Catastrofa de la

Cernobâl

A realizat Cricovan Alexandra

A verificat Nastas Liuba
 Introducere
La 26 aprilie 1986, adică în urmă cu 35 de ani, exploda reactorul 4 al
centralei nucleare de la Cernobîl. Un accident, cel mai grav din istoria
nucleară civilă, care venea în urma unei serii de erori umane.
„Zona morţii” de la Cernobîl - un teritoriu otrăvit de radiaţii - se întinde pe
2.600 de km pătraţi. Este cunoscut oficial drept „zona de excludere”. Este
perimetrul care a fost evacuat de armata sovietică după ziua de 26 aprilie
1986.56 de oameni au murit imediat sau în lunile ce au urmat. Dar pentru
alte sute de mii, destinul s-a schimbat într-o clipă.Peste 300.000 de oameni
au fost evacuaţi din zonele contaminate.
6,6 milioane de oameni au fost expuşi radiaţiilor.6.000 de cazuri de cancer
tiroidian au fost raportate până în 2005, în special în rândul copiilor şi
adolescenţilor.

2
Condițiile pentru începerea acestui test au fost pregătite pe lumină la data de 25 aprilie și producția de energie a
reactorului a fost redusă spre 51%. O stațiune locală de putere a fost închisă neașteptat. Coordonatorul rețelei
electrice a Kievului a cerut amânare scăderii aportului energetic al centralei în rețea, pentru acoperirea vârfului de
consum al serii. Directorul centralei a consimțit și a amânat testul pentru mai târziu. Testul de siguranță a fost
amânat până la schimbul de noapte, o echipă neexperimentată care ar fi trebuit să lucreze la reactorul nr. 4 noaptea
aceea și următoarea.La 11:00 noaptea, 25 aprilie, se permite închiderea reactorului pentru continuarea testului. S-a
prevăzut ca din nominalul său de 3,2 GW energie, aducerea reactorului spre 0,7-1,0 GW, cu scopul de a efectua
testul la cel mai jos nivel de putere recomandat.Oricum, noua echipă a fost surprinsă de amânarea anterioară a
încetinirii reactorului și a urmat protocolul original al testului. Urmarea a fost reducerea prea rapidă a nivelului de
putere. În acea situație, reactorul a produs mult xenon-135, care a scăzut și mai mult puterea (spre 30 MW -
aproximativ 5% de valoare presupusă). Operatorii au crezut că scăderea rapidă a fost din cauza unui defect la unul
dintre regulatorii de putere, scăpând din vedere contaminarea reactorului. Cu scopul de a spori reactivitatea
(neștiind că scăderea drastică a puterii este cauzată de absorbția în exces a neutronilor de xenon-135), au fost
scoase celulele de control din reactor în ciuda faptului că acest lucru este permis cu respectarea unor reguli stricte
de siguranță. Cu toate acestea, puterea reactorului nu a crescut decât în jur de 200 MW putere ce reprezenta mai
puțin de o treime din minimul necesar pentru efectuarea experimentului. Mai mult, șeful echipei alege continuarea
experimentului. Ca parte din experiment, la 1:05 a.m., pe 26 aprilie au fost pornite pompele de apă care erau
acționate de turbina generatorului crescând fluxul de apă peste specificațiile regulilor de siguranță. Fluxul de apă
crește spre ora 1:19 a.m. (în tot acest timp apa absorbind neutroni) și nivelul tot mai mare necesitând scoaterea
manuală a celulelor de control. Acest aspect produce o funcționare foarte instabilă unde lichidul de răcire și xenon-
135 au substituit rolul celulelor de control din reactor. Testul a fost făcut cu succes la altă unitate (cu toate
sistemele de siguranță active), având, însă, rezultate negative – turbinele nu au generat puterea suficientă, dar au
fost făcute îmbunătățiri adiționale, ceea ce a determinat efectuarea altui test.
3
 Când a explodat, reactorul 4 a aruncat în aer 8 tone de deșeuri
radioactive. 115 mii de oameni au fost evacuați din jurul centralei, iar
peste 500 de mii de oameni au contribuit timp de peste 15 zile la
gestionarea accidentului. Se știe de 31 de victime, 28 dintre care au fost
„lichidatori”, primii care au intervenit la fața locului - însă nu se știe cât
de mulți oameni au murit sau au avut probleme medicale în urma
