Georgel Constantin MAZĂRE

Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE HORTICULTURĂ Calea Mănăştur Nr. 3-5, 400372 Cluj-Napoca Telefon: + 40 264 596384 Fax: + 40 264 593792

Către,

Vă invităm să participaţi la susţinerea publică a tezei de doctorat intitulată: „Cercetări privind îmbunătăţirea tehnologiilor de producere a materialului săditor la speciile genului Picea şi diversificarea valorificării acestuia”, a d-lui ing. Georgel Constantin MAZĂRE, în vederea obţinerii titlului ştiinţific de „Doctor în Horticultură”. Susţinerea va avea loc în ziua de 23 iulie 2010 ora 1000, Amfiteatrul A1 Vă rugăm să comunicaţi aprecierile dumneavoastră în timp util, pe adresa Şcolii Doctorale USAMV Cluj-Napoca sau pe adresa de email george_mazare@yahoo.com

Conducător ştiinţific Prof. dr. Dumitru ZAHARIA

Ing. Georgel Constantin MAZĂRE

1

Georgel Constantin MAZĂRE

Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

Ing. Georgel Constantin MAZĂRE

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT CERCETĂRI PRIVIND ÎMBUNĂTĂŢIREA TEHNOLOGIILOR DE PRODUCERE A MATERIALULUI SĂDITOR LA SPECIILE GENULUI PICEA ŞI DIVERSIFICAREA VALORIFICĂRII ACESTUIA

Conducător ştiinţific, Prof. univ. dr. Dumitru ZAHARIA

CLUJ-NAPOCA 2010

2

Georgel Constantin MAZĂRE

Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca

UNIVERSITY OF AGRICULTURAL SCIENCES AND VETERINARY MEDICINE CLUJ NAPOCA HORTICULTURE FACULTY

Eng. Georgel Constantin MAZĂRE

SUMMARY OF PhD THESIS RESEARCHES CONCERNING IMPROVEMENT THE PLANTING MATERIAL PRODUCTION TECHNOLOGY FOR PICEA SPECIES AND DIVERSIFICATION OF ITS USES

Scientifically Coordinator, Prof. PhD Dumitru ZAHARIA

CLUJ-NAPOCA 2010
3

Georgel Constantin MAZĂRE

Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca

Comisia de doctorat a fost aprobată în următoarea componenţă:

Preşedinte:

Prof. dr. Radu SESTRAŞ - decan Facultatea de Horticultură, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, Cluj-Napoca Prof. dr. Dumitru ZAHARIA - conducător ştiinţific, Facultatea de Horticultură, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, Cluj-Napoca Prof. dr. Maria CANTOR - Facultatea de Horticultură, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, Cluj-Napoca Prof. dr. Vasile Ioan ABRUDAN - decan Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere, Universitatea Transilvania Braşov Prof. dr. Dagmar VIŞOIU - prodecan Facultatea de Horticultură şi Silvicultură, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului Timişoara

Membrii:

4

....3.4............ 1............….1............................... Importanţa speciilor genului Picea.3.... 3....1............................... Cap.......... Rolul factorilor de mediu şi de cultură în creşterea şi dezvoltarea speciilor de Picea.......................1................................................ 1...... 1...... Acţiunea factorilor asupra dezvoltării plantelor…….4......... răspândirea naturală şi situaţia actuală a genului. 1................…….2.........2................... Importanţa molidului ca pom de Crăciun............................................3.……....2......... 3....1....... Vătămări cauzate de factori abiotici…………………………..... Cap............5.............2................ Factorii biotici………………………..3. Factorii dăunători şi combaterea lor …………….. Sistematica genului…………………….................3...............3. Metoda de lucru…………………………………………………....................3... 1.. 1..............2................. 1........ 1..................... Evoluţia genului Picea. Cap..... 1.. Importanţa ecologică....2.......................... 3. Organizarea şi amplasarea experienţelor..1...........2..............2.....2............5.. 3............. 1.... 1.3... origine……………………......1.......................... Răspândirea naturală şi situaţia actuală a genului în ecosistemul forestier.... Caracteristici generale ale genului Picea…….......... Concluzii asupra studiului pedoclimatic...... 1............................ Obţinerea materialului săditor prin altoire....1.....................1..... scopul şi obiectivele cercetărilor….............2......... Organizarea şi amplasarea experienţelor de altoire............ Materialul biologic..4...............3...4.................. 9 11 11 11 12 15 15 17 21 21 23 23 24 29 30 30 31 36 39 39 53 59 70 70 72 73 74 77 77 80 94 96 96 102 120 120 123 5 ..4...........................................................4.2..................... 1......... Obţinerea materialului săditor din butaşi…………………….2... 1...... 1.... Importanţa economică............... Stadiul actual al cercetărilor privind situaţia speciilor genului Picea şi posibilităţile de multiplicare a acestora...........................1.......………………………… 1...3....... 2... Evoluţia...........5. Organizarea şi amplasarea experienţelor de butăşire... 2..2.............3....... metoda de lucru şi organizarea experienţelor....1.......... 1...........5.............3.................... 2.... Situaţia cercetărilor privind înmulţirea speciilor genului Picea............ 1......... 1......................... Factorii antropici………………….. Obţinerea materialului săditor din sămânţă…………………… 1..3. 2.......... Scopul cercetărilor şi obiectivele urmărite.............3............... Răspândirea speciilor genului Picea în ecosistemul ornamental.....2.......1......... Cadrul natural..... Importanţa peisagistică.1............................................... 1.............................1........ 1................... Caractere morfologice generale ale genului……….... 3.........1............ Istoric.... 1..Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca CUPRINS INTRODUCERE.3....…………………………… 1...…………….. 3........................ Locul desfăşurării experienţelor. Vătămări cauzate de factori biotici………………………....... 1........ Materialul biologic utilizat......5.................... Factorii abiotici………………….1............4..1...... 1.1........

.. Influenţa stadiului de pornire în vegetaţie a portaltoiului şi a materialului folosit la altoire asupra numărului de altoi prinşi la altoirea în despicătură.........3.... 4....... Eficienţa economică a lucrărilor de altoire..........................................2..................... Influenţa gradului de pornire în vegetaţie a portaltoiului şi a nivelului de altoire asupra numărului de altoi prinşi la altoirea laterală în placaj..............................2......... argentea la înmulţirea prin altoire....... Eficienţa economică privind influenţa realtoirii asupra numărului de altoi prinşi.....3.. 5................7...................... 4.............. ANEXE.... Influenţa lungimii altoiului şi a diametrului portaltoiului în punctul de altoire asupra numărului de altoi prinşi la altoirea laterală în placaj............ Cap.......... Rezultate obţinute în experienţele de înmulţire şi interpretarea acestora..................................... Diversificarea posibilităţilor de valorificare a materialului săditor la speciile genului Picea...............2..... Comportarea speciei Picea pungens var................................ REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT……………………………………................. 4................. Comportarea speciilor Picea glauca ‘Conica’ şi Picea abies ‘Nidiformis’ la înmulţirea prin butaşi....... SUMMARY…………………………........................2............. 4.1....................................................... 4............................. Influenţa biostimulatorilor de înrădăcinare asupra rizogenezei......1.............. 139 139 140 151 159 159 166 170 174 180 186 186 188 188 189 190 190 190 Cap................1........2............2. INDICE ALFABETIC AL AUTORILOR………......... Influenţa materialului folosit pentru izolarea punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi la altoirea laterală în placaj........... 4...................... Influenţa stadiului de pornire în vegetaţie a altoiului şi a materialului folosit la altoire asupra numărului de altoi prinşi la altoirea în despicătură................ 6..........................Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Cap..... 4......................... 5.......1...1. 4.......………………………………….......2........................ Influenţa realtoirii asupra numărului de altoi prinşi la altoirea laterală în placaj ......................2........ Posibilităţi noi de valorificare........... Eficienţa economică privind influenţa gradului de pornire în vegetaţie a partenerilor de altoire şi a momentului îndepărtării portaltoiului deasupra punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi....................2............ Valorificarea actuală............ Influenţa modului de fasonare a butaşului şi a substratului de înrădăcinare asupra rizogenezei................ 4............... 4..4...........................................2..............1..5..................................1.............. 4............ Influenţa gradului de pornire în vegetaţie a partenerilor de altoire şi a şi a momentului îndepărtării portaltoiului deasupra punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi la altoirea laterală în placaj.....................................…………………………….......................2................3.... Concluzii şi recomandări cu privire la înmulţirea speciilor genului Picea şi valorificarea materialului săditor……………………………................ 4.............. 4........................................6............................ 5..................2... 4.................................... 211 BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………......................………… 6 218 224 226 229 235 ................... 4..............3.............................................................

. Current state of knowledge concerning Picea genus species.....3..........3......................2. 1........ The role of environmental and cultural factors in the growth and development of Picea species.... 2............................... 11 11 11 12 15 15 17 21 21 23 23 24 29 30 30 31 36 39 39 53 59 70 70 72 73 74 77 77 80 94 Chapter...2........3............ Natural conditions............ situation and theyr possibility of multiplying.……………….........Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca CONTENTS INTRODUCTION..3.. 1....... 3............4.. Anthropogenic factors……………....... 1............. Systematic.. 1............................ Ecologycal importance................. Biological material............3.....3... 1.5........................ Morphological characters of genus …………... Economic importance.............1..2....................................1...........3............. Obtaining seedlings by grafting.......4...2..........1........... 1.1...........5.............. 1...1..... Obtaining seedlings from cuttings………………….....…………..3.. 2.............…………………….......... Damage caused by biotic factors ………………………… 1....... working method and experiences organization......... natural spread and current situation of genus… 1................ goals and objectives of researches…………….............................1...............4.....2.....1.……........ 1................. 9 Chapter................ 1..... 2....... The actual situation of research concerning the Picea genus multiplication…………………………………………………………..4.... 1........2........…………………………………………… 1...........…..………..........................3....... 2. 1....... 1........1.......................... 1..2................3................... 1......... 1......1... The importance of Picea genus species............4...............5..1.…………………………...4.......2......................... 1........ Biological materials.........3...3....... Conclusions of the pedoclimatic study...... 1.......... History........……..... 96 3................5.4............. Factors influence on plant development……. 1......................................... Evolution of Picea genus.... The spread of Picea genus species in landscape ecosystem.......... origin..2...................................................1....1..... 1................... 1...... Chapter.........5.2...... Working method..........1. 1........ Natural spread and actual situation of genus in forest ecosystem....... Goals and objectives of researches.... Damaging factors and their control ……………......1.... 96 3........2. Evolution....... General aspects of Picea genus……............. Experimenal field............ 1......... Landscape importance...... Biotic factors…………………......1................... Damage caused by a biotic factors …………………............... 1.............. Using spruce as a Christmas tree..2................... Abiotic factors…………......………...........1..2... 102 7 ........ Obtaining seedlings from seed..

