarea cu cu itoaia, În Transilvania secolului al XVIII-lea şi
cu rindeaua simplă ca şi încheietura făcută cu începutul secolului al XIX-lea, în casele cu planul
horja sau în diblu. Ornamentica este cea simplu cu o cameră de locuit şi cămară sau tindă,
tradi ională, strict lineară, cu tendin ă de fiecare având intrări separate, patul se afla în
geometrizare a formelor. continuarea vetrei, iar în col ul opus lui erau două
Indiferent dacă este vorba de sculptură, lavi e aşezate în unghi, cu o masă în fa ă. În felul
incizie sau pictură ori alte tehnici, compozi iile cele
17 18
acesta cunoaştem nivelul de evolu ie a mobilierului în ceea ce priveşte asigurarea unui anumit grad de
în această perioadă şi componen a lui. confort, cât şi sub aspect estetic. Aşadar, mobilierul
Cu timpul în camera curată apare al doilea din casa ărănească îndeplineşte diferen iat un rol
pat, înlocuind lavi ele în unghi. Patul cu ramă func ional, elementele decorative subordonate
apare în locuin a ărănească târziu, pe la începutul acestei func ionalită i căutând să armonizeze
secolului al XVIII-lea şi derivă în cele mai multe cerin ele de confort cu preocuparea pentru frumos.
cazuri din lavi ă. În Transilvania apare şi patul înalt Spa iul interiorului este bine dozat, echilibrat
la care se ajunge cu ajutorul unei bănci aşezate în cu grija permanentă de a constitui ansambluri
fa a patului, iar uneori acestui pat i se adaugă la unitare. Din cele constatate până acum se
partea superioară un schelet de scândură pe care desprinde ideea că cele mai vechi piese de mobilier
se aşază esături cu caracter decorativ, asemenea sunt lavi ele simple, confec ionate dintr-o scândură,
unui baldachin. Între paturile aşezate paralel de-a prezente şi în casele feudalilor. În Transilvania, cu
lungul pere ilor, se aşază masa înaltă, piesă de trecerea timpului, acestea sunt înlocuite de bănci
mobilier neutilizată în interioarele cu paturi de lungi cu spătar sau ladă dedesubt, care se utilizau
pământ. De regulă, locul mesei este în fa a lavi ei de pentru păstrat hainele.
lângă perete, alteori într-un col între pat şi lavi ă şi
este încadrată, în mod obişnuit, de două scaune cu
spătar.
Un element specific în trecut întregii
Transilvanii este „culmea”, o bară de lemn fixată pe
două grinzi ale plafonului, deasupra patului sau în
jurul sobei. Larga răspândire a culmii, precum şi
faptul că o găsim la tipurile cele mai arhaice de
locuin ă, ne îndreptă esc să o considerăm un
element de veche tradi ie. Având la început un
caracter practic de uscare şi atârnare a textilelor,
cu timpul a ob inut un rol decorativ în cadrul
interiorului.
Încadrarea sistemelor de aranjare a unor
piese de mobilier cu caracter fix în câteva tipuri nu
trebuie să ducă la diminuarea rolului pe care-l
îndeplineşte mobilierul în cadrul interiorului, atât
19 20
II. Mobilierul tradiţional ţărănesc b) mobilierul lucrat de tâmplari, decorat prin

pictură.
Prima categorie reprezintă tradi ia veche a
Acest tip de mobilier formează un mare mobilierului ărănesc, fiind răspândit în toate
capitol al artei româneşti, pornind de la bogă ia zonele etnografice româneşti în forme unitare de
esen elor lemnoase până la produsul finit din stil. A doua categorie, mobilierul pictat, s-a lucrat
interiorul locuin ei ărăneşti. Este ştiut că ăranul mai ales de către meşterii centrelor urbane
şi-a amenajat locuin a după datini străvechi şi transilvănene. Organiza i în bresle, meşterii saşi din
după gustul său. Interiorul era format din cele mai Sighişoara, Braşov, Hendorf au lucrat un mare
trebuitoare piese de mobilier, printre care patul, număr de piese de mobilier precum: lăzi, dulapuri,
masa, scaunele, lăzile de zestre; acestora li se paturi, scaune, pe care le-au pictat într-o varietate
adaugă numeroase obiecte de uz casnic şi uneltele de culori folosind mai ales motive vegetale. Din
necesare, precum şi podoabe şi esături din lemn, punct de vedere morfologic, se constată o
piele sau metal, vase ceramice. concomiten ă stilistică: geometrică, negeometrică şi
Făurit după datini, obiceiuri şi credin e din mixtă. Începând cu secolul al XVII-lea, tratarea
cele mai îndepărtate timpuri, mobilierul conturează negeometrică a ornamentelor de ine o
o fizionomie cultural-artistică dintre cele mai preponderen ă evidentă, pe alocuri consemnându-
originale care s-a răsfrânt şi în modul de organizare se tratarea mixtă, dar şi în asemenea cazuri
al aşezărilor săteşti, în construc ia locuin elor şi a accentul e pus pe componenta negeometrică a
numeroaselor lor anexe. decorului. Cât priveşte semantica reprezentărilor
De la început trebuie să remarcăm artistice, se relevă atât ornamente abstracte cât şi
simplitatea formelor adaptate perfect func ionalită ii abstractizate, linii simple, paralele, întretăiate,
chemate să o îndeplinească fiecare piesă de mobilier arabescuri ritmice, aritmice, romburi, patrulatere,
în parte. Legătura cu arhitecura caselor este intimă cât mai ales decoruri reflectând în sens larg
în cazul mobilierului, exemple arhaice dovedind că realitatea naturală, socială şi psihologică. Domeniul
mare parte din mobilierul tradi ional era fix, fiind astral este valorificat prin stele, ro i, rozete solare,
construit odată cu casa şi înglobat solidar în vârtelni e solare.
construc ie. După tehnica de execu ie şi sistemul În multe zone şi subzone din Transilvania,
ornamental, mobilierul ărănesc românesc se cercetările au scos în relief caracterul morfologic
împarte în două mari categorii: aproape exclusiv negeometric al ornamenticii
a) mobilierul fixat prin îmbinări, fără cuie de săseşti şi ungureşti, iar din punctul de vedere al
fier, împodobit prin crestături şi scrijelări con inutului tematic, predominarea reprezentărilor
21 22
artistice populare de sorginte antropomorfă, motivelor ornamentale în familia mobilierului

