Titlu:

Accidentul nuclear de la Cernobîl

A elaborat elevul grupei CED 19.09 Frunză Ion
A verificat profesoara de fizică Țurcanu Natalia
Info
◈ Accidentul nuclear de la Cernobîl a fost un accident
major în centrala nucleară, pe data de 26 aprilie 1986 la
01:23 noaptea, care s-a compus dintr-o explozie a
centralei, urmată de contaminarea radioactivă a zonei
înconjurătoare. Centrala electrică se afla la 51°23′23″N 30°
5′58″E, în apropiere de orașul Prîpeat, Ucraina. Acest
dezastru este considerat ca fiind cel mai
grav accident din istoria energiei nucleare. Un nor
de precipitații radioactive s-a îndreptat spre părțile
vestice ale Uniunii Sovietice, Europei și părțile estice
ale Americii de Nord. Suprafețe mari
din Ucraina, Belarus și Rusia au fost puternic
contaminate, fiind evacuate aproximativ 336.000 de
persoane. Circa 60 % din precipitațiile radioactive cad în
Belarus, conform datelor post-sovietice oficiale.
...
◈ Accidentul a pus în discuție grija pentru siguranța industriei
sovietice de energie nucleară, încetinind extinderea ei pentru mulți
ani și impunând guvernului sovietic să devină mai puțin secretos.
Acum statele independente – Rusia, Ucraina și Belarus - au fost
supuse decontaminării continue și substanțiale. E dificil de estimat
un număr precis al victimelor produse de evenimentele de la
Cernobîl, deoarece secretizarea din timpul sovietic a îngreunat
numărarea victimelor. Listele erau incomplete și ulterior autoritățile
sovietice au interzis doctorilor citarea „radiație” din certificatele de
deces. O eventuală tentativă de decelare a contribuției radiației emise
din cauza accidentului la mortalitatea prin cancer în populația fostei
Uniuni Sovietice e complicată de faptul că nu se cunoaște cu precizie
nici măcar incidența naturală a multor tipuri de cancer, arhivistica
medicală în U.R.S.S. fiind, în mod vădit, extrem de primitivă, atât
înainte cât și după accident.[1] 
 ...
◈ ernicioasei și proverbialei secretomanii a regimului sovietic i se adaugă deci,
pentru a complica și mai mult o eventuală tentativă de estimare cu o precizie
satisfăcătoare a numărului de victime afectate, în timp, de cancer, ca urmare a
radioactivității emise cu ocazia accidentului, o serie de alți factori
precum imposibilitatea determinării precise a dozei încasată de diversele
segmente demografice afectate (deplasarea norului radioactiv n-a fost
monitorizată și anunțată populației deasupra căreia acesta se afla la
fiecare moment, drept pentru care oamenii nu s-au putut proteja, rămânând
în case, pentru a diminua contaminarea și doza încasată), realitatea
geopolitică fluidă (migrație internă și emigrație a populației potențial afectată)
produsă de dezintegrarea statului sovietic, complicația adusă de o creștere a
incidenței cancerului în populația fostei Uniuni Sovietice din alte motive
decât radioactivitatea produsă de accident, ca urmare a degradării condițiilor
sociale și de viață ale populației după dezintegrarea federației:
după dezintegrarea statului sovietic, pe fondul sărăcirii populației și ca urmare
a liberalizării comerțului și publicității la articole gen alcool și tutun, incidența
maladiilor sociale gen alcoolismul și a comportamentelor de risc precum
fumatul a crescut, fapt care a condus în mod natural și la creșterea incidenței
bolilor provocate de acestea, printre care se află și cancerele (oral, gastric și
hepatic, când e vorba de alcoolism, pulmonar și altele, când e vorba despre
fumat).
 La începutul testului efectuat în noaptea dintre 25-26 aprilie
1986, însă, mecanismul de siguranță a fost îndepărtat și
tehnicienii au pierdut controlul asupra lichidului de răcire, ceea