..... 4.2. Economical efficiency of graftings.................1............2..................... 190 5.. The results obtained in multiplication experiences ans their interpretation……………………………………………………….......1. 139 139 140 151 159 159 166 170 174 180 186 186 188 188 189 Chapter... 4.....3.................... Current uses…………..6......……………………………...... 4.7.............................1..1......... The Picea glauca ‘Conica’ and Picea abies ‘Nidiformis’ species behavior at cuttings multiplication..2.. 4...... 226 ROMANIAN SUMMARY………………………...2............…………………………………................... The influence of cutting type and rooting substrate on rooting process……………………………………………………….......... 6................. 4..........3.... 4..2....................... 4....... 5. 4.........3.................……………………. The Picea pungens var........... The influence of grafting level on side grafting’s success....................... The influence of re-grafting on side grafting’s success...3... 190 Chapter....... 4....3....... 4...... 120 3............ Experiences organization and location………………………......................…………........ 4........... argentea behavior at grafting multiplication............ The influence of rooting promoters on rooting process..................2........Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 3..............2.............. Economical efficiency concerning the influence of regrafting process on number of living grafts........3......... The influence graft’s vegetative stage and grafting material on split grafting’s success......................................... The influence of material used for isolating the grafting point on side grafting’s success........1. 4... 4.. Economical efficiency concerning the influence of grafting partners’ vegetative stage and stock’s cut above the grafting point on number of living grafos………………........ 190 5.....1. 229 ENGLISH SUMMARY……………….. 4.........1.2............5........ The Picea species’ planting material uses diversification…….1.....2..4... 235 8 .................2.......….... The influence of scion’s length and scion’s diameter at grafting point on side grafting’s success..... Cuttings experiences organization and placement..3...............................2................. 218 ANNEX.. 211 BIBLIOGRAPHY……………………………..............2...... 224 ALPHABETICAL INDEX OF AUTHORS... 120 3.................. 4...... The influence of grafting partners’ vegetative stage and the time of stock’s cut above the grafting point on side grafting’s success.. Grafting experiences organization and placement....... Conclusions and recommendations concerning the Picea genus propagation and seedlings’ valorification…………………………........... 123 Chapter..... The influence stock’s vegetative stage and grafting material on split grafting’s success......2......................... Proposals for use on the future.

Nici măcar imaginile nu pot reuşi să exprime senzaţia pe care o ai în momentul în care te afli într-o grădină plină de conifere. Prin rezultatele care se vor obţine în urma experienţelor se speră lămurirea unor aspecte cu privire la obţi-nerea materialului săditor pe cale vegetativă. Rezultatele preliminare. pepiniera Voivodeni . Pentru efectuarea experienţelor. efectul lor fiind foarte greu de substituit cu ajutorul altor plante. argentea a speciei Picea pungens. 24 grafice şi 6 planşe foto. îndeosebi la genul de conifere care face obiectul lucrării de faţă.este o întrebare pe care poate mulţi au avut-o. genul Picea. În vederea atingerii obiectivelor propuse în această lucrare.Bistriţa Năsăud etc. Experienţele au fost amplasate pe parcursul a trei ani.. pe atât de multe probleme prezintă pe partea de înmulţire. au fost organizate experienţe de butăşire pe două cultivaruri ale genului mai sus menţionat.Suceava. 77 figuri. din cadrul Ocolului Silvic Turda. 9 .Mureş.Cluj. în două locaţii: serele disciplinelor de Arboricultură şi Floricultură din cadrul USAMV şi pepiniera Mihai Viteazu. au fost concretizate în 6 lucrări ştiinţifice prezentate şi publicate în cadrul unor simpozioane naţionale şi internaţionale. între 2006 şi 2008. pepiniera Lunca Ilvei .. Pentru elaborarea lucrării a fost necesară consultarea unui număr de 141 titluri bibliografice. Pe cât sunt de minunate însă.. aşa cum mulţi au numit-o. Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’ şi experienţe de altoire pe var. Chiar dacă au existat de-a lungul timpului observaţii şi cercetări referitoare la înmulţirea coniferelor..Cluj.”magia coniferelor”. în primul an de doctorat am efectuat vizite de studiu la o serie de pepiniere din ţară unde se produc specii ornamentale de molid. Coniferele reprezintă ingredientul esenţial al unei grădini. pepiniera Gura Humorului . pepiniera Bonţida . printre care aş aminti: pepiniera Mihai Viteazu . obţinute pe parcursul anilor de cercetare.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca INTRODUCERE De ce să folosim conifere în amenajarea unui spaţiu verde?. Aceasta este. În multe cărţi de specialitate s-a încercat să se răspundă la această întrebare. consider că există multe aspecte care ar trebui lămurite. conţine un număr de 239 pagini unde se regăsesc 87 tabele. prin butăşire şi altoire. dar puţine sunt cele care au reuşit acest lucru prin intermediul cuvintelor. Prezenta lucrare “Cercetări privind îmbunătăţirea tehnologiilor de producere a materialului săditor la speciile genului Picea şi diversificarea valorificării acestuia” se doreşte a fi o modestă contribuţie la dezvoltarea cercetărilor cu privire la obţinerea materialului săditor la răşinoase în general şi la speciile genului Picea în special. Lucrarea de faţă este structurată pe 6 capitole.

1. în Manciuria. Evoluţia. odată cu alte 23 de fosile de Gimnosperme.. 2004) se descrie o specie relictă. cu frunzele turtite şi cu dungi de stomate pe dos (SCHMIDT-VOGT.1. la fel cum afirma şi WILLKOMM în 1887. vârful de obicei ascuţit. endemism de pe valea Drinei. 1.2. considerată relict terţiar (ŞOFLETEA. în şisturi din Jurasicul Mediu (VOGELLEHNER. 1977).Genul Picea. cu frunzele aciculare. 1968. Cel mai vechi tip de arbore de molid cu lemn asemănător este Protopiceoxylon yabei.Familia Pinaceae (Abietinae. 2001). origine Genul Picea este un gen de arbori cu origine foarte veche. • Omorica. şi anume: • Eupicea. genul Picea se împarte în două secţii. găsit în Asia de Est.1. 1. răspândirea naturală şi situaţia actuală a genului 1. din Devonian (LAROUSSE. cu privire atât la încadrarea genului în unităţile de rang superior cât şi la modul de diviziune al acestuia. 2003). Sistematica genului Picea Referitor la sistematica acestui gen.1. rombice în secţiune transversală.Clasa Coniferopsida . Abietinaceae) .Ordinul Coniferales . descoperită în Coreea.1 Istoric. Tot după acelaşi autor.1. Într-un articol publicat în 2004 (EUN KYOUNG JEONG et al. în decursul timpului au fost multe discuţii şi implicit mai multe clasificări.3.3. În anul 2000. CARACTERISTICI GENERALE ALE GENULUI PICEA 1. citat de SCHMIDT-VOGT.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca C a p i t o l u l 1 STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND SITUAŢIA SPECIILOR GENULUI PICEA ŞI POSIBILITĂŢILE DE MULTIPLICARE A ACESTORA 1. 10 . ŞOFLETEA (2000) prezenta următoarea sistematică a genului: . Picea paleomaximowiczii. O specie care îi atestă vechimea este Picea omorica. din terţiar.Subîncrengătura Gymnospermae .1. 1977). Evoluţia genului Picea Primele fosile de gimnosperme datează de aproximativ 400 milioane de ani.

11 . Ramificarea este de tip monopodial.perioada pliocenă sau chiar miocenă. În terţiar acestea regresează în defavoarea Angiospermelor. 1998).Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Conform cercetătorului EMIL POP (1954) citat de ENESCU (1975). 1977). speciile pot fi întâlnite din Alaska. în grădini dendrologice sau botanice sunt: Picea pungens (formele argentea.3. Ramurile sunt dispuse etajat în verticile regulate care apar de la o anumită înălţime. în Munţii Himalaya (27˚10' latitudine N) (SCHMIDT-VOGT. Longitudinal. Picea orientalis. Printre centrele sale de refugii glaciare figurează.1.4. cea mai nordică specie este reprezentată tot de Picea abies. 155º longitudine E (Picea abies). între care şi specii din genul Picea. de unde ulterior. ale continentului european. Picea omorica. formaţi pe lujerii din anul precedent. Răspândirea speciilor genului Picea în ecosistemul ornamental Cele mai răspândite specii exotice întâlnite în spaţiile verzi. Ca număr de specii cea mai mare răspândire o are în China. Picea obovata şi Picea koraiensis ar rezulta că acesta a ajuns la noi din Orientul Îndepărtat trecând peste Siberia şi Munţii Ural. se pare că acesta datează probabil din terţiar . adică de mai multe milioane de ani (STĂNESCU şi ŞOFLETEA. purtând pe faţa internă două ovule. 1962). glauca). Rădăcina. şi Carpaţii româneşti. lipsite de învelişuri florale.3. Judecând după diferenţele morfo-anatomice reduse dintre Picea abies. locul lor fiind luat de către cele cu frunze caduce.1. Sistemul de înrădăcinare la molid este trasant (superficial). 160˚ longitudine V (Picea glauca) până în Rusia. caracteristică răşinoaselor. coniferele. o dată cu răcirea climatului. În Cuaternar sub acţiunea glaciaţiunilor succesive coniferele continuă să se găsească în plin regres. Amenţii masculi sunt ovoizi. realizată prin creşterea nedefinită a axului principal şi formarea unor ramuri din mugurii axilari. calde. dar în general avem de a face cu arbori. Europa şi Asia. pentru ca spre sfârşitul acestei perioade. Florile femele sunt terminale. Referitor la molidul european.3.2. sub influenţa glaciaţiunilor cuaternare molidul a trecut prin diverse transformări. cu ramificaţii principale ce au aproximativ aceleaşi dimensiuni şi se dispun la suprafaţa solului. cunosc o deplină dezvoltare în cretacic (era secundară). viridis. Picea engelmanni. în orice caz. care înaintează în nordul Rusiei până la 72º25' iar în sudul arealului recordul este deţinut de către Picea spinulosa. constituite dintr-un solz fertil sau carpelă. Pe faţa exterioară se află o a doua bractee sau solzul apărător. 1998). 1. 1. Picea sitchensis. în perioadele postglaciare cu climă mai blândă. În Pleistocen. speciile sempervirescente să dispară sau să se izoleze spre părţile sudice. Florile sunt unisexuate. unde pot fi întâlnite 18 specii (HARRAR.1. în America de Nord. erecte. Latitudinal. Tulpina. 1. a migrat către nord-vest şi nord (STĂNESCU şi ŞOFLETEA. Caractere morfologice generale ale genului Picea Genul Picea include specii de răşinoase cu port piramidal sau conic. amentiforme şi nude. Răspândirea naturală şi situaţia actuală a genului în ecosistemul forestier Genul Picea cuprinde specii larg răspândite în jumătatea de nord a Terrei. Unele cultivare pot avea formă arbustivă. Picea glauca.

