Georgel Constantin MAZĂRE

Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE HORTICULTURĂ Calea Mănăştur Nr. 3-5, 400372 Cluj-Napoca Telefon: + 40 264 596384 Fax: + 40 264 593792

Către,

Vă invităm să participaţi la susţinerea publică a tezei de doctorat intitulată: „Cercetări privind îmbunătăţirea tehnologiilor de producere a materialului săditor la speciile genului Picea şi diversificarea valorificării acestuia”, a d-lui ing. Georgel Constantin MAZĂRE, în vederea obţinerii titlului ştiinţific de „Doctor în Horticultură”. Susţinerea va avea loc în ziua de 23 iulie 2010 ora 1000, Amfiteatrul A1 Vă rugăm să comunicaţi aprecierile dumneavoastră în timp util, pe adresa Şcolii Doctorale USAMV Cluj-Napoca sau pe adresa de email george_mazare@yahoo.com

Conducător ştiinţific Prof. dr. Dumitru ZAHARIA

Ing. Georgel Constantin MAZĂRE

1

Georgel Constantin MAZĂRE

Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

Ing. Georgel Constantin MAZĂRE

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT CERCETĂRI PRIVIND ÎMBUNĂTĂŢIREA TEHNOLOGIILOR DE PRODUCERE A MATERIALULUI SĂDITOR LA SPECIILE GENULUI PICEA ŞI DIVERSIFICAREA VALORIFICĂRII ACESTUIA

Conducător ştiinţific, Prof. univ. dr. Dumitru ZAHARIA

CLUJ-NAPOCA 2010

2

Georgel Constantin MAZĂRE

Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca

UNIVERSITY OF AGRICULTURAL SCIENCES AND VETERINARY MEDICINE CLUJ NAPOCA HORTICULTURE FACULTY

Eng. Georgel Constantin MAZĂRE

SUMMARY OF PhD THESIS RESEARCHES CONCERNING IMPROVEMENT THE PLANTING MATERIAL PRODUCTION TECHNOLOGY FOR PICEA SPECIES AND DIVERSIFICATION OF ITS USES

Scientifically Coordinator, Prof. PhD Dumitru ZAHARIA

CLUJ-NAPOCA 2010
3

Georgel Constantin MAZĂRE

Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca

Comisia de doctorat a fost aprobată în următoarea componenţă:

Preşedinte:

Prof. dr. Radu SESTRAŞ - decan Facultatea de Horticultură, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, Cluj-Napoca Prof. dr. Dumitru ZAHARIA - conducător ştiinţific, Facultatea de Horticultură, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, Cluj-Napoca Prof. dr. Maria CANTOR - Facultatea de Horticultură, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, Cluj-Napoca Prof. dr. Vasile Ioan ABRUDAN - decan Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere, Universitatea Transilvania Braşov Prof. dr. Dagmar VIŞOIU - prodecan Facultatea de Horticultură şi Silvicultură, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului Timişoara

Membrii:

4

... Caracteristici generale ale genului Picea…….. 3...... 9 11 11 11 12 15 15 17 21 21 23 23 24 29 30 30 31 36 39 39 53 59 70 70 72 73 74 77 77 80 94 96 96 102 120 120 123 5 ......1............. Importanţa economică.............2......... Importanţa speciilor genului Picea........1............................ origine……………………......................................4.......... Importanţa ecologică...........3......... Caractere morfologice generale ale genului………...... Factorii dăunători şi combaterea lor ……………....... Cap................................2...3.3. Vătămări cauzate de factori biotici………………………... Acţiunea factorilor asupra dezvoltării plantelor…….... 1...2...........................…………………………… 1... 1......... Factorii antropici………………….................... 1......3...1... 1....... Stadiul actual al cercetărilor privind situaţia speciilor genului Picea şi posibilităţile de multiplicare a acestora.......2......1.........................................................2........................4............... 2...1.... 3...............1.4.. Organizarea şi amplasarea experienţelor. 1.....1........1..................…..…….. 1............3. 1.........1............5........................ răspândirea naturală şi situaţia actuală a genului....... 1......................... 2............................. Situaţia cercetărilor privind înmulţirea speciilor genului Picea....Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca CUPRINS INTRODUCERE......... 1............................................ 3...... 1.1..3......... 1.......... 1..... 2.......3... Răspândirea speciilor genului Picea în ecosistemul ornamental..... 1.3.………………………… 1..... Materialul biologic utilizat................ 2....5....4...2.. Obţinerea materialului săditor prin altoire.......................2.... 1..........2.......4................ Sistematica genului……………………...............2.......1....... Obţinerea materialului săditor din butaşi……………………....5..2......... Materialul biologic..... Evoluţia genului Picea............4........3................1...........3................. Evoluţia. Istoric..4........ Rolul factorilor de mediu şi de cultură în creşterea şi dezvoltarea speciilor de Picea...................................................... 1.............. 1...3. scopul şi obiectivele cercetărilor…... 3.......1.. Factorii biotici………………………............ Obţinerea materialului săditor din sămânţă…………………… 1... Organizarea şi amplasarea experienţelor de altoire........ Factorii abiotici………………….....1...........3.....3.. 1..........1..... Răspândirea naturală şi situaţia actuală a genului în ecosistemul forestier..... 1.....5........2........................ 1. metoda de lucru şi organizarea experienţelor. 1...... Metoda de lucru…………………………………………………....2..5...2.... Organizarea şi amplasarea experienţelor de butăşire. Concluzii asupra studiului pedoclimatic...2.........................1........ Locul desfăşurării experienţelor................................... 1.... Cadrul natural........... Cap................. Importanţa peisagistică.......... 1. 3......................................... Vătămări cauzate de factori abiotici…………………………........ Cap. 1...............3....... Importanţa molidului ca pom de Crăciun................3..........…….......................................... 3.... Scopul cercetărilor şi obiectivele urmărite..........1......……………........

....... INDICE ALFABETIC AL AUTORILOR……….....1.................................................................................................................... 5........ 4....... Influenţa lungimii altoiului şi a diametrului portaltoiului în punctul de altoire asupra numărului de altoi prinşi la altoirea laterală în placaj.................................. Influenţa gradului de pornire în vegetaţie a portaltoiului şi a nivelului de altoire asupra numărului de altoi prinşi la altoirea laterală în placaj................... 4....... Cap.. Influenţa realtoirii asupra numărului de altoi prinşi la altoirea laterală în placaj ... 4... Valorificarea actuală.................... 4... Comportarea speciilor Picea glauca ‘Conica’ şi Picea abies ‘Nidiformis’ la înmulţirea prin butaşi....... Diversificarea posibilităţilor de valorificare a materialului săditor la speciile genului Picea.................. 4...1..……………………………........... Influenţa materialului folosit pentru izolarea punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi la altoirea laterală în placaj. Influenţa gradului de pornire în vegetaţie a partenerilor de altoire şi a şi a momentului îndepărtării portaltoiului deasupra punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi la altoirea laterală în placaj..............3................ Rezultate obţinute în experienţele de înmulţire şi interpretarea acestora.......2............................... 5..... Influenţa biostimulatorilor de înrădăcinare asupra rizogenezei.7.........2. ANEXE................... Posibilităţi noi de valorificare.............. 4............. 139 139 140 151 159 159 166 170 174 180 186 186 188 188 189 190 190 190 Cap.3..... 4............................ 4.................. Influenţa stadiului de pornire în vegetaţie a portaltoiului şi a materialului folosit la altoire asupra numărului de altoi prinşi la altoirea în despicătură..5................... 6........................................ Eficienţa economică a lucrărilor de altoire.....................1............................ Comportarea speciei Picea pungens var.........................2.......2....................................................... SUMMARY…………………………..................................................... Eficienţa economică privind influenţa gradului de pornire în vegetaţie a partenerilor de altoire şi a momentului îndepărtării portaltoiului deasupra punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi.......... 211 BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………..... 5........6..................................... 4....................3.....2...............2.....................................1...................4.... 4....... Influenţa stadiului de pornire în vegetaţie a altoiului şi a materialului folosit la altoire asupra numărului de altoi prinşi la altoirea în despicătură.......................... REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT……………………………………. 4....... 4................................2...................................................... 4................ 4.3........2......1..2................................. 4...................………… 6 218 224 226 229 235 ...…………………………………............. Eficienţa economică privind influenţa realtoirii asupra numărului de altoi prinşi..2.2..................................2..................... argentea la înmulţirea prin altoire..... Influenţa modului de fasonare a butaşului şi a substratului de înrădăcinare asupra rizogenezei.....Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Cap.....................1.................................1...................................... Concluzii şi recomandări cu privire la înmulţirea speciilor genului Picea şi valorificarea materialului săditor……………………………....................

Economic importance... 1....... working method and experiences organization........ 2.....4....4.3.......2...……….. Current state of knowledge concerning Picea genus species...............…………………………………………… 1..........4......5.... 11 11 11 12 15 15 17 21 21 23 23 24 29 30 30 31 36 39 39 53 59 70 70 72 73 74 77 77 80 94 Chapter.1.....................2.. Working method...... Natural spread and actual situation of genus in forest ecosystem....2...…....2.. Systematic..................................…………..1.......……..... Chapter........ Damage caused by a biotic factors ………………….....5.5..........1.... 1. Biological material.………………............. 96 3..................... 2........................2..2.......……... 3. 1....1...... 1......5.1......... 2..................1.......... 1.....................2...... 9 Chapter...4.2.......... Evolution of Picea genus........ Experimenal field.................... situation and theyr possibility of multiplying........4............ origin....…………………………..1..........................3.....4...4......3....................... 1...................3... 1. 1..... The importance of Picea genus species...................1........………. 1....3.3....3................2... 96 3............ 1......1.... Landscape importance........1... goals and objectives of researches……………......... General aspects of Picea genus……....2........ 2...... Damaging factors and their control ……………. 1..................1...3....... Natural conditions........5.... 1............................3.................................................. Goals and objectives of researches...... 1..............3.....1.......... 1.......................... 1..... 1....... Biotic factors………………….....................3......................Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca CONTENTS INTRODUCTION.............2................ 1.... 1......1........... Factors influence on plant development……....…………………….......... natural spread and current situation of genus… 1...........2...................1.............. Damage caused by biotic factors ………………………… 1..........1... The spread of Picea genus species in landscape ecosystem............. Obtaining seedlings from cuttings…………………........ The role of environmental and cultural factors in the growth and development of Picea species...................... Morphological characters of genus …………................................. Evolution..2............. History........... Abiotic factors…………......... Ecologycal importance.... 102 7 ..................... 1........ Biological materials. Obtaining seedlings by grafting......3..................... 1....... 1....... The actual situation of research concerning the Picea genus multiplication…………………………………………………………................. 1.... Obtaining seedlings from seed..........1. Conclusions of the pedoclimatic study...... Using spruce as a Christmas tree.......... 1................................. Anthropogenic factors……………...........

........5..............1............... 226 ROMANIAN SUMMARY………………………... 120 3............. 4.........1.... 190 Chapter..................... The influence of grafting level on side grafting’s success.......................2...3... Economical efficiency concerning the influence of regrafting process on number of living grafts... 235 8 .. Proposals for use on the future......1..................... 139 139 140 151 159 159 166 170 174 180 186 186 188 188 189 Chapter.. The influence of grafting partners’ vegetative stage and the time of stock’s cut above the grafting point on side grafting’s success........................6.………………………………….......... The Picea species’ planting material uses diversification…….. 190 5.............3........2........ The influence of scion’s length and scion’s diameter at grafting point on side grafting’s success.7.... The Picea glauca ‘Conica’ and Picea abies ‘Nidiformis’ species behavior at cuttings multiplication................... Economical efficiency of graftings.. The influence of material used for isolating the grafting point on side grafting’s success.......…...3..... 4............................... The influence of rooting promoters on rooting process......2...2...............2.2........... 4..........…………....... 120 3......2..... 4......... 4.. 4..... 229 ENGLISH SUMMARY……………….3.....……………………………...... The influence of cutting type and rooting substrate on rooting process………………………………………………………... 4................ 4........ 4......... 4........ 4....... Current uses…………................ The influence of re-grafting on side grafting’s success....1........... argentea behavior at grafting multiplication....... Grafting experiences organization and placement...............3. The influence graft’s vegetative stage and grafting material on split grafting’s success............ Economical efficiency concerning the influence of grafting partners’ vegetative stage and stock’s cut above the grafting point on number of living grafos……………….. The influence stock’s vegetative stage and grafting material on split grafting’s success..1....3...... The Picea pungens var..2........... 5.............................................. 4....2.....1..... 211 BIBLIOGRAPHY…………………………….. 4.......................1.... Cuttings experiences organization and placement. 224 ALPHABETICAL INDEX OF AUTHORS... 4...................3......2............... Conclusions and recommendations concerning the Picea genus propagation and seedlings’ valorification…………………………...... 190 5...........4......2......... 123 Chapter................... Experiences organization and location……………………….. 4.…………………….................2... 218 ANNEX.................. The results obtained in multiplication experiences ans their interpretation………………………………………………………...... 6.....Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 3..1................2..................

între 2006 şi 2008.”magia coniferelor”. argentea a speciei Picea pungens.este o întrebare pe care poate mulţi au avut-o. în două locaţii: serele disciplinelor de Arboricultură şi Floricultură din cadrul USAMV şi pepiniera Mihai Viteazu. genul Picea. îndeosebi la genul de conifere care face obiectul lucrării de faţă. au fost concretizate în 6 lucrări ştiinţifice prezentate şi publicate în cadrul unor simpozioane naţionale şi internaţionale. pepiniera Gura Humorului . În vederea atingerii obiectivelor propuse în această lucrare.Bistriţa Năsăud etc. 9 . În multe cărţi de specialitate s-a încercat să se răspundă la această întrebare.. 77 figuri. Pentru efectuarea experienţelor.Suceava. 24 grafice şi 6 planşe foto. Prezenta lucrare “Cercetări privind îmbunătăţirea tehnologiilor de producere a materialului săditor la speciile genului Picea şi diversificarea valorificării acestuia” se doreşte a fi o modestă contribuţie la dezvoltarea cercetărilor cu privire la obţinerea materialului săditor la răşinoase în general şi la speciile genului Picea în special. pepiniera Voivodeni .. pepiniera Bonţida . pepiniera Lunca Ilvei . Chiar dacă au existat de-a lungul timpului observaţii şi cercetări referitoare la înmulţirea coniferelor. obţinute pe parcursul anilor de cercetare. dar puţine sunt cele care au reuşit acest lucru prin intermediul cuvintelor.Cluj.Mureş. Lucrarea de faţă este structurată pe 6 capitole. conţine un număr de 239 pagini unde se regăsesc 87 tabele..Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca INTRODUCERE De ce să folosim conifere în amenajarea unui spaţiu verde?.. Nici măcar imaginile nu pot reuşi să exprime senzaţia pe care o ai în momentul în care te afli într-o grădină plină de conifere. Experienţele au fost amplasate pe parcursul a trei ani. Pentru elaborarea lucrării a fost necesară consultarea unui număr de 141 titluri bibliografice. în primul an de doctorat am efectuat vizite de studiu la o serie de pepiniere din ţară unde se produc specii ornamentale de molid. printre care aş aminti: pepiniera Mihai Viteazu . din cadrul Ocolului Silvic Turda. au fost organizate experienţe de butăşire pe două cultivaruri ale genului mai sus menţionat. Pe cât sunt de minunate însă. Rezultatele preliminare. aşa cum mulţi au numit-o. prin butăşire şi altoire. efectul lor fiind foarte greu de substituit cu ajutorul altor plante. Aceasta este.Cluj. consider că există multe aspecte care ar trebui lămurite. Prin rezultatele care se vor obţine în urma experienţelor se speră lămurirea unor aspecte cu privire la obţi-nerea materialului săditor pe cale vegetativă. pe atât de multe probleme prezintă pe partea de înmulţire. Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’ şi experienţe de altoire pe var. Coniferele reprezintă ingredientul esenţial al unei grădini.

Sistematica genului Picea Referitor la sistematica acestui gen. endemism de pe valea Drinei. Cel mai vechi tip de arbore de molid cu lemn asemănător este Protopiceoxylon yabei.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca C a p i t o l u l 1 STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND SITUAŢIA SPECIILOR GENULUI PICEA ŞI POSIBILITĂŢILE DE MULTIPLICARE A ACESTORA 1. citat de SCHMIDT-VOGT.1 Istoric. răspândirea naturală şi situaţia actuală a genului 1. 2003).1.3.Ordinul Coniferales . • Omorica. cu frunzele aciculare.Subîncrengătura Gymnospermae . Evoluţia.2.. descoperită în Coreea. şi anume: • Eupicea. O specie care îi atestă vechimea este Picea omorica. în şisturi din Jurasicul Mediu (VOGELLEHNER. în Manciuria. găsit în Asia de Est.1. CARACTERISTICI GENERALE ALE GENULUI PICEA 1.1.1.Genul Picea. din terţiar. cu frunzele turtite şi cu dungi de stomate pe dos (SCHMIDT-VOGT.Clasa Coniferopsida . 2001). 1968. origine Genul Picea este un gen de arbori cu origine foarte veche. odată cu alte 23 de fosile de Gimnosperme. genul Picea se împarte în două secţii. la fel cum afirma şi WILLKOMM în 1887. 1. în decursul timpului au fost multe discuţii şi implicit mai multe clasificări. cu privire atât la încadrarea genului în unităţile de rang superior cât şi la modul de diviziune al acestuia.3. Evoluţia genului Picea Primele fosile de gimnosperme datează de aproximativ 400 milioane de ani. 10 . vârful de obicei ascuţit. considerată relict terţiar (ŞOFLETEA. Picea paleomaximowiczii.Familia Pinaceae (Abietinae.1. Abietinaceae) . Tot după acelaşi autor. Într-un articol publicat în 2004 (EUN KYOUNG JEONG et al. 1. din Devonian (LAROUSSE. rombice în secţiune transversală.1. 2004) se descrie o specie relictă. ŞOFLETEA (2000) prezenta următoarea sistematică a genului: . În anul 2000. 1977). 1977).

Sistemul de înrădăcinare la molid este trasant (superficial). Ca număr de specii cea mai mare răspândire o are în China.3. Picea sitchensis. 1977). viridis. şi Carpaţii româneşti. în orice caz.3. Longitudinal. În Pleistocen.1. În Cuaternar sub acţiunea glaciaţiunilor succesive coniferele continuă să se găsească în plin regres.2. Răspândirea speciilor genului Picea în ecosistemul ornamental Cele mai răspândite specii exotice întâlnite în spaţiile verzi. Amenţii masculi sunt ovoizi. În terţiar acestea regresează în defavoarea Angiospermelor. se pare că acesta datează probabil din terţiar . Picea glauca. 155º longitudine E (Picea abies). adică de mai multe milioane de ani (STĂNESCU şi ŞOFLETEA. Răspândirea naturală şi situaţia actuală a genului în ecosistemul forestier Genul Picea cuprinde specii larg răspândite în jumătatea de nord a Terrei. cunosc o deplină dezvoltare în cretacic (era secundară). 1962). o dată cu răcirea climatului. Caractere morfologice generale ale genului Picea Genul Picea include specii de răşinoase cu port piramidal sau conic. coniferele. sub influenţa glaciaţiunilor cuaternare molidul a trecut prin diverse transformări. constituite dintr-un solz fertil sau carpelă. Picea engelmanni. cu ramificaţii principale ce au aproximativ aceleaşi dimensiuni şi se dispun la suprafaţa solului. pentru ca spre sfârşitul acestei perioade. speciile sempervirescente să dispară sau să se izoleze spre părţile sudice. unde pot fi întâlnite 18 specii (HARRAR. 1. care înaintează în nordul Rusiei până la 72º25' iar în sudul arealului recordul este deţinut de către Picea spinulosa. Referitor la molidul european. erecte.4. lipsite de învelişuri florale. Picea obovata şi Picea koraiensis ar rezulta că acesta a ajuns la noi din Orientul Îndepărtat trecând peste Siberia şi Munţii Ural. speciile pot fi întâlnite din Alaska. a migrat către nord-vest şi nord (STĂNESCU şi ŞOFLETEA. ale continentului european. 1. de unde ulterior. între care şi specii din genul Picea.3. Picea orientalis. Unele cultivare pot avea formă arbustivă. Florile sunt unisexuate. 1998).1. în grădini dendrologice sau botanice sunt: Picea pungens (formele argentea. Latitudinal. Europa şi Asia. Picea omorica. Printre centrele sale de refugii glaciare figurează. cea mai nordică specie este reprezentată tot de Picea abies. Tulpina.perioada pliocenă sau chiar miocenă. amentiforme şi nude. Ramificarea este de tip monopodial. locul lor fiind luat de către cele cu frunze caduce. caracteristică răşinoaselor. în perioadele postglaciare cu climă mai blândă.1. Judecând după diferenţele morfo-anatomice reduse dintre Picea abies. Rădăcina. 1. realizată prin creşterea nedefinită a axului principal şi formarea unor ramuri din mugurii axilari. Ramurile sunt dispuse etajat în verticile regulate care apar de la o anumită înălţime. în America de Nord. în Munţii Himalaya (27˚10' latitudine N) (SCHMIDT-VOGT. 11 . Florile femele sunt terminale. glauca). dar în general avem de a face cu arbori. Pe faţa exterioară se află o a doua bractee sau solzul apărător. 1998). 160˚ longitudine V (Picea glauca) până în Rusia. calde.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Conform cercetătorului EMIL POP (1954) citat de ENESCU (1975). purtând pe faţa internă două ovule. formaţi pe lujerii din anul precedent.

1977. răspândirea sa fiind condiţionată de factorul termic. Sunt nerăşinoase. Dacă macrorelieful (munţii. câmpiile) determină o distribuţie naturală a acestui gen. natural sau creat de om în cadrul spaţiilor verzi. pe care stau frunzele (STĂNESCU. expoziţie. Conurile femele tinere sunt roşii purpurii şi erecte. Lujerii sunt prevăzuţi cu numeroşi umeraşi proeminenţi. În cultura plantelor lemnoase trebuie să se ţină cont şi de efectul factorilor de relief (altitudine. 1996. După cădere acele lasă o cicatrice circulară. rombice în secţiune transversală la speciile din secţia Eupicea sau turtite ca la brazi şi cu două dungi de stomate pe dos la secţia Omorika. relativ mici şi se desprins uşor. În linii mari genul Picea cuprinde arbori ce pot fi întâlniţi în regiunile reci şi temperate din emisfera nordică (BENT et al. molidul aparţine arealului boreal-nordic-montan. mai potrivită fiind poate încadrarea arealistică la ţinuturile boreal-nordice-campestre şi colinare-sudice-montane (ŞOFLETEA. 1973. care poate antrena până la o treime din arbori. După cum afirma MENSEL (1943) citat de SCHMIDTH-VOGT (1977). 1999. 1998). PARASCAN. Frunzele sunt aciculare. mergând până la limita arctică şi altitudinală a pădurilor. formate din numeroase stamine şi seamănă cu nişte amenţi. 2005). Frunza. ŞOFLETEA. Modificarea unuia atrage după sine şi modificarea celorlalţi. ŞOFLETEA. SCHMIDT-VOGT. 2000.1. Stânjenirea dintre indivizii unei populaţii se manifestă pe cale biochimică prin autotoxine 12 . tot la fel şi microrelieful. decurenţi şi inseraţi în spirală. S-ar putea astfel face o corecţie formulei lui MENSEL. ROLUL FACTORILOR DE MEDIU ŞI DE CULTURĂ ÎN CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA SPECIILOR DE PICEA 1. Acţiunea factorilor de mediu asupra dezvoltării plantelor Factorii de mediu nu acţionează asupra plantelor izolat. 2000). (MORARIU. determină anumite schimbări pedoclimatice. 2003). Astfel se explică de ce molidul este specie de câmpie în ţinuturile nordice... pantă. Factorii orografici. Din punct de vedere al cerinţelor faţă de gradul de fertilitate al solului.2. mai târziu sunt brune. urcând spre subalpin şi chiar alpin pe măsură ce acesta avansează spre sud. fiecare în parte. dealurile. 1979. Factorii biotici Relaţiile intraspecifice.2. Factorii abiotici Factorii climatici. BELDEANU. persistente. 1.).2. 2001). ci corelat.3. Factorii edafici. 1. la maturitate pendente şi cu solzii lignificaţi. Drept exemplu de relaţie favorizantă putem menţiona concreşterea rădăcinilor în plantaţiile dese de molid.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Conurile mascule sunt galbene. Seminţele mature stau într-o concavitate la baza unei aripioare provenită dintr-o lamelă subţire desprinsă de pe carpelă. 1958). fiind totuşi mai pretenţios decât pinul silvestru sau pinul negru (RUBŢOV şi colab. 1973.2. Ele au bractee mult mai scurte ce nu apar dintre carpelele pieloase. configuraţia terenului etc.2. cu vârful de obicei ascuţit. schimbări de care trebuie să ţinem cont la amplasarea speciilor. molidul face parte din grupa speciilor cu cerinţe mici (ZAHARIA şi DUMITRAŞ. 1. PETRIDES.

speciile din genul Picea se comportă diferit la acest factor. pentru ca Picea bicolor să nu sufere chiar deloc la acest factor datorită pornirii tardive în vegetaţie. Rupturile de zăpadă.3.) cât şi în mod indirect (industrie. atât prin acţiunea sa directă asupra arborilor şi a formaţiunilor alcătuite de aceştia (rănire. la fel ca şi Picea canadensis (RUBŢOV. 1970). Factorii antropici Omul. În acest sens putem afirma că. În momentul în care are loc o creştere a intensităţii vântului. toate celelalte specii şi cultivaruri ale genului Picea pot fi considerate elemente antropofile. acesta poate avea efecte negative.3. Unele specii din cadrul acestui gen sunt foarte sensibile la îngheţurile de primăvară.1. În această categorie se înscriu şi speciile Picea sitchensis sau Picea glauca. Efectul negativ a îngheţurilor asupra exemplarelor de molid.4. considerat ca fiind factorul cel mai activ şi mai puternic transformator al naturii şi chiar al plantelor. defrişări etc. bacterii sau actinomicete fixatoare de azot. a transportat speciile dintr-o regiune în alta.). molidul reprezintă una dintre speciile cele mai expuse doborâturilor de vânt. rar vătămată de îngheţurile târzii (HILL. Se stabilesc între indivizii aparţinători mai multor specii şi îmbracă cele mai diferite forme. 1958). dar nu poate fi totuşi considerat tolerant la secetă. în afară de molidul autohton. Picea orientalis este mai tolerant decât alţi molizi la uscăciune. a transformat complet fizionomia peisajului vegetal. Pe suprafeţe întinse. Nu putem să nu amintim însă şi omul factor antropic negativ.2. lucru accentuat în cazul coroanelor asimetrice sau a condiţiilor de vânt sau furtună (HARING. cele mai tipice fiind relaţiile dintre arbori şi ciuperci micoritice. autoturisme etc. Picea glauca. a modificat sau a contribuit la extinderea ariei de răspândire a altora. Acţiunea secetei asupra dezvoltării normale a molizilor. Picea engelmanni. uneori destul de mari. 1. în funcţie de umiditate şi temperatură se poate fixa de cetină şi poate duce la dezechilibrarea trunchiurilor. Aceasta. 1989). Picea orientalis rezistă şi destul de bine la îngheţurile din sudul Ucrainei. ca şi consecinţă a acţiunii combinate a vântului şi zăpezii se datorează supraîncărcării coroanei de zăpadă. Relaţiile interspecifice.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca (compuşi conţinuţi în produsele de descompunere a materiei organice proprii) care împiedică germinaţia seminţelor şi reduce numărul de puieţi (ZAHARIA şi DUMITRAŞ. Datorită sistemului său de înrădăcinare trasant. Între indivizii unei populaţii pot interveni şi relaţii de competiţie care reprezintă rivalitatea dintre indivizii aceleiaşi specii pentru resturile mediului. 1. Acest avantaj îl prezintă şi specia Picea pungens. Specii cum ar fi Picea breweriana sau Picea engelmanni nu sunt chiar atât de sensibile la îngheţurile de primăvară. FACTORII DĂUNĂTORI ŞI COMBATEREA LOR 1. Picea canadensis. Picea pungens poate suporta de asemenea atât 13 . Ca specii rezistente la secetă putem menţiona: Picea abies. În ceea ce priveşte rezistenţa la secetă. Cele mai importante sunt relaţiile de simbioză. Vătămări cauzate de factori abiotici Acţiunea negativă a vântului asupra arborilor din genul Picea. Picea omorika. 2003). a distrus unele plante spontane. Acţiunea negativă a zăpezii asupra molizilor.

ciuperci de alterare cromatică. obturarea stomatelor. când puieţii au rădăcina foarte puţin dezvoltată şi.2. îngheţarea. fenomenul de cloroză. Chiar şi animalele mari produc pagube însemnate cu precădere puieţilor. În zonele urbane sau intens industrializate. În plantaţiile tinere (3-15 ani) poate apărea şi de păduchele ţestos (Lecanium hemicyryphum). Trichoderma. Aceste măsuri trebuie respectate încă de la instalarea speciilor în spaţiile verzi sau întemeierea arboretelor. din anumite motive se înregistrează atacul unor dăunători. Nu putem afirma acelaşi lucru referitor la umiditate şi despre Picea sitchensis. care pot vătăma mugurii. Prevenirea şi combaterea dăunătorilor. trombarul puieţilor de răşinoase (Hylobius abietis). Ciupercile din genurile Ceratocystis. Pentru a nu se ajunge în situaţia aplicărilor unor măsuri de combatere a bolilor şi dăunătorilor. După cum am subliniat în subcapitolul referitor la importanţa apei. asfixierea mugurilor şi uneori chiar la ruperea ramurilor tinere. Totodată speciile de molid sunt afectate şi de o serie de păsări. Sacchiphantes abietis şi Cephalodes strobilobius) sau păianjenul roşu (Tetranycus ununguis). Unele animale pot contribui şi ele. Această umiditate îi poate aduce însă şi daune şi asta în timpul iernii prin formarea de chiciură sau promoroacă. molidul este o specie de climate umede. Odată cu înaintarea în vârstă. fum. 1977). cauzată de specii de Fusarium. Polygraphus polygraphus etc). se dezvoltă iniţial epifit pentru ca ulterior să pătrundă în profunzime. la înălţimi mai mari predomină putregaiul cauzat de iasca de ciot a răşinoaselor (Phellinus pini) (VLAD şi PETRESCU. Dintre acestea amintim în primul rând animalele mici. Pityogenes calcographus. ca urmare a insolaţiei sau secetei. Pagubele produse de către chiciură asupra arborilor din genul Picea. În ceea ce priveşte specia Picea abies. 2002). Vătămări cauzate de factori biotici Daune produse molidului de către insecte. praf.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca uscăciunea din aer cât şi cea din sol. Dacă specii ca Fomes annosus. slăbind totodată fiziologic arborii atacaţi sau producând chiar uscarea lor. Daune produse molidului de ciupercile parazite. se găsesc frecvent asociate cu rănile de la baza tulpinii (răni de colet) sau cu cele de pe rădăcini. Armillaria mellea şi Stereum sp. În pepiniere şi plantaţii tinere dintre cele mai păgubitoare insecte care atacă molidul autohton putem menţiona larvele de Melolontha. fenomene ce pot duce la ruperea. printre care cele mai temute sunt Fomes annosus şi Armillaria mellea. în căutarea seminţelor. trebuie pus accentul în principal pe măsurile de prevenire a acestora. Cephalosporium. la dezvoltarea arborilor. folosindu-se substanţele de combatere corespunzătoare. sensibilitatea cea mai mare faţă de secetă se înregistrează în primii 2-3 ani. Poluarea industrială şi efectele ei asupra proceselor fiziologice ale molidului. 14 . 2001). dereglarea proceselor metabolice. cu gaze de eşapament în exces. de nanism. coropişniţa (Gryllotalpa gryllotalpa).3. Cea mai frecventă boală semnalată în pepinierele de răşinoase este culcarea puieţilor. molidul poate fi atacat şi de alte ciuperci. larvele sârmă (Elateridae). în sens negativ. se pot usca (ŞOFLETEA. chiar şi uscarea arborilor (ILIESCU. Daune produse molidului de macrofaună. 1. Gândacii de scoarţă atacă în arboretele mature mai ales după doborâturi de vânt şi rupturi de zăpadă: Ips typographus. trebuie luate imediat măsurile de combatere în conformitate cu normele tehnice în vigoare. care se hrănesc cu diferite părţi ale acestora. vârfurile sau conurile. Dacă însă. păduchii de gale (Sacchiphantes viridis. se manifestă adeseori arsuri.