ce a dus la creșterea temperaturii, care a dus la topirea miezului.
Când a explodat, reactorul 4 a aruncat în aer 8 tone de deșeuri
radioactive. 115 mii de oameni au fost evacuați din jurul
centralei, iar peste 500 de mii de oameni au contribuit timp de
peste 15 zile la gestionarea accidentului. Se știe de 31 de victime,
28 dintre care au fost „lichidatori”, primii care au intervenit la
fața locului - însă nu se știe cât de mulți oameni au murit sau au
avut probleme medicale în urma expunerii la radiație.
Norul de radiație s-a răspândit peste Europa. Accidentul de la
Cernobîl a emanat de 400 de ori mai multe radiații toxice decât
bomba de la Hiroshima. Teritoriul Belarusului a primit 60% din
impactul inițial, iar deși Uniunea Sovietică a încercat să ascundă
accidentul, autoritățiile suedeze au raportat nivelurile ridicate
de radiație.
Inițial, s-a construit un sarcofag de beton pentru a închide
reactorul - înăuntrul său rămân 200 de tone de combustibil
radioactiv. Celelalte reactoare au rămas în funcțiune până în
2000.
Odată ce sarcofagul a început să se degradeze, comunitatea
internațională a construit o structură de închidere pentru
reactorul 4, care a fost pusă peste reactorul 4 în 2016.
Peste 2.500 de km pătrați de teritoriu au fost izolați în zona de
excludere, pe o rază de 30 de kilometri în jurul centralei.
 Zona morţii
◈ „Zona morţii” de la Cernobîl - un teritoriu otrăvit de radiaţii - se
întinde pe 2.600 de km pătraţi. Este cunoscut oficial drept „zona
de excludere”. Este perimetrul care a fost evacuat de armata
sovietică după ziua de 26 aprilie 1986.
◈ 56 de oameni au murit imediat sau în lunile ce au urmat. Dar
pentru alte sute de mii, destinul s-a schimbat într-o clipă.
◈ Peste 300.000 de oameni au fost evacuaţi din zonele contaminate.
◈ 6,6 milioane de oameni au fost expuşi radiaţiilor.
◈ 6.000 de cazuri de cancer tiroidian au fost raportate până în 2005,
în special în rândul copiilor şi adolescenţilor. Totuși, cel mai
amplu studiu despre Cernobîl, publicat de Academia de Ştiinţe
din New York în 2013 şi redactat de trei prestigioşi oameni de
ştiinţă, a arătat că 985.000 de oameni au murit, marea majoritate de
cancer.
◈ Iar efectele contaminării se simt şi acum, după 34 de ani.
 Sarcofagul de la Centrala
Nucleară de la Cernobî
◈ este o structură izolatoare deasupra celei de-a patra unități
a centralei nucleare de la Cernobîl, construită în iunie-noiembrie
1986 după explozia celui de-al patrulea reactor. A fost construit
într-un timp record de 206 de zile. 90 de mii de persoane au fost
implicate în construcția structurii.[1] Construcția sarcofagului a
necesitat cca. 400 de mii de metri cubi de beton și 7000 de tone
de structuri metalice.
◈ Sarcofagul a acoperit aprox. 200 de tone de corium radioactiv, 30
de tone de praf foarte contaminat și 16 tone
de uraniu și plutoniu.[2]
◈ Către 1996 structura s-a deteriorat până la punctul în care erau
necesare numeroase măsuri de stabilizare. Nivelurile
de radiații interne au fost estimate a fi de până la
10000 röntgen pe oră în anumite zone (radiația normală este de
obicei de aproximativ 20-50 microröntgen pe oră, iar o doză letală
este de 500 röntgen pe parcursul a 5 ore). A fost luată o decizie de
înlocuire a sarcofagului cu o noua cupolă
 Noul sarcofag

◈ În prezent, datorită gradului ridicat de

avariere a vechiului sarcofag, peste acesta a
fost construită o altă cupolă, care a fost
denumită Confinement („Îngrădire”). Noul
obiect este o structură de oțel cu o înălțime
de 110 m, cântărind 36,2 mii tone, sub care se
află vechiul sarcofag și structurile auxiliare.
Noul sarcofag a fost pus în funcțiune pe 10
iulie 2019.[4]
 SFÎRȘIT
MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE