Date generale In urma cu 23 de ani, pe data de 26 aprilie 1986 la ora locala 1 si 23 de minute, două explozii au zguduit reactorul numărul 4 al centralei nucleare de la Cernobîl. Incendiul a durat zece zile si au fost raspândite cantitaţi de substanţe radioactive în atmosfera de 400 de ori mai mari decat cele inregistrate in urma bombardamentului atomic de la Hiroshima. Localizare şi prezentare centrală Centrala nucleară de la Cernobîl era situată la 130 km nord de Kiev și la 20 km de granița cu Belarus, în apropiere de orașul parasit Pripiat, Ucraina Centrala era constituită din patru reactoare RBMK-1000 RBMK-1000 : avea un miez de reactor care conţinea tije de combustibil radioactiv de uraniu, Căldura emanată de tijele de combustibil era înlăturată din miez de un agent de răcire (apa) . După ce era separată, apa era pompată înapoi în miez, iar aburii treceau prin turbine producând energie electrică. Autoritaţile sovietice de la acea vreme au incercat sa ascundă dezastrul care a urmat, zeci de mii de muncitori ai centralei si cei aflaţi în apropiere murind in câteva săptămâni în chinuri groaznice. Accidentul s-a produs în timpul unui test de siguranţă în cadrul caruia lucrurile au scăpat de sub control datorită unei erori umane. S-a produs o explozie violentă iar scutul superior al clădirii, o construcţie care cântarea 1.000 de tone, a fost pulverizat. Învelişul de grafit al reactorului a luat foc iar produsele fisiunii radioactive au fost aruncate la mai mulţi kilometri în atmosfera. Reactorul avariat a fost închis într-un sarcofag de beton pentru a se evita contaminarea aerului şi a pânzei de apă freatică. Dar sarcofagul de protecţie, turnat în grabă peste rămăşiţele reactorului accidentat, este şubred, fisurile cauzate de iradiaţii şi intemperii eliberând în atmosfera particule radioactive. Potrivit specialiştilor, în cazul unui uragan sau cutremur de pământ construcţia risca să se prăbuşească, punând în contact direct cu aerul cele circa 160 de tone de magmă radioactivă care se găseşte în continuare pe fundul reactorului accidentat. Toate persoanele implicate in acest accident (cei 600 de pompieri, precum si echipa de operare care a fost implicata in lupta cu focul) au fost sever iradiate. Aproximativ 800 000 de oameni au fost implicaţi în operaţiunile de curăţare de la Cernobîl, până în anul 1989, sănătatea lor fiind sever afectată Substanţe degajate: Dintre cei peste 40 de compusi si elemente radioactive eliberate in aer (circa 50 tone in total) cei mai activi si mai periculoşi sunt dioxidul de uraniu (combustibil nuclear) şi produsii de fisiune puternic radioactivi (iod 131 - care este absorbit la nivelul glandei tiroide, putand genera cancerul tiroidian; plutoniu 239, cesiu 134 si 137 - care inhalat sau ingerat poate afecta organele interne, ducand la cazuri de cancer pulmonar, leucemie sau mutatii genetice; strontiu 89 si 90 - care se acumuleaza in oase producand tumori si leucemie). Accidentul de la Cernobîl a produs unele consecințe grave mediului înconjurător. Cele mai afectate de radiații au fost ecosistemele naturale și agricole pe o rază de 30 km de Cernobîl.