CUPRINS

Capitolul I. Despre materialele compozite

1.1.Istoria materialelor compozite
1.2.Consideratii generale si definitii
1.2.1.Matricea
1.2.2.Clasificarea materialelor compozite
1.2.3.Recomandari de alegere a fibrei
1.2.4.Avantaje si dezavantaje ale materialelor compozite
1.3.Metode de fabricare a materialelor compozite cu fibre semi-finite
Capitolul II. Conceptia pieselor pentru productia speciala din industria auto
2.1.Etape de proiectare
2.2.Metode de fabricare
2.3.Sisteme de matrice polimerice
2.4.Etapele pentru productia speciala din industria auto,fluxurile informationale si de
materiale
Capitolul III. Tehnologia de fabricatie a pieselor speciale din materiale compozite
3.1.Metode si mijloace de fabricatie a componentelor
3.2.Fabricarea pieselor de caroserie auto
Capitolul IV. Norme de sanatatea si securitatea muncii
Capitolul V. Concluzii
Bibliografie

Capitolul I
Despre materiale compozite
Avansul tehnologic face ca de la an la an sa apara noi materiale high-tech sau sa se
ieftineasca cele vechi, facandu-le mai atractive pentru un public tot mai larg.
Industria materialelor compozite nu face exceptie de la aceasta regula si de aceea in
acest moment avem disponibile tehnologii si materiale care cu cativa ani in urma erau
dedicate in exclusivitate sectoarelor aero-spatial sau militar.
Desi inca nu sunt ieftine, materialele compozite se remarca prin calitatile lor deosebite.
Sunt materiale rezistente, usoare, au un aspect placut si pot inlocui cu succes o multitudine de
materiale clasice in obiectele ce ne inconjoara.

1.1.Istoria materialelor compozite

Constructia cu materiale compozite ntarite cu fibre nu este o inventie a celei mai noi
tehnici, ci o solutie a evolutiei naturii. n evolutia de milioane de ani, natura si-a
nsusit principiul de a prelua forte prin fibre de nalta rezistenta ca si cel mai
adecvat principiu pentru constructia usoara. Materialele sub forma de fibra au n mod
clar mai multa rigiditate si stabilitate dect sub forma compacta. Structurile fibrelor
naturale se gasesc de exemplu n structurile de sprijin ale plantelor.
Pe lnga principiul constructiei usoare de a prelua fortele prin fibre, fibrele compozite au la
baza un alt principiu important: diverse materiale sunt combinate ntre ele pentru a compensa
deficitele fiecarei substante n parte.

1.2. Consideratii generale si definitii

Un material compozit este un amestec intre doua sau mai multe materiale cu propietati
si caracteristici diferite, care puse impreuna formeaza un nou material ce sumeaza beneficiile
si reduce incovenientele materialelor componente. In materialul compozit format, identitatea

materialelor constituiente se mentine separata, insa se comporta ca un tot unitar; orice forte
sau tensiuni transmitandu-se in toata masa compozitului simultan.
Materialele compozite sunt materiale formate din doua sau mai multe faze la scara
macroscopica a caror performanta si proprietatii sunt destinate a fi superioare celor ale
materialelor constituente, actionnd independent. Una dintre fazele constituente este
discontinua, rigida, numindu-se de ranforsare, iar faza continua, cu rigiditate mai scazuta se
numeste matrice.
Compozitele de fibre si plastic (CFP) desi sunt vazute ca si o clasa de material sunt de fapt
constructii. La baza acestora sta principiul de actionare al constructiei de compozit:
diverse materiale vor fi astfel combinate nct sa rezulte proprietatile pe care componentele
individuale nu le pot atinge singure.
n cadrul constructiei de compozit exista pentru componente o mpartire clara
responsabilitatilor: fibrele de o rezistenta mai mare preiau sarcinile mecanice n timp ce
matricea fixeaza fibrele n pozitia data si sprijina.
In producerea uni compozit se folosesc doua componente:

matricea sau faza continua

armatura sau faza discontinua.

Matricei are functia de a inconjura armatura si de a transmite orice efort in toata masa
compozitului in mod cat mai uniform.
Armaturii are functia de a prelua si anula eforturile din masa compozitului.
In interiorul unui material compozit matricea reprezinta elementul "slab", iar armatura
elementul "puternic", insa pentru ca armatura sa preia in mod corect tensiunile din material,
acestea (tensiunile) trebuie dirijate pe anumite sensuri si directii de catre matrice.
Un exemplu de material compozit pe care natura l-a creat cu mult timp inaintea omului,
este fibra lemnoasa. Aceasta este constituita dintr-o matrice, reprezentata de lignina si
armatura formata din fibrele de celuloza.
Dupa tipul de matrice deosebim cel putin patru grupe majore de materiale compozite:

polimerice,

metalice,

ceramice

carbon-carbon.

1.2.1.MATRICEA

Rasinile polimerice sunt cele mai folosite in compozite si sunt rasinile poliesterice si
rasinile epoxy.

Rasinile poliesterice sunt mai ieftine dar au propietati fizice si chimice

inferioare

rasinilor epoxy pe care le folosim in compozite au propietati fizico-chimice

bune, apropiate de a materilelor metalice pe care le inlocuiesc.

Exista diferite tipuri de rasini epoxy, iar parametrii care diferentiaza rasinile intre ele
sunt:
-fluiditatea
-timpul de maturare a polimerului
-temperatura de maturare a polimerului
-temperatura maxima de utilizare dupa maturare
-elasticitatea
-duritatea
-culoarea
Toti acesti parametrii, combinati intre ei, au ca rezultat o multitudine de tipuri de rasini
epoxy.
Alegerea compozitului se face in functie de tehnica de constructie folosita pentru
producerea compozitului si de domeniul de utilizare al acestuia sa. Alegerea rasinii corecte
poate face diferenta intre un compozit bun si unul prost sau intre performanta si mediocritate.

ARMATURA
In compozitele polimerice cele mai uzuale armaturi folosite sunt:

fibrele de carbon,

fibrele aramidice

fibra de sticla.

Cele mai multe materiale ating sub forma de fibra o stabilitate si o rigiditate mai mare
dect n forma compacta [88]. n acest fel sunt folosite chiar si materialele de carbon si sticla
care de fapt nu apartin materialelor clasice de constructie.

n principal sunt patru caracteristici de care se tine seama :

marimea [34],

orientarea,

defectele

tensiunile interne.

Cele mai multe materiale ating sub forma de fibre o stabilitate si o rigiditate mai mare dect n
forma compacta [88]. n acest fel sunt folosite chiar si materialele de carbon si sticla care de
fapt nu apartin materialelor clasice de constructie. De aceea se pune ntrebarea care sunt
mecanismele raspunzatoare pentru acest lucru. n principal sunt patru:

marimea [34],

orientarea,

defectele

tensiunile interne.

1.2.2.Clasificarea materialelor din fibra

Exista o multitudine de fibre naturale si artificiale care pot fi utilizate ca si elemente
purtatoare de sarcini:
Fibre naturale precum: par, lna, matase, bumbac, sisal, cnepa, iuta, ramie, fibre de banane
Fibre organice din: polietilena (PE), polipropilena (PP), poliamida (PA), poliester (PES),
poliacrilnitril (PAN), aramid, carbon
Fibre anorganice din: sticla, bazalt, cvara, SiC, Al203, bor, asbest
Fibre metalice din: otel, aluminiu, cupru, nichel, beriliu, wolfram
O cota semnificativa de piata au atins n cadrul unui compozit de fibre si plastic,
numai fibrele de sticla, carbon si aramid. n interiorul masinilor se vor aplica din ce n ce mai
mult fibre de plante cu scopul de a include resurse regenerabile n constructii. Toate celelalte
tipuri de fibre sunt utilizate numai la cerinte specifice de exemplu fibrele de cupru si aluminiu
pentru ecranarea electrica.