ŞOFLETEA. PARASCAN. care poate antrena până la o treime din arbori. ŞOFLETEA. 1. 1977. 1973. tot la fel şi microrelieful. Frunzele sunt aciculare. fiecare în parte. Ele au bractee mult mai scurte ce nu apar dintre carpelele pieloase. (MORARIU.2. mai potrivită fiind poate încadrarea arealistică la ţinuturile boreal-nordice-campestre şi colinare-sudice-montane (ŞOFLETEA. ci corelat. câmpiile) determină o distribuţie naturală a acestui gen. pe care stau frunzele (STĂNESCU. 1958). cu vârful de obicei ascuţit. 2005). Din punct de vedere al cerinţelor faţă de gradul de fertilitate al solului. urcând spre subalpin şi chiar alpin pe măsură ce acesta avansează spre sud.2. 1998). natural sau creat de om în cadrul spaţiilor verzi. relativ mici şi se desprins uşor. Frunza..2. Factorii biotici Relaţiile intraspecifice. 2000). răspândirea sa fiind condiţionată de factorul termic. Conurile femele tinere sunt roşii purpurii şi erecte. rombice în secţiune transversală la speciile din secţia Eupicea sau turtite ca la brazi şi cu două dungi de stomate pe dos la secţia Omorika. formate din numeroase stamine şi seamănă cu nişte amenţi.1. Lujerii sunt prevăzuţi cu numeroşi umeraşi proeminenţi. Factorii edafici. 2000. Drept exemplu de relaţie favorizantă putem menţiona concreşterea rădăcinilor în plantaţiile dese de molid. ROLUL FACTORILOR DE MEDIU ŞI DE CULTURĂ ÎN CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA SPECIILOR DE PICEA 1. Factorii abiotici Factorii climatici. decurenţi şi inseraţi în spirală. În linii mari genul Picea cuprinde arbori ce pot fi întâlniţi în regiunile reci şi temperate din emisfera nordică (BENT et al. SCHMIDT-VOGT. Astfel se explică de ce molidul este specie de câmpie în ţinuturile nordice. Stânjenirea dintre indivizii unei populaţii se manifestă pe cale biochimică prin autotoxine 12 . determină anumite schimbări pedoclimatice. 2003). mai târziu sunt brune. 2001). BELDEANU. mergând până la limita arctică şi altitudinală a pădurilor. În cultura plantelor lemnoase trebuie să se ţină cont şi de efectul factorilor de relief (altitudine.3. PETRIDES. 1999. molidul aparţine arealului boreal-nordic-montan.2. Factorii orografici.. molidul face parte din grupa speciilor cu cerinţe mici (ZAHARIA şi DUMITRAŞ. la maturitate pendente şi cu solzii lignificaţi. După cădere acele lasă o cicatrice circulară. configuraţia terenului etc. S-ar putea astfel face o corecţie formulei lui MENSEL. 1. dealurile. 1973.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Conurile mascule sunt galbene. 1. Sunt nerăşinoase. Modificarea unuia atrage după sine şi modificarea celorlalţi. Acţiunea factorilor de mediu asupra dezvoltării plantelor Factorii de mediu nu acţionează asupra plantelor izolat. Seminţele mature stau într-o concavitate la baza unei aripioare provenită dintr-o lamelă subţire desprinsă de pe carpelă. 1979. expoziţie.). schimbări de care trebuie să ţinem cont la amplasarea speciilor. fiind totuşi mai pretenţios decât pinul silvestru sau pinul negru (RUBŢOV şi colab. pantă.2. persistente. Dacă macrorelieful (munţii. 1996. După cum afirma MENSEL (1943) citat de SCHMIDTH-VOGT (1977).

ca şi consecinţă a acţiunii combinate a vântului şi zăpezii se datorează supraîncărcării coroanei de zăpadă. Acest avantaj îl prezintă şi specia Picea pungens. a transportat speciile dintr-o regiune în alta. 1.3. cele mai tipice fiind relaţiile dintre arbori şi ciuperci micoritice. lucru accentuat în cazul coroanelor asimetrice sau a condiţiilor de vânt sau furtună (HARING. 1970). rar vătămată de îngheţurile târzii (HILL. Picea orientalis este mai tolerant decât alţi molizi la uscăciune. pentru ca Picea bicolor să nu sufere chiar deloc la acest factor datorită pornirii tardive în vegetaţie.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca (compuşi conţinuţi în produsele de descompunere a materiei organice proprii) care împiedică germinaţia seminţelor şi reduce numărul de puieţi (ZAHARIA şi DUMITRAŞ. Pe suprafeţe întinse. Între indivizii unei populaţii pot interveni şi relaţii de competiţie care reprezintă rivalitatea dintre indivizii aceleiaşi specii pentru resturile mediului. Specii cum ar fi Picea breweriana sau Picea engelmanni nu sunt chiar atât de sensibile la îngheţurile de primăvară. Ca specii rezistente la secetă putem menţiona: Picea abies. în funcţie de umiditate şi temperatură se poate fixa de cetină şi poate duce la dezechilibrarea trunchiurilor.). În această categorie se înscriu şi speciile Picea sitchensis sau Picea glauca. Picea glauca. Acţiunea negativă a zăpezii asupra molizilor. Vătămări cauzate de factori abiotici Acţiunea negativă a vântului asupra arborilor din genul Picea. Factorii antropici Omul. 2003). la fel ca şi Picea canadensis (RUBŢOV. a transformat complet fizionomia peisajului vegetal.4. În acest sens putem afirma că. 1. a distrus unele plante spontane. 1989). În ceea ce priveşte rezistenţa la secetă.1. Se stabilesc între indivizii aparţinători mai multor specii şi îmbracă cele mai diferite forme. Aceasta. considerat ca fiind factorul cel mai activ şi mai puternic transformator al naturii şi chiar al plantelor. 1958). Rupturile de zăpadă. a modificat sau a contribuit la extinderea ariei de răspândire a altora. autoturisme etc. în afară de molidul autohton.2. Acţiunea secetei asupra dezvoltării normale a molizilor. Picea canadensis.) cât şi în mod indirect (industrie. toate celelalte specii şi cultivaruri ale genului Picea pot fi considerate elemente antropofile. Picea pungens poate suporta de asemenea atât 13 . uneori destul de mari. Picea orientalis rezistă şi destul de bine la îngheţurile din sudul Ucrainei. molidul reprezintă una dintre speciile cele mai expuse doborâturilor de vânt. Unele specii din cadrul acestui gen sunt foarte sensibile la îngheţurile de primăvară. defrişări etc. Picea engelmanni. FACTORII DĂUNĂTORI ŞI COMBATEREA LOR 1. Picea omorika. Datorită sistemului său de înrădăcinare trasant. În momentul în care are loc o creştere a intensităţii vântului. atât prin acţiunea sa directă asupra arborilor şi a formaţiunilor alcătuite de aceştia (rănire. bacterii sau actinomicete fixatoare de azot. Relaţiile interspecifice. Efectul negativ a îngheţurilor asupra exemplarelor de molid. acesta poate avea efecte negative. Nu putem să nu amintim însă şi omul factor antropic negativ.3. dar nu poate fi totuşi considerat tolerant la secetă. Cele mai importante sunt relaţiile de simbioză. speciile din genul Picea se comportă diferit la acest factor.

chiar şi uscarea arborilor (ILIESCU. fum. fenomenul de cloroză. Nu putem afirma acelaşi lucru referitor la umiditate şi despre Picea sitchensis. Poluarea industrială şi efectele ei asupra proceselor fiziologice ale molidului. se pot usca (ŞOFLETEA. de nanism. fenomene ce pot duce la ruperea. se găsesc frecvent asociate cu rănile de la baza tulpinii (răni de colet) sau cu cele de pe rădăcini. trebuie luate imediat măsurile de combatere în conformitate cu normele tehnice în vigoare. Dacă specii ca Fomes annosus. Pityogenes calcographus. vârfurile sau conurile. molidul poate fi atacat şi de alte ciuperci. praf. Dintre acestea amintim în primul rând animalele mici. Sacchiphantes abietis şi Cephalodes strobilobius) sau păianjenul roşu (Tetranycus ununguis). Trichoderma.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca uscăciunea din aer cât şi cea din sol. la înălţimi mai mari predomină putregaiul cauzat de iasca de ciot a răşinoaselor (Phellinus pini) (VLAD şi PETRESCU. Odată cu înaintarea în vârstă. 2002). printre care cele mai temute sunt Fomes annosus şi Armillaria mellea. Pentru a nu se ajunge în situaţia aplicărilor unor măsuri de combatere a bolilor şi dăunătorilor. Totodată speciile de molid sunt afectate şi de o serie de păsări. Pagubele produse de către chiciură asupra arborilor din genul Picea. trombarul puieţilor de răşinoase (Hylobius abietis). cauzată de specii de Fusarium. Ciupercile din genurile Ceratocystis. În zonele urbane sau intens industrializate. asfixierea mugurilor şi uneori chiar la ruperea ramurilor tinere. sensibilitatea cea mai mare faţă de secetă se înregistrează în primii 2-3 ani. După cum am subliniat în subcapitolul referitor la importanţa apei. Aceste măsuri trebuie respectate încă de la instalarea speciilor în spaţiile verzi sau întemeierea arboretelor. când puieţii au rădăcina foarte puţin dezvoltată şi. în sens negativ. Gândacii de scoarţă atacă în arboretele mature mai ales după doborâturi de vânt şi rupturi de zăpadă: Ips typographus. Dacă însă. Unele animale pot contribui şi ele. folosindu-se substanţele de combatere corespunzătoare. 14 . care se hrănesc cu diferite părţi ale acestora. Cephalosporium. molidul este o specie de climate umede. trebuie pus accentul în principal pe măsurile de prevenire a acestora. păduchii de gale (Sacchiphantes viridis. În ceea ce priveşte specia Picea abies. îngheţarea. Această umiditate îi poate aduce însă şi daune şi asta în timpul iernii prin formarea de chiciură sau promoroacă.3. În plantaţiile tinere (3-15 ani) poate apărea şi de păduchele ţestos (Lecanium hemicyryphum). ciuperci de alterare cromatică. dereglarea proceselor metabolice. slăbind totodată fiziologic arborii atacaţi sau producând chiar uscarea lor. 2001). cu gaze de eşapament în exces. Vătămări cauzate de factori biotici Daune produse molidului de către insecte. Polygraphus polygraphus etc). ca urmare a insolaţiei sau secetei. Daune produse molidului de macrofaună. În pepiniere şi plantaţii tinere dintre cele mai păgubitoare insecte care atacă molidul autohton putem menţiona larvele de Melolontha.2. 1977). Daune produse molidului de ciupercile parazite. se manifestă adeseori arsuri. coropişniţa (Gryllotalpa gryllotalpa). Chiar şi animalele mari produc pagube însemnate cu precădere puieţilor. Cea mai frecventă boală semnalată în pepinierele de răşinoase este culcarea puieţilor. 1. Prevenirea şi combaterea dăunătorilor. care pot vătăma mugurii. în căutarea seminţelor. larvele sârmă (Elateridae). obturarea stomatelor. Armillaria mellea şi Stereum sp. din anumite motive se înregistrează atacul unor dăunători. la dezvoltarea arborilor. se dezvoltă iniţial epifit pentru ca ulterior să pătrundă în profunzime.