o conformaţie echilibrată a plantelor în evoluţia lor ulterioară precum şi un cost mai redus (ILIESCU. Nu este recomandată recoltarea conurilor înainte de maturarea completă a seminţelor. deoarece uscarea durează prea mult timp iar seminţele nu sunt de calitate (DRĂGHIA. 1989. curăţirea şi sortarea. se obţin pe scară largă şi pe cale vegetativă prin altoire sau butăşire. plasticitatea mai bună a puieţilor. pregătirea pentru semănat şi semănatul. 1998). SITUAŢIA CERCETĂRILOR PRIVIND ÎNMULŢIREA SPECIILOR DE PICEA Obţinerea materialului dendrologic din sămânţă este cea mai simplă metodă de înmulţire şi implică cele mai mici costuri. lucru care duce la uscarea solzilor şi eliberarea seminţelor. Recoltarea conurilor are loc în momentul în care seminţele au ajuns la maturitate şi sunt germinabile. păstrarea. 2002). fie în scopul obţinerii mai rapide şi mai uşoare a materialului săditor (ILIESCU. Păstrarea seminţelor. Acestea operaţii se execută doar în momentul când seminţele sunt uscate.4. la temperaturi scăzute şi în condiţii de ermetizare. Păstrarea seminţelor de molid se poate face şi deschis. de maximum 2-3 15 . Prelucrarea conurilor şi extragerea seminţelor. lucru ce poate conduce la rezultate mulţumitoare numai în cazul unor perioade relativ scurte de timp. Cu toate acestea. prelucrarea conurilor şi extragerea seminţelor.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 1. 2002). în special cele folosite în amenajările peisagistice. care se desfăşoară din septembrie până în noiembrie. randamentul ridicat. Această etapă constă în supunerea conurilor la uscare. Experienţele au fost continuate de către CIESLAR între anii 1886 şi 1897. lucru valabil şi pentru speciile de răşinoase. Obţinerea materialului săditor din sămânţă Înmulţirea prin sămânţă prezintă o serie de avantaje comparativ cu înmulţirea pe cale vegetativă. condiţionarea. MATEESCU. a arătat în 1935 că seminţele de Picea excelsa şi Picea canadensis s-au păstrat bine timp de 4-6 ani numai când au fost depozitate închis. dar rezultatele acestuia nu au fost publicate. dintre care putem aminti simplitatea metodei. care în anul 1921 a arătat că seminţele de Picea engelmanni se păstrează cel mai bine zvântate şi închise în containere izolate. printre care şi TILLOSTON. Pentru obţinerea seminţelor în vederea multiplicării pe cale generativă a speciilor de molid trebuie parcurse mai multe operaţii tehnologice şi anume: recoltarea conurilor. BARTON. 2000). şi anume: dezariparea. la temperatura de -4ºC până la -15ºC. Reprezintă ansamblul de operaţii ce trebuie aplicate seminţelor până când acestea constituie lotul utilizat în lucrările de reproducere.4. După afirmaţiile lui CIESLAR (1897) citat de VLASE (1982). deci implicit speciile genului Picea. Seminţe de Picea glauca au putut fi păstrate până la 10 ani. Un alt cercetător. 1998. Recoltarea conurilor. Acesta a ajuns la concluzia că seminţele închise ermetic în vase îşi menţin vitalitatea o perioadă mai îndelungată decât cele păstrate deschis. acest lucru datorându-se în principal conţinutului ridicat de ulei al acestora (DRĂGHIA. Momentul recoltării se poate prelungi până în decembrie sau februarie (ILIESCU. Rezultatele acestuia au fost întărite şi de alţi cercetători. primele experienţe referitoare la păstrarea închisă a seminţelor de răşinoase au fost efectuate de către SACHS încă din anul 1860. 1. Condiţionarea seminţelor. Înmulţirea pe cale vegetativă se efectuează fie în scopul transmiterii fidele a caracterelor specifice ale plantelor mamă.1. speciile de molid. 2002).

2000) recomandă din contră folosirea apei călduţe. După RUBŢOV (1958). Se ştie că acestea germinează repede şi fără o stratificare prealabilă. 1956) au arătat că. De aceea cel mai mult a fost folosit şi este folosit în continuare în condiţiile de la noi sistemul de cultură cu rigole la strat şi mai rar la tarla. sub influenţa unei game largi de temperatură. După SCHÖNBORN (1964) citat de VLASE (1982) se consideră că seminţele speciilor de molid sunt destul de asemănătoare în ceea ce priveşte condiţiile necesare pentru păstrare. astfel încât răsărirea semănăturilor să se producă după trecerea perioadei reci şi a îngheţului de primăvară (ILIESCU. La alte specii de molid unii cercetători (DRĂGHIA. seminţele de molid ţinute în zăpadă timp de 15-30 zile accelerează răsărirea şi măresc procentul de germinare. Semănarea se face primăvara târziu. de 8-10 zile. dacă seminţele acestei specii sunt ţinute în apă timp de 18 ore iar apoi sunt puse la germinat. 2002). O primă metodă de pregătire a seminţelor pentru semănare este umectarea. În ceea ce priveşte seminţele de Picea pungens.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca ani. conţinutul de umiditate al seminţelor de molid pe durata păstrării trebuie să fie cuprins între 6-7% şi nemodificat. lucru ce presupune păstrarea seminţelor pe diferite durate de timp la temperaturi scăzute. Semănatul pe straturi este frecvent folosit în pepinierele de arbuşti şi arbori ornamentali. Seminţele se ţin în apă atât cât să le cuprindă. lucru recomandat dealtfel şi la Picea omorika (ţinerea în apă cu temperatura de 20°C).29%. în prezenţa sau absenţa luminii. După FLORESCU (1996). după doi ani cu 19. Cercetări efectuate de către VLASE şi VOINESCU (1966) asupra seminţelor de Picea abies păstrate deschis au arătat că după un an acestea îşi pierd capacitatea de germinare cu 4. Semănatul se poate face afară. aceste nu necesită o pregătire deosebită pentru semănare. Reprezintă ansamblul de operaţii care pot fi aplicate seminţelor în vederea obţinerii unui procent cât mai mare de germinare şi răsărire. Tot după acelaşi autor. 16 . precum şi în spaţii protejate în paturi de semănare sau în ghivece. căldură) pentru o perioadă scurtă. semănarea prin împrăştiere preconizată de literatură pentru condiţiile din în Germania nu a dat rezultate satisfăcătoare la noi din mai multe considerente.. 2002. 2002). după trei ani cu 32. STĂNICĂ. 2002). Pregătirea seminţelor pentru semănat. metodele aplicate la specia Picea abies putând fi aplicate cu bune rezultate şi la alte specii din cadrul genului Picea. Dacă seminţele au nevoie şi de temperaturi scăzute atunci se ţin în apă la 3-5ºC (MATEESCU. Cercetări efectuate asupra molidului autohton (VARGA.63%. premergătoare semănării în teren. Pregerminarea sau preîncolţirea seminţelor este o altă cale de pregătire a acestora pentru semănat şi reprezintă procesul prin care seminţele se pun în condiţii de germinare (umiditate. Ţinerea seminţelor mai mult de 24 ore a arătat însă un efect total opus. Astfel se recomandă ţinerea seminţelor de Picea pungens în apă călduţă timp de 3 zile înainte de semănare. 1998). rămânând în contactul cu aerul timp de 24 de ore.08% pentru ca după patru ani să se reducă la jumătate. direct în terenul pepinierei sau în substraturi special pregătite. scop în care seminţele se usucă până la acest nivel apoi sunt introduse în vase ermetice. De amintit este şi metoda refrigerării seminţelor (ILIESCU. în scopul parcurgerii mai rapide a etapei de imbibiţie şi iniţiere a germinaţiei (STĂNICĂ şi colab. procentul de germinare a acestora este cu până la 15% mai mare decât a seminţelor netratate. După RUBŢOV (1958). butelii de sticlă translucidă. seminţele de Picea glauca hidratate la rece (5°C) şi în absenţa luminii germinează mai repede şi într-un procent mai mare.

Rezultatele din practică recomandă unele reţete de substraturi. Tipuri de substraturi. Semănatul la ghivece reprezintă o metodă folosită în special la cultura coniferelor. 2002). Acelaşi amestec în raport de 4:1 este recomandat şi de către WAGNER şi OPRIŢA (1988).2.5 cm (RUBŢOV. 2005). 2002. Un alt model de substrat recomandat pentru conifere poate fi compus din nisip cu puţină turbă (STĂNICĂ şi colab. Se recomandă adâncimi de 1-2 cm (HARALAMB. Semănatul pe paturi nutritive presupune asigurarea pentru seminţe a unui substrat adecvat şi o îngrijire mai atentă. aeraţie optimă. Aceeaşi perioadă. La butăşirile efectuate în afara acestor perioade se consideră că procentul de reuşită este mai redus respectiv perioada de înrădăcinare este mai lungă (STĂNICĂ şi colab. Pentru semănarea la ghivece se folosesc substraturi care au în componenţă diferite materiale..Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca RUBŢOV (1958) recomandă schema cu rigole simple la 15 cm în solurile fertile şi la 20 cm în solurile mai puţin fertile. cu distanţa dintre rigole de 20 cm. Pe de altă parte. Obţinerea materialului săditor din butaşi În unele situaţii se recomandă înmulţirea pe cale vegetativă a speciilor. În primul rând. Referitor la perioada butăşirii. şi anume: augustseptembrie pentru butaşii semilignificaţi (răsadniţe). 1. august şi sfârşitul lunii septembrie. se recomandă totuşi folosirea cu precădere a celor semilignificaţi (iulie-august) şi lignificaţi (perioada de repaus vegetativ) (POSEDARU. şi anume iunie. Perioada butăşirii. din punct de vedere tehnico-economic. 2003). substraturi care trebuie să asigure o bună germinaţie şi creşterea puieţilor prin îndeplinirea următoarele condiţii: drenaj bun. octombrie-noiembrie pentru butaşii lignificaţi (seră). 2002). depăşirea acestei perioade putând duce la rezultate foarte slabe. După acelaşi autor. raport echilibrat între componentele minerale şi cele organice. ducând astfel la creşterea randamentului la unitatea de suprafaţă şi scurtarea duratei de obţinere a puieţilor (STĂNICĂ şi colab. 17 . se recomandă ca adâncimea de semănare să reprezinte de 4-5 ori mărimea seminţei (MOHAN.. capacitatea de butăşire este mai ridicată în trei perioade ale anului.4. de obicei 1. sfârşit de mai început de iunie pentru butaşii verzi (răsadniţe). înmulţirea vegetativă se efectuează în scopul transmiterii fidele a caracterelor specifice plantei mamă. pentru înrădăcinarea răşinoaselor se poate folosi un amestec de perlit cu turbă în diferite proporţii (ZAHARIA şi DUMITRAŞ. MATEESCU (2002) recomandă aproximativ aceleaşi trei perioade. Astfel. din punct de vedere al valorii ornamentale a exemplarelor obţinute. fiecare de 10-15 zile. 1967). la majoritatea speciilor pe cale vegetativă are loc o obţinere mai uşoară şi mai rapidă a materialului săditor. cu butaşi semilignificaţi este recomandată şi de către DRĂGHIA (2000). coniferele prezintă o perioadă scurtă de timp în care pot fi butăşite. preţ de cost redus. în perioada martie sau septembrie-octombrie. Astfel. conţinut minim de seminţe de buruieni şi agenţi fitopatogeni. 1995).. Ca o regulă generală.5-3 cm reduc considerabil procesul de răsărire. 1958) cu menţiunea că adâncimi mai mari de 2. lucru valabil şi la cele aparţinătoare genului Picea. După ILIESCU (2002). este recomandată şi de către FLORESCU (1999). Cu toate că folosirea butaşilor verzi este posibilă. cu specificaţia că varietăţile pitice ale genului Picea se recomandă a fi butăşite doar în sere cu recoltarea butaşilor în perioada iunie-august (POSEDARU. Schema de cultură cu rigole echidistante. varietăţile ornamentale de răşinoase se recomandă a fi butăşite în seră. 2005). butăşirea la răşinoase se execută în seră în lunile martie sau septembrie-octombrie.

La butăşirea în seră acesta recomandă lujeri de 1 an complet lignificaţi. Pot fi folosiţi şi lujeri de 2-3 ani. Rhizopon. Picea engelmanni ‘Fendelsi’). manipulare uşoară. bogat în substanţe nutritive. Butaşii recomandaţi a se confecţiona la răşinoase sunt cei cu călcâi trataţi cu stimulatori de înrădăcinare sub formă de pudră sau soluţie (Radistim. nu recomandă folosirea unor astfel de substanţe la butăşirea molidului (RUBŢOV. 18 . 1988). Aceste substanţe pot fi preparate sub formă de soluţie cu diferite concentraţii. baza butaşilor fiind introdusă pentru câteva secunde în soluţia respectivă (WAGNER şi OPRIŢA. la care o îndepărtare a acestora ar duce la rănirea scoarţei. argentea la care nu au fost folosiţi biostimulatori comparativ cu cei trataţi. scoţând lăstarii cu câte un scut mic de pe ramura mamă (butaş cu inel de ramură). steril. butaşii se pot planta necurăţaţi. turbă şi nisip nu are rezultate slabe în ceea ce priveşte lungimea medie a rădăcinilor care se formează pe butaş. 2001) recomandă şi substrat constituit din perlit sau amestec în proporţii egale format din mraniţă. capacitate bună pentru aer. turbă sau pământ de frunze şi nisip. Butaşii se plantează imediat după confecţionare. rămânând astfel pe butaş un călcâi ce merge până în cambiul plantei mamă. uşurinţă la transport. Nici substratul alcătuit din mraniţă. Se pare că ideal este ca 25-40% din volum să fie ocupat de aer (ILIESCU. comparativ cu cel format doar din perlit (POSEDARU. cost redus. 2002). DRĂGHIA (2000) recomandă un amestec format în proporţii egale din pământ de grădină. Indiferent de compoziţia substratului. 2005). la butăşirea răşinoaselor se recomandă în general folosirea stimulatorilor de înrădăcinare (ANA. detaşaţi de pe lujerii de 2 ani prin rupere bruscă.) (POSEDARU şi colab. una dintre substanţele recomandate este acidul indolin acetic (AIA) 50 ppm (ZAHARIA şi DUMITRAŞ. să nu se descompună. AIA.. După RUBŢOV (1958) confecţionarea butaşilor prin tăierea lujerilor cu briceagul nu este recomandată deoarece după tăietura netedă calusul se formează foarte greu scăzând astfel procentul de prindere. Există însă şi autori care dimpotrivă. 2003). fie prin tăiere cu briceagul.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca ILIESCU. Acesta din urmă recomandă folosirea biostimulatorilor la specia Picea pungens. să nu conţină germeni de boli.. caz în care se recomandă folosirea stimulanţilor de înrădăcinare. comparativ cu perlitul care este un substrat sărac. Acelaşi autor (POSEDARU şi colab. 2005). Pentru confecţionarea butaşilor se folosesc vârfuri de lujeri care se obţin fie prin desprindere bruscă (călcâi). pe tot parcursul de manipulare fiind feriţi de deshidratare (MATEESCU. capacitate bună de reţinere a apei. Butăşirea cu ajutorul biostimulatorilor este recomandată şi de către HARTMANN (1965) citat de POSEDARU (2005) sau LUBAN (1959). 2002). Strict pentru genul Picea. prevăzând totodată o utilizare pe scară largă a acestora pe viitor în horticultura decorativă. care a obţinut rezultate mai bune la butaşii de Picea pungens ‘Glauca Globosa’ şi Picea pungens var. O condiţie importantă este şi raportul aer/apă. şi anume: permeabilitate bună. şi aceasta deoarece primul este un substrat hrănitor. 2002). Banoriz etc. Referitor la speciile de Picea. Confecţionarea butaşilor. La acelaşi rezultat a ajuns şi POSEDARU (2005). La cultivarurile pitice (Picea glauca ‘Conica’. 2002) sau chiar perlit simplu (POSEDARU. chiar la speciile pendule care în mod normal nu mergeau înmulţite prin butăşire (Picea excelsa pendula. În acest caz se recomandă însă ca baza butaşului să fie strânsă cu multă atenţie în substrat pentru a se evita formarea golurilor de aer (MATEESCU. Picea pungens glauca ‘Globosa’) precum şi la cele cu acele multe şi dese. Biostimulatorii. 2001). turbă şi nisip. După cum am amintit până acum. pentru reuşită bună de înrădăcinare acesta trebuie să îndeplinească anumite condiţii. AIB). 1958).