1.2.3.Recomandari de alegere a fibrei

Decizia pentru anumite fibre - atunci cnd vine vorba n principal de proprietatile
mecanice este usoara [88]:
Daca rigiditatea fibrelor de sticla este suficienta si densitatea poate fi acceptata, atunci sunt
prima alegere ca si fibre de ntarire convenabile ca pret.
Daca se doresc componente mai rigide atunci se recomanda fibrele carbon(C), nsa mai nti
se ncearca cu fibrele C standard. Eventual se amesteca fibrele C scumpe cu fibrele de sticla
convenabile ca pret. Daca din motive de prestigiu este important aspectul cu fibra de carbon,
cu fibre vizibile, atunci ar trebui se se foloseasca la suprafata tesaturi nu prea grosolane ci
fine. O valoare foarte mare au produsele compuse din tesaturi amestecate din fibre C si fibre
de sticla colorate.
Daca se doreste ca un element sa fie deosebit de usor atunci se folosesc fibre C sau chiar de
aramid. Fibrele de aramid pot substitui fibrele de sticla dar la un pret mai mare. Fata de fibrele
de sticla prezinta rigiditati si rezistente doar putin mai mari.
Daca componentele structurale sunt supuse riscului de impact atunci pentru a mari duritatea
se folosesc fibre de aramid sau polietilena. Pentru a evita spargerea unui laminat din fibre C,
se vor folosi de exemplu n monoposturile de la curse, n cabinele de aeronave usoare tesaturi
amestecate din fibre C cu fibre de aramid sau PE.
Fibra de carbon - este formata din atomi de carbon uniti intre ei, prin legaturi covalente,
sub forma unei retele cu arhitectura hexagonala. Aceste retele formeaza straturi care se
ruleaza unele in jurul altora formad fibre cu diametre cuprinse intre 5 si 10 microni. Aceasta
forma de dispunere hexagonala a atomilor de carbon confera rezistenta fibrei. Mai multe fibre
asezate in manunchiuri si rasucite formeaza fire din care se pot tese diferite tipuri de tesaturi
de fibra de carbon.
Fibra de carbon imprumuta o parte din caracteristicele grafitului; este friabila si buna
conducatoare de caldura si electricitate, insa are o rezistenta foarte mare la rupere,
temperatura, radiatii UV si este foarte usoara.
Exemple de tesaturi din fibra de carbon:

plait

twillcu fir lat

tip plaincu fir lat

tip twillcu fir rosu-negru

Exemplu pentru tesaturi, straturi multiaxiale si rogojini fara orientare

Fibra aramidica - este o fibra sintetica din grupa poliamidelor aromatice. Exista mai multe
metode de fabricare a fibrelor aramidice, producandu-se doua mari grupe de fibre: paraaramide (Kevlar, Technora, Twaron, Heracron) si meta-aramide (Nomex). Fibrele de aramida
sunt elastice, au o buna rezistenta la abraziune si solventi organici, sunt izolatoare electric,
sunt inflamabile, insa sunt sensibile la acizi, saruri si radiatia UV.
Fibrele aramidice se folosesc in tesaturi, singure sau in combinatie cu fibra de carbon unde
caracteristicele lor se completeaza reciproc.
Exemple de tesaturi din fibre aramidice: satin, twill
Exemple de tesaturi din fibre mixte carbon-aramid: carbon-black Twaron, carbon-Kevlar
twill, carbon-Kevlar plain
Fibra de sticla - este de fapt o fibra de polimer plastic ranforsata cu fire de sticla.
Polimerul are rol de sustinere, pe cand sticla propriu zisa asigura rezistenta. Ca si propietati,
fibra de sticla este rezistenta la intindere, insa nu la fel de rezistenta ca fibra de carbon fata de
care este si mai grea. La fel ca si fibra de carbon, fibra de sticla este friabila si nu rezista la
tensiuni perpendiculare pe axul fibrei. Fibra de sticla se foloseste in armarea materialelor
compozite, ca un compromis (acolo unde este posibil) in locul fibrei de carbon, pentru ca este
mai ieftina.
Daca la crearea unui material compozit consideram fibra ca fiind de forma cilindrica,
raportul teoretic va fi de 21,5% rasina la 78,5% fibra. In practica, din cauza ca ca fibrele nu au
forma perfect cilindrica, tesaturile utilizate permitind formarea de goluri in care se va aduna
mai multa rasina decat in teorie, se va obtine un raport de 60-65% fibra la 40-35% rasina. Cu
cat procentul de rasina este mai apropiat de cel teoretic, cu atat materialul compozit va fi mai
rezistent, insa nu trebuie sa se compromita structura prin incluziuni de aer sau crearea de zone
subimpregnate cu rasina.

1.2.4.Avantajele si dezavantajele materialelor compozite din fibra

Inginerul tehnolog trebuie sa cunoasca avantajele si dezavantajele materialelor
utilizate pentru a le compara si a le putea alege pe cele mai bune astfel ca avantajele le va
folosi cum va putea mai bine, iar dezavantajele va ncerca sa le compenseze. In comparatie cu
alte materiale metalice clasice, compozitele din fibre si plastic au o serie de avantaje [88]:
O rezistenta si rigiditate foarte mare la o densitate foarte scazuta- caracteristicile unui
material usor de constructie. De aceea materialele plastice compozite ntarite cu fibre au o
rezistenta si o rigiditate specifica foarte buna, n ciuda densitatii scazute.
Posibilitatiile de proiectare libera si integrarea mai multor componente individuale
(constructie integrala).
Rezistenta foarte buna la coroziune, att a fibrelor ct si a matricei de polimeri.
Proprietatile electrice de la un foarte bun izolator la conductor se pot regla.
Folositoare n asa numitele elemente crash este de asemenea si capacitate specifica de
absorbtie de energie. Este de patru pna la cinci ori mai mare dect cea a structurilor metalice.
Un bilant comparativ total de energie al unui produs arata compozitele din fibre si plastic ca
fiind produse ieftine. Datorita constructiei usoare se poate economisi adesea multa energie, n
special n faza de utilizare, n comparatie cu metalele.
Prima alegere sunt mereu compozitele din fibre si plastic atunci cnd sunt fabricate numai
piese individuale si serii mici. Se foloseste posibilitatea speciala de a fabrica prototipuri de
nalta rezistenta cu mijloace simple, repede, fara investitii mari, adica masini scumpe.
Dezavantajul este nca n momentul de fata ndeosebi pretul ridicat al
materialului n comparatie cu metalele. Acest lucru este valabil n special pentru laminatele
din fibre de carbon.