expunerii la radiație.Norul de radiație s-a răspândit peste Europa.
Accidentul de la Cernobîl a emanat de 400 de ori mai multe radiații
toxice decât bomba de la Hiroshima. Teritoriul Belarusului a primit 60%
din impactul inițial, iar deși Uniunea Sovietică a încercat să ascundă
accidentul, autoritățiile suedeze au raportat nivelurile ridicate de
radiație.Inițial, s-a construit un sarcofag de beton pentru a închide
reactorul - înăuntrul său rămân 200 de tone de combustibil radioactiv.
Celelalte reactoare au rămas în funcțiune până în 2000.Odată ce
sarcofagul a început să se degradeze, comunitatea internațională a
construit o structură de închidere pentru reactorul 4, care a fost pusă
peste reactorul 4 în 2016.Peste 2.500 de km pătrați de teritoriu au fost
izolați în zona de excludere, pe o rază de 30 de kilometri în jurul
centralei.
4
 Cronologia catastrofei
4 februarie 1970: La 100 de kilometri distanță de Kiev, înspre granița cu Belarus, este fondat
orașul Prîpeat, un așa-numit atomgrad - un oraș închis, în care s-au mutat muncitorii la viitoarea
centrală nucleară Cernobîl cu familiile lor.
26 septembrie 1977: Primul reactor de la centrala nucleară Cernobîl este inaugurat. Următoarele
reactoare sunt inaugurate în 1978, 1981 și 1983.
25 aprilie 1986:01:06: Operatorii de la Cernobîl încep un test de siguranță la reactorul 4, în același
timp cu o oprire a reactorului pentru lucrări de mentenanță. Rolul testului este de a determina dacă
miezul nuclear va fi răcit în continuare în cazul în care ar cădea electricitatea. Deși acest test nu
implică partea nucleară a centralei, ci doar pe cea electrică, departamentele nu au discutat
corespunzător, așadar nu s-au coordonat bine.
14:00: Sistemul de răcire al reactorului 4 este oprit pentru a nu afecta testul de siguranță. Acest
fapt nu cauzează catastrofa, dar face să fie mai greu să fie oprită. Atât testul cât și oprirea sunt
amânate, din cauza nevoii de a genera energie pentru Kiev. Fără această amânare, testul s-ar fi
derulat ziua.
23:10: Operatorilor le este permis să continue testul și începe reducerea electricității.
24:00: Intră la muncă tura de noapte personal pregătit mai prost, despre care se crede că nu au fost
instruiți în legătură cu modul de desfășurarea a testului.
5
 26 aprilie 1986:
00:28: Curentul electric scade la un nivel periculos de jos, prea jos pentru derularea testului.
00:32: Operatorii încearcă să rezolve ridice nivelul electricității prin ridicarea barelor de control ce separau
fragmentele de uraniu, însă concentrarea de xenon în miezul reactorului face ca electricitatea să nu crească.
01:03: Curentul electric devine stabil, iar operatorii decid să continue testul. Sistemele de siguranță sunt oprite.
Se creaște fluxul de apă către reactor.
01:23:04: Începe testul de siguranță, iar curentul electric crește.
01:23:35: Circulația redusă de lichid de răcire provoacă viduri în tuburile de presiune, ceea ce crește
reactivitatea.
01:23:40: Unul dintre operatori apasă butonul de oprire de urgență, dar barele de control nu intră cum trebuie în
miez. Modul în care sunt reintroduse barele provoacă o creștere de electricitate.
01:23:58: Prima explozie: din cauza căldurii, miezul începe să se descompună, aburul se strânge și tuburile de
abur explodează. Acoperișul reactorului este lansat în aer, expunând miezul fierbinte. Cade electricitatea din
centrală. Radiația începe să se răspândească.
01:28: Ajung primii pompieri, care neștiind despre problemele radiației, nu poartă echipament de protecție.
02:15: Oficialii sovietici din zonă încep o întâlnire de urgență, unde decid să oprească intrarea și ieșirea din
Prîpeat. Polițiștii care blochează drumurile nu poartă echipament de protecție.
05:00: Se închide reactorul 3, apoi și celelalte două.
06:35: Toate incendiile, în afară de cel din reactor, sunt stinse. Acest incendiu rămas, în care arde grafitul,
6 propulsează particule radioactive în atmosferă.
7
Sfarși
t