Referitor la altoirea în despicătură.000 exemplare de molid au arătat un procent mediu de prindere de 68%. Referitor la altoirea în seră acest cercetător recomandă drept portaltoi puieţi de molid comun de 2-3 ani bine dezvoltaţi. laricio pe puieţi de pin silvestru. Aceştia urmează a fi depozitaţi în beciuri până se dezgheaţă.3. Sunt de preferat altoi proveniţi din lujeri de un an cu precădere din lujerul terminal. Ca metodă de altoire se recomandă altoirea în despicătură. Altoiul se confecţionează sub formă de pană simplă şi provine din vârful ramurii. care ating dimensiunea de 5-6(8) mm la colet (ABRUDAN. dar nu se intră şi în lemnul portaltoiului. 2006). cu toate că un procent de prindere de doar 10% nu este rar. După TYYSTIJÄRVI şi KARKI (1969) citaţi de ENESCU (1994). Portaltoii sunt bine îngrijiţi până toamna. ghivece care se îngroapă în pământ la loc umbrit. Obţinerea materialului săditor prin altoire Altoirea la genul Picea se foloseşte numai în cazul speciilor şi a varietăţilor valoroase sau atunci când nu există alte posibilităţi de înmulţire (DRĂGHIA. Locul de altoire este recomandat a fi lujerul terminal sau la înălţimea de 10-12 cm deasupra coletului. Se va avea grijă să aibă loc o corespondenţă între zonele cambiale ale altoiului şi portaltoiului. Printre primii autori de la noi care amintesc de altoirea la răşinoase se află RUBŢOV (1958). sub nivelul metodelor de altoire în placaj lateral. prin alipire sau chip budding. recomandându-se efectuarea acesteia atât în seră cât şi direct în pepinieră. Se recomandă ca aceştia să fie repicaţi primăvara în ghivece cu diametrul de 15 cm la gură. 1994). Izolarea locului de altoire se face cu rafie şi ceară de altoit. Acest lucru are loc doar la baza tăieturii. glauca şi Abies concolor. plivit şi afânarea pământului recomandându-se şi pulverizarea ghivecelor cu praf de cărbune. În perioada în care puieţii au intrat în vegetaţie are loc altoirea lor cu altoi recoltaţi cu 7-8 zile înainte. Acesta a altoit peste 10000 de altoi din specia Pinus nigra ssp. care menţionează altoirea la speciile Picea pungens var. unde are loc desprinderea unui strat de lemn cu scopul de a forma un pinten pe care se va sprijini capătul inferior al altoiului. unde pe lângă stropit. Are loc apoi suprapunerea altoiului peste tăietura de pe portaltoi şi în final se leagă cu bumbac parafinat sau rafie şi 19 . ultimul denumind-o altoire laterală în placaj. Se face în acest scop o tăietură orizontală a portaltoiului la 4-6 cm deasupra coletului cu un briceag bine ascuţit pentru a se obţine o tăietură netedă. A fost prima şi cea mai mare experienţă de altoire în teren descoperit. când sunt introduşi în seră pentru a reintra în vegetaţie. cu 3-5 muguri.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 1. fiind introduşi apoi în seră şi ţinuţi în nisip reavăn până în decembrie. după ce în prealabil a fost curăţat de ace pe porţiunea care urmează a fi îmbinată prin altoire şi fasonat sub forma de pană. când se face altoirea. Aceeaşi atenţie referitoare la îngrijirea puieţilor este indicată şi în seră. experienţe de altoire efectuate în Finlanda în perioada 1962-1968 pe un număr de aproximativ 300. În principiu după spusele autorului se poate conta în general pe un procent de prindere de 30-40%. Altoirea în placaj lateral este menţionată ca metodă de altoire la răşinoase şi de către ENESCU (1975) sau FLORESCU (1999).4. care să aibă cel puţin 10-15 cm lungime şi o grosime aproximativ egală cu cea a portaltoilor. În acest scop pe locul respectiv se efectuează o tăietură lungă de 4-5 cm prin care se desprinde scoarţa de liber. POSEDARU (2005) a obţinut cele mai slabe rezultate la toate speciile din genul Picea testate. în despicătura de 3-4 cm. Primele lucrări de altoire la arbori cu importanţă însemnată au fost executate de MARVIER DU BOISDHYVER în anul 1840 în pădurea Fontainbleau din Franţa (ENESCU. Se introduce altoiul. acelaşi lucru fiind necesar şi la realizarea despicăturii. 2000).

imediat după pornirea în vegetaţie. Acest lucru s-ar putea explica prin insuficienta lignificare a lujerilor din care au fost recoltaţi altoii groşi. DRĂGHIA (2000) recomandă la molid altoirea în placaj lateral efectuată la sfârşitul verii (august-septembrie) sau iarna până la începutul primăverii în sere. Cunoscută şi sub denumirea de altoire în placaj cu mugure (scutişor). Aceasta presupune o incizie longitudinală uşor curbată la partea superioară pe tulpina portaltoiului. Tot despre altoirea în placaj lateral ne vorbeşte şi ILIESCU (2002) ca metodă de altoire recomandată la răşinoase. la 8-10 cm deasupra coletului. Tehnica de altoire este asemănătoare cu cea descrisă de FLORESCU (1999). în jurul lor fiind aşezaţi portaltoi în ghivece sau pungi. imediat ce portaltoiul a intrat în vegetaţie activă. 2006). S-au făcut experimentări şi pentru altoiri de vară. (2002). O altă metodă de altoire la genul Picea. Pentru acestea se recomandă ca altoii să nu se recolteze în perioada sau imediat după perioada de căldură estivală. Drept portaltoi sunt folosiţi puieţi de Picea abies sau din speciile tipice. înainte de umflarea mugurilor. cu unele specificaţii. Altoii se recoltează în ziua altoirii. deoarece atunci conţinutul de zahăr din lujeri este redus. În acest scop portaltoii sunt trecuţi în încăperi mai răcoroase unde sunt ţinute timp de 8-10 zile cu scopul maturizării ţesuturilor. Locul altoirii urmează a fi uns cu mastic cald. puieţi care au fost repicaţi la ghivece în luna august al celui de-al doilea an de la semănat. Astfel autoarea. primăvara devreme. (2002). 20 . această metodă este detaliată de către STĂNICĂ şi colab. Ca moment al altoirii se recomandă perioada de primăvară (MCHOY. facilitând astfel o fixare mai bună a altoiului. altoirea fiind la masă în placaj lateral sau prin alipire. MATEESCU (2002) propune ca perioadă de altoire lunile august-septembrie. CRISTESCU şi colab. prin incizia pe portaltoi nu propune doar desprinderea scoarţei de lemn ci şi a unei porţiuni de lemn. În acest scop se recomandă ca altoii să se recolteze cu puţin timp înaintea altoirii. La altoirile de vară s-a observat că rezultate mai bune s-au obţinut la folosirea de altoi subţiri. Tot la răşinoase dar la cele altoite în câmp autorul propune altoirea în fentă laterală. menţionată de către literatura de dată recentă (POSEDARU. în sere calde şi reci sau în teren liber. MOHAN (1995) descrie amănunţit metoda de altoire în despicătură. La metodele de altoire menţionate până acum se alătură şi altoirea prin alipire amintită şi de FLORESCU (1999) şi descrisă mai amănunţit de către STĂNICĂ şi colab. Totodată porţiunea desprinsă se recomandă a nu fi retezată la bază. spre deosebire de predecesorul său. Dintre cercetătorii contemporani. când plantele mamă furnizoare de altoi sunt plantate în câmp. Referitor la altoirea în placaj lateral. Acest tip de altoire mai poate fi întâlnit sub denumirea de „altoirea cu cloşcă”. 2005) este altoire în chip budding. metodă aplicabilă în special la speciile care se prind greu. Acest procedeu ar fi dus la Staţiunea Ştefăneşti în cadrul experienţelor efectuate în anul 1973 la un procent de reuşită de 40%. În perspectiva altoirii altoii sunt păstraţi pe o perioadă de cel mult 10 zile în pivniţe la temperatura de 10-13°C şi acoperite cu o ţesătură umedă. (1975) recomandă ca acest tip de altoire să se facă în câmp. loc unde urmează a fi introdus altoiul fasonat sub formă de pană. Tot altoire în placaj lateral recomandă şi LUBAN (1959). dar o denumeşte altoire prin alipire laterală.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca se unge cu mastic. Se desprind apoi coaja şi liberul de lemn pe lungimea tăieturii.

21 . reumatismul. 1. 2007). Un lemn cu o valoare care o atinge pe cea a molidului autohton este cel de Picea engelmanni (GEORGESCU şi colab.. acele şi răşina molidului în tratarea unor boli ca răcelile. importanţa socială şi economică a acestora fiind incontestabilă. Cele mai importante măsuri după MATEESCU (2002) se referă la umbrirea puieţilor şi udarea lor cu atenţie.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Dintre cercetătorii străini. În afara utilizărilor enumerate poate fi folosit de asemenea în industrie pentru PAL. 1. Picea abies produce de asemenea vestitul lemn de rezonanţă. (GIURGIU.5. conurile şi răşina de molid s-au folosit şi pentru fumigaţii menite să îmbălsămeze aerul. Fibrele sale lungi şi conţinutul redus de răşină îl fac ideal pentru pastă de hârtie şi celuloză. precum şi în calmarea stărilor nervoase.1. altoirea sub scoarţă perfecţionată şi altoirea laterală în placaj. chibrituri etc. scoarţa şi răşina în calmarea tusei şi combaterea spasmelor şi balonărilor. IMPORTANŢA SPECIILOR GENULUI PICEA Speciile genului Picea sunt utilizate încă din cele mai vechi timpuri. al cărui lemn are însuşiri acustice excepţionale (STĂNESCU şi ŞOFLETEA. printre care Paracelsus şi Matthialus utilizau mugurii. 1957. guta. unde sunt umbrite şi există o temperatură mai scăzută. 1935). Rădăcinile sale înmuiate şi despicate au fost folosite în trecut pentru confecţionarea coşurilor. violinelor. Unii dintre cei mai renumiţi tămăduitori medievali. Udarea se face însă moderat după altoire deoarece aceştia nu rezistă la excesul de umiditate DRĂGHIA (2000). Răşina era mestecată înainte pentru prevenirea durerilor de dinţi (HARLOW. Puieţii altoiţi vor fi transplantaţi cu pământ la rădăcină şi umbriţi până în luna august. BELDEANU. 2007). pentru ca în luna mai să fie scoase afară la umbră şi transplantate ulterior în solul pepinierei. Şi din punct de vedere al credinţei molidul are locul său special (HELMAN. 1999). a canoelor sau a pantofilor. la fel cum fabricarea viorilor de către lutieri ca Stradivarius şi Guarnieri s-a făcut din lemnul aceleiaşi specii. SMITH (2007) recomandă la speciile de răşinoase printre care şi la speciile de molid. chitarelor precum şi a altor instrumente (BITNER. 1975) are o valoare incontestabilă a întrebuinţării lemnului atât prin diversitatea domeniilor de utilizare cât şi prin însuşirile calitative superioare ale sale. Importanţa economică Speciile din genul Picea sunt importante pentru lemnul lor. Tot pentru instrumente muzicale se recomandă şi lemnul speciilor Picea rubens şi Picea glauca. 2008). se ştie că grecii antici confecţionau catargele corabiilor din lemn de molid. după o schemă de 1 x 1 m.5. 1998). Fitoterapia clasică foloseşte de la molid mugurii. Specia cea mai răspândită şi mai valorosă din ţara noastră. PFL. puternic şi se prelucrează bine. Astfel. RUBŢOV (1958) recomandă ca după ce a fost făcută altoirea în seră ghivecele să fie păstrate sub mese. Acesta este uşor. Se pot confecţiona astfel părţi constructive ale pianelor. două tipuri de altoire. Gradul de prindere al puieţilor altoiţi depinde nu doar de modul de altoire şi tehnica aplicată ci şi în mare măsură de atenţia acordată acestora după altoire. Nu acelaşi lucru se poate afirma despre lemnul speciei Picea pungens care nu este folosit foarte mult în industria cherestelei datorită lemnului fragil şi plin de noduri. Acele. BITNER. 1978. Picea abies (ENESCU.

funcţia climatică. servind ca arbori de ornament. pretându-se la tăieri sumare. compacta) uneori cu ramurile de ordinul I relativ pendente (var. Picea orientalis se găseşte în Europa din anul 1837. După GEORGESCU (1935) forma argentea ar fi fost obţinută în Olanda. Picea glauca se distinge prin forma deosebită a conurilor şi coloritul atractiv verdealbăstrui. kosteriana) (ŞOFLETEA. Aceasta reprezintă un produs de o deosebită importanţă pentru industria chimică. care trebuie să aibă în compoziţie 30-35% conifere pentru a le asigura în timpul iernii un înveliş verde (MILEA. molidul este o specie mai slab producătoare de balsam. Picea engelmanni se cultivă în Europa încă din 1863. (CORLĂŢEANU. argentea şi var. 1958). 1960) Picea pungens este des întâlnit în parcuri şi grădini.2. fiind o specie foarte decorativă. sunt: funcţia hidrologică. făină furajeră etc. 2001). Se recomandă a fi introdusă ca specie de ornament cu precădere în zona de câmpie.. ceruri. 1958). 2001). 22 . 1958). în cazul cultivarurilor de talie mică (BENT et al. Tot în industria farmaceutică îşi găsesc întrebuinţare frunzele. Printre produsele care se pot obţine din cetină se află uleiurile eterice (volatile). În afară de coloritul acelor valoarea ornamentală poate consta şi în coroanele compacte (var. funcţia de protecţie a solurilor. valoarea sa decorativă constând totodată şi în coroana deasă.5. 1973). funcţia recreativă (LEAHU. Sunt cultivate formele cu ace argintii brumate (Picea pungens var. 2005). În tinereţe molidul poate fi folosit şi în intravilan pentru amenajarea gardurilor vii. Se recomandă totodată ca specie ornamentală în special în amenajarea pădurilor-parc. 1958. glauca) obţinute prin selecţie de grădinarii din Europa (RUBŢOV. 1. atât ca arboret cât şi sub formă de pâlc de arbori sau exemplare izolate în cadrul amenajărilor peisagistice. chiar şi în America. Importanţa ecologică Molidul are o mare importanţă ecologică prin ambele forme sub care poate fi găsit în natură.5. Importanţa peisagistică Genul Picea curpinde arbori şi arbuşti care pot fi cultivaţi atât în grădini şi spaţii verzi cât şi în vase. 2006). Este singura specie dintre răşinoasele din ţara noastră a cărui scoarţă face obiectul valorificării datorită conţinutului ridicat de tanin (CORLĂŢEANU. fiind considerat un arbore foarte decorativ de mare interes pentru centrele populate (RUBŢOV. Cele mai importante efecte pe care le poate îndeplini o pădure de molid. la noi a fost introdusă la Simeria după anul 1880. Comparativ cu alte specii de răşinoase. clorofilă. este o specie foarte decorativă prin acele scurte (5-10 mm) şi ramurile subţiri (RUBŢOV. funcţia sanitar igienică. cu ramuri până aproape de sol. Chiar dacă nu prezintă o importanţă forestieră datorită creşterilor reduse şi a lemnului de calitate inferioară (DUMITRIU-TĂTĂREANU. scoarţa şi răşina (PÂRVU. ŞOFLETEA. 2001). 1984). fiind o specie care se pretează la tundere (RUBŢOV. 1. de unde ar fi fost răspândită în toată lumea. În regiunea dealurilor culturile de molid (Picea abies) au doar valoare decorativă.3. Mugurii de molid sunt utilizaţi în special în industria alimentară şi în cea farmaceutică. funcţia estetică. Scoarţa de molid poate fi folosită pentru extracţia substanţelor tanante.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca O altă parte importantă din punct de vedere economic a molidului o reprezintă cetina. 1984).

2001). Pinus strobus sau Abies procera (www. majoritatea topurilor realizate în funcţie de preferinţele clienţilor remarcă doar două dintre ele. columnare (ŞOFLETEA. fiind adesea folosită în amenajările particulare (HILL. 1. 1958).forestry. Pinus sylvestris. Picea pungens. fiind o specie decorativă prin acele sale de o culoare verde-albăstrui sau negricioasă recomandată pentru zona de câmpie (RUBŢOV. Pseudotsuga menziesii. Picea pungens şi Picea glauca.com.4. 23 .Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Picea canadensis se cultivă în parcurile din Europa încă din 1700. În rândul speciilor de molid cel mai utilizate ca pomi de Crăciun se găsesc Picea abies. Pinus şi Pseudotsuga.org). 1989). Picea omorika se pretează ca specie ornamentală în parcurile de la noi datorită coroanei foarte înguste. Picea glauca.christmastree.5. 1989). Picea omorika (HILL. 1989). Picea rubens.about. www. care împart supremaţia în topuri cu Abies fraseri. Importanţa ca pom de Crăciun Printre speciile utilizate cel mai mult în străinătate ca pomi de Crăciun se remarcă cele din genurile Abies şi Picea. Picea rubens datorită portului său larg este cel mai adesea folosit în parcuri (HILL. Cu toate că există mai multe specii din acest gen care se pretează ca pom de Crăciun. Mulţi horticultori consideră această specie ca având cea mai frumoasă formă dintre toate care aparţin genului Picea.

obiectivele de cercetare au fost grupate astfel: a) pentru cultivarurile Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’: studiul influenţei genotipului. În afara spaţiilor de învăţământ şi administrative. nu puţine sunt cazurile când exemplarele aduse la noi suferă după ce sunt plantate definitiv deoarece nu sunt obişnuite cu condiţiile climatice. cu precădere a celor din genul Picea. 3. Arboricultură şi Arhitectură peisageră. în cadrul universităţii există mai multe sere şi solarii arondate disciplinelor de specialitate ale Facultăţii de Horticultură. Astfel. Deoarece prin rezultatele acestor cercetări se urmăreşte îmbunătăţirea tehnologiei de producere a materialului săditor pe cale vegetativă a unor varietăţi din genul Picea. Chiar dacă acestea sunt produse pe scară largă pe plan extern şi pot satisface cererea de pe piaţă. pornind de la perioade de înmulţire şi ajungând până la substanţe stimulatoare sau chiar metode noi. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE CERCETĂRILOR Capitolul 2 prezintă: Scopul cercetărilor şi obiectivele urmărite. Primul dintre amplasamente se află situat în localitatea Cluj-Napoca.1. a modului de fasonare al butaşului. ar fi multe aspecte tehnologice care ar putea fi îmbunătăţite pentru a se obţine rezultate mult mai bune. a materialelor folosite la legare. este o operaţie dificilă. c) studiul posibilităţilor de diversificare a valorificării materialului săditor obţinut Cele două locaţii în care au fost organizate experienţele se află situate în centrul ţării. iar în ceea ce priveşte altoirea procentul de prindere este în general destul de scăzut iar tehnologia presupune personal cu o anumită experienţă în domeniu. Experienţele au fost amplasate în cadrul serei şi solarului disciplinelor de Floricultură. în partea de nord-vest a ţării. a înălţimii pe portaltoi la care se efectuează altoirea precum şi a realtoirii asupra prinderii altoiului. Cadrul natural şi condiţiile climatice în care s-au desfăşurat experienţele. studiul influenţei gradului de pornire în vegetaţie a portaltoiului şi altoiului. Acest institut este situată în partea de est a municipiului. referitor la înmulţirea pe cale vegetativă a acestor specii. 24 . a substratului de înrădăcinare şi a biostimulatorilor de înrădăcinare asupra rizogenezei. SCOPUL CERCETĂRILOR ŞI OBIECTIVELE URMĂRITE În ultimul timp în ţara noastră au fost introduse specii şi varietăţi noi de conifere cu valoare ornamentală ridicată.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca C a p i t o l u l 2 LOCUL DESFĂŞURĂRII EXPERIENŢELOR. în cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară. atât prin butăşire cât şi prin altoire. Butaşii înrădăcinează greu şi într-o perioadă de timp îndelungată. a dimensiunilor partenerilor de altoire. b) pentru specia Picea pungens forma argentea: stabilirea celei mai bune metode de altoire. Înmulţirea speciilor şi varietăţilor de conifere ornamentale.