păstrarea. Un alt cercetător. 1998. Nu este recomandată recoltarea conurilor înainte de maturarea completă a seminţelor.4. Acestea operaţii se execută doar în momentul când seminţele sunt uscate.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 1.4. Recoltarea conurilor are loc în momentul în care seminţele au ajuns la maturitate şi sunt germinabile. se obţin pe scară largă şi pe cale vegetativă prin altoire sau butăşire. deci implicit speciile genului Picea. dintre care putem aminti simplitatea metodei. condiţionarea. BARTON. şi anume: dezariparea. a arătat în 1935 că seminţele de Picea excelsa şi Picea canadensis s-au păstrat bine timp de 4-6 ani numai când au fost depozitate închis. care în anul 1921 a arătat că seminţele de Picea engelmanni se păstrează cel mai bine zvântate şi închise în containere izolate. Obţinerea materialului săditor din sămânţă Înmulţirea prin sămânţă prezintă o serie de avantaje comparativ cu înmulţirea pe cale vegetativă. Condiţionarea seminţelor. 2002). deoarece uscarea durează prea mult timp iar seminţele nu sunt de calitate (DRĂGHIA. prelucrarea conurilor şi extragerea seminţelor. pregătirea pentru semănat şi semănatul. curăţirea şi sortarea. Reprezintă ansamblul de operaţii ce trebuie aplicate seminţelor până când acestea constituie lotul utilizat în lucrările de reproducere. Momentul recoltării se poate prelungi până în decembrie sau februarie (ILIESCU. randamentul ridicat.1. Acesta a ajuns la concluzia că seminţele închise ermetic în vase îşi menţin vitalitatea o perioadă mai îndelungată decât cele păstrate deschis. Recoltarea conurilor. o conformaţie echilibrată a plantelor în evoluţia lor ulterioară precum şi un cost mai redus (ILIESCU. la temperatura de -4ºC până la -15ºC. Seminţe de Picea glauca au putut fi păstrate până la 10 ani. După afirmaţiile lui CIESLAR (1897) citat de VLASE (1982). MATEESCU. acest lucru datorându-se în principal conţinutului ridicat de ulei al acestora (DRĂGHIA. dar rezultatele acestuia nu au fost publicate. 1998). Experienţele au fost continuate de către CIESLAR între anii 1886 şi 1897. 1989. 2002). SITUAŢIA CERCETĂRILOR PRIVIND ÎNMULŢIREA SPECIILOR DE PICEA Obţinerea materialului dendrologic din sămânţă este cea mai simplă metodă de înmulţire şi implică cele mai mici costuri. Înmulţirea pe cale vegetativă se efectuează fie în scopul transmiterii fidele a caracterelor specifice ale plantelor mamă. fie în scopul obţinerii mai rapide şi mai uşoare a materialului săditor (ILIESCU. care se desfăşoară din septembrie până în noiembrie. 2002). Pentru obţinerea seminţelor în vederea multiplicării pe cale generativă a speciilor de molid trebuie parcurse mai multe operaţii tehnologice şi anume: recoltarea conurilor. de maximum 2-3 15 . plasticitatea mai bună a puieţilor. printre care şi TILLOSTON. speciile de molid. Păstrarea seminţelor. în special cele folosite în amenajările peisagistice. lucru ce poate conduce la rezultate mulţumitoare numai în cazul unor perioade relativ scurte de timp. lucru valabil şi pentru speciile de răşinoase. lucru care duce la uscarea solzilor şi eliberarea seminţelor. 2000). Păstrarea seminţelor de molid se poate face şi deschis. primele experienţe referitoare la păstrarea închisă a seminţelor de răşinoase au fost efectuate de către SACHS încă din anul 1860. Rezultatele acestuia au fost întărite şi de alţi cercetători. 1. Cu toate acestea. la temperaturi scăzute şi în condiţii de ermetizare. Prelucrarea conurilor şi extragerea seminţelor. Această etapă constă în supunerea conurilor la uscare.

precum şi în spaţii protejate în paturi de semănare sau în ghivece. dacă seminţele acestei specii sunt ţinute în apă timp de 18 ore iar apoi sunt puse la germinat. De aceea cel mai mult a fost folosit şi este folosit în continuare în condiţiile de la noi sistemul de cultură cu rigole la strat şi mai rar la tarla. Semănatul se poate face afară. lucru ce presupune păstrarea seminţelor pe diferite durate de timp la temperaturi scăzute. O primă metodă de pregătire a seminţelor pentru semănare este umectarea.29%. premergătoare semănării în teren. Se ştie că acestea germinează repede şi fără o stratificare prealabilă. Pregerminarea sau preîncolţirea seminţelor este o altă cale de pregătire a acestora pentru semănat şi reprezintă procesul prin care seminţele se pun în condiţii de germinare (umiditate. 2002). Ţinerea seminţelor mai mult de 24 ore a arătat însă un efect total opus. Cercetări efectuate de către VLASE şi VOINESCU (1966) asupra seminţelor de Picea abies păstrate deschis au arătat că după un an acestea îşi pierd capacitatea de germinare cu 4. Pregătirea seminţelor pentru semănat.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca ani. Tot după acelaşi autor. după trei ani cu 32. scop în care seminţele se usucă până la acest nivel apoi sunt introduse în vase ermetice.63%. de 8-10 zile. în prezenţa sau absenţa luminii. 2002. în scopul parcurgerii mai rapide a etapei de imbibiţie şi iniţiere a germinaţiei (STĂNICĂ şi colab. După FLORESCU (1996). Reprezintă ansamblul de operaţii care pot fi aplicate seminţelor în vederea obţinerii unui procent cât mai mare de germinare şi răsărire. lucru recomandat dealtfel şi la Picea omorika (ţinerea în apă cu temperatura de 20°C). 1956) au arătat că. 16 . 2002). Semănarea se face primăvara târziu.08% pentru ca după patru ani să se reducă la jumătate. seminţele de molid ţinute în zăpadă timp de 15-30 zile accelerează răsărirea şi măresc procentul de germinare. butelii de sticlă translucidă. căldură) pentru o perioadă scurtă. conţinutul de umiditate al seminţelor de molid pe durata păstrării trebuie să fie cuprins între 6-7% şi nemodificat. astfel încât răsărirea semănăturilor să se producă după trecerea perioadei reci şi a îngheţului de primăvară (ILIESCU. seminţele de Picea glauca hidratate la rece (5°C) şi în absenţa luminii germinează mai repede şi într-un procent mai mare. metodele aplicate la specia Picea abies putând fi aplicate cu bune rezultate şi la alte specii din cadrul genului Picea. STĂNICĂ. La alte specii de molid unii cercetători (DRĂGHIA. Seminţele se ţin în apă atât cât să le cuprindă. direct în terenul pepinierei sau în substraturi special pregătite. Cercetări efectuate asupra molidului autohton (VARGA. Dacă seminţele au nevoie şi de temperaturi scăzute atunci se ţin în apă la 3-5ºC (MATEESCU. 2002). După RUBŢOV (1958).. După SCHÖNBORN (1964) citat de VLASE (1982) se consideră că seminţele speciilor de molid sunt destul de asemănătoare în ceea ce priveşte condiţiile necesare pentru păstrare. Astfel se recomandă ţinerea seminţelor de Picea pungens în apă călduţă timp de 3 zile înainte de semănare. după doi ani cu 19. aceste nu necesită o pregătire deosebită pentru semănare. 1998). rămânând în contactul cu aerul timp de 24 de ore. După RUBŢOV (1958). În ceea ce priveşte seminţele de Picea pungens. procentul de germinare a acestora este cu până la 15% mai mare decât a seminţelor netratate. sub influenţa unei game largi de temperatură. De amintit este şi metoda refrigerării seminţelor (ILIESCU. semănarea prin împrăştiere preconizată de literatură pentru condiţiile din în Germania nu a dat rezultate satisfăcătoare la noi din mai multe considerente. Semănatul pe straturi este frecvent folosit în pepinierele de arbuşti şi arbori ornamentali. 2000) recomandă din contră folosirea apei călduţe.

aeraţie optimă. Un alt model de substrat recomandat pentru conifere poate fi compus din nisip cu puţină turbă (STĂNICĂ şi colab. din punct de vedere al valorii ornamentale a exemplarelor obţinute. În primul rând. raport echilibrat între componentele minerale şi cele organice. Cu toate că folosirea butaşilor verzi este posibilă. coniferele prezintă o perioadă scurtă de timp în care pot fi butăşite. MATEESCU (2002) recomandă aproximativ aceleaşi trei perioade. fiecare de 10-15 zile. După ILIESCU (2002). Acelaşi amestec în raport de 4:1 este recomandat şi de către WAGNER şi OPRIŢA (1988). Semănatul la ghivece reprezintă o metodă folosită în special la cultura coniferelor. conţinut minim de seminţe de buruieni şi agenţi fitopatogeni. 2003). Semănatul pe paturi nutritive presupune asigurarea pentru seminţe a unui substrat adecvat şi o îngrijire mai atentă. cu specificaţia că varietăţile pitice ale genului Picea se recomandă a fi butăşite doar în sere cu recoltarea butaşilor în perioada iunie-august (POSEDARU. din punct de vedere tehnico-economic. înmulţirea vegetativă se efectuează în scopul transmiterii fidele a caracterelor specifice plantei mamă. Ca o regulă generală. octombrie-noiembrie pentru butaşii lignificaţi (seră). substraturi care trebuie să asigure o bună germinaţie şi creşterea puieţilor prin îndeplinirea următoarele condiţii: drenaj bun. ducând astfel la creşterea randamentului la unitatea de suprafaţă şi scurtarea duratei de obţinere a puieţilor (STĂNICĂ şi colab.2. Aceeaşi perioadă. 1958) cu menţiunea că adâncimi mai mari de 2.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca RUBŢOV (1958) recomandă schema cu rigole simple la 15 cm în solurile fertile şi la 20 cm în solurile mai puţin fertile.4. 1995). 2002). Perioada butăşirii. în perioada martie sau septembrie-octombrie. sfârşit de mai început de iunie pentru butaşii verzi (răsadniţe). 1967). se recomandă totuşi folosirea cu precădere a celor semilignificaţi (iulie-august) şi lignificaţi (perioada de repaus vegetativ) (POSEDARU. După acelaşi autor. Astfel. La butăşirile efectuate în afara acestor perioade se consideră că procentul de reuşită este mai redus respectiv perioada de înrădăcinare este mai lungă (STĂNICĂ şi colab.. Pe de altă parte. lucru valabil şi la cele aparţinătoare genului Picea. capacitatea de butăşire este mai ridicată în trei perioade ale anului. cu distanţa dintre rigole de 20 cm. Rezultatele din practică recomandă unele reţete de substraturi. august şi sfârşitul lunii septembrie.. Se recomandă adâncimi de 1-2 cm (HARALAMB. Astfel. Tipuri de substraturi. depăşirea acestei perioade putând duce la rezultate foarte slabe. de obicei 1. pentru înrădăcinarea răşinoaselor se poate folosi un amestec de perlit cu turbă în diferite proporţii (ZAHARIA şi DUMITRAŞ. la majoritatea speciilor pe cale vegetativă are loc o obţinere mai uşoară şi mai rapidă a materialului săditor. Schema de cultură cu rigole echidistante. Obţinerea materialului săditor din butaşi În unele situaţii se recomandă înmulţirea pe cale vegetativă a speciilor.5-3 cm reduc considerabil procesul de răsărire. este recomandată şi de către FLORESCU (1999). preţ de cost redus. 2002). cu butaşi semilignificaţi este recomandată şi de către DRĂGHIA (2000). varietăţile ornamentale de răşinoase se recomandă a fi butăşite în seră. 2002.5 cm (RUBŢOV. 2005). 2005). butăşirea la răşinoase se execută în seră în lunile martie sau septembrie-octombrie. şi anume: augustseptembrie pentru butaşii semilignificaţi (răsadniţe). 17 . 1. Pentru semănarea la ghivece se folosesc substraturi care au în componenţă diferite materiale.. Referitor la perioada butăşirii. se recomandă ca adâncimea de semănare să reprezinte de 4-5 ori mărimea seminţei (MOHAN. şi anume iunie.