1.3.Metode de fabricatie a materialelor compozite cu fibre semi-finite

Cele mai importante fibre semi-finte folosite in laminatele puternic solicitate vor fi n mod
practic fibre continue. Exista totusi numai cteva procese de fabricatie cu care se pot instala

fire direct ca si straturi unidirectionale cu orientarile dorite de fibra. Acestea sunt n primul
rnd tehnica de nfasurare, pultruziune si plasarea benzilor de fibre cu ajutorul robotilor.
Pentru a reduce efortul necesar pentru pozitionarea fibrelor se folosesc textilele semi-finite.
Astfel rezulta urmatoarele avantaje:
procesul de fabricatie se simplifica mult prin produsele semi-finite adecvate;
adncimea proprie de prelucrare se poate reduce ;
Constructorii nu trebuie sa aiba competente proprii n domeniu; n loc de acestea sunt folosite
competentele producatorului de produse semi-finite;
Calitatea laminatelor este mbunatatita prin unelte speciale adecvate.
Este evident ca multe constructii tehnice din textile se regasesc ca si produse semi-finite n
tehnica de compozit de fibre. Datorita faptului ca constructia usoara necesita cel mai adesea
laminate subtiri plate, se folosesc mai ales produse semifinite textile subtiri si plate. Ca si
exemple s-ar enumera: tesaturi, rogojini multiaxiale, saltele/geomembrane, mpletituri,
tesaturi tri-dimensionale etc.
Materialele compozite cu fibra de carbon se utilizeaza singure sau in asociere cu
materialele clasice. Atunci cand sunt utilizate singure, vorbim despre obiecte fabricate integral
din materiale compozite.
Fabricarea obiectelor din fibra de carbon si rasini se poate face in mai multe moduri, in
functie de posibilitatile tehnologice si financiare. Cele mai utilizate metode sunt laminarea
umeda la rece si infuzia sub vid. Este cazul producerii obiectelor in care se doreste obtinerea
unor performante mecanice mari la greutate minima cum ar fi: elemente de caroserie auto,
parti pentru constructia de avioane, barci, canoe, elici, turbine eoliene, etc.
Atunci cand materialele compozite sunt utilizate impreuna cu materialele clasice, se
doreste o imbunatatire a caracteristicelor acestora din urma. Materialele compozite au unele
caracteristici fizice si chimice net superioare materialelor conventionale (metale, lemn,
plastic, beton), insa au si puncte slabe. Pentru rezultate cat mai bune, se recomanda
combinarea celor doua grupe de materiale astfel incat sa se obtina ca rezultat o sumare a
caracteristicelor lor bune si o compensare a celor slabe. De obicei urmarim sa obtinem o
ranforsare sau cresterea rezistentei in timp a materialelor clasice.
De exemplu in constructii se foloseste tot mai des ranforsarea betonului cu compozite
de fibra de carbon pentru intarirea coloanelor de sustinere, a peretilor, planseelor sau a
grinzilor transverse.
Un alt exemplu il reprezinta combinatia dintre lemn, laminat (stratificat) cu rasina
epoxidica si ranforsat cu kevlar si fibra de carbon, cand se obtine unul dintre cele mai

performante materiale de constructie atat in realizarea structurilor de sustinere cat si a

elementelor de compartimentare a spatiului. Raportat la masa, un material compozit cu fibra
de carbon este de 3 ori mai rezistent la rupere prin tractiune decat otelul si este de 4 ori mai
usor si in plus nu corodeaza (nu rugineste) fiind relativ inert chimic, protejeaza lemnul de
actiunea daunatorilor, a apei si agentilor chimici si intr-o oarecare masura este ignifug. Fibra
de aramid este rezistenta la incovoiere (elastica) si preia sarcina in plan transversal. Aceste
caracteristici vor face din lemnul stratificat un material de constructie redutabil.
Materialele compozite mai pot fi folosite cu succes atat in reparatiile de suprafata
(skinning, wrapping, placare sau acoperire) cat si a celor de structura (laminare in
profunzime) precum si in constructii compozite (laminare autoclavata, infuzie) sau fabricarea
de materiale pre-preg cu utilizare ulterioara.

Capitolul II.
Conceptia pieselor pentru productia speciala din industria auto

2.1.Etapele de proiectare
Proiectarea unui produs se ncepe ntotdeauna de la cerintele constructiv- functionale
pe care acesta trebuie sa le ndeplineasca. Dupa aceea se pune, n mod firesc, problema
alegerii materialului din care sa fie realizat acel produs.
Criteriile de optimizare pentru realizarea produsului sunt urmatoarele:

parametrii pe care trebuie sa-i ndeplineasca n exploatare,

constructia produsului,

posibilitatea tehnica asigurarii prelucrarilor pentru a ajunge la forma ceruta,

un cost de productie ct mai scazut etc.

Prima etapa a constructiei vehiculelor speciale se ocupa cu transformarea caroseriei

si a sasiului automobilului.
Aceasta este faza cea mai dificila pentru proiectant, deoarece telul este de a defini
liniile exterioare ale caroseriei automobilului si a le dezvolta n continuare. Lucrul efectiv al
proiectantului ncepe cu eliminarea partii din spate a caroseriei si a sasiului. Acum ceea ce s-a
vrut si interpretat capata o forma concreta, chiar daca numai n forma virtuala. Dupa ce sunt
definite liniile exterioare si design-ul caroseriei, se realizeaza pentru nceput modele la scara
mica pentru a valida stilul vehiculul nou proiectat. n cele din urma, ceea ce pna acum a
existat doar virtual, este pus n aplicare ntr-un model real, care va permite evaluarea liniilor
externe,proportiilor si solutiilor dezvoltate. Odata ce stilul este conceput, caroseria este
complet proiectata si pusa n aplicatie cu ajutorul modulului CAD dupa care este facut un
model cu o pasta speciala care are o anumita consistenta si rezistenta pentru realizarea ct mai
reala a proiectului. n cazul automobilelor combi si a ambulantelor, partea din spate a
caroseriei este frezata ca un model la scara 1:1. Portbagajul, barele de protectie si usile din
spate nu sunt luate n considerare. Acestea sunt prelucrate separat. Aceste modele vor servi ca
un sablon pentru formele negativ, care sunt necesare pentru caroseria noua.
Pe lnga problemele de design, care azi au o mare importanta n realizarea unui vehicul,
fiecare constructor este obligat ca la proiectarea caroseriei si a echipamentelor interioare sa

tina seama de o serie de restrictii datorate att regulamentelor internationale ct si nationale

specifice fiecarei tari privind ndeplinirea conditiilor de securitate.

2.2. Metode de fabricatie

Initial, caroseriile erau fabricate n ntregime din lemn care apoi se acoperea cu tabla.
Caroseriile actuale se executa din tabla ambutisata si sunt sudate electric n puncte.
Caroseria reprezinta o structura din tabla armata prin ncorporarea unui schelet metalic, a
carui rigiditate depinde de rigiditatea infrastructurii. De cele mai multe ori caroseriile chiar
daca sunt sustinute de sasiu contribuie la marirea rigiditatii acestuia. n unele cazuri pentru
micsorarea masei, tabla de otel se nlocuieste cu tabla din aluminiu unde fabricatia este mai
complexa.
n industria auto speciala se utilizeaza si materiale plastice pe baza de rasini sintetice
care sunt impregnate pe fibre obtinnd astfel un fel de placi. Aceste materiale nu se preteaza la
fabricatia n serie mare datorita tehnicii necesare. Caroseriile astfel fabricate sunt foarte
usoare, inoxidabile si insonare dar au rezistenta mai mica la soc necesitnd o structura care sa
preia toate solicitarile de torsiune si ncovoiere.
Asamblarea elementelor caroseriilor se realizeaza prin sudare n puncte, sudare n mediul
protector, sudare prin laser, bolturi sudate, nituire, nituire prin suruburi si mbinari combinate.
Metoda cea mai des folosita pentru mbinarea materialelor plastice cu alte materiale
plastice sau metalice este lipirea. Lipirea metalelor si materialelor plastice este un procedeu ce
are la baza multe cunostinte teoretice si practice ce nu pot fi neglijate. nca de la nceput,
automobilele din industria speciala auto au fost facute manufacturier, manual. Forma si
calitatea au fost determinate de competentele tehnice ale producatorului.
Principiul de fabricatie a automobilelor speciale este mereu acelasi. Vehiculul
original este dezasamblat complet dupa care caroseria este sectionata. Apoi urmeaz
extinderea efectiv. Seciunea din mijloc este construit prin aceeai metod ca i restul
caroseriei. n general este o construcie difereniat deoarece majoritatea automobilelor au o
caroserie autoportant. Dup ce seciunea din mijloc a fost sudat, vehiculul este reasamblat
treptat. Angrenajul de transmisie este iniial montat complet pe un cadru i plasat apoi sub
caroserie. Arborii de transmisie sunt de asemenea piese special fabricate pentru aceste
caroserii lungite. n plus, mainile sunt dotate cu frne mai puternice i pneuri cu o capacitate
mai mare. Motorul este intact aa cum este livrat din fabricaie.n cazul limuzinelor de lux,

plafonul i uile sunt fabricate n ntregime din material plastic. La mainile brek i
ambulane, toat partea din spate este construit din materiale compozite. mbinarea cadrului
cu plafonul automobilului se face prin lipire. Prin suprafee mari de lipire se obine rigiditatea
dorit. Aceast strategie este folosit pentru toate piesele din materiale compozite. Una dintre
cele mai dificile sarcini este crearea unor trasee i legturi noi de cabluri. Acestea trebuie
adaptate noii lungimi ale automobilului. Aceast problem este foarte sofisticat datorit
electronicii ce se afl in automobilele moderne de azi, fiind nevoie astfel de specialiti n
domeniu. n figura 2.1. este prezentat seciunea unui plafon, unde sunt vizibile tehnicile i
materialele folosite.

Fig. 2.1.Seciunea unui plafon

n productia de serie mica si mijlocie, mbunatirea tehnologiilor si cresterea
performantelor masinilor-unelte nu pot, singure, conduce la cresterea eficientei functionarii
sistemului industrial. Rezerve mari de rationalizare se afla n domeniul automatizarii si
conducerii, acestea avnd rolul sa asigure sincronizarea multitudinii de activitati diferite,
specifice acestui tip de productie.
O solutie prin care se poate mbunatati competitivitatea consta n a face ntreprinderea
sa evolueze spre conceptul de sistem integrat de productie, Computer Integrated
Manufacturing - CIM. Sistemul integrat de productie reuneste sub cupola sa un manunchi de
subsisteme de sine statatoare dezvoltate ca urmare a utilizarii informaticii n activitatile
ciclului de viata ale produsului:

conceptie,

planificare,

fabricatie,

control,

mentenanta[5].

n industria auto, robotii preiau tot mai mult sarcina de asamblare a pieselor grele din otel
sau efectuarea sudurilor pe caroseria auto, acestia fiind nu numai mult mai rapizi dar si extrem
de precisi. Primii roboti industrial au fost folosisi pe liniile de montaj pentru sudarea si
vopsirea caroseriilor de automobile si la asamblare, sudare si lipire, acesta fiind nceputul
sistemelor flexibile de fabricatie.
Fabricantii de vehicule speciale nu dispun de astfel de linii robotizate deoarece costurile
sunt mult prea mari si nu ar putea fi recuperate prin numarul mic de automobile ce sunt
vndute. Doar un constructor auto precum Daimler AG poate folosi aceste tehnici moderne
pentru productia vehiculelor speciale, deoarece dispune de aceste mijloace pentru productia
automobilele de serie. n prezent este necesar sa se puna accentul nu att pe echipamente
specializate ct mai mult pe introducerea sistemelor flexibile de productie.
Materiale utilizate n fabricatia pieselor pentru productia speciala din industria auto sunt
materialele compozite din fibre si plastic. Acest lucru este justificat de faptul ca
Acestea sunt folosite n aeronautica si sunt considerate ca si materiale High-Tech. Acest
atribut nsa poate aduce si pericole. Astfel chiar si nespecialistii au ncredere daca exista
posibilitatea se lucreze cu mijloace mai usoare n industria manufacturiera - sa dezvolte
componente structurale. Rezultatul cel mai frecvent este o esuare prematura a componentelor.
Acest lucru nu se mputa constructorului ci materialului si astfel ncrederea n fibrele
compozit este scazuta. Pe de alta parte multi constructori de compozit si fibre ncearca din
pasiune pentru detaliu sa aduca n vrf constructia usoara. Se creeaza prototipuri cu rezultate
impresionante. Acestea se prezint_ adesea pentru a demonstra potentialul
compozitilor cu fibra si plastic, totusi introducerea lor n serie a esuat datorita lipsei
de rentabilitate.
Un alt abuz este atunci cnd un constructor ce foloseste materiale compozite
din fibra, ncearca sa construiasca fiecare component din acest material. Desi n
principiu nu exista nici o restrictie pentru compozite de fibra si plastic alte materiale
au de asemenea avantaje, astfel ca n multe cazuri acestea sunt preferate. Acestea
sunt cel mai adesea mult mai rentabile dect materialele clasice.
Aceasta este problema centrala a compozitilor de fibra si plastic. Pe ct de

mult se doreste constructia usoara cu materiale compozite din fibre si plastic pe att
de des exista dezavantajul costuri mari fata de materialele standard. Aici contribuie n special
componentele scumpe de materii prime. La cele mai multe produse costurile cnt_resc mai
mult dect cererea de a avea o greutate mai mica. Costurile suplimentare pentru masurile
de constructie usoare sunt prevalate numai n cazuri exceptionale. Pna la cazurile speciale la
care se cere din motive de prestigiu o impresie de High-Tech produsele din materiale
compozite au sanse pe piata numai atunci cnd si din punct de vedere al pretului pot concura
cu alte solutii. De mare ajutor este adesea sa se faca comparatia pretului nu numai la
componente individuale ci integral adica sa se gndeasca sistematic si sa se argumenteze:
constructiile usoare prin materiale compozite adesea scad sarcina altor componente
(constructie secundara usoara) astfel nct costurile suplimentare ale componentelor din
materiale compozite pot fi compensate prin economii la celelalte piese, iar sistemul total de
costuri poate fi mentinut.
n fabricarea automobilelor speciale, materialele compozite se dovedesc competitive
att sub aspectul pretului ct si al posibilitailor de nlocuire si completare cu succes a
materialelor traditionale (metal, ceramica, sticla etc.), realiznd astfel o reducere mare a
greutatii automobilului. Cea mai mare partea a aplicatiilor l constituie constructia elementelor
de caroserie auto: aripi, usi, pavilioane, capote etc.
Principalele avantaje fata de metale, din punctul de vedere al proceselor industriale de
productie, le reprezinta manevrabilitatea superioara a materialelor compozite si care reduc
considerabil timpii de fabricatie. n acest mod, piesa realizata din materiale compozite are
sanse mici sa fie reconditionat dar este mai ecologica si reciclabila n proportie semnificativa.

2.3 Sisteme de matrice polimere

ntr-un compozit de fibre si plastic matricea preia urmatoarele sarcini:
fixeaza fibrele n ordinea geometrica ceruta si tine fibrele sensibile la abraziune la distanta;
lipeste fibrele si conduce att fortele n fiecare fibra ct si de la o fibra la alta;
preia sarcinile mecanice n special la solicitarea transversala pe directia fibrei si la forfecare;
sprijina fibrele la presiune n directia longitudinala a fibrei mpotriva ndoirii
lipeste straturile individuale de laminat i conduce fortele de la un strat la altul;
sisteme grele de matrice contribuie ca si opritor de fisuri;

 acestea protejeaza fibrele de influentele de mediu de exemplu de abraziunea mecanica,

expunerea la reactivi chimici, radiatii energetice etc.
Aproape toate proprietatile materialului de compozit vor fi influentate de catre
matrice decisiv: densitate, valori de rigiditate, valori de rezistenta, comportament la fluaj si
relaxare, rezistenta la impact, limita de temperatura, coeficienti termici de dilatare,
conductivitate termica, rezistenta la chimicale, rezistenta la intemperii si durabilitate,
comportament la incendii. Astfel matricea este cel mai adesea veriga cea mai slaba n
compozit. n mod corespunzator trebuie sa se acorde atentie alegerii unei matrice
corespunzatoare precum si prelucrarii acesteia.
Sistemele de matrice polimere care se pot lua n considerare polimerii termorigizi sau
elastomerii.
Etapa 1.Proiectarea unui vehicul special folosind sisteme CAD

Etapa 2. Model la scara mica din pasta speciala

Etapa 3. Model 1:1 a partii din spate a unui automobil

Etapa 4. Exemplu pentru proiectarea unui portbagaj prin metode CAD

n scopul obtinerii unei reduceri considerabile a consumului de combustibil si al emisiilor de

CO2, constructorii auto vor autoturisme ecologice, mai usoare.
Un lucru cu care se confrunta tot mai des producatorii sunt clientii exigenti, care cer tot mai
mult confort. Aici intervine concesia elementelor care sporesc confortul interior dar adauga
kilograme n plus vehiculului.
O solutie viabila este construirea componentelor de caroserie din materiale mai usoare, ca
materialele compozite din fibra de sticla si carbon sau aluminiul.
Aceste materiale au nceput deja sa fie folosite la scara larga.
Tendintele pentru conceptia de vehicule speciale n viitor sunt:
Realizarea de caroserii de dimensiuni rationale relativ mici dar cu suprafata
vitrata de mari dimensiuni si amplasare a accesoriilor interioare ct mai
ergonomic;
Realizarea de forme ct mai aerodinamice, apropiate de modelele sport cu
grad sporit de confort, performante si securitate;
Realizarea de autoturisme cu grad redus de poluare (zero) pentru viitorul
apropiat;
Dotarea modelelor de serie cu echipamente auxiliare multiple care sa confere
un confort si o securitate sporita.
Introducerea proceselor de productie cu randament ridicat, ce corespund
cerintelor de fabricatie cu un minim consum energetic minim;
Inovare tehnologica n procesul de productie: metode de schimbare rapida a
produsului fabricat, prin metoda prototiparii rapide, metode de productie cu

raspuns flexibil la modificarile conditiilor de lucru, schimbarea produsului sau

materialelor;
mbunatatirea flexibilitatii si autonomiei modulelor de fabricatie ce compun
sistemul de productie.
Atunci cnd o companie nu mai da randamentele asteptate, iar problemele se
regasesc n activitatea de baza, restructurarea traditionala se poate dovedi un proces
lung si anevoios si n multe cazuri sortit esecului. Concurenta tot mai acerba din
mediul de afaceri romnesc a determinat companiile sa caute solutii noi de
management, care si-au dovedit deja eficacitatea n economiile mature. Una dintre
solutiile radicale pentru mbunatatirea afacerii este reengineeringul sau regndirea
proceselor unei ntreprinderi - de la cele economico-financiare la fluxurile de activitati,
de documente si de informatii, si la valorificarea resurselor umane [5,18].
Conducerea unei organizatii are la dispozitie multiple modalitati de crestere a
profitului pentru societate. Alegerea metodelor utilizate n schimbare este dependenta de
resursele de care dispune organizatia si de traditia locala.
Metodele de mbunatatire continua, de tipul Kaizen, care utilizeaza pentru schimbare
resurse obtinute din cstigurile procesului de schimbare, sunt mult mai cautate n
organizatiile decapitalizate sau cele care viseaza integrarea n peisajul social si
economic fara sa produca convulsii, socuri.
Conceptia modelului optim al sistemului de fabricatie al autovehiculelor speciale
urmareste cresterea reactivitatii fabricatiei si a flexibilitatii ei functie de
sarcinile de fabricatie speciale, respectnd cu strictete conditiile tehnice deosebite
pentru un astfel de sistem de productie. Astfel s-a dezvoltat o metoda noua de fabricatie a
pieselor din materiale compozite folosind matrite din carton. Un avantaj al noului concept de
unealta va fi aplicarea n domeniul construirii prototipurilor si a seriilor mici. Aceasta metoda
noua poate fi dezvoltata n viitor folosind alte rasini si alte materiale de injectie, realiznd
astfel un randament mai mare si o calitate superioara a pieselor.

2.4.Etapele pentru productia speciala din industria auto, fluxurile

informationale si de materiale
n procesul de conceptie al unui produs manufacturat, cercetarile se caleaza n prezent
asupra activitatilor de conceptie ale produsului si ale procesului de fabricatie. Ele vor putea fi
extinse n continuare la ansamblul de activitati ale ciclului de viata, de la definirea necesitatii
pna la reciclarea produsului. n acest domeniu, obiectivul prioritar l constituie elaborarea
metodelor si mijloacelor de integrare sistemica a actului de conceptie, tinand cont de limitarile
impuse de criteriile urmatoare:

Cost

Termen

Calitate.

Pornind de la aceste criterii, demersul devine concurent. El vizeaza diversitatea,

simultaneitatea si integrarea.
n figura 2.3. este prezentat schematic modelul procesului de fabricatie a unui
automobil special, cu fluxurile de materiale si informatii:

dezmembrarea automobilului de baza

sectionarea

construirea noii caroserii / lungirea automobilului

reasamblarea pieselor originale si a pieselor noi din materiale plastice (usi, plafon) cu
optiunile dorite de client

finisare si controlul calitatii

Fig. 2.3. Modelul sistemului de fabricatie al automobilelor speciale

Capitolul 3
Tehnologia de fabricatie a pieselor din materiale compozite
3.1.Metode si mijloace de fabricatie a componentelor
n fabricarea automobilelor, materialele compozite se dovedesc competitive att sub
aspectul pretului ct si al posibilitatlor de nlocuire si completare cu succes a materialelor
traditionale (metal, ceramica, sticla etc.). Cea mai mare partea a aplicatiilor, l constituie
constructia elementelor de caroserie auto: aripi, usi, pavilioane, capote etc.
n functie de tipul compozitului, procedeele de prelucrare a materialelor compozite
difera. Astfel, pentru piesele din materiale compozitele se disting urmatoarele procese:

formarea prin contact,

formarea sub vid,

formarea in matrita si contra-matria,

formarea prin injectie,

formarea prin centrifugare,

formarea prin transferul rasinii,

formarea placilor multistrat,

formarea profilelor.
Matritele destinate fabricatiei de produse din materiale plastice armate pot fi

confectionate dintr-o mare diversitate de materiale: metalice, materiale plastice armate cu

fibre de sticla, ghips, lemn. Durata de exploatare a matritelor variaza n functie de materialul
din care sunt confectionate, de tehnologia de formare aplicata si de solicitarile la care este
supusa matrita. Conform stadiului tehnicii sunt utilizate unelte din fonta. Datorita manipularii
costisitoare si a costurilor ridicate ale masinilor, uneltelor si a energiei ridicate, acest procedeu
este rentabil pentru un numar de productie mai mare.
Producatorii de componente din materiale plastice consolidate cu fibra pot alege dintro paleta variata de metode de productie, astfel:

Procedurile deschise de turnare ca de exemplu laminarea manuala sunt adeseori

utilizate de catre firmele mici sau pentru producerea unui numar de unitati limitate.