skeomorfă, socială şi simbolică. românesc de pretutindeni, subliniind
În mod special trebuie să men ionăm preponderen a mobilierului înalt caracteristic
diferen ierea decorului în două grupe de compozi ii Europei nordice. Autorul clasifică mobilierul
ornamentale.9 ărănesc după tehnicile de confec ionare în mobilier
a) cu o tematică florală, considerată autohtonă de dulgherie (lavi a, scaunul, leagănul, masa, lada
b) cu o tematică eterogenă. de zestre) şi mobilier de tâmplărie (patul,
Multă vreme prima grupă s-a caracterizat printr-un canapeaua, dulapul)11, structurare care însă nu
anumit motiv central, o vază cu flori, un coş cu flori eviden iază morfologia, unitatea stilistică sau
sau cu fructe. Începând cu secolul al XVII-lea, câmpul ornamental al pieselor men ionate.
decorul acestor piese a fost invadat de o mare Piesele de mobilier care contribuie la definirea
diversitate de compozi ii cu flori şi fructe, liber interiorului tradi ional sunt patul, lavi a, masa,
desenate. Decorul mai poate reprezenta şi diverse scaunul, col arul, podişorul şi lada de zestre.
animale exotice, meandrul chinezesc, imagini Mobilierul tradi ional lucrat de dulgherii din
biblice etc. Transilvania, aceiaşi care construiau şi casele,
În contextul unor permanente schimbări prezintă multe similitudini morfologice şi
ritmice, acest proces creator a dus la o sinteză structurale cu cel din restul inuturilor româneşti.
originală între motivele zoomorfe, păsări cu aripi Ca atare, structura şi decorul mobilierului ărănesc
avântate, balaur mitologic, păsări în dublet fa ă în sunt unitare pe întreg teritoriul ării, în ciuda unei
fa ă sau chiar bicefale şi cele fitomorfe – frunze de mari varietă i de forme constructive şi ornamentale.
acant, cârcelul vi ei de vie, alături de motivul Sim ul formei, ştiin a folosirii în nenumărate feluri
rozaceelor. a lemnului este o constantă caracteristică a
Vorbind despre mobilierul ărănesc din partea alcătuirii interiorului ărănesc.
de vest a României, Barbu Ştefănescu10 îl Aminteam pe parcursul lucrării că o categorie
încadrează atât sub raportul tipurilor morfologice, a importantă este aceea a mobilierului „cules din
tehnicilor de confec ionare, a func ionalită ii, cât şi natură”, adică folosirea ca piese de mobilier a unor
a tehnicilor de ornamentare, a câmpurilor şi fragmente de ramuri de copac, de rădăcini, tulpini
asupra cărora s-a exercitat o minimă interven ie din
partea meşterului. Aşa au apărut scaune din
9Vezi N. Dunăre, Arta populară din Munţii Apuseni, Editura
Meridiane, Bucureşti, 1981.
10 Vezi Barbu Ştefănescu, Mobilier ţărănesc din Crişana, Oradea, 1997. 11 Ibidem, pag. 23.
23 24
trunchiuri de copac, cuiere pom, vase pentru geometrice, legându-se fără îndoială şi de un
păstrat cereale, lavi e din „blăni” de stejar etc. anume fel de a gândi realitatea, ce depăşeşte
În privin a mobilierului dulgăresc, dorim să limitele esteticului şi a cărei explicare e destul de
subliniem sim ul formei, adecvarea dimensiunilor, complicată. În această gândire intervin şi elemente
simplitatea ornamentării, ştiin a asamblării, de mitologie transpuse, poate, într-o viziune
perfecta coeren ă dintre decor şi formă etc. La geometrizantă. Şi aici mă refer, în primul rând, la
alcătuirea acestor mobile ărăneşti lucrate mai ales gândirea şi arta lui Brâncuşi.12
din lemn de fag, au intrat în joc şi datele legate de
spa iul încăperilor cărora le erau destinate, precum În interioarele locuin ei ărăneşti locul cel mai
şi cele legate de func ia lor (mese, paturi, dulapuri, important din punct de vedere decorativ este col ul
poli e, scaune, bănci, lavi e, col are). cu patul, datorită în mare parte esăturilor grupate
Categoria mobilei realizată de tâmplari sub aici. Patul ca mobilier cu formă specială apare în
influen a oraşului se caracterizează prin locuin a ărănească târziu, prin secolul al XIX-lea şi
perfec iunea formei, a finisajelor, prin dispozi ia derivă din lavi a de dormit. Cel mai apropiat ca
decorului pe suprafe ele pieselor de mobilier mai formă de lavi a tradi ională este patul cu picioarele
densă pe por iunile expuse vederii, mai rare pe înfipte în pământ sau sprijinite pe tălpi sau capre.
por iunile laterale şi lipsind cu totul pe păr ile Lavi ele pentru dormit erau încorporate în pere i şi
dosnice, neexpuse vederii. Acest principiu e vizibil construite odată cu casa. Ele sunt prezente în
pe paturi, unde sunt sculptate doar picioarele, pe epoca şi în casele nobililor.
lăzile de zestre a căror suprafe e sunt divers Patul cu ramă apare în locuin a ărănească
expuse; pe cele plane ornamentele de bază (cercul, prin secolul al XVIII-lea, din el derivând patul înalt
crucea, rozeta), iar pe cele secundare: linia dreaptă, şi patul cu tăblii. Din acestea ia naştere patul cu
stria iile paralele, unghiul V, frunzele de brad. Acest baldachin, denumit „cu coştei” sau „cu cort” ori „cu
alfabet de semne, pornind de la cele simple şi cobără”.
ajungând treptat la combina ii complicate, este de Patul „cu cobără” s-a construit din patul cu
natură general geometrică. Compozi ia lor urmează ramă prin prelungirea picioarelor în sus, prinse cu
legile repeti iei, simetriei şi alternan ei, care uneori „le uri”, peste care se fixează scânduri, rezultând un
sunt încălcate conferind pieselor respective un planşeu, unde se aşază într-o anumită ordine mai
farmec izvorât din aceste imperfec iuni ce rup multe „lepedee” de bumbac sau lână, apoi rânduri
impresia de monotonie. Felul cum în elege meşterul
frumosul, cum distribuie motivele pe câmpul 12 Vezi şi N. Dunăre, op. cit.
mobilei ine de o tradi ie străveche a artei
25 26
de perne cu „fundar” ornamentat, deoarece rostul la kitsch, datorită unui deosebit sim al măsurii,
acestui pat nu a fost pentru dormit, ci pentru care echilibrează elementele componente dând un
etalarea zestrei fetelor de măritat. Acest pat nu efect deosebit, vesel, luminos. În acest caz,
prezintă ornamente deosebite deoarece el se ordonarea repertoriului ornamental se face prin
acoperă în întregime cu textile decorate multicolor. dispunerea internă spre margine a motivelor care se
În perioada interbelică patul cu cobăr a cunoscut o găsesc în mijlocul câmpului, acesta rămânând
largă răspândire în Transilvania. uneori liber.
Din acest tip de pat s-a dezvoltat patul cu Pe paturile prinse de perete, cu două picioare
tăblii înalte la cele două capete numit în unele păr i sculptate sau incizate, vom descoperi cercul tăiat în
„patul cu tras”, care s-a răspândit în multe spa ii la cruce alături de romburi, rozete, discuri ori spirala
mijlocul secolului al XX-lea. Patul „cu tras” are rectangulară, care prefigurează combina ia
vizibile tăblii cu picioare drepte sau curbate care motivelor liniare şi curbe (vârtejurile).
aduc cu ele însele note de decor. Tăbliile sunt Cea mai răspândită este masa înaltă, de
împodobite cu bucă i de lemn traforate sau cu formă dreptunghiulară, cu patru picioare, cu
„ciubucuri” de diferite forme lucrate la strungul stinghie sau tălpi aşezate fie în cruce, fie drept. Unii
primitiv de lemn. Vopsite în diferite nuan e de specialişti spun că are o origine romanică, întâlnită
maron, au o patină elegantă. fiind în întreaga Europă centrală şi apuseană. În
Am dori să exemplificăm originalitatea patului zonele din nordul Transilvaniei îmbracă o formă
înalt cu bancă în fa ă din vestul Transilvaniei atât specială îmbinând caracteristicile constructive ale
în privin a formei cât şi a ornamenticii. mesei cu cele ale lăzii. Fa a acestui tip de masă este
Tăbliile patului pot avea diferite forme, mobilă, în sensul că alunecă pe două stinghii
dreptunghiulare, pătrate ori ovale ornamentate în sub iri iar corpul mesei formează o ladă. Se pare că
câmpuri fitomorfe şi geometrice. Printre ea a apar inut mai mult interiorului înstărit.
ornamentele frecvente amintim: şiruri, peană, Sistemul constructiv şi decora ia ei înscriu piesa în
floare, roată, rujă. Coloritul e discret în două sau suita cunoscutelor „mese cu sicrie” sau „săcrie”
trei nuan e cafenii, maro, galben, crem. numeroase în zona Bihorului, a Mun ilor Apuseni
Liniile motivelor sunt în general curbe, sau în zona Maramureşului.
facilitând aşezarea dunelor, a pernelor, a lepedeelor Destul de răspândită este şi masa cu
înflorate, oferind o rezolvare armonioasă a dulăpior, numită şi „masa hambar” sau „cu
raportului dintre func ie, formă şi decor. hambar”. Ea se compune din patru montan i, pe
Mai recent există căpătâie de pat cu câmpul structura cărora se amenajează un dulăpior cu
ornamental în multe culori, fapt ce nu duce totuşi două uşi, prevăzut de multe ori şi cu sertar. Tipul
27 28
de „masă cu săcriu” şi de „masă hambar” se înscrie tâmplari săteşti, s-a bucurat de un decor deosebit
în categoria tronurilor aşa ca şi lăzile. de bogat alcătuit din ornamente geometrice
Tot în Transilvania vom găsi şi tipul de masă rezultate din cioplitură, iar apoi cu un decor
cu cutie, venit pe calea Europei Centrale; ea este fitomorf, liber desenat şi adeseori pictat. De altfel, la
alcătuită din două capete reunite între ele de corpul minorită ile na ionale din Transilvania (unguri,
cutiei şi de una sau două pun i. Caracteristica ei o slovaci, saşi) decorul sculptat a fost înlocuit cu cel
constituie faptul că fa a mesei este mobilă, spre pictat.
deosebire de cutie care rămâne fixă. La tipurile mai Masa cu săcrie reprezintă o piesă importantă
târzii se ataşează cutiei nişte sertăraşe făcute să cu o anumită semnifica ie în organizarea
gliseze. Comună zonei Transilvaniei este şi „masa interiorului de casă, lucru adeverit de pozi ia ei
pe căpi e”, cu picioarele încrucişate, în formă de X. între cele două paturi, mai precis între cele două
Ca şi la lăzile de zestre, efectul decorativ al ferestre din fa ă, loc de luat masa, dar şi loc de cult.
scrijeliturilor este completat de tonurile de brun Pe lângă acestea, „săcriul” (lada) mesei
roşcat ce acoperă în mod variat suprafe ele diverse îndeplineşte şi locul de depozitare a unor alimente
ale figurilor geometrice. care nu sunt supuse uşor alterării: pâine, brânză,
slănină, făină.
Masa de tip germanic, cu tălpi laterale şi Această masă este confec ionată din lemn de
sertar dedesubt, adânc şi mai lung numit „puiuc” esen ă tare, de obicei de fag, dar şi din frasin sau
sau „fuioc” apare în casele din sudul Transilvaniei chiar cireş şi are două păr i distincte, lada sau
(Mărginimea Sibiului, zona Rupea, satele din jurul „săcriul” propriu-zis şi tăblia, aşezate pe patru
Braşovului). Piesa e construită pe două tălpi masive picioare care închid col urile săcriului.
şi are o tăblie pătrată lucrată adesea dintr-o Fundul săcriului, respectiv al lăzii e format
singură bucată din lemn de nuc sau paltin. din scânduri cioplite din întreg. Din asemenea
Masa mică, rotundă, cu picioare scurte se scânduri se confec ionează şi tăblia mesei (capacul)
întâlneşte destul de rar în arealul transilvan, piesa şi dacă e posibil aceasta să se constituie dintr-o
fiind de sorginte balcanică. Aproape niciodată singură bucată sau din două, cel mult trei.
decorată, ea se sprijină pe trei picioare uşor curbate Capacul, adică tăblia mesei se poate mişca spre
şi îşi are originea în timpurile străvechi (neolitic) şi înainte atunci când se umblă la lucrurile din săcriu.
a fost atestată în Transilvania la mocănimea În general, ornamenta ia acestui tip de masă
Mun ilor Trascău. o constituie motivele geometrice, încrustate pe fe ele
Masa de tip germanic sau masa gotică cu lăzii şi picioarele mesei. Motivele de bază în câmpul
aceeaşi morfologie în toată Transilvania, lucrată de
29 30
ornamental sunt linia dreaptă şi linia sinuoasă, introduse în casa ărănească destul de târziu, mai
urmate de cercuri şi rozete de certă sorginte solară. precis la mijlocul secolului al XIX-lea în
Motivele se completează cu un chenar format Transilvania şi Banat.13
din romburi puse cap la cap, alături de ramura de Scaunele taburet au trei sau patru picioare în
brad. Pe picioarele mesei vom descoperi aceleaşi func ie de forma planşeului; cea rectangulară sau
motive „cu brădu ul” sau ramura de brad. trapezoidală are patru picioare iar cea rotundă doar
Masa cu săcrie e prezentă şi azi în interioarele trei.
caselor de pe Valea Someşului Mare, în Lăpuş sau Din punct de vedere decorativ, cele mai
în Maramureş. Lada însă tinde să dispară, iar tăblia reprezentative scaune cu spătar înalt sunt cele din
e sprijinită pe picioarele aşezate în cruciş. Bihor, la care vom descoperi armonia formei, a
Scaunul este o piesă cu mare varietate de propor iilor şi a decorului. La spătarul traforat,
forme, realizat din lemn într-un mod ingenios şi incizat sau sculptat s-a ajuns pornind de la scaunul
simplu, fiind utilizat din cele mai vechi timpuri. cu spătar plin, confec ionat printr-un sistem de
Vom întâlni scaune joase cu fa a rotundă, pătrată îmbinare fără liant sau cuie de fier, stabilitatea lui
sau dreptunghiulară, scaune lungi, scaune înalte, structurală fiind rezolvată cu ajutorul cepurilor. La
scaune cu spătar sau fără şi au fost concepute într- varianta cu spătar scund sau normal specifică
un mod ingenios şi simplu. Într-o frecven ă curentă subzonei Gilăului din jude ul Cluj, această parte
îl găsim sub forma unui taburet cu trei picioare consta dintr-o platformă pătrată, pe când la celălalt
înfipte şi împănate într-un disc. Scaunul cu spătar tip spătarul înalt era, de obicei, de formă
din interiorul ărănesc reprezintă o influen ă a dreptunghiulară (zona Bihor). În toate cazurile,
aşezărilor orăşeneşti. acest tip de scaun era sus inut de patru picioare.
Scaunele joase legate, se pare, de tradi iile Îndeosebi în Bihor, în zona Crişurilor, decorul
orientale continuă şi o anumită tradi ie romană. De spătarelor, decupat prin scobituri în interiorul
altfel, termenul „scaun” povine din latinescul suprafe ei, dezvoltă o serie de contraste între plin şi
„scamnum”, păstrându-se în limba română sub gol care, datorită impresiei de caden e ritmate,
diferite forme: scaun, scăueş, scăunel, iar în vestul depăşesc func ionalitatea acestor decupări pentru a
Transilvaniei (Bihor) chiar „scamn”, foarte apropiat exprima o seamă de valori magice precum simboluri
de denumirea latină.
Scaunele lungi cu spătar au înlocuit băncile
sau lavi ele cu col . Spătarul lor are un decor 13 Vezi Roswith Capesius, Mobilierul ţărănesc românesc, Editura Dacia,
simplu traforat, iar motivele apar in unor ecouri Cluj-Napoca, 1974, pag. 38 - 41.
târzii din stilurile europene. Scaunele înalte au fost
31 32
solare benefice, figuri antropomorfe, cruciforme, acoperişului cu două ape al casei sau cu
zoomorfe în rela ie cu expresive valen e decorative. cel al unui sarcofag roman.
Deşi, în general, imaginile antropomorfe Prima categorie a fost răspândită în toată ara
lipsesc pe piesele mari importante ale mobilierului în timp ce aria lăzilor cu capac bombat se înscrie
ărănesc14, totuşi pe spătarele scaunelor din Bihor unei zone ce cuprinde bazinul Crişurilor şi centrul
vom descoperi imaginea unor figuri umane realizată Transilvaniei. Asemenea piese au fost confec ionate
prin această interesantă alternan ă între plin şi gol, în satele de lădari Budureasa, Călă ea şi Şerghiş,
având un rol utilitar dublat de cel decorativ care jude ul Bihor, Bulzeşti, Hălmăgel din ara
uneori devine preponderent. Alături de aceste Zărandului, Dângău, jude ul Cluj, precum şi în
imagini inedite – zicem noi – vom descoperi motivul satele ungureşti Rimetea, jude ul Alba, Izvorul
solar figurat ca rozetă, romb sau cerc concentric, Crişului şi Bicălat, jude ul Cluj. Cele mai răspîndite
precum şi spirala, meandrele şi motivul bradului. în locuin ele populare româneşti sunt lăzile de
Lada de zestre, de răspândire generală în arta zestre de la Budureasa, pentru a căror incizie
populară europeană, s-a men inut până azi în meşterii se folosesc de un compas de lemn şi de un
multe din casele ărăneşti ca o piesă esen ială a cu it cu vârful întors numit „horj”. Lăzile de tip
mobilierului. Lucrată în numeroase centre de „braşovenesc” răspândite în partea centrală şi
lădari, această piesă foloseşte în primul rând sudică a Transilvaniei au suprafa a pictată.
lemnul de fag sub forma scândurilor cioplite cu Lada de zestre reproduce în mod cert
barda şi îmbinându-se într-un sistem de „uluci”. prototipuri inspirate după sarcofagul greco-roman;
În tehnica amintită au fost cioplite şi primele cu privire la originea acestor lăzi semnificative sunt
lăzi de zestre ale căror forme arhaice s-au pierdut, urnele de pământ ars descoperite în Creta, copiind
dar le-a rămas numele „tron”, probabil de la modele cu func iuni similare ale vremii realizate în
cuvântul fran uzesc tronc care înseamnă „trunchi”, lemn. Lada de zestre dar şi masa „săcriu” a
aplicat unor piese de mobilier identice. Din punctul conservat intact trăsăturile esen iale ale
de vedere al formei se pot distinge două tipuri de prototipurilor acestor sarcofage cretane, atât în
lăzi: privin a sistemului constructiv, cât şi a caracterului
1. Lada paralelipipedică cu capacul plat linear al decora iei, abundentă în elemente
2. Lada cu capacul construit din scânduri geometrice şi figurative. Câmpul ornamental al
formând o coamă înaltă, asemenea acestora acoperă întreaga suprafa ă expusă a
piesei. Motivele de origine străveche, autohtonă
Vezi P. Petrescu, Georgeta Stoica, Arta populară românească, Editura
14 (bradul), prefigurând simboluri apotropaice solare
Meridiane, Bucureşti, 1981, pag. 48. precum „roata” şi „cocârla”, redate sub forma unor
33 34
suite de semicercuri şi valuri organizate în două întâmplătoare sau reflectă alte stadii ale mentalită ii
sau patru registre, sunt reunite în compozi ii cu populare, cum ar fi spre exemplu denumirea de
valoare tradi ională, transmise de-a lungul „cai” dată motivului crucii frânte, sau vârtelni ei cu
timpului, caracterizate prin simetrie şi alternan ă. patru bra e, simbol de sorginte solară, care în cele
Se remarcă o vioiciune ritmică trădând mişcarea, mai vechi culturi a fost asociat cu cursa diurnă a
atât de frecventă în decorul tradi ional românesc. cailor ce trag carul de foc al soarelui.
Dintr-o străveche practică s-au imaginat Mai putem aminti „roti a”, „vârtelni a”, „flori
anumite procedee de asamblare şi de solidarizare a rotunde”, „nori” etc. Cercetarea domeniilor artei
păr ilor componente, încheieturile în „dibli” sau cele populare româneşti în care apar semnele solare în
în cuie de lemn, cele strânse cu „pana” sau diferitele lor modalită i de expresie plastică poate
prevăzute cu „opritori”. oferi tabloul concret al repertoriului acestora.
Aşezată la capătul lavi elor sau al patului, Pretutindeni în arta ornamentării se află un
lada con ine zestrea femeii sau pe cea a fetei de număr de motive cu o semnifica ie tematică
măritat. De multe ori pe ladă se înal ă până la similară în limitele a mai multor zone etnografice
tavan teancuri de scoar e şi esături. În ladă se mai sau chiar pe teritorii mai întinse, aşa cum se
ineau şi acte, podoabe, bani sau alte obiecte de întâmplă cu motivele ce simbolizează soarele sau
pre din gospodăria ăranului. arborele vie ii ori zigzagul (zălu a).
Privind desenul câtorva asemenea lăzi este Pe suprafa a lăzii amintite vom descoperi, pe
imposibil să nu impresioneze fastuosul lor decor, lângă rozeta clasică, mici cercuri combinate în chip
precizia cu care acesta este organizat, iar în acest felurit grupate câte 5, 6 sau 7 formând mai ales
decor soarele este omniprezent, fiecare piesă părând cruci, şi ele semne solare, apoi cercuri concentrice,
mai degrabă un obiect de cult decât de care au în jurul lor fie un alt cerc de puncte
întrebuin are curentă. Notăm în acest sens o ladă individual sculptate, fie un cerc de liniu e
din Budureasa, Bihor (reprodusă la sfârşitul căr ii), perpendiculare. Cercurile de pe spa iul marginal
o adevărată apoteoză a decorului solar. sunt transformate într-o serie de arcuri concave,
Precizia cu care semnele sunt tipizate dau având aspectul unei stele şi încadrate tot într-un
uneori impresia unui adevărat scris. Este caligrafia motiv solar. Felul în care sunt dispuse ornamentele
unui alfabet, unui cod de semne al cărui în eles s-a face ca să se poată desluşi uşor simbolurile solare.
pierdut. Pe lângă acestea, mai putem deosebi alte
Imaginile soarelui şi ale altor motive şi-au motive precum spirala fugătoare, realizată din S-
pierdut cu timpul semnifica ia, nu mai sunt uri, meandrul şi derivatele lui.
recunoscute şi adesea denumirile lor sunt cu totul
35 36
Pe alte lăzi vom desluşi rombul curbiliniu specialitatea pronun ată a unei colectivită i în
înscris în cerc şi cârligul spiralic. Spirala curbilinie satele Budureasa, Vârciorog din jude ul Bihor şi
poate da naştere unui vârtej solar, uneori cu dublu Hăşmaş, Groşeni, Clit, de pe Valea Teuzului, Arad.
cerc interior şi cu raze curbate. Marginile sunt Lădarii din satele amintite erau în acelaşi timp şi
ocupate de motive solare rectilinii, de X-uri multiple pricepu i meşteri în confec ionarea unor variate
şi pătrate cu laturi uşor curbate. piese de mobilier: paturi, lavi e, blidare, furci de
Rozeta solară de diferite tipuri este prezentă tors, războaie de esut. În exclusivitate la
într-o serie întragă de lăzi (lăzi pentru provizii, lăzi confec ionarea lăzilor se folosea numai lemn de fag.
cu spătar şi mai ales lăzile de zestre), dar şi pe Opera iunile de prelucrare şi confec ionare a lăzilor
podişoare, blidare, cuiere. „fără cuie” erau destul de complicate: cioplitul
Prezentă este şi rozeta în formă de stea cu 6 (bărdălitul), jiluitul, horjitul apoi ornamentarea.
sau 12 col uri, alcătuită din baghete încrucişate, Pe noi se interesează în primul rând modul
înscrisă în cerc; centrul stelei este ocupat de o cum se ornamentau precum şi tipul decorului
rozetă-vârtej. De o mare varietate sunt rozetele ornamental, motive, simboluri. În ornamentarea
combinate cu entrelacsuri sau cu motive fitomorfe, lăzilor întâlnim două tehnici:
cum e frunza de brad. a) crestare, o opera ie mai veche
De altfel, frunza de brad face parte dintr-un b) vopsirea, opera iune mai nouă.
alt motiv fundamental al ornamenticii populare şi Majoritatea lăzilor sunt ornamentate în tehnica
anume pomul vie ii, prezent atât în arealul crestării, inciziei. Cu excep ia păr ii din spate a
românesc cât şi în cel european. E vorba de pomul lăzii, ornamentarea se face pe toată suprafa a.
vie ii din tiparul local traco-dacic, mai precis Gama ornamentală este foarte asemănătoare pentru
bradul, cu o mare vechime şi o largă răspândire. ambele centre amintite. Motivul cel mai răspândit
Bradul şi ramura de brad sunt prezente în este rozeta cu şase petale înscrise în cerc prezentă
domeniul arhitecturii populare, grinzi, uşi, şi în alte centre de lădărit din Maramureş, Sălaj15
frontoane, tencuială, apoi pe costumul tradi ional şi sau Moldova. Frecvente sunt motivele „spicul”,
pe obiecte mici, vase pirogravate: cofe, şiştare, „brădu ul”, „ujerul”, „cruci a”, „afinul”. Motivele
ciubere etc. Scrijelarea lui pe lemn este uşoară, amintite sunt împăr ite pe verticală în două grupuri
datorită pozi iei unghiulare a ramurilor fa ă de dispuse simetric de către un motiv central.
trunchi. Majoritatea motivelor sunt de origine solară şi în
Prelucrarea lăzilor de zestre este un meşteşug
care s-a conturat în această zonă către sfârşitul
secolului al XVIII-lea, în aceeaşi perioadă cu 15 E vorba de centrul de lădărit Preoteasa, judeţul Sălaj.
37 38
primul rând seria de rozete, apoi cercurile, cercurile Barbu Ştefănescu a încercat o tipologizare16
concentrice, cercurile cu stea şi crucea. în func ie de forma capacului şi a căpătâielor lăzilor
Culoarea se aşterne într-un strat sub ire între de zestre, astfel:
spa iile dintre liniile crestate şi vine să întregească a) Lada de zestre şi capac plat, unde putem
unitatea compozi ională de ansamblu şi să include şi lăzile de breaslă din Oradea
individualizeze fiecare câmp ornamental prin efecte b) Lăzi cu căpătâie asimetrice
proprii, cum ar fi ritmul, simetria, succesiunea şi c) Lăzi cu căpătâie simetrice
alternan a. Culorile îmbracă nuan e închise sau d) Lăzi cu capacul bombat circular.
mai deschise creând o anume patină cu aer de Din mobilierul caselor ărăneşti mai trebuie
vechime. Coloran ii folosi i sunt cei naturali: lutul să men ionăm „blidarele” sau „podişoarele” pentru
cu oxizi metalici dar şi vopsele din plante (nucă, păstrat vase sau alte obiecte de uz casnic
salcie, arin). Folosirea tonurilor aprinse în vopsirea confec ionate din lemn de fag, ornamentate prin
lăzilor pare a fi o influen ă a minorită ilor cioplire, dăltuire, crestate sau scrijelate cu motive
conlocuitoare şvabi, maghiari, saşi sau a meşterilor predominant geometrice.
care pe Valea Teuzului au lucrat sticlă colorată (în Poliţele sunt simple scânduri fixate prin cuie
spe ă slovaci). Sigur că în vestul Transilvaniei au de lemn fie direct lângă perete, deasupra uşilor sau
existat uneori influen e reciproce în arta populară a ferestrelor, fie pe grinzile tavanului, de obicei pe
românilor şi maghiarilor, dar în cazul lăzilor de „meşter-grindă”. Poli ele aşezate deasupra
zestre din Valea Teuzului sau Budureasa nu poate ferestrelor au o margine bogat decorată în traforaj
fi vorba de vreo asemănare nici ca morfologie a lăzii sau crestători. Podişoarele decorate cu crestături
nici ca ornamenta ie cu lăzile „cu tulipan” (lalea), sunt aşezate în apropierea vetrei, pe peretele de
caracteristice popula iei maghiare. Tipologia lăzilor lângă uşă. În multe zone şi subzone ale
din această zonă este cea clasică a lăzilor sarcofag Transilvaniei întâlnim şi azi la partea superioară a
şi a lăzilor cu capacul plat, iar în privin a pere ilor, pe sub grinzi, fixate prin cuie de lemn
ornamenta iei nu există deosebiri. O piesă originală cuiere pentru farfurii, cancee şi ulcioare.
în acest areal este lada cu spătar care are o Un dulap de formă deosebită este colţarul
ornamenta ie bogată atât pe ladă cât şi pe spătar. fixat, aşa după cum arată şi numele, într-un col al
Mai amintim lădiţele pentru păstrarea podoabelor camerei, de obicei col ul cu lavi ele, folosit la
(„lădu e”) sau a actelor, cu dimensiuni mai mici aşezarea vaselor şi a lingurilor. Pus la loc vizibil, el
decât lada de zestre. este înfrumuse at prin crestături cu motive florale.
16 Barbu Ştefănescu, op. cit., pag. 31.
39 40
O piesă de mobilier de dată recentă este din lemn de stejar sau fag, la început aşezată pe
dulapul pe care-l găsim în interiorul ărănesc sub butuci apoi pe patru sau chiar şase picioare, când e
formă de bufet. În vechea casă a ăranului român vorba de lavi a lungă. Cu timpul apare lavi a cu
nu a existat dulapul sub formă de mobilă, cu ladă şi cu spătar, iar uneori şi cu două bra e
excep ia acelora din zonele unde influen e ale laterale care îl sus in. În cazul acestui tip de lavi ă,
na ionalită ilor conlocuitoare au adus această atât spătarul cât şi lada prezintă variate elemente
piesă. În Transilvania sunt de semnalat denumiri de decorative în tehnica traforajului şi a inciziei,
origine germană „coastăn” de la cuvântul „Kasten”, elemente asemănătoare celor de pe lăzile de zestre:
precum şi regionalismul „armar” de la francezul rozete, cercuri, cercuri concentrice, brădu i, cruci.
„armoir” sau „creden ” de la germanul „Kredentz”. Adăugând culoarea în diferite nuan e de verde sau
Numele „dolap” de origine turcă de unde îşi trage maron, lavi ele se asortează cu celelalte piese ale
originea cuvântul „dulap” înseamnă de fapt „lemn” mobilierului transilvănean, în primul rând cu patul
de o anumită formă, denumire folosită şi azi de (cu tăblii) în fa a căruia se aşază în mod obişnuit
constructori când se referă la o scândură mai acestea.
groasă decât cea obişnuită (dulapi). Podişorul triunghiular este o altă formă de
În interiorul casei ărăneşti întâlnim dulap; i se spune aşa deoarece are formă
dulapurile pentru vase confec ionate din lemn de triunghiulară la cele două baze, inferioară şi
brad şi care sunt specifice Transilvaniei. Forma lor superioară care sunt etanşe cu col ul odăii. Acesta
este variabilă; mai toate sunt închise cu uşi la este închis cu două uşi uşoare, iar înăuntru are un
partea de jos, iar deasupra au rafturi pentru farfurii raft median tot triunghiular. Ornamentele sunt
şi căni sau „cancee”. Prin formă şi decor, aceste simple, crestate sau pictate, mai recent pirogravate.
dulapuri amintesc de cele frecvente în Europa Dulapul de tip bufet a fost introdus târziu, în
centrală şi apuseană. În casele ărăneşti lipseşte perioada interbelică, fiind o consecin ă a influen ei
dulapul pentru păstrat îmbrăcăminte, func ia lui oraşului. Acest tip de dulap e construit de meşteri
fiind îndeplinită mult timp de lada de zestre, despre locali din scânduri îmbinate prin sistemul penelor şi
care am vorbit mai sus. Elementele ornamentale de cepurilor de lemn, iar suprafe ele laterale, dar mai
bază ale acestor dulapuri sunt linia dreaptă şi ales uşile prezintă ca elemente decorative diferite
cercul din combina ia cărora s-au ob inut o figuri geometrice alternând cu rozete executate prin
varietate de motive decorative, conducând la incizii cu scoaba. Tipul de bufet unguresc este de
sisteme de stria ii paralele orizontale şi verticale. regulă pictat în culori alb, roşu, verde cu motive
Laviţa numită şi laiţă a fost principala piesă preponderent florale, având în centrul decorului
de mobilier servind pentru şezut şi confec ionată „vasul cu flori” sau „vasul cu flori şi păsări”.
41 42
Colţarul. Această piesă este decorată doar Fondul ornamenticii româneşti este prin
par ial, mai precis pe uşa din fa ă, celelalte fe e excelen ă unul geometric şi este atât de puternic
sunt ascunse de unghiul peretelui. încât a răzbătut în forme asemănătoare în arta
Pe un col ar din lăpuş deosebim un decor populară românească. Al. Dima demonstrează că
incizat constând într-o rozetă centrală mare geometrismul motivelor ornamentale româneşti este
înscrisă într-un triplu cerc şi semicercuri închise. de origine tracică şi că, pe lângă acestea, au
Marginile sunt decorate cu „frunze” de brad. În pătruns de-a lungul timpului motive cu tematică
acest caz, opera iile de analogie şi asociere au creat organică. Creatorul popular – continuă autorul –
un decor armonios în care pozi ia, locul motivului re ine doar liniile esen iale ale modelului, ca urmare
principal, rozeta are rol de a evoca puterile a aplicării procedeului tipismului formei.18
binefăcătoare ale soarelui. Lucian Blaga subliniază caracterul concret al
Şi pe unele dulăpioare sau pe lăzile de zestre con inutului ornamenticii populare, remarcând
pozi ia motivelor solare capătă o semnifica ie caracterul predominant liniar, static, discret al
magică. acesteia.19
Vechimea mobilierului ărănesc românesc
atestată atât de structura arhaică a formei şi a Cuierul. Aşa cum arătam în altă parte a
tehnicii de construc ie este confirmată şi de lucrării, pătratele şi romburile au fost în elese ca
ornamentica sa, atât în ce priveşte modalitatea de semne solare cvadratizate, elemente prezente pe
plasare, cât şi a tipurilor şi repertoriului de motive. unele cuiere din zona Albei, pe valea Arieşului şi a
Mul imea motivelor solare în ornamentica Abrudului.
tradi ională românească şi fireşte şi în cea a Patrulaterele şi romburile sunt tăiate de linii
mobilierului este copleşitoare şi de o impresionantă diagonale şi în sectoarele formate sunt înscrise
varietate, găsindu-şi o coresponden ă cercuri mici. În cercuri apar scrijelate ramuri de
surprinzătoare în motivele solare din cultura brad şi X-uri multiple.
străveche inter şi extracarpatică. Marginile cuierelor sunt conturate cu funii
Repertoriul geometric al semnelor solare se (torsade) scrijelate sau în relief şi cu din i de lup. Pe
continuă din această epocă până astăzi, alături de scândura de la perete a cuierului apar ornamente
alte motive preponderent geometrice şi geome- simple de cruci care alternează cu X-uri şi
trizante care se leagă organic de însăşi istoria nelipsitele cârlige.
poporului nostru.17
18
Al. Dima, Arta populară şi relaţiile ei, Bucureşti, 1971, pag. 34 – 46.
17
A se vedea şi V. Vasilescu, op. cit., 1995, pag. 56 – 58. 19
Lucian Blaga, op. cit., 1945, pag. 269 – 280.
43 44
Noile nevoi estetice schimbă însă câmpul ritm diferit, lent în decursul istoriei meşteşugului şi
ornamental, simetria motivelor geometrice, accelerat până la exploziv în secolul al XX-lea.
consecven a formală înlocuindu-le cu un caracter Spirala dialectică de la neologic la normă a
plastic figurat în care predomină fantezia, jocul vădit în acest secol mai multe etape de evolu ie
liber, varia ia componentelor structurale, desenul structurându-se azi în noi raporturi, ele însele
liber etc. specifice ariilor de provenien ă, diferite însă de cele
Pe cuierele pictate, alături de pu ine considerate „clasice”. Rezultă de aici marele câmp
ornamente arhaice, apar ornamente de tranzi ie, de libertate oferit de nivelul cromaticii, mai ales în
ornamente noi dar şi reprezentări fitomorfe: flori, privin a jocului şi bogă iei nuan elor.
frunze, trandafiri, precum şi arborele vie ii, frunza Considerăm relevantă minu iozitatea şi
de brad; ultima este considerată de specialişti şi ca diversitatea de tratare a motivelor antropomorfe,
simbol arhaic al bărbă iei. avimorfe sau animaliere, pe care-l explicăm prin
Aşadar, în ornamentica mobilierului ărănesc nevoia de joc şi individualizare.
începând cu secolul al XX-lea, desenul liber, Aşa, de pildă, pe un cuier din Maramureş,
motivele negeometrice noi de in un rol tot mai imaginea omului, motiv central, este asociată cu
important, îndeosebi din clasa celor de inspira ie cea a simbolului solar reprezentat în acest caz de o
fitomorfă. rozetă clasică având şase roze înscrise într-un
Evolu ia ornamenticii de la tratarea dublu cerc haşurat.
geometrică la cea liber desenată sau negeometrică, Pe un alt cuier din Drăguş (Făgăraş) se reia
îmbogă ită secol după secol cu noi elemente, motive aceeaşi imagine a omului alături de cal folosind
şi compozi ii s-a desfăşurat paralel cu trecerea de la însă o altă tehnică, cea a picturii, permi ând
piese de mobilier simple, cumulând func ii diferite, meşterului o abordare liberă, cu o mare siguran ă a
spre piese specializate cu func ii distincte. Spre alegerii volumelor.
exemplu, poli ele simple fixate pe perete, cunoscute
încă din Evul Mediu, au fost înlocuite cu poli a cu
mai multe rafturi, iar în sudul Transilvaniei poli a
apare ca substitut al nişei.
Blidarele deschise au evoluat spre blidarele-
dulap, închise în partea de jos, care sus in dulapuri
deschise cu rafturi (zona Năsăud). Şi evolu ia
planului cromatic a avut de-a lungul timpului un
45 46
III. Ornamentica mobilierului descifrat. Citirea lor necesită un oarecare efort şi o