baza butaşilor fiind introdusă pentru câteva secunde în soluţia respectivă (WAGNER şi OPRIŢA. 2002). butaşii se pot planta necurăţaţi. Acesta din urmă recomandă folosirea biostimulatorilor la specia Picea pungens. fie prin tăiere cu briceagul. pe tot parcursul de manipulare fiind feriţi de deshidratare (MATEESCU. chiar la speciile pendule care în mod normal nu mergeau înmulţite prin butăşire (Picea excelsa pendula. nu recomandă folosirea unor astfel de substanţe la butăşirea molidului (RUBŢOV. pentru reuşită bună de înrădăcinare acesta trebuie să îndeplinească anumite condiţii. 2005).) (POSEDARU şi colab.. argentea la care nu au fost folosiţi biostimulatori comparativ cu cei trataţi. 1958). 2005). 2002). şi aceasta deoarece primul este un substrat hrănitor. turbă şi nisip. După cum am amintit până acum. La cultivarurile pitice (Picea glauca ‘Conica’. Confecţionarea butaşilor. Butaşii recomandaţi a se confecţiona la răşinoase sunt cei cu călcâi trataţi cu stimulatori de înrădăcinare sub formă de pudră sau soluţie (Radistim. Butăşirea cu ajutorul biostimulatorilor este recomandată şi de către HARTMANN (1965) citat de POSEDARU (2005) sau LUBAN (1959). Indiferent de compoziţia substratului. cost redus. Biostimulatorii. una dintre substanţele recomandate este acidul indolin acetic (AIA) 50 ppm (ZAHARIA şi DUMITRAŞ. capacitate bună de reţinere a apei. la care o îndepărtare a acestora ar duce la rănirea scoarţei. şi anume: permeabilitate bună. 2001) recomandă şi substrat constituit din perlit sau amestec în proporţii egale format din mraniţă. Aceste substanţe pot fi preparate sub formă de soluţie cu diferite concentraţii. prevăzând totodată o utilizare pe scară largă a acestora pe viitor în horticultura decorativă. AIB). În acest caz se recomandă însă ca baza butaşului să fie strânsă cu multă atenţie în substrat pentru a se evita formarea golurilor de aer (MATEESCU. capacitate bună pentru aer. 2002).Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca ILIESCU. Nici substratul alcătuit din mraniţă. 2001). caz în care se recomandă folosirea stimulanţilor de înrădăcinare. manipulare uşoară. scoţând lăstarii cu câte un scut mic de pe ramura mamă (butaş cu inel de ramură). 1988). la butăşirea răşinoaselor se recomandă în general folosirea stimulatorilor de înrădăcinare (ANA. rămânând astfel pe butaş un călcâi ce merge până în cambiul plantei mamă. Banoriz etc. Picea engelmanni ‘Fendelsi’). La butăşirea în seră acesta recomandă lujeri de 1 an complet lignificaţi. steril. turbă şi nisip nu are rezultate slabe în ceea ce priveşte lungimea medie a rădăcinilor care se formează pe butaş. La acelaşi rezultat a ajuns şi POSEDARU (2005). Acelaşi autor (POSEDARU şi colab. Referitor la speciile de Picea. 2003). Pot fi folosiţi şi lujeri de 2-3 ani. Picea pungens glauca ‘Globosa’) precum şi la cele cu acele multe şi dese. turbă sau pământ de frunze şi nisip. uşurinţă la transport. DRĂGHIA (2000) recomandă un amestec format în proporţii egale din pământ de grădină. Pentru confecţionarea butaşilor se folosesc vârfuri de lujeri care se obţin fie prin desprindere bruscă (călcâi). Strict pentru genul Picea. bogat în substanţe nutritive. După RUBŢOV (1958) confecţionarea butaşilor prin tăierea lujerilor cu briceagul nu este recomandată deoarece după tăietura netedă calusul se formează foarte greu scăzând astfel procentul de prindere. să nu conţină germeni de boli.. Butaşii se plantează imediat după confecţionare. să nu se descompună. O condiţie importantă este şi raportul aer/apă. detaşaţi de pe lujerii de 2 ani prin rupere bruscă. comparativ cu perlitul care este un substrat sărac. AIA. Există însă şi autori care dimpotrivă. Se pare că ideal este ca 25-40% din volum să fie ocupat de aer (ILIESCU. care a obţinut rezultate mai bune la butaşii de Picea pungens ‘Glauca Globosa’ şi Picea pungens var. 2002) sau chiar perlit simplu (POSEDARU. Rhizopon. 18 . comparativ cu cel format doar din perlit (POSEDARU.

prin alipire sau chip budding. care menţionează altoirea la speciile Picea pungens var. Acesta a altoit peste 10000 de altoi din specia Pinus nigra ssp. în despicătura de 3-4 cm. acelaşi lucru fiind necesar şi la realizarea despicăturii. Se recomandă ca aceştia să fie repicaţi primăvara în ghivece cu diametrul de 15 cm la gură. cu 3-5 muguri. Referitor la altoirea în seră acest cercetător recomandă drept portaltoi puieţi de molid comun de 2-3 ani bine dezvoltaţi. Referitor la altoirea în despicătură. glauca şi Abies concolor. laricio pe puieţi de pin silvestru. În principiu după spusele autorului se poate conta în general pe un procent de prindere de 30-40%.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 1. care ating dimensiunea de 5-6(8) mm la colet (ABRUDAN. A fost prima şi cea mai mare experienţă de altoire în teren descoperit. Sunt de preferat altoi proveniţi din lujeri de un an cu precădere din lujerul terminal. Obţinerea materialului săditor prin altoire Altoirea la genul Picea se foloseşte numai în cazul speciilor şi a varietăţilor valoroase sau atunci când nu există alte posibilităţi de înmulţire (DRĂGHIA. experienţe de altoire efectuate în Finlanda în perioada 1962-1968 pe un număr de aproximativ 300. Printre primii autori de la noi care amintesc de altoirea la răşinoase se află RUBŢOV (1958). Are loc apoi suprapunerea altoiului peste tăietura de pe portaltoi şi în final se leagă cu bumbac parafinat sau rafie şi 19 . când sunt introduşi în seră pentru a reintra în vegetaţie. După TYYSTIJÄRVI şi KARKI (1969) citaţi de ENESCU (1994). 2006). ultimul denumind-o altoire laterală în placaj.000 exemplare de molid au arătat un procent mediu de prindere de 68%. 1994). Portaltoii sunt bine îngrijiţi până toamna. Locul de altoire este recomandat a fi lujerul terminal sau la înălţimea de 10-12 cm deasupra coletului. ghivece care se îngroapă în pământ la loc umbrit. recomandându-se efectuarea acesteia atât în seră cât şi direct în pepinieră. unde pe lângă stropit. 2000). unde are loc desprinderea unui strat de lemn cu scopul de a forma un pinten pe care se va sprijini capătul inferior al altoiului. fiind introduşi apoi în seră şi ţinuţi în nisip reavăn până în decembrie. Ca metodă de altoire se recomandă altoirea în despicătură. Acest lucru are loc doar la baza tăieturii. Altoirea în placaj lateral este menţionată ca metodă de altoire la răşinoase şi de către ENESCU (1975) sau FLORESCU (1999). când se face altoirea. Se va avea grijă să aibă loc o corespondenţă între zonele cambiale ale altoiului şi portaltoiului. Se face în acest scop o tăietură orizontală a portaltoiului la 4-6 cm deasupra coletului cu un briceag bine ascuţit pentru a se obţine o tăietură netedă. Izolarea locului de altoire se face cu rafie şi ceară de altoit. sub nivelul metodelor de altoire în placaj lateral. Se introduce altoiul. cu toate că un procent de prindere de doar 10% nu este rar. Altoiul se confecţionează sub formă de pană simplă şi provine din vârful ramurii. după ce în prealabil a fost curăţat de ace pe porţiunea care urmează a fi îmbinată prin altoire şi fasonat sub forma de pană. plivit şi afânarea pământului recomandându-se şi pulverizarea ghivecelor cu praf de cărbune.4. Aceştia urmează a fi depozitaţi în beciuri până se dezgheaţă. Primele lucrări de altoire la arbori cu importanţă însemnată au fost executate de MARVIER DU BOISDHYVER în anul 1840 în pădurea Fontainbleau din Franţa (ENESCU. În acest scop pe locul respectiv se efectuează o tăietură lungă de 4-5 cm prin care se desprinde scoarţa de liber. POSEDARU (2005) a obţinut cele mai slabe rezultate la toate speciile din genul Picea testate. În perioada în care puieţii au intrat în vegetaţie are loc altoirea lor cu altoi recoltaţi cu 7-8 zile înainte.3. dar nu se intră şi în lemnul portaltoiului. Aceeaşi atenţie referitoare la îngrijirea puieţilor este indicată şi în seră. care să aibă cel puţin 10-15 cm lungime şi o grosime aproximativ egală cu cea a portaltoilor.

MATEESCU (2002) propune ca perioadă de altoire lunile august-septembrie. imediat după pornirea în vegetaţie. când plantele mamă furnizoare de altoi sunt plantate în câmp. La metodele de altoire menţionate până acum se alătură şi altoirea prin alipire amintită şi de FLORESCU (1999) şi descrisă mai amănunţit de către STĂNICĂ şi colab. Tot altoire în placaj lateral recomandă şi LUBAN (1959). În acest scop se recomandă ca altoii să se recolteze cu puţin timp înaintea altoirii. 2005) este altoire în chip budding. Locul altoirii urmează a fi uns cu mastic cald. spre deosebire de predecesorul său. primăvara devreme. Aceasta presupune o incizie longitudinală uşor curbată la partea superioară pe tulpina portaltoiului. menţionată de către literatura de dată recentă (POSEDARU. Acest procedeu ar fi dus la Staţiunea Ştefăneşti în cadrul experienţelor efectuate în anul 1973 la un procent de reuşită de 40%. Drept portaltoi sunt folosiţi puieţi de Picea abies sau din speciile tipice. Cunoscută şi sub denumirea de altoire în placaj cu mugure (scutişor). puieţi care au fost repicaţi la ghivece în luna august al celui de-al doilea an de la semănat. Tehnica de altoire este asemănătoare cu cea descrisă de FLORESCU (1999). O altă metodă de altoire la genul Picea. Referitor la altoirea în placaj lateral. Astfel autoarea. Totodată porţiunea desprinsă se recomandă a nu fi retezată la bază. această metodă este detaliată de către STĂNICĂ şi colab. facilitând astfel o fixare mai bună a altoiului. metodă aplicabilă în special la speciile care se prind greu. imediat ce portaltoiul a intrat în vegetaţie activă. MOHAN (1995) descrie amănunţit metoda de altoire în despicătură. prin incizia pe portaltoi nu propune doar desprinderea scoarţei de lemn ci şi a unei porţiuni de lemn. Se desprind apoi coaja şi liberul de lemn pe lungimea tăieturii. înainte de umflarea mugurilor. loc unde urmează a fi introdus altoiul fasonat sub formă de pană. (1975) recomandă ca acest tip de altoire să se facă în câmp. S-au făcut experimentări şi pentru altoiri de vară. La altoirile de vară s-a observat că rezultate mai bune s-au obţinut la folosirea de altoi subţiri. Altoii se recoltează în ziua altoirii. Acest lucru s-ar putea explica prin insuficienta lignificare a lujerilor din care au fost recoltaţi altoii groşi. în jurul lor fiind aşezaţi portaltoi în ghivece sau pungi. 20 . Ca moment al altoirii se recomandă perioada de primăvară (MCHOY. Pentru acestea se recomandă ca altoii să nu se recolteze în perioada sau imediat după perioada de căldură estivală. În acest scop portaltoii sunt trecuţi în încăperi mai răcoroase unde sunt ţinute timp de 8-10 zile cu scopul maturizării ţesuturilor. Tot despre altoirea în placaj lateral ne vorbeşte şi ILIESCU (2002) ca metodă de altoire recomandată la răşinoase. la 8-10 cm deasupra coletului. Tot la răşinoase dar la cele altoite în câmp autorul propune altoirea în fentă laterală. În perspectiva altoirii altoii sunt păstraţi pe o perioadă de cel mult 10 zile în pivniţe la temperatura de 10-13°C şi acoperite cu o ţesătură umedă. dar o denumeşte altoire prin alipire laterală. în sere calde şi reci sau în teren liber. cu unele specificaţii. (2002). deoarece atunci conţinutul de zahăr din lujeri este redus. Dintre cercetătorii contemporani. DRĂGHIA (2000) recomandă la molid altoirea în placaj lateral efectuată la sfârşitul verii (august-septembrie) sau iarna până la începutul primăverii în sere. (2002). Acest tip de altoire mai poate fi întâlnit sub denumirea de „altoirea cu cloşcă”. CRISTESCU şi colab. altoirea fiind la masă în placaj lateral sau prin alipire. 2006).Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca se unge cu mastic.