Din punct de vedere climatic. în provincia climatică Df. cu temperatura celei mai calde luni între 20-22°C şi cu maximum de precipitaţii la începutul verii. cu iarnă rece şi cu mai mult de patru luni pe an cu temperatura medie peste 10°C.3 ha. Pepiniera este destinată producerii puieţilor forestieri necesari lucrărilor de regenerare a suprafeţelor parcurse cu diverse lucrări de tăiere. precum şi pentru împădurirea terenurilor agricole degradate preluate în acest scop de la diverşi deţinători. a cărui apă o foloseşte pentru irigaţii. pe platoul unde istoricii apreciază că a fost ucis voievodul Mihai Viteazu.în cea mai mare parte a podişului.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Cel de-al doilea loc al experienţelor este Pepiniera “Mihai Viteazu” din Turda. cu temperatura celei mai calde luni între 18 şi 20°C. • Dfbk . 25 . Podişul Transilvaniei se încadrează după sistemul W. Suprafaţa actuală a pepinierei este de 26. din care teren efectiv destinat culturilor silvice 14. Din cele patru subprovincii climatice ale acestei provincii întâlnim două: • Dfbx .în partea vestică. Aceastase află situată la 4 km de Municipiul Turda pe drumul judeţean care face legătura între acesta şi Comuna Călăraşi. Este situată la o distanţa de aproximativ 3 km de râul Arieş. caracterizată prin climă boreală cu ierni friguroase şi umede. cu temperatura celei mai reci luni sub -3°C şi a celei mai calde peste 10°C. Köppen.3 ha. Pe lângă aceştia se produce şi o gamă diversă de arbori şi arbuşti ornamentali din specii de răşinoase şi foioase.

metodele de lucru precum şi modul de organizare şi amplasare a experienţelor. şi anume butaşi cu călcâi şi butaşi cu cârlig. cu imagini sugestive care vin în completarea descrierii. 3.la experienţele de butăşire .la experienţele de altoire materialul biologic a provenit de la speciile Picea abies şi Picea pungens forma argentea. A doua parte a acestui subcapitol prezintă metoda de lucru. Butaşii folosiţi au fost de două tipuri în funcţie de modul de fasonare. 26 . METODA DE LUCRU ŞI ORGANIZAREA EXPERIENŢELOR În Capitolul 3 . MATERIALUL BIOLOGIC UTILIZAT Prezintă speciile care au constituit obiectul experienţelor şi tehnica de executare a butăşirilor şi respectiv altoirilor.materialul biologic a fost reprezentat de butaşi proveniţi de pe exemplare ale cultivarurilor Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’. după cum urmează: 3. Butaşii cu călcâi au fost obţinuţi prin desprinderea lujerilor anuali în sensul invers creşterii lor. metoda de lucru şi organizarea experienţelor. rafia plastifiată şi rafia de tei. În cazul ambelor metode de altoire s-au folosit două tipuri de materiale pentru contactul strâns al partenerilor de altoire. respectiv aspectele tehnologice ale operaţiilor de butăşire şi altoire. De la prima specie au fost folosiţi puieţi. Este structurat pe trei subcapitole.2. . ca şi portaltoi. prelevându-se în acest mod şi o porţiune de coajă cu lemn de pe ramurile în vârstă de 2 ani. care au păstrat la bază o porţiune din ramurile de 2 ani rezultată prin tăietură perpendiculară pe ax cu ajutorul unui foarfece. este motivată necesitatea organizării cercetărilor.1. Pentru a nu permite accesul apei la punctul de altoire rafia de tei a fost folosită în combinaţie cu ceara de altoit. În continuare acest subcapitol prezintă detaliat etapele butăşirii şi altoirii.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca C a p i t o l u l 3 MATERIALUL BIOLOGIC. pe care au fost grefaţi altoi proveniţi de la cea de-a doua specie. sunt stabilite obiectivele urmărite în această lucrare şi sunt totodată descrise materialele folosite în experienţe. METODA DE LUCRU Metodele de altoire folosite au fost altoirea laterală în placaj şi altoirea în despicătură. Butaşii cu cârlig s-au confecţionat tot din creşterile anuale.Materialul biologic. Materialul biologic utilizat pentru realizarea experienţelor a fost grupat în funcţie de metoda de obţinere a materialului săditor: .

Experienţa I. factorii studiaţi şi graduările acestora sunt prezentate sintetic în tabelul 3.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 3. Experienţele au fost de tip polifactorial. Această experienţă a avut loc tot pe perioada a 3 ani în sera pepinierei Mihai Viteazu. Experienţa II. în cadrul a 5 experienţe fiind folosită metoda de altoire laterală în placaj iar în celelalte 2 metoda de altoire în despicătură. Acestea au fost efectuate înainte de apariţia creşterilor anuale. Experienţa este trifactorială de tipul 2 x 2 x 6. În ambele câmpuri experimentale. ORGANIZAREA ŞI AMPLASAREA EXPERIENŢELOR Pentru ambele cultivaruri luate în studiu în cadrul experienţelor de butăşire. experienţele au fost organizate în perioada de primăvară. 2007 şi 2008 în sera USAMV. Experienţa este trifactorială de tipul 2 x 2 x 4.). fiecare variantă fiind formată din câte 30 de butaşi (tabelul 3. cu 16 variante experimentale şi trei repetiţii. aşezate în blocuri randomizate. Organizarea şi amplasarea experienţelor de altoire.4. 27 . Substratul de înrădăcinare folosit a fost nisipul obişnuit. în cazul experienţelor de altoire numărul total de factori folosiţi a fost mult mai mare. bifactorial şi trifactorial. Prima experienţă de altoire s-a desfăşurat pe parcursul a 3 ani. Experienţele de altoire. A fost organizat un număr de 7 experienţe de altoire. Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’.).3. butăşirile au fost organizate sub forma a două experienţe trifactoriale.2. cu un număr de 30 butaşi pentru fiecare variantă (tabelul 3. grupate în funcţie de metoda de altoire.3. la începutul lunii martie. 2006. Dacă la butăşire numărul total al factorilor folosiţi pentru cele două experienţe a fost doar de patru. în prima jumătate a lunii martie.

Variantele experienţei II de butăşire Varianta experimentală V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 V9 V10 V11 V12 V13 V14 V15 V16 Specia Picea glauca ‘Conica’ Tipul de butaş cu călcâi Substratul Netratat Radistim 2 Radistim 3 Radistim soluţie Netratat Radistim 2 Radistim 3 Radistim soluţie Netratat Radistim 2 Radistim 3 Radistim soluţie Netratat Radistim 2 Radistim 3 Radistim soluţie Picea glauca ‘Conica’ cu cârlig Picea abies ‘Nidiformis’ cu călcâi Picea abies ‘Nidiformis’ cu cârlig Tabelul 3.4.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Tabelul 3. 28 .3.2. Variantele experienţei I de butăşire Varianta experimentală V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 V9 V10 V11 V12 V13 V14 V15 V16 V17 V18 V19 V20 V21 V22 V23 V24 Specia Tipul de butaş Substratul nisip perlit turbă nisip + perlit (1:1) nisip + turbă (1:1) perlit + turbă (1:1) nisip perlit turbă nisip + perlit (1:1) nisip + turbă (1:1) perlit + turbă (1:1) nisip perlit turbă nisip + perlit (1:1) nisip + turbă (1:1) perlit + turbă (1:1) nisip perlit turbă nisip + perlit (1:1) nisip + turbă (1:1) perlit + turbă (1:1) Picea glauca ‘Conica’ cu călcâi Picea glauca ‘Conica’ cu cârlig Picea abies ‘Nidiformis’ cu călcâi Picea abies ‘Nidiformis’ cu cârlig Tabelul 3.

nivelul de altoire b1 .9 cm a3 .rafie de tei + ceară de altoit 29 .materialul folosit pentru legare altoiului b1 .sub primului verticil a1 .9 cm ALTOIREA ÎN DESPICĂTURĂ Experienţa I Factorul A .gradul de pornire Factorul C . refrigerat a2 .altoi pornit în vegetaţie b2 . altoirii refrigerat pornite) c2 .lungimea altoiului altoire b1 .între primul şi al doilea verticil b3 .0 cm Experienţa IV Factorul A .tipul de portaltoi Factorul B .altoi nepornit în vegetaţie.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Reprezentarea sintetică a experienţelor în cadrul celor două metode de altoire utilizate pentru obţinerea materialului săditor ALTOIREA LATERALĂ ÎN PLACAJ Experienţa I Factorul A.0.5 cm b1 .gradul de pornire în Factorul B .1.b1 .momentul înlăturării vegetaţie al în vegetaţie al portaltoiului portaltoiului altoiului c1 .diametrul portaltoiului în punctul de altoire Factorul B .gradul de pornire în vegetaţie al portaltoiului Factorul B .tăierea portaltoiului în a1 .portaltoi normal.altoi nepornit în vegetaţie.portaltoi bine pornit în vegetaţie (muguri deschişi) Experienţa III Factorul A .portaltoi bine pornit în după deschiderea mugurilor vegetaţie (muguri deschişi) altoiului.nivelul altoirii pe portaltoi b1 .deasupra celui de-al doilea verticil a2 .portaltoi altoit o dată (realtoire) b3 .gradul de pornire în vegetaţie al portaltoiului Factorul B .deasupra nivelului altoirii anterioare (deasupra celui de-al doilea verticil) Experienţa V Factorul A .rafie plastifiată a1 .lungimea altoiului a1 . în anul altoirii Experienţa II Factorul A .la nivelul altoirii anterioare (între primul şi al doilea a1 .altoi pornit în vegetaţie a2 .0.7 cm b2 .portaltoi slab pornit în vegetaţie (doar rădăcinile a1 .rafie plastifiată a2 . la prima altoire 2 verticil) a2 .portaltoi bine pornit în vegetaţie (muguri deschişi) Experienţa II Factorul A.altoi nepornit în vegetaţie primăvara anului următor taţie (doar rădăcinile b2 .portaltoi slab pornit în vege.rafie naturală + ceară de altoit b2 .7 cm a1 .rafie naturală + ceară de altoit a2 .sub punctul de altoire (sub primul verticil) b .materialul folosit pentru legarea partenerilor de Factorul B .rafie plastifiată pornite) a2 .materialul folosit pentru altoire a1 .7 cm a2 .gradul de pornire în vegetaţie a Factorul B.portaltoi slab pornit în vegetaţie (doar rădăcinile pornite) b2 .tăierea portaltoiului imediat b3 .

).Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca C a p i t o l u l 4 REZULTATE OBŢINUTE ÎN EXPERIENŢELE DE ÎNMULŢIRE ŞI INTERPRETAREA ACESTORA 4. Tabelul 4. utilizându-se metoda comparaţiilor multiple (testul Duncan) (ARDELEAN şi colab. Influenţa genotipului şi a modului de fasonare al butaşului asupra numărului de butaşi înrădăcinaţi Modul de fasonare al butaşului Media pe Cu călcâi Cu cârlig Specia specie b b Picea glauca ‘Conica’ 9.2 9. Rezultatele sunt prezentate în tabele bilaterale cuprinzând acţiunea a doi factori şi a interacţiunii dintre ei. Pentru interpretarea rezultatelor obţinute la înrădăcinarea butaşilor cultivarurilor de Picea glauca ‘Conica’ şi Picea abies ‘Nidiformis’.4 butaşiDS5% pentru compararea a două medii specie = 0. media pe ambele specii clasează butaşii cu călcâi pe primul loc. nu este semnificativă 30 .4 9.6 butaşi Notă: diferenţa dintre oricare două valori.9 N 10. a modului de fasonare al butaşului şi a interacţiunii dintre aceşti doi factori asupra eficienţei înrădăcinării exprimată prin număr de butaşi înrădăcinaţi. este prezentată influenţa genotipului.5 A DS5% pentru compararea a două medii mod de fasonare = 0.3 B Picea abies ‘Nidiformis’ Media pe tip de butaş 12.2. În mod sigur Picea abies ‘Nidiformis’ pare mai predispusă la înmulţirea prin butaşi. 2002). Această diferenţă este din punct de vedere statistic semnificativă (grafic 4. COMPORTAREA CULTIVARURILOR PICEA GLAUCA ‘CONICA’ ŞI PICEA ABIES ‘NIDIFORMIS’ LA ÎNMULŢIREA PRIN BUTAŞI Elementele care au fost biometrizate în vederea interpretării statistice a rezultatelor experienţelor au fost numărul de butaşi înrădăcinaţi şi lungimea rădăcinilor. devansându-i cu 6.4 butaşi DS5% pentru compararea a două medii mod de fasonare x specie = 0. Se observă că cele două cultivaruri luate în studiu (Picea glauca ‘Conica’ şi Picea abies ‘Nidiformis’) au avut valori diferite ale procentului de butaşi înrădăcinaţi. În tabelul 4.2.9 M 8. În ceea ce priveşte tipul de butaş utilizat. datele obţinute în urma măsurătorilor au fost prelucrate statistic prin metoda analizei varianţei.7a 10.1..6 procente de prindere pe cei cu cârlig. urmate de cel puţin o literă comună.2.4c 8.5-0. Influenţa modului de fasonare a butaşului şi a substratului de înrădăcinare asupra rizogenezei.

6 M edia Grafic 4. permite evidenţierea aportului speciei. deşi semnificativă.8 D 4.3.3 30 15 0 Picea glauca Conica Picea abies Nidiformis specia 30.8 36.3.1 F 9.9-1.6 31.7 B 17. urmat de cel format din nisip + perlit.9d 7. urmate de cel puţin o literă comună.4 butaşi DS5% pentru compararea a două medii specie x substrat = 0. Diferenţa dintre aceste două substraturi.4). exprimată prin numărul de butaşi înrădăcinaţi este obţinută pe substratul nisip + turbă.3f 4.0 butaşi Notă: diferenţa dintre oricare două valori.8c 12.4 E 14.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca . Influenţa genotipului şi a substratului de înrădăcinare asupra numărului de butaşi înrădăcinaţi Specia Substratul Nisip Perlit Turba Nisip + Perlit Nisip + Turba Perlit + Turba Media pe specie Picea glauca ‘Conica’ 8.1e 10. (%) 45 butaş cu călcâi butaş cu cârlig 42. Mediul de cultură pare a avea şi el o influenţă semnificativă asupra eficienţei înrădăcinării la cele două specii studiate.9f 4. Procentul de înrădăcinare a butaşilor pe tipuri de butaş. nu reprezintă o valoare absolută prea mare (1. Tabelul 4.4a 15.8 8.5 M DS5% pentru compararea a două medii specie = 0. în funcţie de specie Analiza datelor din tabelul de sinteză 4.5 29.7 butaşi DS5% pentru compararea a două medii substrat = 0. nu este semnificativă 31 .2. Cele mai slabe rezultate se obţin pe perlit simplu.4c 9. la care eficienţa înmulţirii prin butaşi la cele două specii este de abia 4.9f 12.1 A 8.8e 3. scot în evidenţă faptul că eficienţa cea mai ridicată.6b 13.3 27.3 C 10.3 N Picea abies Media pe substrat ‘Nidiformis’ e 8. Datele din tabelul 4.1 butaşi înrădăcinaţi.6-0. a substratului de înrădăcinare şi a interacţiunii dintre aceşti doi factori asupra eficienţei înrădăcinării la genul Picea.3.8c 12.

