O tulburare de limbaj rezultată în urma deteriorării sau a vătămării acelei părţi a creierului care

controlează exprimarea şi înţelegerea limbajului. Frecventă la persoanele în vârstă care de cele

mai multe ori au suferit un atac cerebral, afazia pune individul in imposibilitatea de a întelege
limbajul vorbit sau scris.

Persoanele afectate de afazie pot pronunţa anumite sunete şi pot, de asemenea, întelege cuvinte
vorbite, dar sunt incapabile să-şi contureze propriile cuvinte. În alt caz, ele pot fi în măsură să
articuleze un cuvânt, dar la fel de uşor devin incapabile să rostească un altul.

Fără să implice tulburări optice sau auditive, disfazia produce individului disconfortul de a nu găsi
cuvintele corecte pentru continuarea propriilor gânduri şi, fără o paralizie a membrului superior,
disconfortul de a nu se mai putea exprima în scris; pe scurt, afazia implică probleme privind
înţelegerea unei conversaţii, cititul, scrisul, folosirea numerelor.

Există multe tipuri de afazie în funcţie de aria creierului care a fost afectată şi de gravitate. Afazia
poate fi: expresivă (afazie Broca) (persoana ştie ce vrea să spună, dar prezintă dificultăţi în a
comunica altora), receptivă (afazie Wernicke) (persoana poate auzi o voce sau poate citi o
imprimare, dar nu înţelege sensul mesajului), anomică sau dezorganizată (afazie amnezică)
(ceamai uşoară formă caracterizată de dificultatea de a găsi cuvintele potrivite pentru a vorbi şi a
scrie), globală (cea mai severă formă, de obicei survine unui accident vascular cerebral şi se
manifestă prin imposibilitatea în acelaşi timp de a scrie, citi, vorbi şi a înţelege cuvintele) şi afazia
primară progresivă (pierderea capacităţii de a citi, a vorbi, a scrie progresiv, pe o perioadă de
timp). Cei afectaţi de această formă au, însă, abilitatea de a comunica în alte moduri decât vorbirea,
de exemplu prin gesturi, iar pentru mulţi există şansa terapiei prin logopedie şi medicaţie adecvată).

Persoanele cu afazie Broca prezintă afectarea porţiunii frontale a ariei cerebrale corespunzătoare
vorbirii din lobul frontal (de obicei cel stâng). Persoanele cu acest tip de afazie vor elimina anumite
cuvinte din limbajul lor (de ex. “şi”) şi vor vorbi cu propoziţii scurte, dar care au sens. De obicei
acestea vor înţelege ceea ce vorbesc alte persoane.

Persoanele cu afazie Wernicke prezintă afectarea porţiunii posterioare a ariei vorbirii situată
în lobul temporal (de obicei cel stâng).

Persoanele cu această tulburare pot vorbi cu propoziţii lungi şi lipsite de înţeles, adaugă cuvinte
inutile sau inventează cuvinte noi. În general au probleme la înţelegerea limbajului folosit de alte
persoane.

Forme ale afaziei sunt: senzorială, motorie şi mixtă (asocierea formei senzoriale cu cea motorie,
una dintre ele fiind cea dominantă).
Aşadar, totul unitar numit „minte” este, în fond, dependent de funcţionarea coerentă şi independentă
a diferitelor părţi ale creierului, fiecare dintre ele fiind expuse deteriorării, fără implicarea celeilalte
părţi.