5. Tot pentru instrumente muzicale se recomandă şi lemnul speciilor Picea rubens şi Picea glauca. două tipuri de altoire. 1935). SMITH (2007) recomandă la speciile de răşinoase printre care şi la speciile de molid. reumatismul.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Dintre cercetătorii străini. a canoelor sau a pantofilor. BELDEANU. al cărui lemn are însuşiri acustice excepţionale (STĂNESCU şi ŞOFLETEA. 1975) are o valoare incontestabilă a întrebuinţării lemnului atât prin diversitatea domeniilor de utilizare cât şi prin însuşirile calitative superioare ale sale. 1999). printre care Paracelsus şi Matthialus utilizau mugurii. Acele. Cele mai importante măsuri după MATEESCU (2002) se referă la umbrirea puieţilor şi udarea lor cu atenţie. guta.. conurile şi răşina de molid s-au folosit şi pentru fumigaţii menite să îmbălsămeze aerul. RUBŢOV (1958) recomandă ca după ce a fost făcută altoirea în seră ghivecele să fie păstrate sub mese.1. Rădăcinile sale înmuiate şi despicate au fost folosite în trecut pentru confecţionarea coşurilor. pentru ca în luna mai să fie scoase afară la umbră şi transplantate ulterior în solul pepinierei. Unii dintre cei mai renumiţi tămăduitori medievali. 1978. 2007). la fel cum fabricarea viorilor de către lutieri ca Stradivarius şi Guarnieri s-a făcut din lemnul aceleiaşi specii. 1. Fibrele sale lungi şi conţinutul redus de răşină îl fac ideal pentru pastă de hârtie şi celuloză. Un lemn cu o valoare care o atinge pe cea a molidului autohton este cel de Picea engelmanni (GEORGESCU şi colab. 1957. Şi din punct de vedere al credinţei molidul are locul său special (HELMAN. Specia cea mai răspândită şi mai valorosă din ţara noastră. chibrituri etc. unde sunt umbrite şi există o temperatură mai scăzută. 21 . Răşina era mestecată înainte pentru prevenirea durerilor de dinţi (HARLOW. Se pot confecţiona astfel părţi constructive ale pianelor. 2007). PFL. puternic şi se prelucrează bine. 1998). Fitoterapia clasică foloseşte de la molid mugurii. 1. chitarelor precum şi a altor instrumente (BITNER. Acesta este uşor. 2008). importanţa socială şi economică a acestora fiind incontestabilă. altoirea sub scoarţă perfecţionată şi altoirea laterală în placaj.5. precum şi în calmarea stărilor nervoase. scoarţa şi răşina în calmarea tusei şi combaterea spasmelor şi balonărilor. Udarea se face însă moderat după altoire deoarece aceştia nu rezistă la excesul de umiditate DRĂGHIA (2000). violinelor. acele şi răşina molidului în tratarea unor boli ca răcelile. Importanţa economică Speciile din genul Picea sunt importante pentru lemnul lor. Picea abies produce de asemenea vestitul lemn de rezonanţă. În afara utilizărilor enumerate poate fi folosit de asemenea în industrie pentru PAL. Astfel. BITNER. (GIURGIU. Picea abies (ENESCU. se ştie că grecii antici confecţionau catargele corabiilor din lemn de molid. IMPORTANŢA SPECIILOR GENULUI PICEA Speciile genului Picea sunt utilizate încă din cele mai vechi timpuri. Gradul de prindere al puieţilor altoiţi depinde nu doar de modul de altoire şi tehnica aplicată ci şi în mare măsură de atenţia acordată acestora după altoire. după o schemă de 1 x 1 m. Nu acelaşi lucru se poate afirma despre lemnul speciei Picea pungens care nu este folosit foarte mult în industria cherestelei datorită lemnului fragil şi plin de noduri. Puieţii altoiţi vor fi transplantaţi cu pământ la rădăcină şi umbriţi până în luna august.

Importanţa peisagistică Genul Picea curpinde arbori şi arbuşti care pot fi cultivaţi atât în grădini şi spaţii verzi cât şi în vase. Este singura specie dintre răşinoasele din ţara noastră a cărui scoarţă face obiectul valorificării datorită conţinutului ridicat de tanin (CORLĂŢEANU. ŞOFLETEA. 1958). Picea glauca se distinge prin forma deosebită a conurilor şi coloritul atractiv verdealbăstrui. clorofilă. fiind o specie care se pretează la tundere (RUBŢOV. Comparativ cu alte specii de răşinoase. funcţia sanitar igienică. 2001). Picea orientalis se găseşte în Europa din anul 1837. Printre produsele care se pot obţine din cetină se află uleiurile eterice (volatile). funcţia climatică. 1. chiar şi în America. ceruri. molidul este o specie mai slab producătoare de balsam. fiind considerat un arbore foarte decorativ de mare interes pentru centrele populate (RUBŢOV. 1960) Picea pungens este des întâlnit în parcuri şi grădini. sunt: funcţia hidrologică. kosteriana) (ŞOFLETEA. Scoarţa de molid poate fi folosită pentru extracţia substanţelor tanante. 1984). de unde ar fi fost răspândită în toată lumea. Sunt cultivate formele cu ace argintii brumate (Picea pungens var. în cazul cultivarurilor de talie mică (BENT et al.2. Se recomandă totodată ca specie ornamentală în special în amenajarea pădurilor-parc.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca O altă parte importantă din punct de vedere economic a molidului o reprezintă cetina. Aceasta reprezintă un produs de o deosebită importanţă pentru industria chimică. funcţia de protecţie a solurilor. 1984). 2001). valoarea sa decorativă constând totodată şi în coroana deasă. scoarţa şi răşina (PÂRVU. 1958. fiind o specie foarte decorativă.5. Mugurii de molid sunt utilizaţi în special în industria alimentară şi în cea farmaceutică. cu ramuri până aproape de sol. servind ca arbori de ornament. În regiunea dealurilor culturile de molid (Picea abies) au doar valoare decorativă. la noi a fost introdusă la Simeria după anul 1880. care trebuie să aibă în compoziţie 30-35% conifere pentru a le asigura în timpul iernii un înveliş verde (MILEA. (CORLĂŢEANU. Se recomandă a fi introdusă ca specie de ornament cu precădere în zona de câmpie. Chiar dacă nu prezintă o importanţă forestieră datorită creşterilor reduse şi a lemnului de calitate inferioară (DUMITRIU-TĂTĂREANU. atât ca arboret cât şi sub formă de pâlc de arbori sau exemplare izolate în cadrul amenajărilor peisagistice. 2001). După GEORGESCU (1935) forma argentea ar fi fost obţinută în Olanda.5.3. 1958). 1958). În afară de coloritul acelor valoarea ornamentală poate consta şi în coroanele compacte (var. 1973). Cele mai importante efecte pe care le poate îndeplini o pădure de molid. În tinereţe molidul poate fi folosit şi în intravilan pentru amenajarea gardurilor vii. este o specie foarte decorativă prin acele scurte (5-10 mm) şi ramurile subţiri (RUBŢOV. făină furajeră etc. argentea şi var. funcţia recreativă (LEAHU. 2006). 22 . 2005). funcţia estetică. Importanţa ecologică Molidul are o mare importanţă ecologică prin ambele forme sub care poate fi găsit în natură. glauca) obţinute prin selecţie de grădinarii din Europa (RUBŢOV. Picea engelmanni se cultivă în Europa încă din 1863. 1. compacta) uneori cu ramurile de ordinul I relativ pendente (var.. pretându-se la tăieri sumare. Tot în industria farmaceutică îşi găsesc întrebuinţare frunzele.

Mulţi horticultori consideră această specie ca având cea mai frumoasă formă dintre toate care aparţin genului Picea. fiind o specie decorativă prin acele sale de o culoare verde-albăstrui sau negricioasă recomandată pentru zona de câmpie (RUBŢOV. Pinus sylvestris. În rândul speciilor de molid cel mai utilizate ca pomi de Crăciun se găsesc Picea abies.forestry. 1989). fiind adesea folosită în amenajările particulare (HILL. Pseudotsuga menziesii. Picea pungens şi Picea glauca.christmastree.org).com. care împart supremaţia în topuri cu Abies fraseri. columnare (ŞOFLETEA.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Picea canadensis se cultivă în parcurile din Europa încă din 1700. Importanţa ca pom de Crăciun Printre speciile utilizate cel mai mult în străinătate ca pomi de Crăciun se remarcă cele din genurile Abies şi Picea. 1989). Pinus strobus sau Abies procera (www. Picea rubens. Picea glauca. www. 1. majoritatea topurilor realizate în funcţie de preferinţele clienţilor remarcă doar două dintre ele. Cu toate că există mai multe specii din acest gen care se pretează ca pom de Crăciun.5. 23 .about. Picea omorika (HILL. 1958). Picea pungens. Pinus şi Pseudotsuga. Picea omorika se pretează ca specie ornamentală în parcurile de la noi datorită coroanei foarte înguste.4. 2001). 1989). Picea rubens datorită portului său larg este cel mai adesea folosit în parcuri (HILL.

a modului de fasonare al butaşului. a dimensiunilor partenerilor de altoire.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca C a p i t o l u l 2 LOCUL DESFĂŞURĂRII EXPERIENŢELOR. c) studiul posibilităţilor de diversificare a valorificării materialului săditor obţinut Cele două locaţii în care au fost organizate experienţele se află situate în centrul ţării. Experienţele au fost amplasate în cadrul serei şi solarului disciplinelor de Floricultură.1. în cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară. nu puţine sunt cazurile când exemplarele aduse la noi suferă după ce sunt plantate definitiv deoarece nu sunt obişnuite cu condiţiile climatice. este o operaţie dificilă. în cadrul universităţii există mai multe sere şi solarii arondate disciplinelor de specialitate ale Facultăţii de Horticultură. Primul dintre amplasamente se află situat în localitatea Cluj-Napoca. 3. Butaşii înrădăcinează greu şi într-o perioadă de timp îndelungată. ar fi multe aspecte tehnologice care ar putea fi îmbunătăţite pentru a se obţine rezultate mult mai bune. pornind de la perioade de înmulţire şi ajungând până la substanţe stimulatoare sau chiar metode noi. Acest institut este situată în partea de est a municipiului. Astfel. a înălţimii pe portaltoi la care se efectuează altoirea precum şi a realtoirii asupra prinderii altoiului. obiectivele de cercetare au fost grupate astfel: a) pentru cultivarurile Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’: studiul influenţei genotipului. Chiar dacă acestea sunt produse pe scară largă pe plan extern şi pot satisface cererea de pe piaţă. a substratului de înrădăcinare şi a biostimulatorilor de înrădăcinare asupra rizogenezei. Deoarece prin rezultatele acestor cercetări se urmăreşte îmbunătăţirea tehnologiei de producere a materialului săditor pe cale vegetativă a unor varietăţi din genul Picea. în partea de nord-vest a ţării. b) pentru specia Picea pungens forma argentea: stabilirea celei mai bune metode de altoire. Cadrul natural şi condiţiile climatice în care s-au desfăşurat experienţele. referitor la înmulţirea pe cale vegetativă a acestor specii. Arboricultură şi Arhitectură peisageră. iar în ceea ce priveşte altoirea procentul de prindere este în general destul de scăzut iar tehnologia presupune personal cu o anumită experienţă în domeniu. atât prin butăşire cât şi prin altoire. cu precădere a celor din genul Picea. În afara spaţiilor de învăţământ şi administrative. Înmulţirea speciilor şi varietăţilor de conifere ornamentale. SCOPUL CERCETĂRILOR ŞI OBIECTIVELE URMĂRITE În ultimul timp în ţara noastră au fost introduse specii şi varietăţi noi de conifere cu valoare ornamentală ridicată. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE CERCETĂRILOR Capitolul 2 prezintă: Scopul cercetărilor şi obiectivele urmărite. 24 . a materialelor folosite la legare. studiul influenţei gradului de pornire în vegetaţie a portaltoiului şi altoiului.