Acest avantaj se regăseşte în diferenţa 0.4 B 4.7. prezintă influenţa speciei.3 cm faţă de rădăcinile cultivarului Picea glauca ‘Conica’.0b 3. a modului de fasonare a butaşului şi a interacţiunii dintre aceşti doi factori asupra lungimii rădăcinilor de ordinul I ale butaşilor înrădăcinaţi.2 cm DS5% pentru compararea a două medii specie x substrat = 0. Tabelul 4.6b 4.9 B DS5% pentru compararea a două medii specie = 0.9 CD 4.3b 4.8.2 cm DS5% pentru compararea a două medii specie = 0.6 D 3.6 cm Notă: diferenţa dintre oricare două valori.8a 3.8cd 4.1 M Cu cârlig 3.1a 4.3 A DS5% pentru compararea a două medii mod de fasonare = 0.3-0. se poate constata că cultivarul Picea abies ‘Nidiformis’ prezintă rădăcini mai lungi în medie cu 0. Influenţa genotipului şi a modului de fasonare al butaşului asupra lungimii rădăcinilor (cm) Modul de fasonare al butaşului Specia Picea glauca ‘Conica’ Picea abies ‘Nidiformis’ Media pe tip de butaş Cu călcâi 4.4 cm Notă: diferenţa dintre oricare două valori.8b 4. urmate de cel puţin o literă comună. urmate de cel puţin o literă comună.2 cm DS5% pentru compararea a două medii substrat = 0. a substratului de înrădăcinare a butaşilor şi a interacţiunii dintre genotip şi substrat asupra dezvoltării rădăcinilor butaşilor exprimată în centimetri.7 B 4. această diferenţă fiind suficient de mare pentru a fi considerată semnificativă.4a 3.8b 2.7 N Picea abies ‘Nidiformis’ 2.4d 3. În tabelul 4.3 C 5. nu este semnificativă 32 .8 A 2. este prezentată influenţa speciei (genotipului).8.1cd 4.8cd 3. Tabelul 4. nu este semnificativă În urma interpretării datelor referitoare la lungimea rădăcinilor de ordinul I la speciile luate în studiu. Butaşii fasonaţi cu călcâi asigură o dezvoltare a rădăcinilor semnificativ mai bună decât butaşii fasonaţi cu cârlig. Datele prezentate în tabel reprezintă lungimea rădăcinilor exprimată în centimetri.2bc 5.1a 4.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Tabelul 4.1cd 4.7.5c 6.9 N Media pe specie 3.2 cm dintre lungimea rădăcinilor butaşilor fasonaţi în cele două moduri. Influenţa genotipului şi a substratului de înrădăcinare asupra lungimii rădăcinilor (cm) Specia Substratul Nisip Perlit Turba Nisip + Perlit Nisip + Turba Perlit + Turba Media pe specie Picea glauca ‘Conica’ 2.3 M Media pe substrat 2.2 cm DS5% pentru compararea a două medii mod de fasonare x specie = 0.

Pe al doilea loc s-au plasat variantele tratate cu Radistim 2 şi Radistim 3. 33 .6.). nu este suficient de mare pentru a plasa cele două categorii pe aceeaşi treaptă de eficienţă. care a determinat obţinerea celui mai mare procent de înrădăcinare a butaşilor (48.9 butaşi înrădăcinaţi.4 48. biostimulatorii Radistim 2 şi Radistim 3 au asigurat o eficienţă a înrădăcinării mai scăzută chiar decât în cazul butaşilor netrataţi (grafic 4.4 21. rezultatele obţinute în cadrul cercetărilor arată că cea mai bună înrădăcinare a butaşilor şi implicit rădăcini mai lungi s-au obţinut în cazul substratului reprezentat de turbă.1 butaşi înrădăcinaţi.0 31.435.8 20 27.7. Netratat (%) 60 Radistim 2 Radistim 3 Radistim soluţie 53. Folosirea biostimulatorilor de înrădăcinare nu a avut o influenţă foarte mare asupra numărului de butaşi înrădăcinaţi.9 44.6. Variantele cu turbă se diferenţiază semnificativ de celelalte substraturi. deşi semnificativă din punct de vedere statistic.3 0 Picea glauca Conica Picea abies Nidiformis specia Grafic 4. Chiar dacă diferenţa în ceea ce priveşte numărul de butaşi înrădăcinaţi nu este foarte mare (1. ale căror rezultate la înrădăcinare nu diferă între ele decât cu 0. urmat apoi de substraturile în a căror componenţă intră şi turba (turbă + perlit.6%). Se pare că acest mod de fasonare a stimulat dezvoltarea rădăcinilor într-o măsură mai mare decât fasonarea butaşilor cu cârlig.0 35. Diferenţa dintre butaşii trataţi cu Radistim soluţie şi cei netrataţi. Astfel.2 28. Cele mai scurte rădăcini au prezentat butaşii înrădăcinaţi pe substratul alcătuit din nisip obişnuit.). Procentul de înrădăcinare a butaşilor pe biostimulatori de înrădăcinare. Se poate afirma că în afară de Radistim soluţie.0 53.3 42.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Se pare că substraturile de înrădăcinare influenţează procesul de rizogeneză la speciile luate în studiu. turbă + nisip). aceasta este suficientă pentru a fi considerată semnificativă din punct de vedere statistic (grafic 4.0%). de doar 1. Influenţa biostimulatorilor de înrădăcinare asupra rizogenezei.9 40 34. în funcţie de specie M edia Varianta cu butaşi cu călcâi s-a dovedit a fi mai eficientă din punct de vedere a numărului de butaşi înrădăcinaţi.

4 4.4 20 29.9 3.4 cm Notă: diferenţa dintre oricare două valori.1 A DS5% pentru compararea a două medii mod de fasonare = 0.2 cm DS5% pentru compararea a două medii specie = 0.837. nu este semnificativă 34 . în funcţie de biostimulatorul de înrădăcinare Din tabelul 4.4 38.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca butaş cu călcâi (%) 60 butaş cu cârlig 50.8 N 4. Procentul de înrădăcinare a butaşilor pe tipuri de butaş.5 31.3 M 3.6 45.3-0. Lungimea medie a rădăcinilor butaşilor fasonaţi din această specie este cu 0.14. Influenţa genotipului şi a modului de fasonare al butaşului asupra numărului lungimii rădăcinilor butaşilor (cm) Modul de fasonare al butaşului Cu călcâi Cu cârlig Media pe specie Specia Picea glauca ‘Conica’ 4.2 43.9 B Picea abies ‘Nidiformis’ Media pe tip de butaş 4. Tabelul 4.9 30.2 cm mai mare decât lungimea medie a rădăcinilor butaşilor proveniţi de la cultivarul Picea glauca ‘Conica’.6 40 45.14. urmate de cel puţin o literă comună.7.2 27.7 3.2 cm DS5% pentru compararea a două medii mod de fasonare x specie = 0.1 3.3 0 Netratat Radistim 2 Radistim 3 Radistim soluţie Media biostimulatorul Grafic 4. se observă dezvoltarea semnificativ mai bună a butaşilor proveniţi de la cultivarul Picea abies ‘Nidiformis’.

Acest lucru reiese din procentul de prindere de 54. Diferenţa de lungime dintre cele două tipuri de butaş este de 0. nu este semnificativă 4. Tabelul 4. Biostimulatorii de înrădăcinare nu determină modificări în ceea ce priveşte lungimea rădăcinilor la butaşii înrădăcinaţi.9 N 4. utilizându-se metoda comparaţiilor multiple (testul Duncan).2.0 A Radistim 2 3.3 cm DS5% pentru compararea a două medii specie x biostimulator = 0.2 cm DS5% pentru compararea a două medii biostimulator = 0. În tabelul 4.0 A Media pe specie 3. valoarea de doar 3. prinderea altoiului grefat este mai slabă. procent mai mare decât cel din cazul altoirii pe portaltoi bine pornit în vegetaţie.9 A Radistim 3 4.2 4.8 4.0 4. Datele reprezintă lungimea butaşilor pe variante de butăşire. urmate de cel puţin o literă comună. COMPORTAREA SPECIEI PICEA PUNGENS FORMA ARGENTEA LA ÎNMULŢIREA PRIN ALTOIRE În cadrul experienţelor de altoire s-a urmărit influenţa diferiţilor factori asupra reuşitei altoirii.0 4. este ilustrată influenţa genotipului şi a biostimulatorilor de înrădăcinare asupra dezvoltării sistemului radicular la butaşii înrădăcinaţi.15. Comportarea puieţilor altoiţi a fost urmărită pe parcursul întregului sezon de vegetaţie. Din analiza datelor acestui tabel se confirmă superioritatea în ceea ce priveşte dezvoltarea rădăcinilor la butaşi de Picea abies ‘Nidiformis’.1 M DS5% pentru compararea a două medii specie = 0.5 cm.9 4. dar inventarierea finală a altoilor supravieţuiţi nu a fost făcută decât la sfârşitul sezonului de vegetaţie. semnificativ mai mare decât lungimea medie a rădăcinilor butaşilor fasonaţi cu cârlig. exprimată prin număr de altoi prinşi.0% în cazul folosirii de portaltoi abia pornit în vegetaţie.1 3. odată cu lucrările de îngrijire aplicate pe parcurs. În acest sens se evidenţiază un spor de lungime a rădăcinilor butaşilor fasonaţi cu călcâi.7 procente de prindere nu poate fi considerată foarte mare 35 .2 4.1 4.15. Chiar dacă această diferenţă este semnificativă.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Modul de fasonare a butaşului şi-a pus amprenta şi asupra dezvoltării ulterioare a butaşilor înrădăcinaţi. reuşită exprimată prin numărul de altoi prinşi. Pentru interpretarea rezultatelor referitoare la eficienţa altoirii. Influenţa gradului de pornire în vegetaţie a partenerilor de altoire şi a momentului îndepărtării portaltoiului deasupra punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi. Influenţa genotipului şi a biostimulatorului de înrădăcinare asupra lungimii rădăcinilor (cm) Specia Picea glauca Picea abies Media pe substrat Substratul ‘Conica’ ‘Nidiformis’ Netratat 4. Pe măsură ce gradul de pornire în vegetaţie a portaltoiului este mai avansat.1 A Radistim soluţie 3. datele obţinute în urma măsurătorilor au fost prelucrate statistic prin metoda analizei varianţei.4 cm Notă: diferenţa dintre oricare două valori.

2 50.8 54.2 53.9 54.8 52.8.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca (grafic 4.2 2007 2008 54.8 47.9.3 40 20 0 2006 2007 2008 Media anul experienţei Grafic 4.).9 52.5 44. cele mai bune rezultate le înregistrează altoirile cu altoi nepornit în vegetaţie.954.9 bine pornit 54. În ceea ce priveşte gradul de pornire în vegetaţie a altoiului. Procentul de prindere a altoilor pe ani de experienţe. Procentul de prindere a altoilor pe stadii de vegetaţie a portaltoiului.2 40 20 0 slab pornit bine pornit Media gradul de pornire în vegetaţie a portaltoiului Grafic 4.9.3%) diferă semnificativ de cel al altoilor recoltaţi în perioada de repaus vegetativ şi ţinuţi la rece până în momentul altoirii (grafic.0 53. Procentul de prindere a acestui tip de altoi (60.8 50. în funcţie de stadiul de vegetaţie a portaltoiului slab pornit (%) 60 56.9 50.0 44.8. în funcţie de anul de experienţe 36 .). 4. (%) 60 2006 56.

imediat după grefare.67 N Media pe stadiu portaltoi 10. urmate de cel puţin o literă comună.30 A DS5% pentru compararea a două medii nivel de altoire = 0.37 A 10. Influenţa gradului de pornire în vegetaţie al portaltoiului şi a perioadei tăierii acestuia deasupra punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi Stadiul vegetativ al portaltoiului Slab pornit Perioada tăierii După un an Imediat după altoire Media pe stadiu de vegetaţie al portaltoiului 10. comparaţia cu altoirea pe cea de-a treia creştere ne arată că numărul de altoi prinşi a fost semnificativ mai mare. Chiar dacă altoii la care portaltoiul a fost îndepărtat deasupra punctului de altoire în anul altoirii.33 8.78 10. Influenţa gradului de pornire în vegetaţie a portaltoiului şi a nivelului altoirii asupra numărului de altoi prinşi Nivelul de altoire Stadiu portaltoi Slab pornit Bine pornit Media pe nivel de altoire Prima creştere 11.11 M A II-a creştere 12.2 altoi Notă: diferenţa dintre oricare două valori.20.7 altoi DS5% pentru compararea a două medii grad de vegetaţie portaltoi = 0.20.4-0.9 altoi DS5% pentru compararea a două medii nivel de altoire x grad de vegetaţie portaltoi = 1.6-0.4 altoi DS5% pentru compararea a două medii grad de vegetaţie portaltoi x an experienţă = 0.78 11.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Datele din tabelul 4. acesta nu este con-siderat statistic semnificativ. nu este semnificativă 37 .81 A 10.78 altoi prinşi nefiind semnificativă.00 8. Dacă altoirea pe a doua creştere nu a fost cu mult mai eficientă decât altoirea pe prima creştere.44 10.78 11.4 altoi DS5% pentru compararea a două medii an de experienţă = 0.06 N Media pe perioadă de tăiere 10.00 11.96 10.8-0. au un minim avantaj în ceea ce priveşte procentul de prindere.80 M Bine pornit 9.81 10. urmate de cel puţin o literă comună.3-0. Tabelul 4.3-0. prezintă influenţa gradului de pornire în vegetaţie a portaltoiului şi a perioadei de tăiere a portaltoiului deasupra punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi.23. Tabelul 4.1-1. diferenţa de 0. Rezultatele altoirii au fost influenţate de către nivelul altoirii.48 A DS5% pentru compararea a două medii grad de vegetaţie portaltoi = 0.5 altoi Notă: diferenţa dintre oricare două valori.89 M A III-a creştere 9. nu este semnificativă Influenţa nivelului de altoire asupra numărului de altoi prinşi.15 10.

0 cm 25 0 2006 2007 2008 Media anii experien ei Grafic 4.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Nu acelaşi lucru se poate afirma despre gradul de pornire în vegetaţie a portaltoiului.23. Diferenţa de 5.057. Diametrul portaltoiului în punctul de altoire împarte rezultatele în două categorii.8 60. chiar dacă înclină puţin balanţa spre altoiul mai scurt. Acest tip de portaltoi asigură cea mai mare eficienţă de prindere a altoilor.7%.5 55. media de prindere fiind de 12. Chiar dacă pentru celelalte două tipuri de portaltoi încadraţi în categoria mai slabă există o diferenţă a procentului de prindere a altoilor de 2. 0. Datele din tabelul bilateral 4.0 51.).14.2 53. în funcţie de anul de experienţe Folosirea de altoi cu lungimi diferite nu a dus la obţinerea de procente de prindere care să fie considerate semnificativ diferite.0 altoi din totalul de 20 de grefaţi.5 cm (%) 75 66. Influenţa lungimii altoiului şi a diametrului portaltoiului în punctul de altoire asupra numărului de altoi prinşi. aceasta nu este suficient de mare pentru a fi considerată semnificativă (grafic 4.0%. care nu au mai fost altoiţi anterior.8 54.0 50. Diferenţa de lungime de 2 cm dintre altoi. Prima categorie este reprezentată de portaltoii cu diametrul în punctul de altoire de 0. 38 . datorită valorii mici. Procentul de prindere a altoilor pe lungimi ale altoiului.).7 60. prezintă influenţa nivelului la care a fost efectuată altoirea şi a gradului de pornire în vegetaţie a portaltoiului asupra numărului de altoi prinşi.4 0. rezultate care confirmă cele afirmate. nu este o diferenţă care să ne poată determina ce tip de altoi să folosim la altoire (Tabelul 4.).7% comparativ cu altoirile făcute pe portaltoi normal.7 50 55.3 45. Chiar dacă procentul de prindere a altoilor în cazul realtoirii este mai scăzut decât în cazul altoirilor efectuate pe portaltoi normali.16. Procentul de prindere a altoilor în cazul realtoirii este de 55.8 51.14.25. Influenţa realtoirii asupra numărului de altoi prinşi. este considerată semnificativă (grafic 4.7 cm.8 procente în avantajul portaltoilor mai subţiri. ceea ce reprezintă 60. faptul că au existat altoi prinşi reprezintă o reuşită.7 cm 1.

nu este semnificativă nealtoit (%) 70 60 50 40 30 20 10 0 2006 2007 2008 Media anii experim entali 63.3 altoit o dată 61.3 58.7 altoi DS5% pentru compararea a două medii lungime altoi x an de experienţă = 1.50A 11.11a 11.56b 10.1-1.3 60.67a 9. în funcţie de anul de experienţe 39 .6 61.8 altoi DS5% pentru compararea a două medii an de experienţă = 0.22M 11.16.6-0.1 63. Procentul de prindere a altoilor pe tipuri de portaltoi.67a 10. Influenţa anilor de experienţe şi a lungimii altoiului asupra numărului de altoi prinşi Lungimea altoiului (cm) 7 cm Anul experienţei 2006 2007 2008 Media pe lungime altoi 11.7 45.28A 10.25.0 Grafic 4.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Tabelul 4. urmate de cel puţin o literă comună.33B DS5% pentru compararea a două medii lungime altoi = 0.89a 11.85M 9 cm Media pe an experimental 11.5 55.33a 11.2 altoi Notă: diferenţa dintre oricare două valori.

5 10. cu costuri cât mai mici. în cazul altoirii molidului argintiu aceste materiale nu au avut rezultate satisfăcătoare.19.7 Media Altoirea în despicătură. Dacă la altoirile din pomicultură rafia de tei şi ceara sunt folosite cu succes pentru izolarea locului de altoire.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Influenţa materialului folosit pentru izolarea punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi. În acest caz rata profitului este de 63. Legarea partenerilor cu rafie plastifiată a asigurat un procent de prindere a altoilor comparabil cu cel întâlnit în mod normal la experienţele anterioare. Ultimul subcapitol al acestui capitol de rezultate obţinute conţine calcule de eficienţă economică. Eficienţa economică privind influenţa gradului de pornire în vegetaţie a partenerilor de altoire şi a momentului îndepărtării portaltoiului deasupra punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi. atingând valoarea de 62.0 9.5%. în condiţiile efectuate de noi a avut rezultate nule. se pot compara mult mai bine rezultatele experienţelor. cu 17. rafie plastifiată (%) 70 60 50 40 30 20 10 0 7 cm 9 cm tip de portaltoi Grafic 4.4 9. fiind de doar 9.3% mai mare decât varianta de altoire clasică cu altoi inactiv şi portaltoi forţat în seră. Procentul de prindere a altoilor pe tipuri de material folosit la legare. O valorificare optimă a acestor elemente se va regăsi într-un număr cât mai mare de altoi prinşi.2 62.8 57.). Odată cu stabilirea elementelor de eficienţă economică.7%. O eficienţă economică ridicată la altoire presupune adoptarea celei mai bune tehnici de altoire astfel încât să fie valorificate la cel mai înalt nivel materialele utilizate şi activitatea depusă. 40 . Procentul de prindere a altoilor la care a fost folosită rafia şi ceara de altoit a înregistrat cea mai mică valoare întâlnită până acum la experienţele de altoire laterală în placaj.19. în sensul că toţi puieţii altoiţi s-au uscat.).5% (grafic 4. în funcţie lungimea altoiului rafie naturală 67.33. Valoarea cea mai ridicată a profitului se înregistrează în cazul variantei de altoire în care se foloseşte portaltoi neforţat în seră pe care se grefează altoi ţinut la rece până în momentul altoirii (tabelul 4. care constituie indicatori sintetici ai influenţelor factorilor studiaţi asupra reuşitei procesului de altoire.

în urma calcului economic se poate observa că această variantă aduce un spor din punct de vedere economic de 36 lei la 100 de puieţi altoiţi. deşi procentul de prindere este mai mic decât în cazul altoirilor în care se folosesc portaltoi normali. Calculul eficienţei economice Varianta de altoire Grafting variant Tip portaltoi Forţat Tip altoi Procent de prindere (%) 60. În cazul realtoirilor.34.5 41 .9 44.34.2 Costuri (lei/100 buc) 412 317 305 Preţ mediu de vânzare (lei/buc) 10 10 10 Profit (lei/100 buc) 191 202 137 Rata profitului (%) 46. Acesta reprezintă o rată a profitului de 73. nealtoiţi anterior.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Tabelul 4.).5% (tabelul 4.3 73.4% 63.3 51.5 55. Calculul eficienţei economice Tip altoire Normală Realtoire Procent de prindere (%) 61.7 Costuri Preţ mediu de (lei/100 vânzare buc) (lei/buc) 412 321 10 10 Venit brut (lei/100 buc) 615 557 Profit (lei/100 buc) 203 236 Rata profitului (%) 49.33. Tabelul 4.9% Venit brut (lei/100 buc) 603 519 442 Inactiv Refrige Neforţat rat Activ Eficienţa economică privind influenţa realtoirii asupra numărului de altoi prinşi.7% 44.

În acest timp în străinătate producerea pomilor de Crăciun reprezintă o afacere de succes sau chiar o ramură importantă a industriei.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca C a p i t o l u l 5 DIVERSIFICAREA POSIBILITĂŢILOR DE VALORIFICARE A MATERIALULUI SĂDITOR LA SPECIILE GENULUI PICEA Capitolul V studiază Diversificarea posibilităţilor de valorificare a materialului săditor la speciile genului Picea. efectul dorit. În prezent. aceasta înălţime este suficientă pentru a asigura în spaţiile de locuit mici. şi nu numai. În acest sens s-a concluzionat că utilizarea pomilor de Crăciun din această specie obţinută pe cale vegetativă aduce o rată a profitului cu 12% mai mare decât în cazul obţinerii speciei pe cale generativă. pentru a fi apt de valorificare ca pom de Crăciun un exemplar de Picea pungens forma argentea are nevoie de cel puţin 8 ani dacă este obţinut pe cale generativă şi de cel puţin 10 ani dacă este obţinut pe cale vegetativă. Există unele pepiniere şi plantaţii unde are loc producerea pomilor de iarnă. Pentru a stabili unele însuşiri morfologice ale molidului argintiu produs în pepinierele de la noi şi a stabili la ce vârstă acesta devine apt pentru a fi utilizat ca pom de Crăciun. au fost făcute biometrizări ale acestora.în urma măsurătorilor efectuate s-a ajuns la concluzia că. 42 . din punct de vedere dimensional şi al aspectului. prin altoire. în ţara noastră acest aspect se rezumă în general la tăierea vârfului exemplarelor de molid din arborete înainte de exploatare. se propune utilizarea molidului argintiu ca pom de Crăciun. dar tehnologia nu este la nivelul care ar trebui iar exemplarele obţinute nu pot fi comparate cu cele aduse din import. Pe baza literaturii de specialitate studiate şi avându-se în vedere condiţiile climatice şi tehnologice din ţara noastră. pornindu-se de la valorificarea actuală a acestuia şi continuându-se cu posibilităţi noi de valorificare. În cadrul acestui capitol a fost făcută o analiză economică referitoare la obţinea pomilor de Crăciun din specia Picea pungens forma argentea pe cale vegetativă prin altoire şi pe cale generativă. Chiar dacă are o înălţime relativ mică la această vârstă.

Altoirea într-o perioadă cât mai scurtă de timp după ce portaltoiul a intrat în vegetaţie. 5. Pentru o reuşită mai bună a altoirilor de primăvară direct în câmp. 3. 7. care reduc procentul de prindere a butaşilor comparativ cu butaşii netrataţi. Altoirea cu altoi cu lungime de 7 cm. pe care se grefează altoi neporniţi în vegetaţie. Folosirea biostimulatorului Radistim soluţie. 4. 2. argentea pe portaltoi de Picea abies utilizându-se metoda de altoire laterală în placaj. la cultivarurile Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’. 43 .Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca C a p i t o l u l 6 CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI CU PRIVIRE LA ÎNMULŢIREA SPECIILOR GENULUI PICEA ŞI VALORIFICAREA MATERIALULUI SĂDITOR Analizând rezultatele obţinute în urma experienţelor efectuate în serele USAMV şi pepiniera Mihai Viteazu în anii 2006-2008. 5. Efectuarea de cercetări privitoare la influenţa factorilor studiaţi în această lucrare asupra butăşirii în uscat la cultivarurile Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’. Evitarea utilizării biostimulatorilor Radistim 2 şi Radistim 3 la butăşirea acestor cultivaruri. Utilizarea substraturilor mixte. Continuarea cercetărilor în ceea ce priveşte substraturile utilizate la înrădăcinarea butaşilor cultivarurilor Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’. 6. grefarea de altoi recoltaţi în perioada de repaus vegetativ şi ţinuţi la rece până în momentul altoirii. în vederea obţinerii unui procent mai mare de înrădăcinare şi a unei dezvoltări mai bune a rădăcinilor. 4. 2. 6. recoltaţi cu puţin timp înaintea altoirii. 3. în special a celor care conţin turbă precum şi a substratului alcătuit doar din turbă pentru obţinerea de butaşi cu rădăcini mai bine dezvoltate. Fasonarea butaşilor cu călcâi în detrimentul celor cu cârlig. Folosirea de portaltoi forţaţi să pornească în vegetaţie în seră. de 9 cm. Pentru obţinerea materialului săditor prin altoire: 1. Altoirea speciei Picea pungens var. care asigură un procent de prindere mai bun decât altoirea cu altoi mai lung. Utilizarea substraturilor mixte pentru obţinerea unui procent mare de butaşi înrădăcinaţi. se pot desprinde următoarele concluzii: Pentru obţinerea materialului săditor prin butăşire: 1. În cazul nu se dispune de o seră şi nu este posibilă forţarea altoilor. imediat ce portaltoiul a intrat în vegetaţie. în care s-a urmărit comportarea cultivarurilor Picea glauca ‘Conica’ şi Picea abies ‘Nidiformis’ la înmulţirea vegetativă prin butaşi. Continuarea cercetărilor în ceea ce priveşte utilizarea de biostimulatori de înrădăcinare utilizaţi la butăşirea cultivarurilor Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’. care aduce un minim aport la rezultatele butăşirii comparativ cu butaşii netrataţi. deoarece trecerea timpului diminuează procentul de prindere a altoilor. primăvara devreme. altoirea să se facă în câmp.

Altoirea pe portaltoi cu diametrul în punctul de altoire de 0. Realtoirea în anul următor a puieţilor la care altoirea nu a reuşit în anul curent. 9.0 cm). 10. care asigură un procent de prindere a altoilor mai mare decât în cazul altoirilor pe portaltoi mai subţire (0.   44 . care să producă pomi de Crăciun din specia Picea pungens var. investiţia fiind justificată din punct de vedere economic.5 cm) sau mai gros (1. Îndepărtarea portaltoiului deasupra punctului de altoire doar după prinderea sigură a altoiului. În urma cercetărilor referitoare la diversificarea valorificării materialului săditor la speciile genului Picea se poate recomanda: 1. pentru eliminarea costurilor de producere a acestora.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 7. de preferinţă în anul următor altoirii. Folosirea ca material de izolare a punctului de altoire a rafiei plastifiate. 8. care asigură un procent de prindere a altoilor net superior altoirii cu rafie naturală. sau cel puţin a unor secţii în cadrul pepinierelor existente. Continuarea cercetărilor pentru stabilirea tehnologiei optime de cultură a molidului argintiu destinat valorificării ca pom de Crăciun. Înfiinţarea la noi în ţară a unor pepiniere dendrologice. argentea.7 cm. 2.

29. 2002. În: Bucovina forestieră. TR. Bucureşti CRISTESCU V. SIMIONESCU. 1975. 2000. Ed.. M. STOICULESCU. 183-198. 1. S. Cercetări asupra condiţiilor de păstrare a unor seminţe forestiere. BENT E. Braşov ARDELEAN M. 214-247. Italia BITNER R. 14. DOBRESCU ZENOVIA. 1999. CRISTESCU V. 23.. Contribuţii privind practicarea organizată a rezinajului în arboretele exploatabile de molid. XXXIII. 10. Ed. 4.59-77. 1-2. GH. „Ion Ionescu de la Brad”. GRIGORE. DUMITRESCU ELENA. GR. R. A. Repelente pentru protejarea plantaţiilor tinere de molid împotriva cervidelor. 24. TR. 1966. XXVII. În: Studii şi cercetări. 1979. Native and cultivated conifers of northeastern North America. 34. New York BRADLEY. R. În: Horticultura. 20. BLOOM A. A. COPE. I. ŞT. 2005. Ed. Tehnologii moderne de producere a materialului săditor dendrologic (II). I. 51-55. 12. Gardening with conifers. GROBNIC. Produse forestiere şi studiul lemnului. 3. Netherlands.. VOICHIŢA BARBU. Anul I.. V. Produse accesorii ale pădurii. 105-109. S. 1965. Teză doctorat. În problema doborâturilor de vânt produse în perioada 1960-1970.. M. R. GH.. 7. V. The pruner’s bible: a step-by-step guide to pruning every plant in your garden.. 1986.. În: Studii şi cercetări. MURVAI. Tehnologii moderne de producere a materialului săditor dendrologic (III). P. 18. În: Studii şi cercetări. CRISTESCU V. 515-551. În: Horticultura. Ceres. Bucureşti. Ed. De vechi editori. PURCELEAN. C. SESTRAŞ. Împăduriri. DUMITRESCU ELENA. Conifers for gardens.. CHIRIŢĂ. CHIRITA. TANKO. 2009. DRĂGHIA LUCIA. 1. Caiet II Silvicultură. DECEI I.. 15. Cercetări privind stabilirea corelaţiei dintre germinaţia seminţelor obţi-nute în laborator şi răsărirea în sol la pin silvestru şi molid. 17. Academic-Pres.. et al. Cercetări privind determinarea volumului conţinut în cioată şi în rădăcini la molid. CHIRITA. Ceres. R. Firefly books. 13. 33-34. 1000 pianti e fiori per il giardino. Timber Press Inc.. Manual of cultivated conifers. Milano. 9. IANB. 1975. BARBU I. STELIAN. CEIANU. DRANCA.. E. MARIA MAIERAN. Seria I. Universităţii Transilvania. Ceres Bucureşti. NESTEROV. 1984. Haga. În: Studii şi ceretări. LANCULESCU. DURAN.. 22. I. ABRUDAN I. Cornell University Press CORLĂŢEANU S. CUU T. PANAITESCU. NIŢESCU. STELIAN. Bucureşti. M.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca BIBLIOGRAFIE 1. 46-52. ARSENESCU. PAŞCOVICI.. 3.. A. 1973. Silvicultură. R. Tehnologii moderne de producere a materialului săditor dendrologic (I). 19... NIŢESCU. Ed. 2006. 1993. GRIGORE. ŞTEFĂNESCU. GRIGORE. EM. STELIAN. 1. Cluj Napoca. 1984. 1975. 1984. V. 36. Producerea materialului săditor dendrologic. B. BOOM. MIRELA CORDEA. R. USA. ŞT. SIMIONESCU. 1970. 45 . 16. Tehnică experimentală horticolă. C. Ed. În: Studii şi cercetări. 2. Ed. TR. 6. BREGA. DĂMĂCEANU C. Reader's Diges. 41-43. 2002. DEN OUDEN. PODEANU. 1972. 21. 11. Atelierul de multiplicat cursuri.. ARMĂŞESCU. BELDIE. Oregon.. În: Studii şi Cercetări. Un nou repelent pentru protejarea plantaţiilor de răşinoase împotriva pagubelor provocate de cervide. 2. Universităţii Transilvania Braşov. GEORGESCU. BELDEANU E. 8. P. V. În: Horticultura. Ecologie forestieră. Îndrumător de lucrări practice de pomicultură generală. Universitatea din Braşov. V. 7-15. 5. AL. CR. Iaşi. DUMITRESCU P. Molidul în literatura ştiinţifică românească (1890-1990). 1975. pg. K. 1976. London CEPOIU N. 38. DONIŢĂ N. 2007.. R.