ţărănesc şi simbolistica sa cunoaştere a tuturor semnelor similare sau
corespunzătoare din diferite arii de cultură.
Ornamentica în arta populară este o uriaşă şi în
1. Consideraţii generale parte nedescifrată carte „nescrisă”, dar alcătuită din
semne ordonate după reguli de o vechime
imemorială şi totuşi nouă.20 Structura şi
Ornamentica este disciplina ce studiază ornamentica mobilierului ărănesc sunt unitare pe
geneza, structura, func ia, stilul, valoarea şi întreg teritoriul locuit de români. Această unitate
mesajul sistemelor de elemente decorative populare nu exclude o mare varietate de forme constructive şi
sau culte elaborate de-a lungul istoriei de fiecare ornamentale şi în acelaşi timp oferă specialistului
popor. Principalele elemente de inspira ie ale posibilitatea de studiere a evolu iei unor categorii
ornamenticii populare sunt cele ce reflectă arhaice, păstrate la noi datorită în primul rând
realitatea înconjurătoare: soarele, luna, stelele, continuită ii de via ă istorică din timpuri
plantele şi animalele din jur, uneltele folosite zi de îndepărtate, iar păstrarea unor forme de mobilier
zi, omul sau elementele anatomice ale sale. perfect cristalizate este determinată de modul de
Ornamentica populară exprimă o mare bogă ie de via ă prin esen ă sedentar al poporului român.
sentimente şi un deosebit gust artistic al ăranului. Trăsătura principală a ornamenticii artei
Structura decorativă a ornamenticii populare populare româneşti o constituie geometrismul cu
cuprinde: elemente, motive şi compozi ii rădăcini adânci în tradi ia autohtonă. În cadrul
ornamentale. acestui geometrism prin compozi ii de figuri sau
Legat în mod organic de obiectele pe care le reduceri de forme schematice, prin reprezentări cu
împodobeşte prin caracterul său predominant caracter simbolic, stilizări ale unor elemente reale,
func ional, decorul în arta populară îşi are o desfăşurate ritmic prin alternan ă şi repetare, se
problematică specială. Studierea lui poate aduce desfăşoară întreaga gamă a elementelor, motivelor
uneori lumină în probleme ce par îndepărtate de şi compozi iilor ornamentale. Acest fenomen e
considerarea valorilor estetice. El închide nu numai specific întregului mobilier ărănesc din România şi
sensurile în elegerii frumosului, ci şi pe cele ale nu numai.
rosturilor istorice şi sociale ce au prezidat la Tehnicile de ornamentare sunt în strânsă
naşterea şi evolu ia lui. Decorul are înscrise în el o corela ie cu esen a lemnoasă, forma, dimensiunile
mul ime de informa ii ce se oferă privitorului sau
cercetătorului în forme adesea criptice, greu de 20
Paul Petrescu, Motive decorative celebre, Bucureşti, 1971, pag. 31 – 35.
47 48
şi destina ia piesei, cu locul de amplasare a a) Ornamentele abstracte rezultă din

câmpurilor ornamentale. Cele mai des utilizate stilizarea prin reducere a semnifica iei originare a
tehnici de ornamentare în cazul pieselor româneşti unor elemente realiste înconjurătoare. Cele mai
de mobilier sunt: crestarea, traforarea, incizia, vechi şi mai simple elemente ornamentale ale
sculptura, strunjirea şi mai rar pictarea sau acestei categorii sunt punctul şi linia din care se
vopsirea. Crestarea are două variante: crestarea cu ob in compozi ii ornamentale prin combinarea lor.
cu itul şi crestarea cu horjul numit în unele păr i b) Ornamentele concrete pot fi fiziomorfe,
„pistol”21. Locul de dispunere al ornamentelor diferă skeomorfe şi sociale. Cele fiziomorfe reprezentând
de la o piesă la alta, respectând însă criterii de lucruri sau fiin e existente în natură se diferen iază
dispunere a decorului pentru fiecare tip de mobilier. în:
De pildă, în cazul lavi elor, se decorează spătarele, - Ornamentele cosmomorfe ilustrând corpuri şi
tăbliile din fa ă, în cazul meselor picioarele şi lada fenomene cereşti (soare, stele), succesiunea
de sub tăblie, în cazul paturilor căpătâiele, iar în anotimpurilor (vârtelni a) în diverse compozi ii
cazul lăzilor de zestre toate suprafe ele exterioare ornamentale.
etc. - Ornamentele geomorfe sau toponimice (căli a
O trăsătură de bază a dispunerii decorului ocolită, poteca, valul, pârâul) care se leagă şi de
este faptul că se ornamentează suprafe ele cele mai „filosofia stilului” a lui Lucian Blaga cu referire la
vizibile, avându-se în vedere ca prin ornamentare să „spa iul mioritic”22, orizontul spa ial românesc
nu se aducă prejudicii func ionalită ii. Există ondulat cu alternan a deal-vale ce implică un mers
anumite câmpuri ornamentale pe care se utilizează ritmic de suiş şi coborâş. Acest spa iu e prezent în
anumite motive. Astfel pentru lăzile de zestre ornamentica mobilierului într-o suită de
picioarele şi capetele au ornamente liniare, pe când reprezentări ale căii ocolite, zigzaguri, linia
fa a şi capacul, ornamente pe baza cercului. ondulată, linia frântă etc.
Motivele fitomorfe liber desenate apar pe lavi ele şi - Ornamentele fitomorfe ce ilustrează lumea
lăzile maghiare, cele mai frecvente fiind laleaua, vegetală (flori, frunze, fructe, ramuri)
trandafirul, crizantema. - Ornamentele zoomorfe ce redau lumea faunei
Structurarea ornamentelor se poate face după specifice spa iului românesc (calul, coarnele
criterii morfologice, sintactice şi semantice, dar şi berbecului, câinele (bârne e), peştele, racii, păsări,
după con inutul motivelor: fluturi, cerb etc.)
21 Barbu Ştefănescu, op. cit., pag. 19. 22

Lucian Blaga, op. cit., pag. 269 – 286.
49 50
- Ornamentele antropomorfe (cele mai vechi în arta Adeseori acestea sunt alese ori cusute în combina ii
tradi ională românească) apar stilizate (ochiul, de efect: sfăditele cu ciutură, sfădite cu furcă şi
femei perechi, mâna, calul şi călăre ul, păpuşi) cârlig, sfădite cu jumătă i de ciutură etc.
- Ornamentele skeomorfe (skeos = unealtă) c) Ornamentele simbolice reflectă obiceiuri şi
reprezintă obiecte casnice, unelte, mijloace de credin e populare: simbolul fertilită ii, brădu ul,
transport (cârlige, zălu e, ciutura, furca, plugul, simbolul bărbă iei (falusul), arborele vie ii, şarpele,
grebla, carul) trifoi cu patru foi.
- Ornamentele sociale reprezintă aspecte ale e) Alături de acestea mai amintim simbolurile
comunită ii săteşti (sfăditele, hora ărănească, religioase (prescuri, pristornice, sfeşnice,
însură eii, mireasa). cruci).
Ornamentele sociale sunt în general de
factură geometrică. Motivul sfăditele oglindeşte 2. Ornamentica mobilierului pictat
pozi ia a două femei certate, una opusă celeilalte.
Se ob ine în forma cea mai simplă şi anume din În cadrul etnocultural transilvănean apare
lungimea a două dintre bra ele laterale ale furcii, corela ia func ională şi estetică între ornamenta ie
care se prezintă astfel sub forma a două unghiuri şi cromatică, legătura culorii cu forma decorativă,
opuse. Prin caracterele sale morfologice şi un rafinament propriu fiecărui popor în dozarea
structurale, ca şi prin accep iunea lor semantică, culorii.
sfăditele sunt alcătuite dintr-o pereche de elemente Mobilierul pictat este specific, aşa cum se
ornamentale. Acest motiv decorativ este de obicei ştie, popoarelor germanice şi celor fino-ugrice cu
completat de liniu e accesorii perpendiculare pe cele care locuitorii din Transilvania au avut permanente
principale. El este nelipsit din ornamentica rela ii. Tratarea negeometrică a ornamentelor de ine
tradi ională românească de pe întreg cuprinsul ării o preponderen ă evidentă în cadrul ornamenticii
şi semnificativ pentru fenomenul de unitate saşilor şi ungurilor din arealul transilvănean.
etnoculturală şi artistică populară; poartă aceeaşi Comparând ornamentica populară
denumire, doar cu diferen ieri dialectale de românească şi cea a altor etnii de la noi, constatăm
exprimare. că primei îi este caracteristică tratarea liniară,
În toate cazurile, motivul este redat exclusiv geometrică şi stilizată, pe când ornamentica
în stil geometric. Pe lângă furca elementară indicată săsească şi maghiară se caracterizează prin
mai sus, două unghiuri egale, cu una din laturi tendin a de a folosi o ornamentică naturalistă, cu
îndreptată în sens opus, sfăditele apar sub forma a linii rotunjite, nestilizate, cu decoruri vegetale în
două litere „F” dispuse opus, cu două sau trei bra e. care predomină laleaua, apoi trandafiri, garoafe,
51 52
ciorchini de struguri, vrejuri de vie, cârcei, figuri culorile sale naturale, înlăturând astfel acel „horror
umane, reprezentări sociale, scene de familie, scene vacui” specific crea iei artistice a altor popoare.
biblice, variante ale crucii.23 Spa iile neornamentale au aceeaşi valoare ca
De multe ori unele motive geometrice au aceea a func iei albului în cromatica decorativă. Pe
evoluat spre floare, cum este cazul ro ii solare o comodă cu trei sertare, mobilier de influen ă
numită floare. săsească din zona Târnavei Mari (Rupea), fondul nu
În cadrul ornamenticii tradi ionale a este vopsit ci lăsat în culoare naturală, peste care s-
mobilierului ărănesc românesc au pătruns motive au aplicat motive fitomorfe: trandafiri în canceu,
ale etniilor conlocuitoare, tratarea negeometrică a maci şi margarete.
motivelor de inând o preponderen ă evidentă. În Men ionăm că aşezarea motivelor florale este
multe cazuri, consemnăm tratarea mixtă a asimetrică în condi iile ornamenticii liber desenate,
câmpului ornamental, dar şi în aceste cazuri realizându-se astfel ornamente omogene în arta
accentul e pus pe componenta negeometrică a populară românească de un remarcabil sim al
acestuia. măsurii izvorâte dintr-o matrice sau vatră stilistică
Se remarcă în semantica reprezentărilor străină tradi iei româneşti, dar nu fondului indo-
artistice ornamente abstracte, abstractizate, linii european.
simple, paralele sau întretăiate, unghiuri, La români în redarea ornamentelor fitomorfe,
arabescuri ritmice şi aritmice, patrulatere simple ori pe lângă reprezentările stilizate până la esen ă,
romburi, dar mai ales decoruri vegetale: trandafiri, specifice mobilierului sculptat, zgâriat sau incizat,
garoafe, struguri, frunze, vrejuri. vom găsi şi o redare figurativă mai apropiată de cea
E curios că motivul lalelei, atât de frecvent în întâlnită în natură sau o asociere în cuprinsul
câmpul ornamental al mobilierului maghiar şi aceleiaşi compozi ii de reprezentări geometrice cu
săsesc, e foarte rar în cel românesc, iar culorile cele liber desenate, modalitate specifică pieselor de
sunt mai potolite, mai închise: albastrul închis, mobilier pictat.
bleumarin până la negru, roşul închis până la Astfel, pe uşile unor dulapuri, piese de
vişiniu sau cafeniu. Pe lăzile de zestre pictate influen ă orăşenească, vom descoperi pe lângă
culorile capătă o patină mai „rece”. De multe ori în motivele geometrizante de pe chenarul modelului şi
câmpul ornamental românesc pictat alternează pe cel al pomului vie ii alcătuit dintr-o cupă din
spa ii colorate, decorate cu cele ale lemnului în care se răsfrâng ghirlande de flori de trandafiri, iar
în partea superioară a uşilor o cunună din flori
geometrizante. E o compozi ie fitomorfă şi simbolică
23
Vezi R. Capesius, op. cit., pag 32 - 36. geometrizantă.
53 54
Pe o ladă de zestre pictată de pe valea skeomorfe. Trecerea la ornamentele pictate pe unele

Sălău ei, Bistri a-Năsăud, datată 1870 compozi ia, piese de mobilier s-a făcut în mod treptat,
destul de simplă de altfel, îmbină elemente fitomorfe utilizându-se atât tehnica inciziei, a scrijelării cât şi
de flori cu corola rotundă, de certă inspira ie solară, a picturii.
transpuse geometric cu motive astrale de tipul Pe un dulap scund din Racovi a, jude ul
stelelor în succesiune şi în grup. Pe ambele capete Sibiu, câmpul ornamental este decorat cu rozete
ale lăzii apare arborele vie ii transpus liber, compus incizate şi colorate. Pe suprafa a celor două uşi, în
din aceleaşi tipuri de „flori” cu boboci şi frunze pe centru, două rozete înscrise în cercuri concentrice
un fond cafeniu închis. şi înconjurate de semicercuri sunt colorate cu roşu
Pe un blidar lung din aceeaşi zonă pe care se şi verde. Fondul şi restul ornamentelor de pe
aşază blide, cancee (bocauă), icoane vom deosebi un marginea dulăpiorului nu sunt vopsite ci se înscriu
câmp ornamental pictat alcătuit din „pupi” ori în culoarea naturală a lemnului.
„ruji”, mai precis nişte sfere de obicei de culoare
roşie, încadrate de linii paralele şi din i de lup de 3. Motive, semne şi simboluri în ornamentica
culori închise, cu precădere negru. mobilierului ţărănesc din Transilvania
Cercetat din perspectiva formării şi dezvoltării
etnico-istorice şi a răspândirii spa iale, mobilierul Cu scurgerea timpului, atât cutumele cât şi
ărănesc românesc oferă posibilitatea descifrării simbolurile au îmbrăcat forme şi variante multiple,
formelor şi motivelor de tradi ie străveche specifice semnifica iile con inutului rămânând neschimbate,
crea iei româneşti şi valori culturale apar inând fără ca esen ialul să fie alterat. Prezen a tuturor
altor etnii cu care poporul român s-a aflat într-un simbolurilor în arta lemnăritului, în spe ă în cea a
permanent dialog. mobilierului a întregului spa iu carpatic constituie
Identitatea condi iilor de habitat a generat o dovadă de larg interes deoarece aceasta
similitudini de structură, formă şi mai ales decor, presupune că multe grupuri sedentare răspândite
realizându-se un proces profund şi subtil de în acest areal aveau aceeaşi credin ă, aceleaşi legi
interferări, influen e şi asimilări reciproce ce a dus de conven ie. Cu atât mai vârtos în Transilvania
la un mobilier original românesc pictat. câmpul ornamental, motivele şi simbolurile amintite
Pe de altă parte, treptat, alături sau în locul se înscriu în arealul carpatic general, dovadă a unei
decorului geometric reprezentările solare, fitomorfe, unită i de gândire, credin ă şi cultură. Vom analiza
zoomorfe, simbolice primesc o formă negeometrică, câteva asemenea motive, simboluri şi semne ce
conducând la forme negeometrice, mai aproape de apar in ornamenticii mobilierului ărănesc şi nu
sursele imediate de inspira ie cum ar fi şi motivele numai.
55 56
în repertoriul motivelor şi simbolurilor din

