Accidentul nuclear de la Cernobîl a fost un accident major în centrala nucleară, pe data de 26

aprilie 1986 la 01:23 noaptea, care s-a compus dintr-o explozie a centralei, urmată de contaminarea
radioactivă a zonei înconjurătoare. Centrala electrică se afla la 51°23′23″N 30°5′58″E, în apropiere
de orașul părăsit Prîpeat, Ucraina. Acest dezastru este considerat ca fiind cel mai grav accident din
istoria energiei nucleare. Un nor de precipitații radioactive s-a îndreptat spre părțile vestice
ale Uniunii Sovietice, Europei și părțile estice ale Americii de Nord. Suprafețe mari
din Ucraina, Belarus și Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate aproximativ 336.000 de
persoane. Circa 60% din precipitațiile radioactive cad în Belarus, conform datelor post-sovietice
oficiale.[1]
Accidentul a pus în discuție grija pentru siguranța industriei sovietice de energie nucleară, încetinind
extinderea ei pentru mulți ani și impunând guvernului sovietic să devină mai puțin secretos. Acum
statele independente – Rusia, Ucraina și Belarus - au fost supuse decontaminării continue și
substanțiale. E dificil de estimat un număr precis al victimelor produse de evenimentele de la
Cernobîl, deoarece secretizarea din timpul sovietic a îngreunat numărarea victimelor. Listele erau
incomplete și ulterior autoritățile sovietice au interzis doctorilor citarea „radiație” din certificatele de
deces.[2] O eventuală tentativă de decelare a contribuției radiației emise din cauza accidentului la
mortalitatea prin cancer în populația fostei Uniuni Sovietice e complicată de faptul că nu se cunoaște
cu precizie nici măcar incidența naturală a multor tipuri de cancer, arhivistica medicală în U.R.S.S.
fiind, în mod vădit, extrem de primitivă, atât înainte cât și după accident.[3] Pernicioasei și proverbialei
secretomanii a regimului sovietic i se adaugă deci, pentru a complica și mai mult o eventuală
tentativă de estimare cu o precizie satisfăcătoare a numărului de victime afectate, în timp, de
cancer, ca urmare a radioactivității emise cu ocazia accidentului, o serie de alți factori precum
imposibilitatea determinării precise a dozei încasată de diversele segmente demografice afectate
(deplasarea norului radioactiv n-a fost monitorizată și anunțată populației deasupra căreia acesta se
afla la fiecare moment, drept pentru care oamenii nu s-au putut proteja, rămânând în case, pentru a
diminua contaminarea și doza încasată), realitatea geopolitică fluidă (migrație internă și emigrație a
populației potențial afectată) produsă de dezintegrarea statului sovietic, complicația adusă de o
creștere a incidenței cancerului în populația fostei Uniuni Sovietice din alte motive decât
radioactivitatea produsă de accident, ca urmare a degradării condițiilor sociale și de viață ale
populației după dezintegrarea federației: după dezintegrarea statului sovietic, pe fondul sărăcirii
populației și ca urmare a liberalizării comerțului și publicității la articole gen alcool și tutun, incidența
maladiilor sociale gen alcoolismul și a comportamentelor de risc precum fumatul a crescut, fapt care
a condus în mod natural și la creșterea incidenței bolilor provocate de acestea, printre care se află și
cancerele (oral, gastric și hepatic, când e vorba de alcoolism, pulmonar și altele, când e vorba
despre fumat).[4] La populația care a intervenit inițial pentru limitarea consecințelor dezastrului (așa-
numiții lichidatori), stresul provocat de teama de îmbolnăvire de cancer a indus uneori
comportamente de risc care au condus la deces înainte ca un cancer, provocat sau nu de iradierea
în timpul intervenției, să apară (cazul tânărului de 26 de ani Andrei Tarmosian, mort de ciroză, după
24 de ani de la accidentul de la Cernobîl, la vârsta de 50 de ani, ca urmare a consumului excesiv de
alcool, este citat de anumiți autori.[5]).
Raportul Forului Cernobîl din anul 2005, condus de Agenția Internațională pentru Energie
Atomică (AIEA) și Organizația Mondială a Sănătății (OMS), a atribuit 56 de decese directe (47 de
lucrători și 9 copii cu cancer tiroidian) și a estimat că mai mult de 9.000 de persoane dintre cele
aproximativ 6,6 de milioane foarte expuse pot muri din cauza unei forme de cancer. Raportul a citat
4.000 de cazuri de cancer tiroidian între copiii diagnosticați în 2002[6].
Deși în zona de excludere Cernobîl anumite perimetre restrânse vor rămâne închise, majoritata
teritoriilor afectate sunt acum deschise pentru stabilizare și activitate economică[7].