Bucureşti. I. GEORGESCU C. vol. 1999. În: Horticultura. 27. Înmulţirea vegetativă a arborilor forestieri. arbustes. 26. 1994. HARRAR E.Seminţe forestiere. În: Studii şi cercetări. Cercetări privind rupturile de zăpadă din arboretele de molid din Munţii Maramureşului.. ILIESCU ANA-FELICIA. 1998. E.. Oregon. 34. FLORESCU GH. 1989. În: Bucovina forestieră. ENESCU V. 30. 1996. Bucureşti.. Coeficientul de zvelteţe şi stabilitatea individuală a arborilor de molid. Anul II. KRUSSMANN G. Împăduriri . 1964. Didactică şi Pedagogică Bucureşti. LLC..Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 25. Dendrometrie. S. 1998. J. 2. Consideraţiuni asupra culturii răşinoaselor în parcul dendrologic Dofteana. ENESCU V. 1994..Ceres. 2006. ANCA DUMITRESCU. EUN K. 1962. 2. Guide to southern trees. 2. I. Bucureşti. LEAHU I. Ed. În: Lumea satului 3 (ediţia electronică).. I. 57. 1989. 1935. Arboricultură ornamentală. A natural history of conifers. HELMAN A. Bucureşti. HESSAYON D. ILIESCU ANA-FELICIA. 2008. Christmas trees: growing and selling trees. 12. 1963. The Garden Diy Expert. 46 . Random House Group Ltd. GRUDNICKI MARGARETA.. 39. C. 1957. 43. Ed. FLANDUNG M. ZIEGENHAGEN. AcademicPres. Agrosilvică. In: Trees.. 1989. wreaths and greens. 1960. Bucureşti.. W. 49. Bucureşti. 27. FARJON A. 40. FLORESCU GH. 1. Didactică şi Pedagogică Bucureşti. 479-499.. Ed. New York 46. 249-280. Calendarul recoltării fructelor şi seminţelor de arbori şi arbuşti ornamentali. K.. HARRAR.. HOLONEC L. Timber Press. 7. In: Curtiss Botanical Magazine. În: Studii şi cercetări. GROBNIC GH. 52. Molidul candelabru. Ed. Metode de favorizare a germinaţiei seminţelor de arbori şi arbuşti ornamentali. Amenajarea pădurilor. MOLDOVAN. Cultura speciilor forestiere. La pépinière: Multiplication des arbres. J. 36. USA 27. În: Bucovina forestieră. Ceres. Transworld Publishers. J. 158-172. 2008. DUMITRIU-TĂTĂREANU.. Cluj-Napoca.. În: Anale. 48. G. 1. Reprografia Universităţii Transilvania din Braşov. Împăduriri . Timber Press. 29. 1978. pin. Portland. 7-11. ILIESCU ANA FELICIA. Ed.. 1981. HARLOW.. În: Studii şi cercetări. LEAHU I. ICHIM R.. Portland. conifères et arbres Fruitiers. În: Studii şi cercetări. Agrosilvică. 28-31. 28.. Cultura arborilor şi arbuştilor ornamentali. 12. 51. Fiziologia plantelor lemnoase. HARING P... Trees of the eastern and central United States and Canada. 26-27. 2009. 183-189. 1994. Dover publications. 37. Fossil woods from Janggi Group (Early Miocene) in Pohang Basin. Ed. Ceres. HEON. 31. 41. DUMITRIU-TĂTĂREANU. 35. Introduction to the conifers. Ed. Korea. 1994. T. ENESCU V. 1-111.. Ed. 117.. 3. În: Plant Researches.. 1970. 75-87. 1967. Ed. 54. Dover publications. Cercetări privind producerea puieţilor forestieri în paturi nutritive alcătuite din litieră. 42. B. GIURGIU V. Universităţii Suceava.. 38. HILL L. 1970. KYUNGSIK. 58. 44. În: Horticultura. A. 79-115. Reprografia Universităţii Transilvania din Braşov. Storey Publishing. 55. K. FARJON A. 50. 1993. Rezultatele unor experimentări în problema conservării seminţelor de molid. Molidul şi foloasele lui. Bucureşti. Ceres. 1-2. Ed. 1999 Împăduriri .. 2001. 53. Arbori şi arbuşti forestieri ornamentali cultivaţi în RPR. 33. Ed. 2002. 310-314. Conifers of the world. La maison rustique.seminţe forestiere. 47. XXIV. Reprografia Universităţii Transilvania Braşov. 1975. J. ILIESCU ANA-FELICIA. Oregon. USA 32. GRUDNICKI F. FLORESCU. VLASE. molid şi tei. Conservarea pădurilor. HARALAMB AT. LEANDRU LIA. 56.Pepiniere forestiere. M. ECKENWALDER. 2004. Ed. Împăduriri. Ameliorarea principalelor specii forestiere.. G. Ceres. New York 45. 109-127. issue 3. GH. 2004. Agro-silvică.. Cercetări privind stimularea germinaţiei seminţelor şi a creşterii puieţilor cu ajutorul naftenatului de sodiu la stejar. M-13 DNA fingerprinting can be used in studies on phenotypic reversions of forest trees mutants. COSTEA.. 2007.

82. 62.. Hermes House. În: Bul. 2000.T. 46. Argentea behavior in our country. 73. 75. 64. Ediţia a II-a. ZAHARIA. Ed. Bul.. CEUCA. Gardening All Year Round. Ed. via şi livada. Ceres. Ed. GHIDRA. 61. PALADE L. Ceres. NEGULESCU E. L. 87. Cercetări privind ideotipurile de molid cu coroana îngustă. MAZĂRE G.. IX. MAZĂRE G. Tehnica culturilor silvice . Bucureşti. 402-406. S. P. 62. London 65. Producerea materialului săditor dendrologic pentru parcuri şi grădini. 79. 157. MAZĂRE G. A. Growing Conifers. Ed. În: Bul. 69. 1959. Botanică forestieră. HOLONEC. Teză de doctorat. 67. JIDARU. Researches conducted in order to obtain Picea pungens var. M. ASAS. TIMOFTE. Researches regarding the Picea pungens Argentea variety propagation. Brooklyn Botanic Garden.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 59. MCHOY. Iaşi. 1999. 277-281. D.. 1971.. USAMV a Banatului Timişoara. M. 379-384. 2002. LUCACIU. USAMV Cluj-Napoca. Agrosilvică.. Rolul spaţiilor verzi în îmbunătăţirea microclimatului din centrele populate.. USAMV Cluj-Napoca. DUŢU. C.. ŞT. În: Cer-cetări ştiinţifice. MAZĂRE G. 72.. În: Analele ICAS.. EDP. GABRIELA ROMAN. MOHAN GH. 1969. 2003. ADELINA DUMITRAŞ.. Researches concerning narrow-crowned spruce ideotype Picea abies f. V. Bucureşti. Bucureşti. PÂRNUŢĂ GH. Agro-silvică. PÂRVU.. În: Bul. 77. Ed. SKAWINSKY. Bucureşti. În: Bul. Dendrologie. 2000. I. Ed. În: Bul. LUBAN E. 5. 78. 74. Pentru Viaţă. Ed.. 171-172. Stadiul cercetărilor privind sortimentul şi cultura speciilor din genul Picea. 2006. MMI Rebo International. 2005. 85.. Bucureşti. 1965. 60. Ed.. 1973. 2008. Ceres. 76. Ed. Argentea by grafting. 1972. Biometrical studies concerning the Picea pungens var. SUSAN BERRY.. 2006. MAZĂRE G. Cluj-Napoca. Arbori şi arbuşti. 84. Bucureşti. KEPA. Cercetări parţiale privind posibilităţile de înmulţire la speciile de Picea.. Gardening success. Producerea. 2008.. GH. PÂRNUŢĂ GH. V. 71. 1980. 2001. WAGNER.. 1997. M. A. 1995.. Doborâturile produse de vânt în anii 1964-1966 în pădurile din România. E. PARNIA P. The Picea pungens Argentea variety behavior at graft side multiplication. Bucureşti 47 . Arbori şi arbuşti ornamentali. Cercetări parţiale privind posibilităţile de înmulţire la speciile de Picea. MORARIU I. 83.. NIEWIADOMSKA. Referat bibliografic. Referat II. LUBAN E. ZAHARIA. ORLAIE N. NEGRUŢIU FILOFTEIA. În: Grădina. Universul plantelor. În: Rev. Spaţii verzi. Ediţia a III-a. 2009. Bucureşti. USAMV Cluj-Napoca. MATEESCU R. Bucureşti. MIULESCU I. BRADLEY. 8. 68. USAMV Cluj-Napoca. 65. 2005. Fiziologia plantelor lemnoase.. 2006. Pendula in Romania. 528. MLADIN. 64...seminţe şi butaşi. Botanica generală şi sistematică. Bucureşti. In: Photosynthetica 38. 88. 2005. ADELINA DUMITRAŞ. Premise pentru creşterea calităţii. 70. Vasile Goldiş. 65. LUCICA IRIMIE. MAZĂRE G. MAZĂRE G. MAZĂRE G. păstrarea şi valorificarea materialului săditor pomicol şi dendrologic. 3. AL. Ceres. 81. 86. NOORDHUIS K. 1996. MARCU GH. Osama. MARIANA DEJEU. P. 2008. 80. PARASCAN D. Înmulţirea coniferelor pe cale vegetativă. densităţii şi rezistenţei la rupturi de zăpadă a arboretelor din România. MISZALSKI Z. 2005.. E. T. 66. PARASCAN D. A. New York USA 63. EUGENIA HĂRŞAN. 2007. D..A. USAMV Cluj-Napoca. DANCIU. 1970. Ed. 48-50. 1992. Referat III. Evaluated the superoxide dismutase activity and chlorophyll fluorescence in Picea abies leaves growing at different altitudes. 1. 109-122. ZAHARIA. D. Horticultură şi Viticultură. I. 528. MARINELLI JANET et al. USAMV Cluj-Napoca. 66. MAZĂRE G. SĂVULESCU.. Bucureşti. USAMV Cluj-Napoca. ASAS.. 52-55. MIHAELA MORARIU. BAKOŞ. V. Researches concerning the growth and development of Picea pungens species in Romania. ADELINA DUMITRAŞ. ZAHARIA . II..S. Ed. Ceres. Tehnologii moderne în horticultură. The obtaining of Picea cultivars by cuttings. USAMV Cluj-Napoca. Ed..

108. Die Fichte (Band II). pe cale vegetativă. ST. SCHMIDT-VOGT H. Pentru Viaţă. CHRISTOPHE. PURCELEAN ST. 1-12. New York 93. 1986. BROENNIMANN. O. PETRIDES... În: Studii şi cercetări. 1998. 98. 32-37. Cercetări privind proporţia crăcilor la răşinoase (molid şi brad). Rodale Press. VAN DER KNAAP. 1956. PHILLIPS SUE. SORINA FARCAŞ.. R. STĂNESCU V. 117. POSEDARU ALINA. Horticultură şi Viticultură.. În: Ecology Letters. Seria I. Courbevoie. PETICILĂ. FLORESCU. Houghton Mifflin Company. Flora forestieră lemnoasă a României. New York 91. ŞOFLETEA. PETRIDES. comparativ cu producerea lor fără adăpost în pepiniere. Bucureşti. VELICICA DAVIDESCU. Cercetări ştiinţifice USAMVB Timişoara. Late Glacial and Holocene vegetation history in the southern part of Transylvania (Romania): pollen analysis of two sequences from Avrig. GUISANT. Agrosilvică de stat. SCHMIDT-VOGT H. Teză doctorat. 104. SMITH MIRANDA. Ed. ŞOMANDRA. A. Ed. Ed. Hamburg und Berlin. DE BEAULIEU.. Eastern trees. 19. STĂNESCU V. Ed. PEARMAN P. 111. OANA POPESCU. MONICA DUMITRAŞCU.. N. 48 . V. Cum şi când se înmulţesc coniferele ornamentale. 1998. BÎNDU. TEODORA ANCA. PREDA M. 90. 1. Studiul privind efectul rezinajului asupra creşterilor la molid şi pin. P. În: Rev. 2007. Die Fichte (Band I). Ed. 112. 115. DECEI. Silvicultura cu bazele geneticii forestiere. 9. VIORICA CHITU. Ed. Bucureşti 99. Ed. 277-293. Ed. 96. 97. TANTĂU I. Ceres. Ediţia I-a. 1997. Ed. 1979. Bucureşti. Ceres. În: Journal of quaternary science. A. Bucureşti. Agroprint. 2001. Braşov. 106. În: Analele ICAS. G. C.. France 94. Atlas florae Romania. SONEA V. COCALCU. Ed. 49-61. Spaţiile verzi . 1958. Cultura speciilor lemnoase ornamentale.. 2006. MAURICE REILLE. Dendrologie. STĂNESCU V. 103. Hamburg und Berlin. RĂDULESCU SABINA. ANA FELICIA ILIESCU. A. Vergiliu. Bucureşti. Ceres. ANATOLIE. Trees and shrubs. ENGLER. RUBŢOV ŞT. SANDA V. I.. New York 92. 1961.. VITTOZ. Arhitectura peisageră. Éditions Soline. 2000. EDP Bucureşti. L.mijloc de înlăturare a poluării atmosferei. Agrosilvică. 116. 1973. Arboricultură ornamentală şi Arhitectură peisa-geră. T. 81-108. Timişoara. 1997. 77-82. Ed. ŞOFLETEA N. L. 109. Cercetări privind înmulţirea unor varietăţi ornamentale de Abies şi Picea. Picea şi Chamaecyparis. 2001... D. 2000. POSEDARU ALINA. 21. RUBŢOV ŞT. G.. L. Studii şi cercetări. 1958. Houghton Mifflin Company. Ceres. 110. 107. 92-100.10-32. W. N. M. RUBŢOV ŞT. ROXANA MADJAR. Verlag Paul Parey. G. N. PALADE. Dendrologie.. POSEDARU ALINA. F. Encyclopédie pratique du jardinage. 1998. 100.. Pentru Viaţă. S. 102. A. 1968. Houghton Mifflin Company. 1969.. STĂNESCU M. ŞOFLETEA. În: Horticultura. Agrosilvică de stat. ŞOFLETEA N. I. CARABELA. 16. STĂNICĂ FL.. LE LAY.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 89. PREDA M.. STANCIU. PETRIDES. Braşov. 114. EDP. A. 2005. 2002. Cultura speciilor lemnoase în pepiniere Ediţia a II-a. 101. II. 1977. 2003.. 113.. ZIMMERMANN. G. N. Bucureşti. Bucureşti. Dendrologie.Vol. The pant propagator’s bible. 95. JANET WEHR. Western trees. Prediction of plant species distribution across six millennia. PETRESCU.. Cultura speciilor lemnoase în pepiniere (forestiere şi decorative). 105. 1979. OLIVIA PETRIDES. 2008. Studii şi cercetări cu privire la metodele eficiente de înmulţire a varietăţilor ornamentale ale genurilor Abies. Cercetări privind producerea puieţilor de pin silvestru şi molid pe paturi nutritive sub adăpost de folii sinetice. 2. PALADE. Bucureşti. 11. 10. XXVIII. Ceres Bucureşti. 26.. Contribuţii privind productivitatea pepinierelor de molid şi pin. Ed. J. 1971.Vol. Verlag Paul Parey. I. În: Studii şi cercetări Silvicultură. 19-24. GRĂMADĂ. Bucureşti. L. 1998. Înmulţirea plantelor horticole lemnoase. 1973.

2008. 119. VLAD I. 1982. 371-373.com /releases/2008/04 136.S. 1987. 125. 2008. LUCIA VOINESCU. 124. Cluj-Napoca. 2003. VLASE IL. 128. 5. Tandem Verlag GmbH. Risoprint. Cercetări de laborator cu privire la scurtarea perioadei germinative la seminţele de Picea excelsa cu ajutorul acidului azotic.sciencedaily. 120.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 118. 1988. 122.. Norme tehnice unificate în silvicultură 131. V. În: Analele ICAS. ZAHARIA. 1977. Turda. 2003. Christmas trees for pleasure and profit. Înrădăcinarea butaşilor de Chamaecyparis şi Juniperus sub influenţa substanţelor stimulatoare. WRAY D.terapii-naturiste. Random House Australia. Ed.. 7.us 137. VARGA D. WINES J. x x x. 134.. pin şi larice asupra germinaţiei. LUCIA VOINESCU. În: Studii şi cercetări. 126. 1966. Puterea de germinaţie a seminţelor de molid în cazul păstrării obişnuite pe o perioadă de 3-4 ani. x x x. Amenajamentul O. Grupul editorial Rao.. 130. Păstrarea seminţelor de molid. R. 7-22. În: Horticultura. M. Ceres. ADELINA DUMITRAŞ.org 49 . www. Ed. Benedikt Taschen Verlag GmbH. Coordonator Isabelle Bourdial. 2006.. OPRIŢA. Flora. Green arhitecture. 1974. Botanica. 2003. WAGNER ŞT. Weidenfeld & Nicolson Wellington House. ZAHARIA D. LUCIA VOINESCU. 89-108. Global book publishing. timp de 5 ani.ces. VERONICA CIOLAN. x x x. În: Studii şi cercetări. www. Flora şi fauna. 2009. Cluj. Arboricultură ornamentală. www. x x x. lumea ştiinţei. The Gardner’s Bible. Murdoch Books Pty Limited 135. cu umiditate redusă şi constantă.com 139. x x x. VLASE IL. 133. 2..forestry. 31. Bucureşti. www.. 127. 121.ncsu. ADELINA DUMITRAŞ. În: Studii şi cercetări..christmastreelocations. în depozite neclimatizate. A. DAMIAN. 97-100. 132. Ed. Bucureşti. x x x. L. www. www. 1984. I. I. Influenţa duratei şi modului de păstrare a seminţelor de molid. Specii lemnoase ornamentale.com 138.fs.. x x x. 38. 2004. Ed. Ceres. 1956. Todesco.edu 140.. PETRESCU. Rutgers University Press. (ediţie electronică).christmastree. 129.. Cultura molidului în România.fed. ediţia electronică http://www. Enciclopedia del giardinaggio. ZAHARIA D. 20-22. VLASE IL.about. 2000. Conservarea seminţelor forestiere.com 141.na. VLASE IL. 123. Science Daily.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful