Explozia de la Cernobil

Accidentul nuclear de la Cernobîl a fost un accident major in centrala nucleara, pe data de 26 aprilie 1986, care s-a
compus dintr-o explozie a centralei, urmata de contaminarea radioactiva a zonei inconjuratoare.

Cauza

Conform surselor oficiale, cauza exploziei a fost un experiment de inginerie electrica, care a deviat de la plan.
Inginerii au vrut sa testeze daca era posibil sa produca electricitate din turbine. Chiar daca reactoarele au fost oprite,
turbinele functionau inca inert. Pentru a efectua experimentul, ei au oprit mai multe comenzi automate de siguranta
ale centralei electrice si au eliminat majoritatea barelor de control ale centralei care aveau atat capacitatea de
absorbtie a neutronilor, cat si de a limita reactia. Intr-o perioada scurta de timp, inginerii au scazut prea mult
nivelurile de putere ale reactorului, iar aceasta fatala a condus la o explozie chimica masiva.

Consecinte

Desi exista o mulțime de semne de intrebare referitor la consecințele accidentului de la Cernobîl, exista dovezi ca
a avut un impact imens asupra sanatatii a milioane de oameni din intreaga lume.
Pe langa impactul direct al radiatiilor asupra sanatatii celor din Ucraina, Belarus si Rusia, au existat si efecte
negative la nivel socio-economic, cauzate de pierderea terenurilor agricole, stramutarii a aproximativ 300.000 de
persoane si crizei economice, lipsei de informare, dar și de sprijin politic.
Accidentul a pus în discuție grija pentru siguranța industriei sovietice de energie nucleara, incetinind extinderea
ei pentru multi ani și impunand guvernul sovietic sa devină mai puțin secretos.
Potrivit scriitoarei belaruse, laureata a Premiului Nobel pentru Literatura in anul 2015 Svetlana Aleksievici,
Cernobîlul a devenit „metofora, simbol”. Cernobîlul simbolizează colapsul Uniunii Sovietice.

Responsabili:

In data de 25 aprilie 1986, inainte de a opri unitatea pentru un control de rutina, echipajul reactorului de la
Cernobîl 4 a inceput pregatirile pentru un test ce avea scopul de a determina cat timp turbinele ar continua
alimentarea cu energie in cazul unei pierderi a aportului de energie electrica. Acest test mai fusese efectuat in anul
precedent, insa turbinele nu au asigurat puterea necesara. Ulterior, au fost facute imbunatatiri, fapt ce a determinat
efectuarea unor noi teste.
Pentru efectuarea testului, era necesara reducerea capacitatii reactorului la 30%, insa autoritatile sovietice din
domeniul energetic nu au aprobat acest lucru. Prin urmare, reactorul a ramas setat la 50% din capacitatea sa pentru o
perioadă de alte 9 ore, timp in care computerele si sistemele de siguranta au fost inchise. Pe 26 aprilie, echipa de la
Cernobîl a primit aprobarea pentru a relua procedurile de reducere a capacitatii reactorului. In acel moment este
posibil ca operatorul sa fi comis prima greseala: nu a mentinut nivelul la 50%, a uitat sa reseteze un aparat, fapt ce a
determinat o scadere vertiginioasa a nivelului de producere a energiei, ajungand până la 1%. Acest nivel era mult
prea scazut pentru derularea testului.
Mulți cercetători ai dezastrului de la Cernobîl tind sa arunce o bună parte din vină in carca unui singur om –
Anatoli Diatlov, inginerul șef-adjunct, care a fost de serviciu in acea noaptea fatala.
Diatlov a fost considerat unul dintre cei mai buni ingineri nucleari din Uniunea Sovietica, dar și un om devotat
cauzei comuniste.

Comunicarea in cadrul crizei:

In primele ore de la producerea accidentului s-a incercat musamalizarea, astfel ca existau putine informatii cu
privier la acesta. Abia in data de 29 aprilie presa sovietica a recunoscut evenimentul, precizand ca exista doar doua
victime.
Pe 14 mai 1986, Mihail Gorbaciov a vorbit pentru prima data despre dezastru, insistand ca autoritatile nu au
incercat sa ascunda evenimentul.
Istoriografia subiectului este in mare partede accord asupra faptului ca raspunsul sovietic la dezastrul de la
Cerobil a reprezentat un esec general al administrarii situatiilor de urgenta. Contradictiile dintre ierarhiile de risc ale
institutiilor sovietice au facut ca raspunsul guvernului de la Kremlin sa fie inadecvat. Institutiile sovietice nu doar ca
au aratat ca mizeaza pe notiuni incompatibile despre risc, dar caracterul secret si insular al sistemului sovietic a
impiedicat comunicarea acestor riscuri intern, precum si in institutii.
In timp ce diferitele organizatii sovietice au evaluat riscul in termenii pagubelor reale asupra proprietatii si a
vietilor sovietice, altele, precum KGB-ul s-a preocupat de revelatiile stanjenitoare despre esecurile si negligenta
guvernului sovietic.

Gradul de acoperiere media a dezastrului:

Creșteri detectabile ale nivelului radioactivitatii au fost inregistrate in majoritatea Europei, insa cele mai afectate
au fost teritoriile actualelor state Ucraina, Belarus si Rusia. La acea vreme, aceste tari faceau parte din Uniunea
Republicilor Socialiste Sovietice (URSS), iar autoritatile au incercat initial sa pastreze secretul acestui accident,
considerand ca lumea l-ar fi considerat un eșec al guvernarii sovietice.
Cu toate acestea, informatiile despre accident nu au putut fi ascunse prea mult timp. In dimineața zilei de 28
aprilie, muncitorii de la o centrala nuclear-electrica din Suedia, aflata la distanta de peste 1.000 de kilometri de
Cernobîl, au dat alarma dupa ce aparatura de control a inregistrat valori peste limita ale nivelului radioactivitatii. In
urma inspecției, autoritatile suedeze au realizat ca sursa radiatiilor provenea din alta parte si au contactat URSS,
cerand lamuriri. Initial, autoritatile sovietice au negat ca ar avea cunostinta despre un accident nuclear pe teritoriul
URSS, apoi au fost fortati sa recunoasca, minimizand totusi amploarea incidentului.
Informațiile despre un accident la centrala nucleara de la Cernobîl s-au raspandit cu repeziciune, dar inegal, in
presa vremii.

Masuri:

Astazi, Agentia de Mediu pledeaza pentru construirea unui viitor energetic sustenabil, bazat pe energie,
regenerabila și eliminarea treptata a energiei poluante, bazată pe carbune, precum și a energiei nucleare, ce
periclitează deopotriva umanitatea și mediul.
 Dezastrul de la Cernobîl a aratat faptul ca poluarea nu cunoaște frontiere. Pentru ameliorarea protectiei sanatatii
umane si a mediului in viitor, UE preia rolul de lider în dezvoltarea unor politici si realizarea unor acorduri
internationale pentru evitarea catastrofelor precum cea de la Cernobîl.
Uniunea Europeană lucreaza la ameliorarea mediului prin Centrul European pentru Cercetarea Poluarii, fixand si
implementand standarde de protectie a mediului îinconjurator. Și Institutul pentru Politicile Europene in domeniul
mediului lucreaza la reglementarea mai buna a chestiunilor legate de mediu.
In martie 2014, Parlamentul European a susținut o aducere la zi a dreptului UE pentru realizarea unor evaluari a
impactului asupra mediului, pentru respectarea biodiversitaii, pentru luarea în considerare a schimbarilor climatice și
pentru implicarea publicului. Directiva privind evaluarea impactului asupra mediului fixeaza criterii pentru
informarea autoritatilor nationale in legatura cu proiecte care trebuie evaluate si aprobate.

Webgrafie:
1. https://www.descopera.ro/dnews/15232251-aceste-imagini-prezinta-consecintele-dezastrului-de-la-cernobil
2. http://www.mediu.gov.md/ro/content/accidentul-nuclear-de-la-cernob%C3%AEl-mit-realitate-%C8%99i-
consecin%C8%9Be-asupra-dezvolt%C4%83rii-umanit%C4%83%C8%9Bii
3. https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/cernobil-povestea-dezastrului-din-urss
4. https://playtech.ro/2018/cernobil-dezastru-nuclear-uniunea-sovietica/
5. https://mindcraftstories.ro/dosarul-mindcraft/accidentul-de-la-cernobil-in-presa-romaneasca-comunista/