PROIECT PENTRU OBȚINEREA ATESTĂRII

PROFESIONALE ÎN INFORMATICĂ

TITLUL LUCRĂRII:
Explozia de la Cernobîl

Atestat realizat de: Pușcaș Elisa Georgiana

Clasa: a 12 a B

Prof. coordonator: Hojbota Maria Rodica

 CUPRINS

1. Descriere........................................................................................................ 1
2. Introducere......................................................................................................2
3. Cu câteva ore înainte de explozie....................................................................3
4. Locul și desfășurarea exploziei.......................................................................4
5. Victime imediate și pe termen lung.................................................................5
6. Cum a afectat explozia de la Cernobîl România.............................................6
7. Urmările exploziei în prezent..........................................................................7
8. Bibliografie......................................................................................................8
 Descriere

În 26 aprilie 1986, a avut loc o explozie la reactorul numărul 4 de la Centrala

Nucleară de la Cernobîl, în Ucraina (la acea vreme parte a Uniunii Sovietice), care
a dus la unul dintre cele mai grave accidente nucleare din istorie. Explozia a fost
cauzată de o combinație de factori, inclusiv o proiectare defectuoasă a reactorului,
erori umane în timpul unui test și lipsa de măsuri de siguranță adecvate. Reactorul
a suferit o serie de explozii și a luat foc, eliberând o cantitate enormă de radiații în
mediu.

În urma exploziei, s-a produs o emisie radioactivă masivă care a afectat o zonă
largă din jurul centralei nucleare, inclusiv orașul Pripyat din apropiere. În timpul
primei săptămâni după accident, mulți dintre cei implicați în eforturile de
intervenție au fost expuși la niveluri periculoase de radiații, ceea ce a dus la
numeroase decese și afectiuni grave de sănătate pe termen lung.

Zona afectată de accident, cunoscută sub numele de Zona de Excludere, rămâne în

mare parte nelocuită și inaccesibilă. Mai multe studii au arătat că expunerea la
radiațiile de la Cernobîl a dus la creșterea incidenței cancerului și a altor afecțiuni
grave de sănătate în rândul populației afectate și a lucrătorilor de la centrala
nucleară.

Evenimentul a dus la schimbări semnificative în modul de gândire și practică în

domeniul siguranței nucleare la nivel global, fiind considerat unul dintre cele mai
importante evenimente în istoria energiei nucleare.
 Introducere

Centrala Nucleară de la Cernobîl era o centrală electrică care funcționa prin

utilizarea energiei nucleare pentru a produce energie electrică. Centrala avea patru
reactoare nucleare, fiecare dintre acestea fiind alimentat cu combustibil nuclear,
cum ar fi uraniul, care era încălzit prin fisiunea nucleară pentru a produce energie.

Procesul de producere a energiei electrice începea prin încălzirea apei din interiorul
reactoarelor nucleare, producând astfel abur. Aburul trecea apoi prin turbine,
făcându-le să se rotească și generând astfel electricitate. În timpul procesului de
fisiune nucleară, energia eliberată era utilizată pentru a produce abur, care era apoi
direcționat către turbine.

Centrala Nucleară de la Cernobîl a avut un rol important în furnizarea energiei

electrice în Ucraina și în alte țări europene, fiind una dintre cele mai mari centrale
nucleare din lume la acea vreme. Cu toate acestea, explozia din 1986 a demonstrat
cât de importantă este siguranța în industria nucleară și cât de vulnerabile pot fi
centralele nucleare în cazul unui accident.
 Cu câteva ore înainte de explozie

Condițiile pentru începerea acestui test au fost pregătite pe lumină la data de 25

aprilie și producția de energie a reactorului a fost redusă spre 51 %. O stație locală
de putere a fost închisă neașteptat. Coordonatorul rețelei electrice a Kievului a
cerut amânarea scăderii aportului energetic al centralei în rețea, pentru acoperirea
vârfului de consum al serii. Directorul centralei a consimțit și a amânat testul
pentru mai târziu. Testul de siguranță a fost amânat până la schimbul de noapte, o
echipă neexperimentată care ar fi trebuit să lucreze la reactorul nr. 4 noaptea aceea
și următoarea.

La 11:00 noaptea, 25 aprilie, se permite închiderea reactorului pentru continuarea