Coloana ornamentica românească.
Surse arheologice mărturisesc că semnul
coloanei porneşte din paleolitic, ajungând până în Unghiul
neolitic unde este investită cu noi semnifica ii. Acest motiv numit şi „căpriorul” sau „V”-ul
Pozi ia şi planul coloanei alternează în diferite întruchipează via a şi îndestularea, no iunea luată
epoci, după cerin e riguros stabilite, cu rădăcini în la superlativ. Unghiurile pot fi alăturate, opuse la
magie şi religie. Verticalitatea este specificul acestui vârf realizând segmentul de coloană, sau semnele
semn, simbolizând tendin a spre înăl imi care a pot fi repetate în grup cu laturi paralele, realizând
obsedat omul în evolu ia sa. Verticalitatea coloanei combina ii dictate de transmiterea mesajului.
a fost imaginată ca având doi poli opuşi şi ca pozi ie Principalul simbol ce a derivat din semnul
în spa iu şi ca spiritualitate. Un pol de plecare unghiului a fost acela al zei ei-pasăre apoi doar al
situat în lumea subpământeană sau aici pe păsării. Mai târziu a apărut un alt element, şirul de
pământ, în el concentrându-se for ele malefice şi un unghiuri „umplute” sau haşurate, creându-se un
pol situat în lumea cealaltă spre care se desfăşoară flanc de triunghiuri, apoi compozi ii din grupe de
întregul urcuş al coloanei şi care reprezintă for ele câte trei unghiuri cu laturi paralele. Această crea ie
benefice.24 subliniază multiplul de trei, semn magic frecvent în
De la coloană s-a ajuns la „Axis mundi”, ornamentica românească. Semnul cuprinde cele trei
simbol comentat pe larg de Mircea Eliade25, ce aspecte ale existen ei umane: naşterea, via a şi
reprezintă centrul pământului, al puterii divine, moartea şi poate fi semnalat pe obiectele oferite
spa iu magic prin excelen ă ascendent. drept ofrandă dar şi pe articole de vestimanta ie sau
Mai există şi un alt semn ce evoluează paralel pe piese de mobilier (mese, lăzi de zestre, cuiere,
cu semnul coloanei, având o încărcătură semantică blidare).
apropiată de aceasta şi anume scăriţa, ce apare
printre semnele incizate pe lăzi sau lavi e şi este Rombul
formată din două paralele unite la intervale mici. Este legat direct de simbolul fertilită ii
Coloana investită spiritual cu puteri divine leagă solului. Primele atestări documentare indică semnul
cele trei niveluri ale Cosmosului, având rol prioritar sacru haşurat cu linii paralele, orizontale sau
perpendicular aşezate pe unghiurile obtuze.
Romburile circumscrise cu spa iul dintre linii
Vezi şi V. Vasilescu, Semnele cerului, Bucureşti, 1995, pag. 49.
24
Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Gengis-han, Editura Ştiinţifică şi

25 încărcat de puncte simbolizează superlativul,
Enciclopedică, Bucureşti, 1980. bogă ia, fertilitatea, creând însă un câmp
57 58
ornamental cu efecte deosebite. Rombul, împăr it în concentrice cu punct în centru, cu cercuri în

patru păr i egale prin două segmente ce cad descreştere până la miniaturizare sau cercul este
perpendicular pe laturile acestuia ob inându-se haşurat cu grup oblic de linii paralele. Cercul privit
astfel patru figuri egale, constituie un element grafic ca un punct fix ine de perfec iune. Oamenii
important. Rombul luat simplu îmbracă prin incizii „desenau” cercul prin jocul horei bătând pământul
multe obiecte ceramice precum şi variate piese de cu tălpile picioarelor.27
mobilier şi este un simbol solar. Simbolul cercului precum şi alte simboluri
circulare in, evident, de cultul solar. Răspândirea
Semnele gemene semnelor solare pe întreg teritoriul românesc, într-o
Prin perechi de segmente de dreaptă au fost mare varietate de forme geometrice şi, mai ales, în
reprezentate dualitatea şi multiplul. Dualitatea se aproape toate domeniile artei populare, se explică
reprezintă prin două segmente care creşteau ca prin continuitatea acestui străvechi fond de
lungime, în raport cu alte segmente perechi, iar reprezentări solare tradi ionale. Semnele solare
multiplul prin repetarea perechilor. Grupul de trei sunt aşezate în anume locuri bine precizate, în
linii sugerează totalitatea şi abunden a, sursa arhitectură, în costum, pe unelte, având rolul de a
triplă. V. Vasilescu analizează o inscrip ie foarte invoca puterile binefăcătoare şi apărătoare.
veche, grupată în coloane de linii paralele şi ajunge Cununa, roata, coroana, colacul, rozeta sunt
la un mesaj ce se referă la expresia „belşug, belşug, simboluri solare legate unele de altele, fiind asociate
pentru to i mari şi mici”26. de multe ori cu crucea. Alte simboluri solare
regăsim în modelele ornamentale în formă de
Cercul cercuri şi rozete, pe stâlpi de pridvor, pe por i dar şi
Este simbol universal confundat cu oul şi stogurile de grâu, clăile de fân, „ariile” de treierat
asociat ideii de crea ie primordială, de cosmogonie. etc.
Cercul e şi simbol al regenerării, al mişcării veşnice În interiorul caselor ărăneşti semnele solare
pe o traiectorie perfectă, fără varia ii, care nu are sunt omniprezente pe numeroase categorii de
nici început nici sfârşit. Cercurile concentrice obiecte, începând cu grinda principală denumită în
reprezintă gradele fiin ei în ierarhiile create. Pentru Transilvania „meşter-grindă”, care trece prin
a sublinia multiplul în cadrul simbolisticii cercului mijlocul încăperilor, este marcată cu semne solare,
se incizează pe mobilier rozete din cercuri rozete, romburi, patrate haşurate, X-urile încadrate
26 Vezi V. Vasilescu, op. cit., pag. 56. 27
N. Dunăre, Ornamentaţia tradiţională comparată, Bucureşti, 1979, pag.
57.
59 60
de numele proprietarului şi anul construc iei. Tot pe mobilierul din Transilvania (fa ete,
Mobilierul oferă un larg câmp de desfăşurare picioare, margini) întâlnim vechi motive solare
semnelor solare. Lăzile de zestre din nord-vestul cristalizate şi stilizate în repertoriul românesc al
Transilvaniei, dulapurile, cuierele, mesele sunt semnelor şi al termenilor greu de recunoscut
literalmente acoperite de cercuri, rozete, romburi în precum „zălu a”, „vârtelni a”, „roata”, „coarnele
diferite combina ii ornamentale de efect datorită şi berbecului”, „cai” etc., prezente în Transilvania,
varia iei tonurilor roşcate, galbene, maronii ale teritoriu care reprezintă cultura veche a spa iului
lemnului de paltin, brad sau fag. Stria iile de pe dacic romanizat. Vârtelni a cu patru bra e este
marginea lăzii sau de pe picioare redau motive simbolul soarelui care în cele mai vechi culturi ale
solare de linii paralele şi unghiuri înscrise uneori în omenirii a fost asociat cu cursa cailor ce trag pe cer
cercuri concentrice. Scaunele au spătarul fasonat în carul de foc al Soarelui (Zeul luminii)28. De aici
formă de roată, iar pe „săcriele” meselor din Bihor provine şi motivul cailor ca simbol solar, prezent în
vom descoperi „roata mare”, precum şi un străvechi balade şi colinde alături de junele său Făt-Frumos.
motiv solar alcătuit din două perechi de capete de
cai stilizate într-o mişcare spiraloidă. Pe lăzile de Crucea,
zestre găsim semnele solare ce fac parte din simbol solar ce precede cu multă vreme
categoria motivelor rectilinii închise – pe baza creştinismul, găsindu-se în diferite forme pe obiecte
rombului – sau deschise – pe baza meandrului străvechi începând cu cultura Orientului, a
simplu sau dublu. De altfel până azi în Transilvania Egiptului, a Greciei Antice etc., s-a impus ca simbol
în arta populară rombul este numit „roată”, mai creştin şi la români e prezent pe turlele bisericilor,
ales în esături. În sudul Transilvaniei un covor în pe morminte, la răscruci de drumuri (troi e). Pe
romburi (Avrig) se numeşte „scoar ă în roate”. lângă valoarea simbolică, crucea îndeplineşte
Pe furcile de tors există incizii sau tăieturi func ii practice în structura oricărei construc ii,
ajurate, cercuri, ro i, cruci, meandre. În Mărginimea situată fiind în punctele principale ale acesteia. În
Sibiului sunt furci cu reprezentări ale rozetei cu Transilvania clăile de grâu sunt numite „cruci”
şase bra e, înso ită de imaginea crucii înscrisă în datorită modului în care sunt clădite pe câmp cu
pătrat. Căucele de apă din Hunedoara sau Alba, spicele spre interior în formă de cruce. E greu să
cioplite dintr-o singură bucată de lemn de paltin, credem că omul a aranjat astfel snopii de grâu doar
poartă ca semne cercul tăiat în patru (soarele în după apari ia Creştinismului. De asemenea
ipostaza celor patru anotimpuri, „pătratele”), volute
afrontate grupate câte două sub forma „coarnelor 28
Vezi A. Bodiu, Convergenţa universaliilor, Editura Limes, Cluj-
berbecului”. Napoca, 2000, pag. 113.
61 62
cununile de grâu împletite la sfârşitul secerişului (lângă Bucureşti) s-au descoperit figuri incizate,
sunt numite cruci, iar în împletitura colacului de forme curbilinii a unui S, cât şi o spirală
Crăciun semnul crucii se încadrează ca un motiv rectangulară prefigurând cele două modalită i
solar. fundamentale de reprezentare a motivelor
Aşadar, nu ne mai miră prezen a ei şi pe geometrice în arta populară, motivele liniare drepte
piesele de mobilier precum lăzi, dulapuri, mese, şi curbe care, combinate, pot crea spirale curbilinii
col are. sau vârtejuri.
Alături de rozetă, apare şi motivul S, a cărui Spirala circulară

frecven ă în arta de pe teritoriul ării noastre este Este numită şi serpentiformă şi descinde din
cunoscută din timpuri străvechi. Combina iile sale paleolitic; ea a dăinuit pretutindeni în conştiin a
sunt de asemenea multiple; el poate fi întâlnit fie oamenilor pentru că prin ea pulsează energia
izolat, fie într-o serie de perechi afrontate ori mişcării universale. E întâlnită în regnul vegetal
suprapuse. Uneori S-ul apare intercalat altor motive (vi a de vie, zorelele) şi în cel animal (melcul,
de altă natură, formând un nou decor ornamental. scoicile) şi evocă o stare, o evolu ie a unei stări şi
Semnifica ia acestui ornament este discutabilă, dar anume una benefică. Spirala a fost înscrisă de
rela ia lui cu reprezentările solare este indubitabilă. mişcarea ro ii olarului, e prezentă pe obiectele de
Despre vârtej se spune că are în simplitatea sa o cult, pe toiagul destinat sufletelor celor mor i. Ea
extraordinară expresie a mişcării, lucru constatat şi simbolizează echilibrul mişcării, energia
în arta noastră, unde acest motiv este foarte regenerativă. Spirala dublă cu o volută cuprinsă
frecvent. într-o altă volută semnifică cele două sensuri ale
Simbolul general al soarelui este cercul tăiat mişcării: naşterea şi moartea, indicând ac iunea în
de cruce, alături de care mai pot apărea discuri, sens invers a aceleiaşi for e. Acest motiv abundă în
romburi, rozete. Semne solare înso esc şi ceramica culturii Cucuteni şi e prezent în ceramica
reprezentările calului care se leagă însă şi de apă. de Leheceni (Bihor), Turda şi Tihău (Sălaj). Pe
Rela ia se face prin credin a străveche că discul piesele de mobilier apare spirala simplă cu
solar purtat pe car e tras de cai în timpul zilei, iar denumirea de „vârtej” pe cuiere şi col are sau pe
noaptea continuă drumul sub apă. Săpăturile poli e (Maramureş, Bihor). Rozetele solare şi
arheologice din ara noastră oferă un material bogat spiralele circulare construite din interferen ele mai
în problema ornamenticii populare. Litera S simplă multor cercuri au între ele cruci, cercuri şi chiar
sau îmbucată executată în tehnica inciziei este imagini antropomorfe. Un asemenea câmp
frecventă în cultura Boian, iar în cultura Tangâm ornamental apare pe un blidar din zona Năsăud.
63 64
Există apoi o serie de căuce din zona Pădurenilor mobilier. Pe un dulăpior pictat din Karlsbad lucrat
din jude ul Hunedoara care au încrestate spirale în 1850 apare un vas cu flori încadrat de o pereche
circulare, stilizând probabil un şarpe. de logodnici. Pe o ladă elve iană (1776) apare o tufă
mare cu poame şi păsări. Uneori florile din buchet
Spirala unghiulară sunt înlocuite cu rozete. Aceste motive ornamentale
Este o variantă a spiralei circulare sau cu s-au perpetuat în arta mobilierului pictat al saşilor
volute circulare. Această spirală în unghi, simplă, şi ungurilor din Transilvania. Un rol important în
cu înfăşurare în sensul invers mersului acelor de acest context l-a avut şi religia catolică ce a
ceasornic simbolizează solul, pământul în adâncul perpetuat motivul sub forma „crinului” şi al
căruia omul e cuprins de un vârtej tenebros, în „lalelei”.
clocotul volutelor unghiulare29. Pe teritoriul românesc inclusiv pe cel
transilvănean se întâlnesc din epoci diferite trei
Pomul vieţii tipare plastice ale pomului vie ii: cel elenistic – mai
Acest motiv mai este numit arborele vie ii şi e ales în sudul ării, cel iranian – în Moldova, şi în
prezent în mai multe mitologii între care şi cea Transilvania şi cel traco-dacic cu o răspândire
biblică, iar ca imagine plastică se întâlneşte în generală. Tiparul elenistic prezintă o geometrizare
variate forme în arta multor popoare din Europa şi vădită a arborelui, a tufei sau a florilor şi a
Asia. Mitologic, acest arbore întruchipează visul păsărilor. La unele variante vasul este foarte mic,
omului, cel al „tinere ii fără bătrâne e şi al vie ii fără aproape dispărut sub buchetul bogat al florii.
de moarte”. Acest mit se înfă işează oarecum Tiparul iranian se compune dintr-un copac cu
constant, e vorba în esen ă de un copac ale cărui coroana destul de mare şi cu rădăcina îngroşată ca
fructe sau a cărui sevă sunt elixire ale vie ii. În un triunghi simbolizând izvorul. Lateral copacul e
coroana lui stau păsări sau animale înfricoşătoare păzit de păsări, animale sau figuri antropomorfe. Ca
ce păzesc aceste fructe. În jurul acestei imagini s-au simbol străvechi, originea lui e plasată în Persia.
brodat o serie de basme, legende şi poveşti. Acest tipar apare cu o frecven ă sporită în Moldova
În folclorul românesc pomul vie ii se secolului al XIX-lea. În Transilvania tiparul iranian
confundă cu mărul care rodeşte mere de aur din e prezent pictural atât pe mobilierul românesc cât şi
basmul „Prâslea cel voinic şi merele de aur”. În arta pe cel săsesc sau unguresc.
populară europeană, pomul vie ii împodobeşte Tiparul traco-dac a căpătat o răspândire
obiecte de diferite genuri, printre care şi piese de generală. El reprezintă un brad cu sau fără
rădăcină sau chiar o ramură de brad. Datorită
29 V. Vasilescu, op. cit., pag. 78. vechimii sale, păsările înso itoare lipsesc. Bradul
65 66
figurează, aşadar, singur, fără nici un element realizat a ramurii sau frunzei de brad, formând un
ajutător. În domeniul arhitecturii populare, a decor simplu dar de efect. Şi în tehnica crestăturilor
decorării lemnului, a pieselor de mobilier, motivul sau inciziilor este realizat bradul. Pe căucele din
bradului este folosit frecvent datorită uşurin ei Pădureni, jude ul Hunedoara, confec ionate dintr-o
scrijelării şi a pozi iei unghiulare a ramurilor fa ă de singură bucată de lemn, motivul bradului intră în
trunchi. Între piesele de mobilier, este semnificativă compozi ia câmpului ornamental, alături de alte
apari ia bradului pe lada de zestre, aşa cum este în motive precum crucea sau rozeta. E de subliniat
prezent ca pom al nun ii, împodobit şi pus la poartă faptul că în multe asemenea cazuri fenomenul de
sau pe casă. Aşadar motivul bradului îşi are locul sincretism se manifestă plenar: bradul ca simbol
lui pe piesa de mobilier legată de actul nun ii: aşa dendrolatric se combină cu crucea, simbol creştin.
cum pe lăzile de zestre de pe coastele Adriaticii Bradul se vede şi pe unele obiecte săseşti din
(Grecia) apare chiparosul, corespondentul Transilvania: lăzi, col are, lavi e.31
meridional al bradului şi care credem că reprezintă
şi el imaginea autohtonă a pomului vie ii din Pomul vieţii şi vasul cu flori
această parte a Europei.30 Pe lăzile din Transilvania E greu de făcut o distinc ie clară între
bradul este figurat adesea pe picioarele din fa ă sub imaginea pomului vie ii şi cea a unui vas cu flori cu
forma unor scurte ramuri paralele colorate în două care s-a confundat adesea, datorită pozi iei verticale
tonuri apropiate de brun. La Budureasa, centru de şi a asemănării arborelui stilizat sau nu cu
lădari din Bihor, bradul este scrijelit pe fa a lăzii în imaginea unei flori într-un vas sau în ghiveci. De
două feluri: ca pom singur închis într-un cartuş şi multe ori e vizibilă imaginea vasului cu flori ca
în combina ie cu rozeta, simbol solar. În această imagine realistă şi vasul cu flori simbol depărtat dar
zonă terminologia populară cunoaşte multe expresii legat de vechea reprezentare a pomului vie ii.
derivate din brad: brădoi, brădu , brad mic, brad în O altă categorie a vasului cu flori este
steauă etc. În categoria unor unelte sau obiecte din caracterizată de un schematism avansat neavând
lemn de brad (podişoare, col are, cofe, furci de tors) nimic cu realitatea în care tratarea abstractă a
decorate prin tehnica pirogravării ( ara Mo ilor, vasului cu flori se apropie mai mult de ideea de
Valea Arieşului), vom distinge imagini uşor de semn. E probabil să fie şi o preluare a unor motive
de circula ie orientală sau occidentală aflate odată
într-un context inteligibil în cadrul reprezentării
30 A se vedea şi A. Haberlandt, Volkskunst der Balkanländer, Wien,
1919, pag. 62.
A se vedea şi R. Capesius, Das sieben bürgischsächsiche Bauernhaus,
31
Bucureşti, 1977.
67 68
pomului vie ii şi care au trecut în patrimoniul artei atribut esen ial al mitului pomului vie ii. Bradul
noastre populare departe de în elesul lor original. este un arbore sacru; verde şi peren, folositor
Tratarea abstractă a imaginii vasului cu flori omului, a inspirat acestuia credin a în for a sa
realizată prin câteva linii sumare apare pe lăzile de vitală. Este denumit „arborele nun ii” căci este pus
zestre din sudul Transilvaniei. Pe alte lăzi se văd la începutul unei vie i noi de familie, apoi pe casă,
figurate crucea şi ramura de brad, îmbinare ce ne ca semn al noii construc ii. Îl vom găsi şi ca brad la
duce cu gândul la acel sincretism amintit mai mort, căci se taie din pădure şi se pune la căpătâiul
înainte şi care face ca semnifica ia vasului cu flori tinerilor mor i nelumi i. Aceasta explică marele
ca pom al vie ii să fie cu atât mai clară cu cât e număr de reprezentări plastice ale bradului în arta
vorba de lăzi de zestre. În tratarea orientală a noastră populară, precum şi vechimea mult mai
pomului vie ii se disting două caracteristici: mare decât a tiparului cunoscut al pomului vie ii şi
folosirea garoafei stilizate şi dispunerea ei într-un al vasului cu flori.33
buchet de cinci bucă i. Pe mobilele pictate săseşti şi Imaginea vasului cu flori poate îmbrăca o
ungureşti vom întâlni o asemenea imagine serie de aspecte, începând cu cea de reproducere a
încadrată fie de coloane, fie de arcade sau cununi unui vas real aşa cum îl vede realizatorul, până la
de flori. Imagini ale vasului cu flori apar pe por ile cel mărturisind un proces de descompunere în
de lemn româneşti din Sălaj (Fildul de Sus), pe sensul separării elementelor, alcătuind motive
ştergarele din zona Năsăud sau pe unele case din autonome. Pe lângă obiectele populare româneşti,
jude ul Bihor. vom întâlni frecvent această imagine pe piese de
Prestigiul motivului pomului vie ii a făcut ca mobilier săseşti sau ungureşti. Pe lăzi, pe uşile
acesta să pătrundă adânc în plastica europeană dulapurilor, pe speteaza scaunelor, pe col are,
cultă şi populară. Vechimea mitului legat de paturi sau blidare vom descoperi căni, „cancee”,
dentrolatrie ne îndreptă eşte să ne întrebăm dacă ghivece, vase cu sau fără tor i din care creşte o
nu cumva înainte de pătrunderea acestui motiv, floare, un buchet de flori sau un pom înflorit.
nevoia de exprimare plastică a credin elor populare Alteori locul vasului îl ia o inimă sau litera V. De
nu şi-a găsit o expresie proprie care să fie a multe ori pomul are o rădăcină sau chiar un fruct
popula iei băştinaşe.32 Cu atât mai mult cu cât sau un spa iu cu carouri din care răsare acesta.
multe date iconografice ilustrează marea vechime pe Vasul con ine flori mai mult sau mai pu in stilizate
teritoriul ării noastre a reprezentărilor bradului nu cu precădere lalele, petale de garoafe, vrejuri şi vi ă,
numai ca frunză ci mai ales ca arbore cu rădăcini, care uneori înconjoară tulpina florii sau a arborelui.
32
Vezi şi G. Oprescu, Arta ţărănească la români, Bucureşti, 1922, pag. 124. 33
Ibidem, pag. 131.
69 70
În zona Sibiului multe piese de mobilier ilustrează sfârşitul secolului al XIX-lea şi a dus la imagini cu
imaginile mai sus comentate. Vitalitatea motivului flori în vas, păsări, simple flori sau frunze tratate
pomului vie ii simbolizând un mit străvechi l-a separat. Imaginea păsării ciugulind este ultima
făcut să intre în varii combina ii cu alte motive şi să formă posibilă a fenomenului de descompunere a
se complice prin dedublări de imagini, dând naştere motivului pomului vie ii. Perechile de păsări aşezate
la alte serii de elemente decorative, prin îmbinarea în şir sau fa ă în fa ă sau afrontate despăr ite de o
pomului vie ii cu simboluri creştine şi ale cultului floare sau mai multe, sau chiar de cruce sunt
solar. prezente pe unele piese de mobilier maghiare din
zona Huedin (Cluj) sau pe unele textile (perne,
Vasul cu flori cu păsări ştergare). Simbolul arborelui vie ii a trecut din
este reprezentarea completă, în arta noastră mitologiile precreştine (laice) în cea creştină
populară, a tiparului plastic grecesc al pomului transferând şi un ansamblu de scenarii şi imagini
vie ii. Există astfel vasul cu flori, cu păsări figurate arhaice, între care şi cel al „axisului mundi” precum
la baza plantei, în partea de sus a imaginii sau şi acelea potrivit cărora din sângele şi trupul unui
deasupra plantei. Vasul cu flori cu păsări se zeu sau al unei fiin e primordiale torturate cresc
întâlneşte în aproape toate regiunile ării, pe pere ii plante miraculoase.34
caselor, pe textile, pe troi e. Pe o ladă de zestre În cazul crucii, legenda spune că Iisus ar fi
săsească se înfă işează un şir de păsări alternând fost răstignit pe muntele Golgota situat în „centrul
cu vase cu garoafe de factură orientală. Fiecare lumii”, deasupra lui Adam, primul om pe a cărui
pasăre, aşa cum vom întâlni şi pe alte obiecte, creştet a curs sângele cristic, prin care s-a
textile sau ceramică, are câte doi pui privind în răscumpărat păcatul originar. Imaginea creştină a
aceeaşi direc ie. Pe unele troi e din Hunedoara sunt lui Iisus din trupul căruia răsare vi a de vie cu
prezentate vase de flori cu păsări la bază asociate ciorchini de struguri ce se scurg în potirul sacru al
cu rozete simbolizând soarele, având astfel reunite, cuminecăturii e prezentă pe icoanele pe sticlă din
printr-un fenomen de sincretism religios transpus Transilvania.
în plastică, imaginile cultului creştin, al cultului
solar şi al dendrolatriei. Păsări ciugulind din
ciorchine de struguri prinşi de un vârtej de vi ă
sunt frecvent redate pe stâlpii de poartă din satele
din zona Huedin. Descompunerea motivului 34 Mircea Eliade, Istoria ideilor şi credinţelor religioase, 1 – 3, Editura
pomului vie ii şi separarea din punct de vedere Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981, pag. 389.
decorativ a elementelor componente a început pe la
71 72
4. Motive şi simboluri antropomorfe simplă: calul e construit din două linii curbate
paralele până la unire, picioarele din patru
Imaginea omului pe mobilierul ărănesc sau segmente de linii frânte, capul şi urechile din linii
pe obiectele mici de lemn ori unelte este destul de dispuse în unghi, călăre ul e alcătuit dintr-o linie
redusă. Ea punctează când şi când unele din închisă în formă de pară, ochii, două puncte, iar de
piesele de mobilier împodobite cu crestături la botul calului la umărul călăre ului două linii
geometrice între care rozeta solară şi formele ei paralele închipuie frâul.
derivate. Piesele mari ale mobilierului transilvan, Pe un alt cuier din ara Oltului (Făgăraş) se
masa, patul, dulapul sunt aproape lipsite de aceste reia aceeaşi imagine dar folosind o altă tehnică, cea
motive antropomorfe. Pe unele lăzi de zestre din a picturii. Desenul este tratat cu pensula înmuiată
sudul Transilvaniei sau din est, la interferen a cu în vopsea albă, pe alocuri neagră-verde pe un fond
zona Moldovei, vom găsi imaginea omului încadrată roşu închis şi trădează siguran ă în execu ie. Tot pe
de rozete solare. Figura umană e simplă, mult cuiere şi blidare vom găsi imagini repetate ale
stilizată, geometrizată, capul e un cerc aşezat pe un omului de tipul horei aşa ca pe scoar ele
alt cerc mai mare ce reprezintă trupul, mărginit şi el maramureşene; pe scândura din marginea poli ei
de un alt cerc punctat, iar picioarele sunt sunt tăiate figuri de femei cu rochii-clopot, cu bra e
reprezentate printr-un triunghi isoscel ce străbate ca nişte acolade.
cercul mare şi se prelungeşte în jos alcătuind Imaginea omului mai apare pe unele obiecte
picioarele imaginii. Figura rezultată e deosebit de ce servesc vie ii ărăneşti, păpuşarele, căucele şi
sugestivă şi simbolizează pozi ia omului în raport coşurile. Căucele sunt mici căni de lemn cioplite
cu astrele, cu soarele în primul rând căruia i se dintr-o singură bucată şi utilizate la băutul apei,
închină. purtate la brâu de păstori, pădurari, vânători.
Imagini antropomorfe mai frecvente se găsesc Decorul lor e în general geometric, iar simbolurile
pe cuierele şi blidarele lungi, destinate fie atârnării solare sunt preponderente. Uneori printre aceste
hainelor dar mai ales a blidelor, a farfuriilor, a motive apar şi imagini omeneşti, cioplite în manieră
cenceelor, icoanelor pe sticlă şi a ştergarelor, având, naivă. Pe bâtele sau bastoanele păstorilor
deci, un rol decorativ. Pe unele din aceste blidare descoperim numeroase reprezentări antropomorfe,
sunt prezente şi imagini ale unor oameni călări. Pe poate cele mai numeroase. Explica ia e aceea că
un cuier din Maramureş imaginea călăre ului este omul şi-a sculptat pe bâta sa un tovarăş de drum
asociată cu cea a simbolului solar, reprezentat de sau un paznic al casei sau colibei. Capete de
rozeta clasică cu razele înscrise într-un dublu cerc oameni sunt sculptate ca măciulie a bâtelor sau
haşurat. Omul şi calul sunt reda i într-o manieră incizate de-a lungul bă ului.
73 74
Calul şi călăreţul. Motivul şarpelui

Acest motiv a rămas în arta populară ca Şarpele e un simbol de factură totemică atât
vestigii ale unor străvechi mituri care, trecând prin în spiritualitatea dacică cât şi în cea romanică. Este
istorie, şi-au pierdut de mult sensul original, prezent în cultura română pe toate treptele evolu iei
rămânând doar ca o reprezentare decorativă. sale istorice, cu o mare varietate de reprezentări şi
Transpuse în domeniul plastic şi interpretate de sensuri. El apare pe fibule, bră ări, iar corpul lui
potrivit felului diferit de a percepe frumosul, reprezintă un segment al steagului dacic. Deşi peste
imaginile au fost transformate prin stilizare şi mitologia veche s-a suprapus cea biblică în care
geometrizare încât deseori nu le mai recunoaştem, şarpele e legat de păcatul originar, aceasta nu a
devenind un adevărat scris ideografic. Cândva reuşit să disloce străvechile credin e legate de
ornamentul ca realizare estetică era subordonat şarpe, animal sacru cu valen e apotropaice (şarpele
scopului magic. Prezent în toate mitologiile lumii, casei păzeşte gospodăria de for ele malefice).
calul a fost asociat cu cultul solar. Atributul Ca motiv decorativ, şarpele e prezent în
principal al călătoriei soarelui este rapiditatea, ceramica din Transilvania (şarpele care îşi muşcă
astrul zilei fiind de aceea cal şi călăre totodată. propria coadă), dar şi pe lăzile de zestre sau pe
Imaginea cal şi călăre are o mare extensiune în por i. R. Vulcănescu aminteşte reprezentarea
arta populară românească, mai ales în domeniul împletiturii şerpilor antagonici pe lăzi sau pe uşile
textilelor esute sau cusute, în unele ramuri ale dulăpioarelor, unde aceştia reprezintă „două fe e
ceramicii, în produc ia de cahle. Broderiile săseşti şi opuse care se înfruntă, două for e mitice
ungureşti din Transilvania con in şi ele asemenea antagonice, una uraniană şi alta chtoniană”35.
imagini, precum şi mulajele de turtă săseşti şi Motivul şarpelui e sculptat pe coada lingurilor de
ungureşti. Pe uşile dulapurilor pictate pot fi lemn, pe poli e, pe „botele” păstorilor sau pe stâlpii
întâlnite figuri ale calului şi călăre ului, precum şi ce sus in grinzile casei şi pe fântâni.
pe col arele pictate din sudul Transilvaniei (Rupea,
Braşov). Lavi ele din casele vechi se termină la Dinţii de lup
capete cu rezemători înalte din lemn cioplit în formă În mitologia românească lupul parcurge o
de cap de cal. Aceste capete înalte servesc ca un fel gamă largă de semnifica ii, de la entonimul dac la
de cuiere pentru a atârna veşmintele, desagii sau lupul păcălit prezent în basmele şi snoavele
traistele. Remarcăm faptul apari iei capului de cal populare. În lumea europeană lupul simbolizează
pe piese de mobilier de tip arhaic.
35R. Vulcănescu, Mitologie romană, Editura Academiei, Bucureşti,
1987, p. 483
75 76
vânătorul abil şi inteligent şi va fi ales ca totem şi zestre într-un neîntrerupt zigzag de triunghiuri
patron al grupurilor de tineri ini ia i sau al asemenea din ilor de lup. Mai pot fi văzu i şi pe
confreriilor secrete de luptători. Mircea Eliade, picioarele paturilor în acelaşi sistem sau pe
pornind de la Strabon, afirmă că dacii se spătarele unor scaune din Ferice, jude ul Bihor.
autonumeau „daoi” ceea ce în limba frigiană Fireşte, rolul acestui motiv este unul mai sus
înseamnă „lupi”36. Acelaşi M. Eliade afirmă că amintit, de a apăra casa, gospodăria, omul, de
poporul român s-a născut sub semnul lupului. Deşi ac iunea for elor malefice, de a oferi prosperitate şi
considerat duşman al omului căci atacă animalele mai ales sănătate.
domestice, turmele de oi etc., sau în credin a
creştină e ca un acolit al diavolului, cultul lupului 5. Motive ornamentale skeomorfe
transpare în multe rituri şi credin e.
Jocul cu măşti de lup simbolizează fertilitate Aşa cum arătam şi în altă parte a lucrării,
şi fecunditate şi este un act augural; părul de lup e motivele skeomorfe sunt acele motive ce reprezintă
folosit în medicina magică, din ii de lup sunt folosi i obiecte casnice, unelte, mijloace de transport,
ca amulete, cu gâtul de lup se fac vrăji de măritiş. reflectând ocupa iile specifice unei anumite zone
Există şi datina ca după naştere copilul să fie redate, desigur, stilizate şi uneori geometrizate.
„botezat” după un ritual păgân, trecându-l prin mai Astfel vom descoperi pe anumite suprafe e ale unor
multe cercuri concentrice trasate pe pământ cu un piese de mobilier zălu e, ciuturi, greble, vârtelni e,
dinte de lup, în timp ce i se dă copilului un nume.37 furca şi roata, scara etc.
Ritualul are o finalitate de lungă durată, de a
proteja noul-născut de-al lungul vie ii de for ele Vârtelniţa cu patru bra e este un simbol solar
malefice, de a-i insufla putere şi vitalitate. Din şi e asociată deseori cu un motiv ce stilizează capete
această credin ă s-a născut şi motivul ornamental afrontate de cai, în ideea că soarele e tras într-o
al dintelui de lup prezent pe piese de port (cojoace, cursă diurnă de caii de foc ai zeului luminii.
sumane), pe textile (ştergare, scoar e), pe ceramică.
În cadrul pieselor de mobilier, ca motiv decorativ Aşa cum mai arătam, scara este un mijloc
lupul e atestat destul de rar. Col ii sau din ii de lup prin excelen ă ascensional şi ajută omul, dar mai
apar pe blidare, col are sau pe picioarelor lăzilor de ales sufletul să urce la cer, să ajungă în rai sau la
Dumnezeu. Astfel scara se poate metamorfoza în
M. Eliade, op. cit., 1980, pag. 25.
36 arbore sacru, pom al vie ii, stâlp funerar, lumânare,
Vezi A. Bodiu, Convergenţa universaliilor, Editura Limes, Cluj-
37 scară de ceară. În concep ia creştină, locul
Napoca, 2000, pag. 69. arborelui lumii îl ia biserica, ce poate deveni „axis
77 78
mundi” ori „scala dei”. Asemenea scări ce unesc simbolizează legătura teluricului cu celestul, îmbină
cerul cu pământul nu sunt prezente sau localizate cele două nivele cosmologice într-un spa iu sacru,
într-o geografie concretă, ci pot fi consacrate ritualic de aceea vom întâlni funia înconjurând zidurile
şi ornamental într-un spa iu sacru, în cazul nostru bisericilor şi mânăstirilor, catapeteasma şi tâmpla
unul decorativ. Grafic, scara e reprezentată prin altarelor, dar mai ales por ile din lemn din diferite
două linii paralele întrerupte de segmente paralele zone ale Transilvaniei: Maramureş, Bihor, Sălaj.
sau jumătă i de cerc, prin sisteme de stria ii Aşadar, funia fiind hotărâtoare în destinele omului,
orizontale sau oblice. Pe un cuier din Moişeni, Oaş simbolul acesteia a fost aşezat cu venera ie pe
se poate deosebi din mul imea motivelor o sanctuare, pe accesoriile de cult, pe articole
asemenea scară pe care urcă un fir de iederă ce vestimentare, pe ceramică şi fireşte pe unele piese
înlocuieşte, probabil, un personaj. de mobilier cum ar fi cuierele, dulapurile scunde,
lăzile, hambarele. Simbolul funiei apare şi pe pâinea
Şi încrucişarea a două linii, X-ul, simboli- sacră, pe colac – simbol solar –, pe prescuri şi în
zează tot o scară ce se apropie de coloana infinitului general pe toate bunurile oferite drept ofrandă.
sau coloana fără sfârşit. Acest motiv se poate găsi Poarta de lemn şi în spe ă stâlpii cu
pe unele suprafe e plane ale lăzilor de zestre, mai asemenea încrusta ii, cioplituri, devine apărătorul
precis pe picioare, pe blidare sau pe speteaza unor unui spa iu sacru care este gospodăria ărănească,
lavi e. Scara sau „scări a” evoluează paralel cu ocolul, casa, acareturile. Se crede, de asemenea, că
coloana şi are o încărcătură semantică apropiată de funia emană optimism şi energie a binelui.
aceasta. Apare uneori sub formă de două paralele Conceptul de împletire este un simbol magic,
unite în vederea formării unui şir de pătrate sau împletirea unor for e benefice ca fenomen al
dreptunghiuri aşezate crescător. Ca şi coloana, dezvoltării biologice şi spirituale cu vădite finalită i
scări a e investită cu puteri divine; spiritual leagă sociale. Să nu uităm că fetele îşi împleteau părul în
cele trei nivele ale Cosmosului având rol prioritar în coade, semn al fecioriei, iar funia de fum era
repertoriul simbolurilor. Lăzile de zestre din Valea considerată calea de acces a sufletului spre cer,
Teuzului cuprind în câmpul ornamental coloane cu spre rai, aşa precum cândva calea de acceptare a
asemenea semne. arderii jertfei, a arderii de tot.
Alături de scară, spirală şi coloana, în aceeaşi Focul este un alt motiv interesant redat
categorie semantică trebuie să amintim motivul ornamental printr-o floare de bujor care a evoluat
funiei – motiv cu valen e asemănătoare cu celelalte
motive amintite. Motivul funiei e foarte vechi, el
79 80
spre roza din centrul crucii creştine.38 Focul este

simbolul jertfei adusă cerului şi zeilor. Se poate
constata aici o anume identitate între „bujorul de
foc” şi creanga de aur.
Vezi V. Lovinescu, Creanga şi creanga de aur, Editura Cartea

38
Românească, Bucureşti, 1989, pag. 132.
81 82
IV. Arta decorativă a uneltelor românilor din Mun ii Apuseni până azi sub forma
„aratru”. Acest plug răspundea numai de a tăia
brazda fără să o răstoarne. Morfologic şi structural,
Decorul transpus pe uneltele de lemn şi de această unealtă avea o formă simetrică cu două
metal se înscrie dialectic în fondul principal de coarne şi o talpă cu cu it considerat de V. Pârvan
valori comun culturii şi artei populare româneşti. drept o simplă „rari ă”, utilizată şi azi în Mun ii
Arta decorativă a uneltelor îşi are temeiul istoric în Apuseni şi numit „plug de mălai” sau „aratru”. Au
procesul de antropogeneză, în rela ia om – şirul de existat două tipuri de aratru: unul dacic şi altul
unelte făurite de acesta, rolul economic şi social al roman, mai evoluat. Din acest aratru s-a dezvoltat
lor. Din punct de vedere etnologic şi psihologic, plugul simetric cu cormană şi plugul asimetric.
unealta constituie un mijloc de manifestare a Plugul, prin formă, prin coarnele de lemn lucrate şi
individualită ii creatorului popular şi a artizanului. netezite, demonstrează că unealta este o prelungire
Uneltele de uz gospodăresc cele mai simple, a mâinii, confec ionată din necesită i tractice dar şi
mai umile au o anumită valoare estetică, chiar dacă artistice.
nu sunt decorate, prin simpla lor formă adaptată La multe unelte precum grapa, îmblăciul,
scopului practic. Pe măsură ce i se adaugă anumite grebla, coasa se observă o preocupare pentru
câmpuri decorative, cu motive şi simboluri ornamentare. Decorul lor sculptat a parcurs mai
semnificative (inter-individuale şi sociale), unealta multe etape: de la forma simplă de zim uire, de
devine un mijloc comunitar tot mai însemnat de sculptare a cozii până la adevărate câmpuri
comunicare, capătă mai mult în eles, răspunzând ornamentale, „căli e ocolite”, „ciuturi”, „şarpele”,
unui rost precis, unor trebuin e practice pentru „unda apei”, „frunza bradului” etc.
care a fost făurită de om, în cadrul şi în condi iile
fiecărei comunită i. Ele devin documente pentru Toporiştele de coasă din fag sau frasin sunt
reconstituirea istoriei civiliza iei şi culturii asimilate decorate cu motive geometrice, iar tiocurile de coasă
lor (cofe, căuce, linguri de lemn, răbojuri, bâte etc.) din lemn au pe forma lor tronconică încrustate
pentru istoria artei noastre populare. brâul din linii paralele, precum şi elemente
cosmomorfe: soare, lună, stele, precum şi frunza
Vom enumera şi analiza câteva asemenea bradului (simbolul bărbă iei), apoi crucea, prescura,
unelte în cadrul principalelor ocupa ii tradi ionale frunze, flori, fructe iar uneori inscrip ii cu ini ialele
din Transilvania. numelui şi anul sculptării. Mijloacele de transport
Plugul a avut la origine o formă simplă, sunt şi ele decorate: săniile, carele, căru ele,
denumit „aratrum”, denumire păstrată în graiul jugurile, torni ele, leagănele pentru copii.
83 84
Compozi iile rezultate din reuniunea alături de furca de tors, creată şi ea în cele mai
ornamentelor geometrice şi liber desenate relevă o multe cazuri de păstori, dar şi de meşterii lemnari.
tematică cosmomorfă, fitomorfă, skeomorfă.
Frecvente sunt şi ornamentele apotropaice de Furcile de tors din Transilvania prezintă atât
factură arhaică, geometrice, precum soarele, căli ele un interes tehnic cât şi unul artistic. Alături de
ocolite, zălu a, furca, crucea simbolizând sănătate, furcile simple, în Transilvania se întâlnesc şi furcile
fertilitate şi fecunditate, belşug, continuitate cu crestături lucrate din tufă de alun, paltin, brad,
familială şi de neam. cioplite lat, cu lă ire profilată sus, cu ornamente
crestate pe amândouă fe ele ori decorate în plus cu
Bâta de păstor constituie cel dintâi obiect „horjul”. În ara Crişurilor furcile de tors sunt
asupra căruia se exercită nevoia de crea ie plastică cilindrice, bogat decorate pe toată lungimea lor, cu
deoarece e nedespăr ită de păstor şi are o motive geometrice redate riguros, „căli e ocolite”,
func ionalitate multiplă: la mersul pe munte, armă „unda apei”, „coarnele berbecului”, „zălu e”, apoi
de apărare, unealtă de întoarcere a animalelor, bradul, trifoiul, cercul, în general crestate cu
proptea când stă în picioare. Din punct de vedere briceagul. Pe Valea Arieşului, în ara Zarandului
morfologic, bâta păcurarului nu prezintă deosebiri abundă ornamente cosmomorfe, reprezentări solare,
esen iale, tipologice; ea are o măciucă, un gât de rozete, cercuri în cruci, de asemenea crestate cu
care se prinde cu mâna, un „trup” împodobit şi briceagul. Furcile de brad din jude ul Cluj (zona
corpul propriu-zis de formă cilindrică. Bâta e bine Călatei, Valea Vişagului, Valea Drăganului) au
propor ionată cu o ornamentică bogată în măsura corpul lat, cu marginile dantelate prin scrijelare, cu
bunului gust. Câmpul ei ornamental reproduce motive sculptate de-a lungul piesei într-o repeti ie
elemente din natură, stilizări şi simplificări sus inută ce dă impresia de mişcare. În Ha eg şi
figurative, scrieri străvechi ce stilizează răbojul, Valea Jiului furcile sunt late, cu zim i pe margini,
eviden ele pastorale arhaice, toate dispuse într-un decorate pe toată suprafa a lor cu rozete alternând
anumit ritm. Situarea ornamentelor se face pe două cu registre de motive romboidale, iar în zona
sau trei registre marcate printr-o funie, ornament Orăştie descoperim motive arhaice precum din ii de
sculptat de străveche origine şi largă răspândire lup, calea ocolită, motivul soarelui reprezentat de
etnoculturală, prezentă şi pe stâlpii por ilor cercuri concentrice în număr de trei, cu dimensiuni
maramureşene, pe bisericile de lemn, pe icoane etc. progresive reprezentând astrul în cele trei ipostaze
Forma specifică a bâtelor şi câmpurile ornamentale în mersul lui pe bolta cerească, răsăritul, la amiazi
alcătuite din reuniuni de motive aşază această şi apusul.
unealtă printre realizările decorative primordiale,
85 86
În cadrul uneltelor utilizate în procesul de

prelucrare a fibrelor textile, cu bogate şi arhaice
ornamente, mai amintim războiul de ţesut cu
„brâglele” sale împodobite pe toată suprafa a, cu
crestături adânci, oblice, în romburi, iar central cu
un motiv solar mare sau cu o cruce, cu tindeiele ce
excelează printr-un decor geometric bogat şi
echilibrat. Impresionează şi cornul de vânătoare cu
încrusta ii bogate printre care amintim cadranul
solar, acelaşi motiv pe care l-au folosit cândva pe
aceste meleaguri şi dacii, motivul mitologic al
şarpelui socotit ocrotitorul casei, precum şi tarniţele
cu scări e din lemn ornamentate aidoma şeilor
voevodale cu motive lineare, şerpuite, cu flori
stilizate, cu dintele de ferăstrău sau cu creste în
cruci.
87 88
CONCLUZII sale intelectuale, prin stilizări şi tehnici diverse,

