Fibre de carbon

I.

Introducere:

Fibrele de carbon cu rezistenta mare la tractiune sau cu modul

ridicat reprezinta agentul de ramforsare predominant pentru
obtinerea de materiale compozite de inalta performanta. In
combinatii cu rasini poliesterice , epoxidice sau poliimidice, fibrele
de carbon conduc la materiale compozite ce intrec , in ceea ce
privesc rezistentele la tractiune , cele mai bune aliaje metalice . Ele
poseda insa densitatii mult mai mici decat aliajele metalice, ceea ce
este foarte important pentru multe aplicatii , de exemplu in
industria aerospatiala unde sunt necesare materiale cu densitate
redusa si cu rezistenta la tractiune ridicata.
Proprietatile unice ale materialelor compozite ranforsate cu
fibre de carbon sunt atribuite caracterului puternic anizotrop al
cristalului de grafit . Datorita orientarii diferite a planurilor
atomilor de carbon s-a stabilit pentru fibrele cu grad de orientare
mai redus sa se foloseasa notiunea de fibre de carbon , iar pentru
cele cu inalta orientare a planurilor sa se foloseasca termenul de
fibre grafitice. Aceste 2 tipuri de fire se deosebesc foarte mult
intre ele prin temperatura de obtinere , prin continutul de carbon si
prin proprietatiile mecanice . Astfel , fibrele de carbon prezinta o
rezistenta ridicata la tractiune , in timp ce fibrele grafitice prezinta
modulul de elasticitate foarte ridicat .
Fibrele grafitice au un continut de carbon de minim 99%, in
timp ce fibrele de carbon au un continut de carbon intre 80% - 95%
.

II.

Istoric:

Primele fibre de carbon au fost obtinute de catre Thomas

Edison la sfarsitul secolului al XVIII-lea prin piroliza fibrelor
celulozice naturale sau a celor regenerate si au fost utilizate ca
filamente in lampile incandescente realizate de acesta. Din anul
1909 , dupa ce a fost descoperit filamentul din wolfram , a scazut
interesul pentru fibrele de carbon pana in anul 1950 , cand Soltes si

Abbott obtin fibre de carbon cu rezistenta la tractiune mai mare de

275 MPa . In 1959, Union Carbide Corporation incepe productia de
fibre de carbon utilizand fibrele celulozice ca precursori. In 1965 , sa gasit ca , prin conducerea tratamentului termic la temperature de
peste 2500 grade Celsius , sub tensiune, se obtin fibre cu orientarea
preferential paralela a planurilor.
Primele date referitoare la obtinerea fibrelor de carbon
pornind de la poliacrilonitril ca precursor au fost publicate in 1960.
In 1964, Watt si Johnson de la Royal Aircraft Establishment publica
un patent referitor la obtinerea unor fibre cu rezistenta si modulul
foarte ridicat. Datorita cercetarilor desfasurate in continuare,
astazi , poliacrilonitrilul constituie principalul precursor pentru
obtinerea fibrelor de carbon , in industrie producandu-se fibre cu
modulul de elasticitate cuprins intre 210 si 800 GPa si rezistenta la
tractiune intre 1620 si 3275 MPa .
Consumul de fibre de carbon in industria aerospatiala
reprezinta aproximativ un sfert din consumul total anual .
1999
(kg)
4000

Industria
aerospatiala
Industrie
8100
Articole
4500
sportive
Total
16600

2004 (kg) 2006 (kg) 2008 (kg) 2010 (kg)

5600

6500

7500

9800

11400
4900

12800
5900

15600
6700

17500
6900

21900

25200

29800

34200

Cum se obtin fibrele de carbon ?

Pentru obtinerea fibrei de carbon, se folosesc o varietate mare de
materiale, numite precursoare. Acestea sunt filate in filamente
subtiri care sunt apoi convertite in fibra de carbon in 4 etape:

stabilizarea (oxidarea)
carbonizare
grafitizare
tratamentul suprafeti

Fibrele continue sunt apoi bobinate si comercializate pentru tesere

sau pentru alte procedee de obtinere a structurilor din fibra de
carbon (filament winding, pultrusion). Astazi, materialul precursor
predominant in fabricarea fibrelor de carbon este poliacrilonitrilul
(PAN). Fibra de carbon astfel obtinuta are un diametru de 5 -10 m.

Bobine cu fibre de carbon

Panza din fibre de carbon cu aranjament linear.

III. Clasificarea fibrelor de carbon:
Dupa proprietatiile de baza :
TIPUL FIBREI
MODULUL
,GPa
Cu modulul ultraridicat
>500
Cu modulul inalt
350-450
Cu modulul intermediar
200-350
Cu modulul scazut
<100
Cu tenacitate ridicata
>0.3

Acronim
UHM
HM
IM
LM
HT

Dupa natura precursorului:

Fibre de carbon pe baza de poliacrilonitril
Fibre de carbon pe baza de smoala
Fibre de carbon pe baza de smoala mezofazica
Fibre de carbon pe baza de smoala izotropica
Fibre de carbon pe baza de celuloza ( precursor fibre viscoza)
Fibre de carbon pe baza de celuloza (precursor fibre lyocell)

Dupa tratamentul termic final al fibrelor:

Tipul I : fibre de carbon tratate la temperaturi ridicate (HTT)
-2000 grade Celsius .
Tipul II : fibre de carbon tratate la temperaturi intermediare
(IHT) 1500 grade Celsius .

Tipul III : fibre de carbon tratate termic la temperature sczute

care nu depasesc 1000 grade Celsius .

Structura fibrei de carbon.

IV.

Structura si proprietatiile fibrelor de carbon

Proprietatile caracteristice fibrelor de carbon:
-

Densitate 1.67-1.9 g/cm

Excelente proprietati mecanice la tractiune si compresie
Rezistenta termica foarte buna
Excelenta inertie chimica la temperature ambianta
Buna conductivitate termica
Defecte caracteristice fibrelor de carbon :

- Rezistenta scazuta la soc

- Rezistenta scazuta la abraziune

- Sunt atacate de oxigen si acizi oxidanti la temperature

mai mari de 400 grade Celsius
- Are loc o coroziune tip galvanic la contactul cu metale si
aliaje

Ca si grafitul, fibra de carbon are la baza o structura atomica plana

cu legaturi foarte puternice intre atomii de carbon, covalente. In cazul
grafitului, planurile sunt paralele, legaturile dintre ele fiind de tip Van
der Walls ce pot fi usor rupte. In locul straturilor plane de atomi din
carbon, care se gasesc in grafit, fibra de carbon este formata din
panglici de atomi de carbon, spiralate, aliniate paralel cu axa fibrei.

icro

Micr structuri observate in fibra de carbon

V.

Utilizarile fibrelor de carbon :

Materialele composite pe baza de fibre de carbon si-au gasit

largi utilizari in industriile aeronautica , aerospatiala, navala si
in tehnica militara .
In viitorul apropiat , aceste domenii vor continua sa fie
principalii beneficiari ai compozitelor pe baza de fibre de carbon
si matrice termoplastice sau termoreactive .
Fibrele de carbon au aplicatii multiple in industria aerospatiala
fiind utilizate la constructia fuselajului. De exemplu : Satelitul
Intersat IV este realizat integral din rasini epoxidice armate cu
fibre de carbon , avionul Boeing 787 Dreamliner este construit
60% din fibre de carbon ,scazandu-i masa si consumul
considerabil . Rezistenta la temperaturi nalte, de 3.000C, a
determinat utilizarea acestora ca materiale pentru realizarea
motoarelor de turboreactoare si rachete. Camera de ardere si
ajutajul avionului IAR 111 este facut 100% din fibre de carbon si
rasini epoxidice.

Intersat IV satelit cu structura din fibre de carbon

Boeing 787 fuselaj din fibre de carbon si rasini epoxidice

Camera de ardere si ajutajul avionului IAR-111

La avioanale noi , peste 20% din partile componente ale aripii ,

motoarelor si ampenajului sunt facute din fibre de carbon. Ca si in
imaginea de mai sus , putem vedea ca partile mobile ale aripii
( eleroane , flapsuri, voaleti de bord atac, etc )sunt facute din fibre
de carbon , la fel si usile , carcasele motoarelor , profundorul, si
directia (elementele colorate cu albastru ).

Brabus Brings avion privat cu fuselaj facut complet din fibre de

carbon.

Bibliografie.
Gheorghe Hubca Chimia aplicata a polimerilor
Wikipedia.ro