testului. S-a prevăzut ca din nominalul său de 3,2 GW energie, aducerea
reactorului spre 0,7-1,0 GW, cu scopul de a efectua testul la cel mai jos nivel de
putere recomandat. Oricum, noua echipă a fost surprinsă de amânarea anterioară a
încetinirii reactorului și a urmat protocolul original al testului. Urmarea a fost
reducerea prea rapidă a nivelului de putere. În acea situație, reactorul a produs mult
xenon-135, care a scăzut și mai mult puterea (spre 30 MW – aproximativ 5 % de
valoare presupusă). Operatorii au crezut că scăderea rapidă a fost din cauza unui
defect la unul dintre regulatoarele de putere, scăpând din vedere contaminarea
reactorului. Cu scopul de a spori reactivitatea (neștiind că scăderea drastică a
puterii este cauzată de absorbția în exces a neutronilor de xenon-135), au fost
scoase celulele de control din reactor în ciuda faptului că acest lucru este permis cu
respectarea unor reguli stricte de siguranță. Cu toate acestea, puterea reactorului nu
a crescut decât în jur de 200 MW putere ce reprezenta mai puțin de o treime din
minimul necesar pentru efectuarea experimentului. Mai mult, șeful echipei alege
continuarea experimentului. Ca parte din experiment, la 1:05 a.m., pe 26 aprilie au
fost pornite pompele de apă care erau acționate de turbina generatorului crescând
fluxul de apă peste specificațiile regulilor de siguranță. Fluxul de apă crește spre
ora 1:19 a.m. (în tot acest timp apa absorbind neutroni) și nivelul tot mai mare
necesitând scoaterea manuală a celulelor de control. Acest aspect produce o
funcționare foarte instabilă unde lichidul de răcire și xenon-135 au substituit rolul
celulelor de control din reactor.
 Locul și desfășurarea exploziei

Centrala de la Cernobîl se află în apropiere de orașul Prîpeat, Ucraina, la 18 km

nord-vest de orașul Cernobîl, la 16 km – sud de frontiera ucraino-belarusă și
aproximativ 110 km nord de Kiev. Centrala era compusă din patru reactoare de tip
RBMK-1000, fiecare capabil de producerea a 1 GW de putere electrică.
Construirea centralei a început în anii ‚70 ai secolului XX, cu reactoarele nr. 1 (pus
în funcțiune în anul 1977), nr. 2 (pus în funcțiune în 1978), nr. 3 (pus în funcțiune
în 1981) și nr. 4 (pus în funcțiune în 1983, cel la care a avut loc accidentul
nuclear). Alte două reactoare erau în construcție la momentul exploziei din 1986,
construcția acestora fiind sistată și ulterior abandonată, după dezastru.

Sâmbătă, 26 aprilie 1986, la 01:23:44, reactorul nr. 4 a suferit o explozie

catastrofală a corpului de generare a aburului sub presiune din componența
acestuia, care a declanșat un incendiu, o serie de explozii adiționale și scurgeri
radioactive. Accidentul poate fi considerat ca o versiune extremă a accidentului
SL-1 în Statele Unite din 1961, unde centrul reactorului a fost distrus (omorând trei
oameni), radioactivitatea răspândindu-se direct în interiorul clădirii unde se afla
SL-1. În timpul accidentului de la Cernobîl însă, aceasta a fost dusă prin vânt spre
frontierele internaționale.

Accidentul de la Cernobîl a injectat în atmosfera terestră de 400 de ori mai mult

material radioactiv decât cel de la Fukushima (Japonia) de câteva ori cantitatea de
material radioactiv corespunzătoare bombelor de la Hiroshima și Nagasaki, dar de
o miime până la o sutime (în funcție de izotopul evaluat) față de emisiile
atmosferice ale testelor nucleare de suprafață a armamentului nuclear testat la nivel
mondial până la interzicerea efectuării acestora în atmosferă.
 Victime imediate și pe termen lung

În afară de cele câteva zeci de victime imediate ale exploziei și expunerii masive
a personalului centralei și anumitor „lichidatori”, din cele câteva mii de copii care
s-au îmbolnăvit de cancer tiroidian (un cancer tratabil), până în anul 2013, cel puțin
16 au murit. Incidența cancerului tiroidian a rămas însă mai ridicată chiar și în
2013 în anumite regiuni din Rusia, Ucraina și Belarus, asta la mai bine de două
decenii de la accident. Numărul suplimentar (față de numărul normal la populația
generală ne-expusă) de leucemii și limfoame apărute la cei care au intervenit
pentru limitarea dezastrului („lichidatorii”) a fost mic, fapt care încurajează
specialiștii să spere că în deceniile care vor urma, numărul suplimentar de tumori
solide (cancerele mai cunoscute) va fi și el mic la aceștia (lichidatori), și asta cu
atât mai mult la populația fostei Uniuni Sovietice care se presupune că a fost
expusă ca urmare a contaminării solului și aerului pe traiectoria de deplasare a
norului radioactiv. Până acum, studiile Organizației Mondiale a Sănătății nu au
putut decela o creștere a incidenței tumorilor solide în populație, probabil pentru că
expunerea fiind relativ mică, creșterea, câtă este, se „îneacă” sub micile variații
naturale ale incidenței de fond. În cel mai rău caz se consideră că va avea loc o
creștere de 1 % a prevalenței cancerelor în populație, un risc suplimentar aparent
minor deci, în comparație cu prevalența naturală a cancerului în populație (care ea
este de aproximativ 45 % (aproape unul din doi bărbați primește un diagnostic de
cancer în decursul vieții) pentru bărbați și aproximativ 38 % pentru femei). Cifra
procentuală aparent mică a creșterii prevalenței cancerelor, de numai 1 %, ascunde
totuși o față mult mai puțin încurajantă a realității consecințelor accidentului, în
măsura în care aceasta se traduce, în cifre absolute, în mai multe zeci de mii de
indivizi care vor face probabil cancer și de asemenea vor muri, ca urmare a
accidentului de la Cernobîl.
 Cum a afectat explozia de la Cernobîl România

Explozia de la Cernobîl a avut un impact semnificativ asupra României, deoarece o

mare parte din teritoriul țării a fost afectat de radiațiile eliberate în urma
accidentului. Aproximativ 30% din teritoriul României a fost contaminat cu
radiații, în special în regiunile Moldovei, Bucovinei și Maramureșului.

În urma accidentului, au fost impuse restricții severe privind consumul de alimente

și apă în multe zone ale țării, iar producția agricolă a fost afectată în mod
semnificativ. În plus, mai multe animale au fost sacrificate din cauza contaminării
cu radiații.

În ceea ce privește sănătatea, mulți oameni din România au suferit de boli legate de
expunerea la radiații, cum ar fi cancerul și boli de tiroidă. În plus, mulți copii din
România au suferit de malformații congenitale cauzate de expunerea la radiații.

În concluzie, explozia de la Cernobîl a avut un impact semnificativ asupra

României, atât din punct de vedere economic, cât și din punct de vedere al
sănătății. Deși au trecut mai bine de trei decenii de la accident, impactul asupra
populației și a mediului a fost resimțit în continuare.

Potrivit unor surse independente, cancerul tirodian ar fi afectat circa 100.000 de

locuitori din zonele afectate de norul radioactiv. de asemenea, numărul crescut de
îmbolnăviri de leucemie este pus pe seama aceluiași fenomen.

Afecţiuni ale sistemului endocrin, în special glanda tiroidă, diabet zaharat,

probleme oculare – creşterea numărului de cazuri de cataractă, cu debut precoce,
afecţiuni diverse ale sistemului imun – cu scăderea rezistenţei la infecţii şi
creşterea numărului de boli alergice, în special la copii -, probleme
cardiovasculare, creşterea prevalenţei hipertensiunii arteriale, scăderea fertilității
sau malformații congenitale, toate acestea au fost puse pe seama accidentului de la
Cernobîl. Cert este că efectele accidentului de la Cernobîl cunoscute și mai puțin
cunoscute vor fi vizibile și posibile încă cel puțin 70 de ani în toate zonele afectate
de norii radioactivi.
 Urmarile exploziei în prezent

La 31 de ani de la cel mai grav dezastru nuclear din istorie, numărul victimelor
exploziei de la centrala de la Cernobîl rămâne necunoscut cu exactitate.

Evaluările independente arată că numărul morţilor, pe loc, sau ulterior, pe

parcursul anilor se situează undeva între 50 şi 60 de mii de persoane, în timp ce
cifrele oficiale vorbesc de … 56 de decedaţi, iar conform Academiei Ruse de
Ştiinţe Medicale, 212.000 de oameni au murit până acum ca o consecinţă directă a
dezastrului de la Cernobîl.

De asemenea, în total se apreciază că între două şi cinci milioane de persoane au

avut sau au încă de suferit de pe urma dezastrului din aprilie 1986 – în special
având drept consecinţă diferite forme de cancer, malformaţii congenitale, efecte ale
sistemelor nervos şi cardiovascular sau sterilitate -, din care 65 de mii au diferite
grade de handicap, o mare parte dintre cei afectaţi înregistrându-se din rândul celor
600 de mii de „lichidatori” trimişi la Cernobîl în lunile de după accident pentru
diminuarea efectelor acestuia.

Acum, pe o rază de 30 de kilometri în jurul fostei centrale nucleare a fost creată o

zonă de excludere cu acces restricţionat, un teriotriu care arată ca după infern, în
care, desigur, orice formă părea să dispară cu totul. Însă, în anul 2016, guvernul
ucrainean pomenea despre intenţia de a declara zona respectivă drept „rezervaţie
radiologică a biosferei”, având în vedere că sunt numeroase specii de animale
sălbatice care în absenţa oamenilor au venit aici: cai sălbatici, elani, râşi, lupi,
mistreţi şi urşi. Situaţia actuală, după cercetări amănunţite, arată că oamenii pot sta
patru-cinci zile la o distanţă mai mică de 30 de kilometri de zona exploziei
nucleare şi o zi la o distanţă de zece kilometri, fără ca sănătatea să le fie afectată,
astfel că această zonă este identificată cu un potenţial turistic semnificativ.
 Bibliografie

https://historia.ro/sectiune/general/cat-de-mult-a-fost-afectata-populatia-
romaniei-de-569011.html
https://ro.wikipedia.org/wiki/Accidentul_nuclear_de_la_Cernob%C3%AEl