Procedurile nchise ofera pe de alta parte avantaje esentiale pentru costurile de

productie, pentru caracteristicile productiei si pentru siguranta mediului n cazul unui
numar de productie mai mare.

Procesul de productie cu resurse optimizate pentru piese din materiale compozite este un
procedeu de fabricare pentru componentele sandwich usoare, prin care n timpul procesului de
fabricare forma uneltelor nu va mai fi supusa unei sarcini mecanice. Acest lucru se realizeaza
prin evitarea unei presiuni interioare, care n cadrul finisarii conventionale de tip sandwich
este constituita prin folosirea spumei rasinoase de poliesteri ca material de umplere. Pe baza
proiectului destinat evitarii formarii de sarcina prin presiunea nalta datorita introducerii
spumei, se poate renunta la uneltele din fonta grele si masiv nsurubate, care sunt folosite n
cadrul procedeului conventional de tip sandwich. n locul acestora s-a planificat introducerea
unui proces special de finisare ce include unelte usoare, cu o structura din carton si o forma
geometrica a stratului din materiale plastice ntarite cu fibra de sticla (fig. ). Caldura indusa si
procesele de calire au dus la aparitia acestor fenomene.
n cazul firmei Astra Bus se construieste n continuare prin procesul de tehnologie a
uneltelor din fonta pentru fabricarea componentelor de caroserie din materiale compozite din
fibra de sticla si plastic pentru autovehiculele de serie mijlocii. Pentru a pastra n cadrul
acestei tehnologii de proces economia, variantele de autovehicul au fost reduse la 4 tipuri
Experimentele pentru dezvoltarea unui proces de finisare pentru componentele usoare
de tip sandwich poate fi rezumat dupa cum urmeaza:

 Producerea noii unelte este mult mai avantajoasa din punct de vedere al costurilor dect
fabricatia cu unelte din fonta.
Manipularea noii unelte este mai flexibila dect manipularea uneltelor din fonta.
Greutatea uneltei din carton si materiale plastice consolidate din fibra de sticla este cu cca
600 % mai redusa dect greutatea unei unelte din fonta.
Consumul de energie a noii proceduri este cu aproximativ 10% sub nivelul vechiului proces.
Componentele nu au aceleasi caracteristici de calitate (clasa A) ca si componenta respectiva,
care a fost produsa prin intermediul procesului clasic, datorita segregarii materialului de
injectie dupa o perioada de 6-9 luni.
Aplicarea uneltelor din fonta s-a dovedit a fi buna pentru producerea seriilor mijlocii si mari
n domeniul autovehiculelor speciale si se va folosi n continuare.
Procesul nou dezvoltat pentru producerea uneltelor se va aplica n construirea prototipurilor
si a seriilor mici.

Fig.3.1. Procesul de fabricatie a matritelor din carton

3.2.Fabricarea pieselor de caroserie auto

n fig. 3.2. este prezentat un exemplu pentru formarea stratului de suprafata a unei piese de
caroseria unui autovehicul.

1.

Aplicarea gelcoat-ului si a rasinii

2.Aplicarea materialului de ranforsare (fibre sticla)

3.Aplicarea materialului de ranforsare n razele mici
4.Impregnarea cu rasini
Piesele pot fi formate prin contact (fig.3.2.) acestea fiind formate doar din gelcoat,
rasina si fibra de sticla.
O alta metoda pentru fabricarea pieselor este formarea in matrita si contra-matrita.
Piesele pot fi goale in interior (vezi exemplul in fig.3.3. ) sau pot avea un material de umplere.

Fig. 3.3. Usa stanga spate a unei limuzine cu 6 usi din material compozit din fibra de sticla si
plastic (tip sandwich)

Capitolul 4
Norme de sanatate si securitate in munca
Sistemul national de norme privind asigurarea securitatii si sanatatii in munca este
compus din:
- Normele generale de protectie a muncii, care cuprind prevederi de securitate si medicina a
muncii general valabile pentru orice activitate;
- Normele specifice de securitate a muncii, care cuprind prevederi de securitate a muncii
valabile pentru anumite activitati sau grupe de activitati caracterizate prin riscuri comune.
Prevederile acestor norme se aplica cumulativ, indiferent de forma de proprietate sau modul
de organizare a activitatilor reglementate.
Normele specifice de securitate a muncii sunt reglementari cu aplicabilitate nationala,
cuprinzand prevederi minimal obligatorii pentru desfasurarea diferitelor activitati in conditii
de securitate. Respectarea acestor prevederi nu absolva persoanele juridice sau fizice de
raspunderea ce le revine pentru asigurarea oricaror altor masuri corespunzatoare conditiilor
concrete in care se desfasoara activitatile respective, prin instructiuni proprii.
Intrucat sistemul national al normelor specifice este structurat pe activitati, persoanele juridice
sau fizice vor selectiona si aplica cumulativ normele specifice de securitate a muncii
corespunzatoare atat activitatii de baza cat si conexe sau complementare.
Structura fiecarei norme specifice de securitate a muncii are la baza abordarea sistemica a
aspectelor de securitate a muncii - practicata in cadrul Normelor generale - pentru orice
proces de munca. Conform acestei abordari, procesul de munca este tratat ca un sistem,
compus din urmatoarele elemente ce interactioneaza reciproc:
- Executantul: omul implicat nemijlocit in executarea sarcinii de munca;
- Sarcina de munca:totalitatea actiunilor ce trebuie efectuate de executant prin intermediul
mijloacelor de productie si in anumite conditii de mediu, pentru realizarea scopului procesului
de munca;
- Mjloacele de productie: totalitatea mijloacelor de munca (instalatii, utilaje, masini, aparate,
dispozitive, unelte etc.) si a obiectelor muncii (materii prime, materiale etc.) care se utilizeaza
in procesul de munca) ;
- Mediul de munca: ansamblul conditiilor fizice, chimice, biologice si psihosociale in care,
unul sau mai multi executanti isi realizeaza sarcina de munca.

Reglementarea masurilor de securitate a muncii in cadrul Normelor specifice, vizand, global,

desfasurarea uneia sau mai multor activitati, in conditii de securitate, se realizeaza prin
tratarea tuturor aspectelor de securitate a muncii la nivelul fiecarui element al sistemului
executant - sarcina de munca - mijloace de productie - mediu de munca, propriu proceselor de
munca din cadrul activitatilor care face obiect de reglementare.
Prevederile sistemului national de norme privind asigurarea securitatii si sanatatii in munca
constituie, alaturi de celelalte reglementari juridice referitoare la sanatatea si securitatea in
munca, baza pentru:
- activitatea de concepere si proiectare a echipamentelor tehnice si a tehnologiilor;
- autorizarea functionarii unitatilor;
- instruirea salariatilor in domeniul securitatii muncii;
- cercetarea accidentelor de munca, stabilirea cauzelor si a responsabilitatilor;
In contextul general pe care l-am prezentat, "Normele specifice de securitate a muncii pentru
fabricarea si prelucrarea fibrelor de sticla" au fost elaborate tinand cont de pericolele specifice
existente in cadrul acestor activitati, astfel incat, pentru fiecare pericol sa existe cel putin o
masura de prevenire adecvata la nivelul fiecarui element component al sistemului de munca.
Structura acestor norme a urmarit includerea tuturor activitatilor specifice aferente tehnologiei
de fabricare si prelucrare a fibrelor de sticla, intelegand prin aceste activitati, principalele faze
tehnologice care au ca finalitate obtinerea diferitelor produse din fire de sticla.
Fiind un instrument de lucru, normele sunt structurate pe capitole si subcapitole in functie de
activitatile, respectiv subactivitatile reglementate, pe care utilizatorii le pot gasi rapid,
servindu-se de cuprins. Alaturi de capitolele care reglementeaza modul de desfasurare a
activitatilor specifice, din punctul de vedere al securitatii muncii, normele cuprind si un
capitol destinat proiectarii, de care este necesar sa se tina seama la modernizarea
echipamentelor tehnice existente sau la eventualele retehnologizari, pana la aparitia
standardelor de securitate a muncii in domeniu.
De asemenea normele cuprind o serie de anexe cu informatii utile atat utilizatorilor
tehnologiei de fabricare si prelucrare a fibrelor de sticla cat si factorilor de concepere si
proiectare.
Art. 5. - (1)Dotarea lucratorilor cu echipament individual de protectie si alegerea
sortimentelor adecvate in raport cu riscurile existente, se va realiza in conformitate cu
prevederile Normativului-cadru de acordare si utilizare a echipamentului individual de
protectie, aprobat prin Ordinul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, nr. 225/21.07.1995
publicat in Monitorul Oficial nr. 189.

Art. 7. - Conducerea are responsabilitatea supravegherii si controlului expunerii lucratorilor la

pulberile de sticla din mediul de munca precum si a adoptarii celor mai eficiente masuri de
prevenire prin dotarea si intretinerea corespunzatoare a cladirilor, instalatiilor, utilajelor si
locurilor de munca precum si prin organizarea muncii, astfel incat concentratiile de pulberi de
sticla sa fie mentinute sub limitele admise.
Art. 8. - La achizitionarea de echipamente si instalatii trebuie sa se prevada clauze
contractuale prin care acestea sa corespunda standardelor de securitate a muncii sau sa fie din
proiectare concepute cu sisteme de protectie astfel incat sa nu polueze mediul de munca cu
pulberi de sticla.
Art. 9. - Conducerea va asigura mijloacele individuale de protectie adecvate si va lua masuri
pentru ca lucratorii sa le utilizeze la acele operatii sau activitati la care sunt posibile depasiri
ale concentratiilor admise.
Art. 11. - Lucratorii au datoria de a preveni producerea si raspandirea pulberilor de sticla in
mediul de munca prin utilizarea metodelor de lucru corecte si mentinerea curateniei la locul
de munca.
Art. 12. - Lucratorii vor respecta instructiunile proprii elaborate de persoanele juridice in
legatura cu prevenirea prezentei pulberilor de sticla in mediul de munca si vor purta
echipamentul individual de protectie stabilit pentru fiecare categorie de lucrari.
4.2. Obligatiile generale ale producatorilor si furnizorilor de echipamente tehnice pentru
prelucrarea fibrelor de sticla
Art. 13. - Producatorii si furnizorii de echipamente tehnice pentru prelucrarea fibrelor de sticla
trebuie sa asigure ca acestea sa fie prevazute cu sistem propriu de captare si retinere a fibrelor
de sticla la locul unde se produc si se degaja.
Art. 14. - La achizitionarea echipamentelor de prelucrare a fibrelor de sticla din alte tari,
acestea trebuie sa respecte cerintele standardelor romane de securitate precum si cerintele de
certificare prevazute prin legislatia romana.
1.7. Incadrarea, repartizarea lucratorilor si asigurarea igienei individuale
Art. 15. - La activitatile de fabricare si prelucrare a fibrelor de sticla vor fi repartizati numai
lucratori care au corespuns controlului medical solicitat prin prevederile Ministerului Sanatatii
pentru lucrul in medii cu pulberi si/sau substante toxice.

Art. 16. - Pentru lucrul la cuptoarele de topit sticla si filiere se interzice repartizarea femeilor
gravide precum si a persoanelor cu afectiuni pentru care exista contraindicatii medicale de a
lucra in medii cu temperaturi inalte.
Art. 17. - Se interzice lucrul persoanelor care prezinta alergii la unele substante. Acestea vor fi
repartizate la alte operatii sau activitati care nu presupun contactul cu respectivele substante.
Art. 18. - La prelucrarea prin tesere si rasucire a fibrelor de sticla se interzice repartizarea
persoanelor cu deficiente auditive (hipoacuzii) .
Art. 19. - Se interzice desfasurarea de activitati in prezenta substantelor toxice de catre
lucratorii care prezinta leziuni ale pielii (taieturi, zgarieturi etc.) .
Art. 20. - In cazul lucrarilor cu substante care actioneaza asupra pielii sau mucoaselor,
lucratorii vor beneficia de substante neutralizante ale actiunii nocive, care se vor stabili cu
avizul medicului de specialitate.
Art. 21. - La locurile de munca unde, tehnologic, nu se pot utiliza manusi de protectie,
lucratorii venind in contact direct cu firul de sticla si substantele de ancolare, se vor asigura si
utiliza unguente de protectie.
Art. 22. - Inainte de servirea mesei sau fumat, lucratorii se vor spala bine pe maini si pe fata.
Art. 23. - Servirea mesei precum si fumatul se vor realiza numai in locurile special destinate.
Art. 24. - Imbracarea si dezbracarea echipamentului individual de protectie se va face numai
in vestiarele special amenajate.
Art. 25. - La sfarsitul schimbului de lucru este obligatoriu efectuarea dusului corporal.
1.8. Instruirea lucratorilor
Art. 26. - Organizarea si desfasurarea activitatii de instruire a lucratorilor in domeniul
securitatii muncii se vor realiza potrivit Normelor generale de protectie a muncii.
Art. 27. - Conducerea persoanelor juridice va asigura ca lucratorii sa fie informati
corespunzator asupra riscurilor existente in procesele de munca si asupra masurilor tehnice,
organizatorice si de autoprotectie pentru prevenirea acestora.
Art. 28. - Pe langa prevederile prezentelor norme, persoanele juridice vor elabora instructiuni
proprii cuprinzand masuri de securitate a muncii valabile pentru conditiile concrete de
desfasurare a activitatilor, care vor fi aduse la cunostiinta lucratorilor.

Art. 29. - Suprafetele incaperilor de lucru, instalatiile, utilajele si masinile vor fi mentinute
fara pulberi si deseuri de sticla, inclusiv suprafetele exterioare ale echipamentelor de
ventilare.
Art. 30. - Curatenia se va realiza prin aspirare pentru a preveni dispersia si acumularea
pulberilor de sticla in mediul de munca.
Art. 31. - Se interzice indepartarea pulberilor cu ajutorul aerului comprimat, prin maturare sau
periere uscata sau prin lovire.
Art. 32. - In situatiile in care nu este posibila curatarea prin aspirare, pulberile si deseurile din
sticla vor fi umezite inainte de indepartare, iar lucratorii vor purta echipament de protectie
adecvat.
1.9.1. Curatarea pardoselilor
Art. 33. - Curatarea pardoselilor se va realiza prin aspirare si/sau spalare.
Art. 34. - Pentru a permite curatarea necesara se vor respecta urmatoarele:
a) suprafata pardoselilor trebuie mentinuta neteda (fara crapaturi sau goluri in care se poate
acumula praful) .
b) materialele cu care sunt acoperite suprafetele pardoselilor trebuie sa permita curatarea lor
corespunzatoare de pulberi si sa nu favorizeze acumularea acestora.
1.9.2. Curatarea peretilor
Art. 35. - Peretii incaperilor de lucru vor avea suprafete netede pentru a nu favoriza depunerile
de pulberi si vor fi acoperiti cu materiale de finisare care sa faciliteze curata-rea acestora.
Art. 36. - Curatarea peretilor se va face anual sau mai des daca natura cladirii sau specificul
procesului tehnologic o fac necesara prin aspirare sau spalare

Art. 383. - Orice interventie la masina se va face de catre personal autorizat, cu masina oprita,
scoasa de sub tensiune si cu afisarea operatiei efectuate.
Art. 384. - Operatiile de curatare a masinii (rotorul de taiere, tamburul cauciucat, batiul) se
vor efectua numai cu masina oprita.
Art. 385. - Este interzisa introducerea in zona activa de taiere a altor obiecte in afara firului de
sticla destinat taierii.
Art. 409. - In activitatea de conceptie si proiectare a fluxurilor tehnologice pentru fabricarea si
prelucrarea firelor de sticla se vor respecta prevederile de securitate a muncii prevazute prin

Normele generale de protectie a muncii, Normele specifice de securitate a muncii pentru

fabricarea si prelucrarea firelor de sticla si standardele de securitate a muncii.
Art. 410. - Prevederile din acest capitol constituie minimum de cerinte de proiectare pentru
desfasurarea activitatilor de fabricare si prelucrare a firelor de sticla in conditii de securitate si
nu exclud prevederea oricaror alte solutii, la indemana celor ce concep si proiecteaza fluxurile
tehnologice, in vederea realizarii unor niveluri de securitate mai ridicate.
Art. 411. - Dozarea mecanica a materiilor prime se va efectua cu echipamente care sa permita
etansarea operatiei.
Art. 412. - Cantarele utilizate la cantarirea materiilor prime pulverulente vor fi prevazute cu
dispozitive de compensare a volumelor dizlocate - materie prima si aer.
Art. 413. - (1)Amestecarea materiilor prime se va efectua cu utilaje carcasate si prevazute cu
dispozitive de compensare a volumelor dizlocate (materie prima-aer) .
(2)Incaperea in care se amplaseaza amestecatorul va fi prevazuta cu ventilare mecanica de
siguranta.
(3)Punctele de alimentare cu alti componenti vor fi dotate cu dispozitive de absorbtie a
pulberilor.
Art. 414. - La incarcarea si descarcarea materiilor prime in si din amestecator se va asigura
etanseitatea acestor operatii.
Art. 415. - Buncarele tampon ale cuptoarelor vor fi prevazute cu dispozitive de compensare a
volumelor dislocate.
Art. 416. - Gurile de incarcare si alte deschideri in peretii cuptoarelor care, prin pozitia si
dimensiunile lor, constituie un pericol, vor fi protejate impotriva iesirii flacarii.
Art. 417. - Echipamentul de combustie de la cuptoare nu trebuie sa permita intoarcerea
flacarii pe conducte.
Art. 418. - Pentru evitarea pericolului de explozie la cuptoare sau a avariilor cu urmari foarte
grave in situatia caderii elementelor de automatizare, se vor prevedea solutii care sa asigure
evacuarea libera a gazelor arse in atmosfera, fara a necesita interventia omului.
Art. 419. - Inversarea focului la cuptoare va fi obigatoriu semnalizata si inregistrata.
Art. 420. - Inregistrarea temperaturilor din cuptor va fi prevazuta obligatoriu.
Art. 421. - (1)La scurgerea sticlei din cuptor se va asigura perfecta fritare a sticlei topite.
(2)Sistemele de fritare vor asigura protectia lucratorilor contra aburului si a masei de sticla
topita.
Art. 422. - Locurile de munca de la filiere si bobinare vor fi dotate cu instalatie de climatizare.

Art. 423. - Platformele metalice si scarile de acces pentru deservirea filierelor vor fi asigurate
cu balustrade de protectie.
Art. 424. - Procesele tehnologice si echipamentele tehnice necesare prelucrarii firelor de sticla
vor fi astfel proiectate incat concentratia pulberilor de sticla in mediul de munca si in mediul
inconjurator sa fie sub limitele admise.
Art. 425. - Incaperile de lucru vor fi proiectate si construite astfel incat sa asigure urmatoarele
cerinte de securitate:
a) separarea operatiilor sau proceselor cu degajari de pulberi de restul locurilor de munca;
b) reducerea, pe cat posibil, a suprafetelor pe care se pot depune pulberi si deseuri de sticla
precum si facilitarea realizarii curateniei;
c) captarea si evacuarea pulberilor.
Art. 426. - Utilajele care produc degajari de pulberi si care nu pot fi carcasate total, vor fi
dotate cu dispozitive locale de aspirare a pulberilor de sticla, amplasate cat mai aproape de
sursa de emisie.
Art. 427. - Instalatiile de ventilare mecanica vor fi astfel concepute incat sa asigure
depresiunea necesara pentru a preveni migrarea pulberilor de sticla in incaperile invecinate
curate.
Art. 428. - Functionarea utilajelor va fi conditionata, printr-un sistem de interblocare, de
functionarea instalatiilor de ventilare.
Art. 429. - Sistemele de filtrare a aerului incarcat cu pulberi de sticla vor fi astfel concepute
incat concentratiile pulberilor de sticla in mediul inconjurator sa nu depaseasca valorile
normate.

Capitolul V
Concluzii

Materialele compozite sunt utilizate impreuna cu materialele clasice pentru o

imbunatatire a caracteristicelor acestora din urma.

Materialele compozite au unele caracteristici fizice si chimice net superioare

materialelor conventionale (metale, lemn, plastic, beton)

Materiale utilizate n fabricatia pieselor pentru productia speciala din industria auto
sunt materialele compozite din fibre si plastic. Acest lucru este justificat de faptul ca

Matrialele compozite sunt folosite n aeronautica si sunt considerate ca si materiale

High-Tech

Biblografie
[1] Banu M (2007) Curs Tehnologia Materialelor Compozite, Anul IV MF
[2] Bondrea, I., Avrigean, E. (2001)- Optimizarea produselor si proceselor
tehnologice de prelucrare, Editura Universitatii din Sibiu
[3] Bondrea, I., Avrigean, E. (2002) - Proiectarea constructiva si tehnologica
asistata de calculator, Editura Universitatii din Sibiu.
[4] Draghici, G. (1999) - Ingineria integrata a produselor, Editura Eurobit, ISBN
973-96065-7-1, Timisoara.
[5]Gal L, Propotipare rapida, Curs in format electronic, Universitatea Aurel
Vlaicu Arad, 2014
[6] Ignaas Verpoest (2010) Life cycle analysis of carbon fibre composite cars:
strong, light and green, JEC Forum on Recycling & Life Cycle Management
[7] Iordache, Gh., s.a (1996) - Componente de masini din materiale polimerice.
Ed. Tehnica, Bucuresti.
[8] Natanail, R., Bondrea, I. (2011): Strain Controlled Tests On Glass Fiber
Reinforced Plastics, Annual Session Of Scientific Papers Imt Oradea 2011,
Oradea, Felix Spa, May 26-27th, 2011
www.binz.com
[9] www.compozite.net
[10] www.istoricauto.ro
[11] www.mercedes-benz.ro
[12] http://www.iprotectiamuncii.ro/norme-protectia-muncii/nssm-35