într-o nesfârşită complexitate de figuri decorative.
Sim ul formei s-a manifestat şi s-a moştenit Organizarea interiorului unei case, a
eviden iindu-se la categoriile de mobilier făcute de încăperilor este rezultatul unor practici transmise
mâna omului din elemente simple, cioplite cu din genera ie în genera ie, ce au condus la formarea
toporul şi barda. La alcătuirea mobilierului unor ansambluri organice în care fiecare obiect are
ărănesc, lucrat din lemn de fag sau paltin, s-a un loc bine precizat, calită ile estetice ale obiectului
inut seama şi de arhitectonica încăperilor cărora le fiind puse în deplină valoare. Pe lângă importan a
erau destinate, precum şi cele legate de func ia lor. artistică, interiorul îndeplineşte şi o func ie socială,
Trebuie subliniată şi extrema adecvare a pentru că reprezintă mediul în care-şi desfăşoară
dimensiunilor şi ştiin a asamblării diverselor piese activitatea oamenii.
atât de diferite ca func ie (mese, dulapuri, scaune, Ornamentica şi-a păstrat un caracter
col are, lavi e) în întreguri corect şi elegant străvechi, tradi ional, datorită unor condi ii
construite. La aceasta se adaugă şi perfecta particulare ale spa iului românesc de-a lungul
coeren ă dintre decor şi formă. Principala categorie timpului. Deşi aşezată la frontiera dintre aria
a decorului mobilierului românesc este alcătuită din ornamenticii vegetale şi zoomorfe din răsărit şi vest,
crestături, din incizii şi excizii de mică adâncime, teritoriul acesta şi-a păstrat marele fond al
practicate la suprafa a lemnului. Sculptura, decorului geometric în ciuda trecerii timpului.
în eleasă ca cioplire a unei bucă i de lemn în Aceste împrejurări se reflectă în întreaga cultură
volume tridimensionale ce pot fi privite de jur populară românească şi în mod special în factura
împrejurul lor, e o tehnică mai rar întâlnită. Nici geometrică a ornamenticii populare româneşti. Este
tehnica basoreliefului nu e prea folosită, când, însă, necesară cultivarea tradi iei în epoca actuală,
cele două tehnici se întâlnesc, ele se completează deoarece tradi ia constituie memoria socială a
reciproc într-un chip fericit. O explica ie a originii poporului, precum şi identitatea de neam, de etnie,
decorului o putem găsi în elementele vii ale naturii de popor. Tradi ia constituie un „cheag”, un
şi în obsesia pe care acestea o exercită asupra catalizator al oricărei grupări umane, de la familie
omului când el se află în fa a unei ambian e simple, până la na iune. Ea se manifestă sub spe a
geometrice. Căutând întotdeauna să se înconjoare func ionalită ii, a modalită ilor tehnice, a procesului
cu imaginea elementelor vii din natură, dovadă de crea ie, a concep iei estetice, a mijloacelor de
tendin a de a introduce în ornament elemente expresie, a structurii morfo-tipologice, a inova iilor,
florale, omul le-a concretizat, potrivit posibilită ilor a simbolisticii, semanticii şi semioticii ornamentale,
a principiilor estetice şi a invariantelor proprii artei
89 90
populare româneşti. Invariantele axiologice ale artei

ărăneşti care se cer a fi retransmise şi transpuse în
inova ii se manifestă în concep ia ornamentală a
paletei cromatice, în propor ii, volume şi se înscriu
în legile decorative nescrise ale artei populare
româneşti: simetrie, ritm, dinamică, alternan ă.
Desigur, în cadrul artei tradi ionale se manifestă în
timp elemente de inova ie. Inova ia constituie
elementul nou grefat pe substan a tradi iei,
poten ialitatea expresivă a tradi iei, elementul tipic,
care, în momentul acceptării sale de către
colectivitate va deveni tradi ie.
Noi considerăm că, din punctul de vedere al
valorii estetice, cât şi prin raportare la tradi ie,
există două tipuri de inova ii: progresive şi
regresive. Ornamentica florală naturalistă constituie
o inova ie regresivă, adaptările func ionale de forme
constituie inova ii progresive, dar supraîncărcarea
volumetrică şi contorsionarea constituie inova ii
regresive. Varietatea cromatică pe suprafe ele
pictate constituie inova ii progresive, dar încă
nedecantate valoric în compozi iile gamelor, având
uneori acorduri false.
În concluzie, dacă tradi ia constituie for a
poten ială a inova iei, aceasta, la rândul ei,
constituie elementul permanent creator în via a de
zi cu zi. Unul din imperativele realizării unor
inova ii îl constituie cunoaşterea, în elegerea şi
referirea creatoare la tradi ie, respectarea ei şi
integrarea în procesul contemporan de crea ie.
91 92
Denumiri de ornamente populare rotu ă tăiată

lan
cerc floare
roti ă floră
roată pană
rotu ă peană
sori ruji ă
vârtej ruji
nori floare şi frunză
rozetă frunza goronului
cocârla cerb şi brazi
spicul cale şerpuită
brădu ul căli ă ocolită
brad calea rătăcită
cetinu ă trandafir
cruci ă calea rătăcită cu pupi
ujerul măr
cruci ghinghe (ghindă)
bumbuşti inimu ă
frunza de brad pitişoare
ramura de brad struguri, vrej
cai floare roată
patru cai lalea
stea tulipă, tulipan
stelu ă căli ă ruptă
vârtelni ă floră în cirip
zale măru cu frunza
zălu ă rujă împupită
pupi, pupurei rujă plină
punct gheorghină
linie pui
dinte
93 94
dinte de lup greblă

doamne, domnuci clopo el
hora ângalău, fuştei
mână şi soare fluturi
păpuşă pasăre
croc uliu
căpriorul cocoş
pană rotilată raci
frunză de trifoi coarnele berbecului
roză cornă ei
cununa miresii păun
frunza iderii melci
pană întoarsă cerb şi păsări
flori îmbucate pizar (S)
flori sărite bănu
frăgu e pristornic
coş cu flori col i
funie col uri
furcă scară
furcă cu roata scări ă
ciutură cârligul ciobanului
sfăditele butuc
ochi roşteie (gărdu )
ochiu chei ă
cârlige cerbuş
câlijel (solar) crestă el, creasta cocoşului
cumpănă lăti ar (zgardă)
pieptene păuni ă
prescură arborele vie ii
cârcel şiruri
chei şunoi
cârnel râuri
95 96
pătră ele roşală

val ruşală
pom cu păsări rujală
pomu răzmurat galbăn
co che (pătrat) albastru
şir cu părcan mnierău
ântă (stea) năsădit
coada că elii rozosin
chişatu boului cavesin
corni sineală
coşarcă cu flori mândră mărie
spicu ul vişiniu
degete negru
fe e răsturnate (romburi) negriu
tasle (romburi) violet (chimic)
din i (zim i) bordo (bordon)
varga molângrav (mov)
şinorul vânăt
barten albastru-albine (bleu)
turta muced
crepen (zig-zag) chercheliu (violet)
roata întoarsă
roata cu cârlig
X-uri, cruciş, cherestul
scoici
gardină (margine)
calea robilor
drum pierdut
guri e
tăbli e
roşu
roşeu
97 98
Bibliografie 15. Petrescu, Paul; Stoica, Georgeta, Arta

populară românească, Editura Meridiane,
Bucureşti, 1981.
1. Bănă eanu, Tancred; Focşa, E., Ornamentul în 16. Petrescu, Paul, Cromatica plastică
arta populară românească, Bucureşti, 1963. ţărănească, Bucureşti, 1976.
2. Bodiu, Aurel, Convergenţa universaliilor, 17. Roswith, Capesius, Mobilierul ţărănesc
Editura Limes, Cluj-Napoca, 2000. românesc, Cluj, 1974.
3. Dunăre, Nicolae, Arta populară din Munţii 18. Stoica, Georgeta, Interiorul locuinţei ţărăneşti,
Apuseni, Editura Meridiane, 1981. Bucureşti, 1973.
4. Dunăre, Nicolae, Ornamentica tradiţională 19. Ştefănescu, Barbu, Mobilier ţărănesc din
comparată, Bucureşti, 1979. Crişana, Oradea, 1997.
5. Eliade, Mircea, De la Zalmoxis la Gengis-han, 20. Tzigara, Al.– Samurcaş, Izvoade de crestături
Editura Ştiin ifică şi Enciclopedică, Bucureşti, ale ţăranului român, Bucureşti, 1928.
1980. 21. Vasilescu, V., Semnele cerului, Editura
6. Eliade, Mircea, Istoria ideilor şi credinţelor Arhetip, Bucureşti, 1995.
religioase, 1 – 3, Editura Ştiin ifică şi Enciclopedică, 22. Vulcănescu, Romulus, Mitologie română,
Bucureşti, 1981. Editura Academiei, Bucureşti, 1987.
8. Haberlandt, A., Volkskunst der Balkanländer, 23. Zderciuc, Boris; Stoica, Georgeta, Crestături
Wien, 1919. în lemn în arta populară românească, Bucureşti,
9. Iorga, Nicolae, Sculptura românească, 1967.
Bucureşti, 1934.
10. Irimie, Cornel; Dumitrescu, Florentina;
Paleolog, Andrei, Arta lemnului la români, Bucureşti,
1975.
11. Istoria românilor, 1962, vol. I
12. Nistor, Francisc, Arta lemnului în Maramureş,
Bucureşti, 1980.
13. Oprescu, George, Probleme româneşti de artă
ţărănească, în „Scrieri despre artă”, Bucureşti,
1966.
14. Pârvan, Vasile, Epoca lemnului, în „Getica”,
1926.
99 100
IMAGINI
101 102
Furci de tors din Munţii Apuseni
Ladă din Călăţea, jud. Bihor
Căpătâi de pat din Ineu, jud. Arad

Ladă din Şerghiş, jud. Bihor
103 104
Pieptene de fuioare din Bihor

Interior ţărănesc din Chişcău, jud. Bihor
Căuc din judeţul Hunedoara Căuc din Zlatna, judeţul Alba
105 106
Scaun din Ferice, jud. Bihor
Podişor din Oaş (Racşa)
107 108
Poliţă sculptată din Vişeu, jud. Maramureş
Scaune din Ferice, jud. Bihor

Dulăpior pictat din Agnita, jud. Sibiu
109 110
Detaliu de pe o ladă de zestre de pe Valea Barcăului La dă de zestre de pe valea Teuzului, jud. Arad
Detaliu de pe o ladă de zestre de pe Valea Teuzului, jud. Arad Cuier sculptat din Rona de Jos, jud. Maramureş
111 112
Detaliu de pe o ladă de zestre din Budureasa, jud. Bihor
Podişor pictat din Ighiu, jud. Alba (datat 1859)

Cuier din Valea Almaşului, jud. Sălaj
113 114
Podişor pictat din Ighiu, jud. Alba (detaliu)
Tron pictat de pe Târnava Mare

Masă “cu săcrie” din jud. Bihor
115 116
Ladă din Dumitra, jud. Bistriţa-Năsăud
Podişor din Rupea, jud. Braşov
Ladă de zestre din Vârciorog, jud. Bihor
117 118
Podişor din Rupea, jud. Braşov Dulăpior (coastăn) din Gilău, jud. Cluj
119 120
Detaliu de pe un coastăn din judeţul Cluj Dulăpior pictat din Budureasa, jud. Bistriţa-Năsăud
121 122
Detaliu dulăpior pictat din Lechinţa, jud. Bistriţa-Năsăud
Podişor din Câmpeni, jud. Alba

Ladă de zestre cu capac plat din Chşcău, jud. Bihor
123 124
Detaliu de pe ladă din Preoteasa, jud. Sălaj
Cuier din Oaş
Dulăpior din Huedin, jud. Cluj
Lingurar din Săcel, jud. Maramureş
125 126

Aurel Bodiu - Ornamentica Mobilierului Țărănesc Din Transilvania

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Aurel Bodiu - Ornamentica Mobilierului Țărănesc Din Transilvania

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1 2

ARGUMENT obiectelor de artă, fie din forma bună stilizată şi

vreun motiv ornamental aplicat pe suprafa a pag. 7.

fie gândită numai ca un accesoriu şi deci tratată

II. Mobilierul tradiţional ţărănesc b) mobilierul lucrat de tâmplari, decorat prin

artistice populare de sorginte antropomorfă, motivelor ornamentale în familia mobilierului

16 Barbu Ştefănescu, op. cit., pag. 31.

III. Ornamentica mobilierului descifrat. Citirea lor necesită un oarecare efort şi o

şi destina ia piesei, cu locul de amplasare a a) Ornamentele abstracte rezultă din

21 Barbu Ştefănescu, op. cit., pag. 19. 22

Pe o ladă de zestre pictată de pe valea skeomorfe. Trecerea la ornamentele pictate pe unele

în repertoriul motivelor şi simbolurilor din

Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Gengis-han, Editura Ştiinţifică şi

ornamental cu efecte deosebite. Rombul, împăr it în concentrice cu punct în centru, cu cercuri în

Alături de rozetă, apare şi motivul S, a cărui Spirala circulară

Calul şi călăreţul. Motivul şarpelui

spre roza din centrul crucii creştine.38 Focul este

Vezi V. Lovinescu, Creanga şi creanga de aur, Editura Cartea

Românească, Bucureşti, 1989, pag. 132.

În cadrul uneltelor utilizate în procesul de

CONCLUZII sale intelectuale, prin stilizări şi tehnici diverse,

populare româneşti. Invariantele axiologice ale artei

Denumiri de ornamente populare rotu ă tăiată

dinte de lup greblă

pătră ele roşală

Bibliografie 15. Petrescu, Paul; Stoica, Georgeta, Arta

Furci de tors din Munţii Apuseni

Ladă din Călăţea, jud. Bihor

Căpătâi de pat din Ineu, jud. Arad

Pieptene de fuioare din Bihor

Căuc din judeţul Hunedoara Căuc din Zlatna, judeţul Alba

Scaun din Ferice, jud. Bihor

Podişor din Oaş (Racşa)

Poliţă sculptată din Vişeu, jud. Maramureş

Scaune din Ferice, jud. Bihor

Detaliu de pe o ladă de zestre din Budureasa, jud. Bihor

Podişor pictat din Ighiu, jud. Alba (datat 1859)

Podişor pictat din Ighiu, jud. Alba (detaliu)

Tron pictat de pe Târnava Mare

Ladă din Dumitra, jud. Bistriţa-Năsăud

Podişor din Rupea, jud. Braşov

Ladă de zestre din Vârciorog, jud. Bihor

Detaliu dulăpior pictat din Lechinţa, jud. Bistriţa-Năsăud

Podişor din Câmpeni, jud. Alba

Detaliu de pe ladă din Preoteasa, jud. Sălaj

Cuier din Oaş

Dulăpior din Huedin, jud. Cluj

Lingurar din Săcel, jud. Maramureş

S-ar putea să vă placă și