Accidentul nuclear de la Cernobîl a fost un accident major în centrala nucleară, pe data de 26

aprilie 1986 la 01:23 noaptea, care s-a compus dintr-o explozie a centralei, urmată de contaminarea
radioactivă a zonei înconjurătoare. Centrala electrică se afla , în apropiere de orașul Prîpeat, Ucraina. Acest
dezastru este considerat ca fiind cel mai grav accident din istoria energiei nucleare. Un nor de precipitații
radioactive s-a îndreptat spre părțile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei și părțile estice ale Americii de
Nord. Suprafețe mari din Ucraina, Belarus și Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate aproximativ
336.000 de persoane. Circa 60 % din precipitațiile radioactive cad în Belarus, conform datelor post-sovietice
oficiale.

Accidentul a pus în discuție grija pentru siguranța industriei sovietice de energie nucleară, încetinind
extinderea ei pentru mulți ani și impunând guvernului sovietic să devină mai puțin secretos. Acum statele
independente – Rusia, Ucraina și Belarus - au fost supuse decontaminării continue și substanțiale. E dificil
de estimat un număr precis al victimelor produse de evenimentele de la Cernobîl, deoarece secretizarea din
timpul sovietic a îngreunat numărarea victimelor. Listele erau incomplete și ulterior autoritățile sovietice au
interzis doctorilor citarea „radiație” din certificatele de deces. O eventuală tentativă de decelare a
contribuției radiației emise din cauza accidentului la mortalitatea prin cancer în populația fostei Uniuni
Sovietice e complicată de faptul că nu se cunoaște cu precizie nici măcar incidența naturală a multor tipuri
de cancer, arhivistica medicală în U.R.S.S. fiind, în mod vădit, extrem de primitivă, atât înainte cât și după
accident.[1] Pernicioasei și proverbialei secretomanii a regimului sovietic i se adaugă deci, pentru a complica
și mai mult o eventuală tentativă de estimare cu o precizie satisfăcătoare a numărului de victime afectate, în
timp, de cancer, ca urmare a radioactivității emise cu ocazia accidentului, o serie de alți factori precum
imposibilitatea determinării precise a dozei încasată de diversele segmente demografice afectate (deplasarea
norului radioactiv n-a fost monitorizată și anunțată populației deasupra căreia acesta se afla la fiecare
moment, drept pentru care oamenii nu s-au putut proteja, rămânând în case, pentru a diminua contaminarea
și doza încasată), realitatea geopolitică fluidă (migrație internă și emigrație a populației potențial afectată)
produsă de dezintegrarea statului sovietic, complicația adusă de o creștere a incidenței cancerului în
populația fostei Uniuni Sovietice din alte motive decât radioactivitatea produsă de accident, ca urmare a
degradării condițiilor sociale și de viață ale populației după dezintegrarea federației: după dezintegrarea
statului sovietic, pe fondul sărăcirii populației și ca urmare a liberalizării comerțului și publicității la articole
gen alcool și tutun, incidența maladiilor sociale gen alcoolismul și a comportamentelor de risc precum
fumatul a crescut, fapt care a condus în mod natural și la creșterea incidenței bolilor provocate de acestea,
printre care se află și cancerele (oral, gastric și hepatic, când e vorba de alcoolism, pulmonar și altele, când e
vorba despre fumat). La populația care a intervenit inițial pentru limitarea consecințelor dezastrului (așa-
numiții lichidatori), stresul provocat de teama de îmbolnăvire de cancer a indus uneori comportamente de
risc care au condus la deces înainte ca un cancer, provocat sau nu de iradierea în timpul intervenției, să apară
(cazul tânărului de 26 de ani Andrei Tarmosian, mort de ciroză, după 24 de ani de la accidentul de la
Cernobîl, la vârsta de 50 de ani, ca urmare a consumului excesiv de alcool, este citat de anumiți
autori).Raportul Forului Cernobîl din anul 2005, condus de Agenția Internațională pentru Energie
Atomică (AIEA) și Organizația Mondială a Sănătății (OMS), a atribuit 56 de decese directe (47 de lucrători
și 9 copii cu cancer tiroidian) și a estimat că mai mult de 9.000 de persoane dintre cele aproximativ 6,6 de
milioane foarte expuse pot muri din cauza unei forme de cancer. Raportul a citat 4.000 de cazuri de cancer
tiroidian între copiii diagnosticați în 2002.

Deși în zona de excludere Cernobîl anumite perimetre restrânse vor rămâne închise, majoritatea teritoriilor
afectate sunt acum deschise pentru stabilizare și activitate economică.