• Dfbk .în cea mai mare parte a podişului.3 ha. Este situată la o distanţa de aproximativ 3 km de râul Arieş. 25 .în partea vestică. în provincia climatică Df. a cărui apă o foloseşte pentru irigaţii. Podişul Transilvaniei se încadrează după sistemul W. caracterizată prin climă boreală cu ierni friguroase şi umede. Pepiniera este destinată producerii puieţilor forestieri necesari lucrărilor de regenerare a suprafeţelor parcurse cu diverse lucrări de tăiere. cu temperatura celei mai reci luni sub -3°C şi a celei mai calde peste 10°C. Suprafaţa actuală a pepinierei este de 26. Köppen.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Cel de-al doilea loc al experienţelor este Pepiniera “Mihai Viteazu” din Turda. Pe lângă aceştia se produce şi o gamă diversă de arbori şi arbuşti ornamentali din specii de răşinoase şi foioase. din care teren efectiv destinat culturilor silvice 14. Din punct de vedere climatic. Din cele patru subprovincii climatice ale acestei provincii întâlnim două: • Dfbx . cu temperatura celei mai calde luni între 18 şi 20°C. Aceastase află situată la 4 km de Municipiul Turda pe drumul judeţean care face legătura între acesta şi Comuna Călăraşi. cu temperatura celei mai calde luni între 20-22°C şi cu maximum de precipitaţii la începutul verii.3 ha. precum şi pentru împădurirea terenurilor agricole degradate preluate în acest scop de la diverşi deţinători. cu iarnă rece şi cu mai mult de patru luni pe an cu temperatura medie peste 10°C. pe platoul unde istoricii apreciază că a fost ucis voievodul Mihai Viteazu.

prelevându-se în acest mod şi o porţiune de coajă cu lemn de pe ramurile în vârstă de 2 ani. pe care au fost grefaţi altoi proveniţi de la cea de-a doua specie. METODA DE LUCRU ŞI ORGANIZAREA EXPERIENŢELOR În Capitolul 3 . este motivată necesitatea organizării cercetărilor. metoda de lucru şi organizarea experienţelor. care au păstrat la bază o porţiune din ramurile de 2 ani rezultată prin tăietură perpendiculară pe ax cu ajutorul unui foarfece. În cazul ambelor metode de altoire s-au folosit două tipuri de materiale pentru contactul strâns al partenerilor de altoire. sunt stabilite obiectivele urmărite în această lucrare şi sunt totodată descrise materialele folosite în experienţe. În continuare acest subcapitol prezintă detaliat etapele butăşirii şi altoirii.2. şi anume butaşi cu călcâi şi butaşi cu cârlig. rafia plastifiată şi rafia de tei. Este structurat pe trei subcapitole. Pentru a nu permite accesul apei la punctul de altoire rafia de tei a fost folosită în combinaţie cu ceara de altoit. Butaşii cu cârlig s-au confecţionat tot din creşterile anuale.1. 3. după cum urmează: 3.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca C a p i t o l u l 3 MATERIALUL BIOLOGIC.Materialul biologic.materialul biologic a fost reprezentat de butaşi proveniţi de pe exemplare ale cultivarurilor Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’.la experienţele de altoire materialul biologic a provenit de la speciile Picea abies şi Picea pungens forma argentea. MATERIALUL BIOLOGIC UTILIZAT Prezintă speciile care au constituit obiectul experienţelor şi tehnica de executare a butăşirilor şi respectiv altoirilor. 26 . METODA DE LUCRU Metodele de altoire folosite au fost altoirea laterală în placaj şi altoirea în despicătură. cu imagini sugestive care vin în completarea descrierii. ca şi portaltoi. Butaşii folosiţi au fost de două tipuri în funcţie de modul de fasonare. metodele de lucru precum şi modul de organizare şi amplasare a experienţelor. . De la prima specie au fost folosiţi puieţi. Butaşii cu călcâi au fost obţinuţi prin desprinderea lujerilor anuali în sensul invers creşterii lor. Materialul biologic utilizat pentru realizarea experienţelor a fost grupat în funcţie de metoda de obţinere a materialului săditor: . respectiv aspectele tehnologice ale operaţiilor de butăşire şi altoire. A doua parte a acestui subcapitol prezintă metoda de lucru.la experienţele de butăşire .

Experienţa este trifactorială de tipul 2 x 2 x 6. în cadrul a 5 experienţe fiind folosită metoda de altoire laterală în placaj iar în celelalte 2 metoda de altoire în despicătură. Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 3. Dacă la butăşire numărul total al factorilor folosiţi pentru cele două experienţe a fost doar de patru.4. Organizarea şi amplasarea experienţelor de altoire. la începutul lunii martie. 2006. A fost organizat un număr de 7 experienţe de altoire. în prima jumătate a lunii martie.3. butăşirile au fost organizate sub forma a două experienţe trifactoriale. Prima experienţă de altoire s-a desfăşurat pe parcursul a 3 ani. bifactorial şi trifactorial. ORGANIZAREA ŞI AMPLASAREA EXPERIENŢELOR Pentru ambele cultivaruri luate în studiu în cadrul experienţelor de butăşire. 2007 şi 2008 în sera USAMV. grupate în funcţie de metoda de altoire. factorii studiaţi şi graduările acestora sunt prezentate sintetic în tabelul 3.3.).2. Această experienţă a avut loc tot pe perioada a 3 ani în sera pepinierei Mihai Viteazu. cu un număr de 30 butaşi pentru fiecare variantă (tabelul 3. În ambele câmpuri experimentale. fiecare variantă fiind formată din câte 30 de butaşi (tabelul 3. Experienţa este trifactorială de tipul 2 x 2 x 4.). experienţele au fost organizate în perioada de primăvară. Experienţele au fost de tip polifactorial. 27 . în cazul experienţelor de altoire numărul total de factori folosiţi a fost mult mai mare. cu 16 variante experimentale şi trei repetiţii. Experienţele de altoire. Experienţa I. Acestea au fost efectuate înainte de apariţia creşterilor anuale. aşezate în blocuri randomizate. Substratul de înrădăcinare folosit a fost nisipul obişnuit. Experienţa II.

4.2.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Tabelul 3. Variantele experienţei I de butăşire Varianta experimentală V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 V9 V10 V11 V12 V13 V14 V15 V16 V17 V18 V19 V20 V21 V22 V23 V24 Specia Tipul de butaş Substratul nisip perlit turbă nisip + perlit (1:1) nisip + turbă (1:1) perlit + turbă (1:1) nisip perlit turbă nisip + perlit (1:1) nisip + turbă (1:1) perlit + turbă (1:1) nisip perlit turbă nisip + perlit (1:1) nisip + turbă (1:1) perlit + turbă (1:1) nisip perlit turbă nisip + perlit (1:1) nisip + turbă (1:1) perlit + turbă (1:1) Picea glauca ‘Conica’ cu călcâi Picea glauca ‘Conica’ cu cârlig Picea abies ‘Nidiformis’ cu călcâi Picea abies ‘Nidiformis’ cu cârlig Tabelul 3. 28 . Variantele experienţei II de butăşire Varianta experimentală V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 V9 V10 V11 V12 V13 V14 V15 V16 Specia Picea glauca ‘Conica’ Tipul de butaş cu călcâi Substratul Netratat Radistim 2 Radistim 3 Radistim soluţie Netratat Radistim 2 Radistim 3 Radistim soluţie Netratat Radistim 2 Radistim 3 Radistim soluţie Netratat Radistim 2 Radistim 3 Radistim soluţie Picea glauca ‘Conica’ cu cârlig Picea abies ‘Nidiformis’ cu călcâi Picea abies ‘Nidiformis’ cu cârlig Tabelul 3.3.

la prima altoire 2 verticil) a2 .altoi nepornit în vegetaţie primăvara anului următor taţie (doar rădăcinile b2 .rafie plastifiată a1 .altoi pornit în vegetaţie b2 .portaltoi slab pornit în vege.9 cm ALTOIREA ÎN DESPICĂTURĂ Experienţa I Factorul A .rafie naturală + ceară de altoit a2 .portaltoi altoit o dată (realtoire) b3 .materialul folosit pentru legarea partenerilor de Factorul B .portaltoi normal.tipul de portaltoi Factorul B . altoirii refrigerat pornite) c2 .gradul de pornire în vegetaţie al portaltoiului Factorul B .lungimea altoiului a1 .altoi pornit în vegetaţie a2 .gradul de pornire în vegetaţie al portaltoiului Factorul B .0 cm Experienţa IV Factorul A .7 cm a1 .materialul folosit pentru legare altoiului b1 .portaltoi bine pornit în vegetaţie (muguri deschişi) Experienţa III Factorul A .între primul şi al doilea verticil b3 .nivelul altoirii pe portaltoi b1 .tăierea portaltoiului imediat b3 .9 cm a3 .deasupra celui de-al doilea verticil a2 .gradul de pornire în vegetaţie a Factorul B.7 cm a2 .0.nivelul de altoire b1 .altoi nepornit în vegetaţie.sub punctul de altoire (sub primul verticil) b .portaltoi bine pornit în după deschiderea mugurilor vegetaţie (muguri deschişi) altoiului.diametrul portaltoiului în punctul de altoire Factorul B .rafie plastifiată pornite) a2 .rafie de tei + ceară de altoit 29 .7 cm b2 .tăierea portaltoiului în a1 .altoi nepornit în vegetaţie. în anul altoirii Experienţa II Factorul A .lungimea altoiului altoire b1 .sub primului verticil a1 .1.materialul folosit pentru altoire a1 .gradul de pornire Factorul C .b1 .momentul înlăturării vegetaţie al în vegetaţie al portaltoiului portaltoiului altoiului c1 .la nivelul altoirii anterioare (între primul şi al doilea a1 .rafie naturală + ceară de altoit b2 .portaltoi bine pornit în vegetaţie (muguri deschişi) Experienţa II Factorul A.0. refrigerat a2 .portaltoi slab pornit în vegetaţie (doar rădăcinile a1 .gradul de pornire în Factorul B .deasupra nivelului altoirii anterioare (deasupra celui de-al doilea verticil) Experienţa V Factorul A .portaltoi slab pornit în vegetaţie (doar rădăcinile pornite) b2 .Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Reprezentarea sintetică a experienţelor în cadrul celor două metode de altoire utilizate pentru obţinerea materialului săditor ALTOIREA LATERALĂ ÎN PLACAJ Experienţa I Factorul A.rafie plastifiată a2 .5 cm b1 .

Tabelul 4. este prezentată influenţa genotipului. urmate de cel puţin o literă comună. COMPORTAREA CULTIVARURILOR PICEA GLAUCA ‘CONICA’ ŞI PICEA ABIES ‘NIDIFORMIS’ LA ÎNMULŢIREA PRIN BUTAŞI Elementele care au fost biometrizate în vederea interpretării statistice a rezultatelor experienţelor au fost numărul de butaşi înrădăcinaţi şi lungimea rădăcinilor.5-0. Influenţa genotipului şi a modului de fasonare al butaşului asupra numărului de butaşi înrădăcinaţi Modul de fasonare al butaşului Media pe Cu călcâi Cu cârlig Specia specie b b Picea glauca ‘Conica’ 9.6 procente de prindere pe cei cu cârlig.1.7a 10.3 B Picea abies ‘Nidiformis’ Media pe tip de butaş 12.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca C a p i t o l u l 4 REZULTATE OBŢINUTE ÎN EXPERIENŢELE DE ÎNMULŢIRE ŞI INTERPRETAREA ACESTORA 4. 2002). Această diferenţă este din punct de vedere statistic semnificativă (grafic 4. Influenţa modului de fasonare a butaşului şi a substratului de înrădăcinare asupra rizogenezei. devansându-i cu 6. nu este semnificativă 30 ..4 butaşiDS5% pentru compararea a două medii specie = 0.2. utilizându-se metoda comparaţiilor multiple (testul Duncan) (ARDELEAN şi colab. Pentru interpretarea rezultatelor obţinute la înrădăcinarea butaşilor cultivarurilor de Picea glauca ‘Conica’ şi Picea abies ‘Nidiformis’. datele obţinute în urma măsurătorilor au fost prelucrate statistic prin metoda analizei varianţei.9 M 8. media pe ambele specii clasează butaşii cu călcâi pe primul loc.6 butaşi Notă: diferenţa dintre oricare două valori.4c 8.2.5 A DS5% pentru compararea a două medii mod de fasonare = 0.4 butaşi DS5% pentru compararea a două medii mod de fasonare x specie = 0.2 9.9 N 10. În mod sigur Picea abies ‘Nidiformis’ pare mai predispusă la înmulţirea prin butaşi. În tabelul 4. Rezultatele sunt prezentate în tabele bilaterale cuprinzând acţiunea a doi factori şi a interacţiunii dintre ei. Se observă că cele două cultivaruri luate în studiu (Picea glauca ‘Conica’ şi Picea abies ‘Nidiformis’) au avut valori diferite ale procentului de butaşi înrădăcinaţi.4 9. a modului de fasonare al butaşului şi a interacţiunii dintre aceşti doi factori asupra eficienţei înrădăcinării exprimată prin număr de butaşi înrădăcinaţi.2.). În ceea ce priveşte tipul de butaş utilizat.

9-1.2.8e 3.0 butaşi Notă: diferenţa dintre oricare două valori.4).6 M edia Grafic 4.9d 7.6b 13. (%) 45 butaş cu călcâi butaş cu cârlig 42.5 29. scot în evidenţă faptul că eficienţa cea mai ridicată.9f 12. exprimată prin numărul de butaşi înrădăcinaţi este obţinută pe substratul nisip + turbă. permite evidenţierea aportului speciei. Tabelul 4.1e 10. nu este semnificativă 31 .3f 4. Diferenţa dintre aceste două substraturi.8 8.4 butaşi DS5% pentru compararea a două medii specie x substrat = 0. Mediul de cultură pare a avea şi el o influenţă semnificativă asupra eficienţei înrădăcinării la cele două specii studiate.9f 4. Procentul de înrădăcinare a butaşilor pe tipuri de butaş.1 butaşi înrădăcinaţi. a substratului de înrădăcinare şi a interacţiunii dintre aceşti doi factori asupra eficienţei înrădăcinării la genul Picea.3.3 27.3.7 butaşi DS5% pentru compararea a două medii substrat = 0.8 D 4.4c 9.6 31.4 E 14.5 M DS5% pentru compararea a două medii specie = 0.8 36. în funcţie de specie Analiza datelor din tabelul de sinteză 4.4a 15. Datele din tabelul 4. nu reprezintă o valoare absolută prea mare (1.1 F 9. urmate de cel puţin o literă comună.1 A 8. urmat de cel format din nisip + perlit.3 C 10. Influenţa genotipului şi a substratului de înrădăcinare asupra numărului de butaşi înrădăcinaţi Specia Substratul Nisip Perlit Turba Nisip + Perlit Nisip + Turba Perlit + Turba Media pe specie Picea glauca ‘Conica’ 8. Cele mai slabe rezultate se obţin pe perlit simplu.3.6-0.3 30 15 0 Picea glauca Conica Picea abies Nidiformis specia 30.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca . deşi semnificativă. la care eficienţa înmulţirii prin butaşi la cele două specii este de abia 4.3 N Picea abies Media pe substrat ‘Nidiformis’ e 8.7 B 17.8c 12.8c 12.

Tabelul 4.9 N Media pe specie 3.1a 4.8cd 3. a modului de fasonare a butaşului şi a interacţiunii dintre aceşti doi factori asupra lungimii rădăcinilor de ordinul I ale butaşilor înrădăcinaţi.5c 6.8b 2.3-0. urmate de cel puţin o literă comună.8 A 2.8a 3.2 cm DS5% pentru compararea a două medii mod de fasonare x specie = 0. Influenţa genotipului şi a modului de fasonare al butaşului asupra lungimii rădăcinilor (cm) Modul de fasonare al butaşului Specia Picea glauca ‘Conica’ Picea abies ‘Nidiformis’ Media pe tip de butaş Cu călcâi 4.9 CD 4. În tabelul 4.9 B DS5% pentru compararea a două medii specie = 0. este prezentată influenţa speciei (genotipului). Butaşii fasonaţi cu călcâi asigură o dezvoltare a rădăcinilor semnificativ mai bună decât butaşii fasonaţi cu cârlig. se poate constata că cultivarul Picea abies ‘Nidiformis’ prezintă rădăcini mai lungi în medie cu 0.4 cm Notă: diferenţa dintre oricare două valori.2bc 5.0b 3. Datele prezentate în tabel reprezintă lungimea rădăcinilor exprimată în centimetri.7 B 4.7.3 C 5.6 cm Notă: diferenţa dintre oricare două valori. urmate de cel puţin o literă comună.3 A DS5% pentru compararea a două medii mod de fasonare = 0.1cd 4.2 cm dintre lungimea rădăcinilor butaşilor fasonaţi în cele două moduri.2 cm DS5% pentru compararea a două medii specie x substrat = 0.8.3 cm faţă de rădăcinile cultivarului Picea glauca ‘Conica’.2 cm DS5% pentru compararea a două medii specie = 0. prezintă influenţa speciei.3b 4. a substratului de înrădăcinare a butaşilor şi a interacţiunii dintre genotip şi substrat asupra dezvoltării rădăcinilor butaşilor exprimată în centimetri.1cd 4.8b 4.2 cm DS5% pentru compararea a două medii substrat = 0. nu este semnificativă În urma interpretării datelor referitoare la lungimea rădăcinilor de ordinul I la speciile luate în studiu.3 M Media pe substrat 2.8cd 4.6 D 3.4d 3.6b 4.4a 3. Influenţa genotipului şi a substratului de înrădăcinare asupra lungimii rădăcinilor (cm) Specia Substratul Nisip Perlit Turba Nisip + Perlit Nisip + Turba Perlit + Turba Media pe specie Picea glauca ‘Conica’ 2.1a 4. această diferenţă fiind suficient de mare pentru a fi considerată semnificativă.1 M Cu cârlig 3.8. Tabelul 4.7.7 N Picea abies ‘Nidiformis’ 2. nu este semnificativă 32 . Acest avantaj se regăseşte în diferenţa 0.4 B 4.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Tabelul 4.

435. rezultatele obţinute în cadrul cercetărilor arată că cea mai bună înrădăcinare a butaşilor şi implicit rădăcini mai lungi s-au obţinut în cazul substratului reprezentat de turbă.). biostimulatorii Radistim 2 şi Radistim 3 au asigurat o eficienţă a înrădăcinării mai scăzută chiar decât în cazul butaşilor netrataţi (grafic 4.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Se pare că substraturile de înrădăcinare influenţează procesul de rizogeneză la speciile luate în studiu. Se pare că acest mod de fasonare a stimulat dezvoltarea rădăcinilor într-o măsură mai mare decât fasonarea butaşilor cu cârlig. Chiar dacă diferenţa în ceea ce priveşte numărul de butaşi înrădăcinaţi nu este foarte mare (1.9 40 34.0 31. turbă + nisip). Diferenţa dintre butaşii trataţi cu Radistim soluţie şi cei netrataţi. Procentul de înrădăcinare a butaşilor pe biostimulatori de înrădăcinare. Folosirea biostimulatorilor de înrădăcinare nu a avut o influenţă foarte mare asupra numărului de butaşi înrădăcinaţi.0 35.9 44.6. Pe al doilea loc s-au plasat variantele tratate cu Radistim 2 şi Radistim 3.3 42. Variantele cu turbă se diferenţiază semnificativ de celelalte substraturi.6. Se poate afirma că în afară de Radistim soluţie. Influenţa biostimulatorilor de înrădăcinare asupra rizogenezei.4 21. de doar 1. nu este suficient de mare pentru a plasa cele două categorii pe aceeaşi treaptă de eficienţă.1 butaşi înrădăcinaţi. 33 .0%). aceasta este suficientă pentru a fi considerată semnificativă din punct de vedere statistic (grafic 4. deşi semnificativă din punct de vedere statistic. Netratat (%) 60 Radistim 2 Radistim 3 Radistim soluţie 53. care a determinat obţinerea celui mai mare procent de înrădăcinare a butaşilor (48. ale căror rezultate la înrădăcinare nu diferă între ele decât cu 0.2 28.9 butaşi înrădăcinaţi.7.6%).4 48. în funcţie de specie M edia Varianta cu butaşi cu călcâi s-a dovedit a fi mai eficientă din punct de vedere a numărului de butaşi înrădăcinaţi. urmat apoi de substraturile în a căror componenţă intră şi turba (turbă + perlit.8 20 27.0 53. Astfel. Cele mai scurte rădăcini au prezentat butaşii înrădăcinaţi pe substratul alcătuit din nisip obişnuit.3 0 Picea glauca Conica Picea abies Nidiformis specia Grafic 4.).

837.1 3.6 45. urmate de cel puţin o literă comună.9 3. se observă dezvoltarea semnificativ mai bună a butaşilor proveniţi de la cultivarul Picea abies ‘Nidiformis’.4 38.5 31. Influenţa genotipului şi a modului de fasonare al butaşului asupra numărului lungimii rădăcinilor butaşilor (cm) Modul de fasonare al butaşului Cu călcâi Cu cârlig Media pe specie Specia Picea glauca ‘Conica’ 4.6 40 45. în funcţie de biostimulatorul de înrădăcinare Din tabelul 4.3 0 Netratat Radistim 2 Radistim 3 Radistim soluţie Media biostimulatorul Grafic 4. Tabelul 4.1 A DS5% pentru compararea a două medii mod de fasonare = 0.4 4.14.9 B Picea abies ‘Nidiformis’ Media pe tip de butaş 4.2 cm DS5% pentru compararea a două medii mod de fasonare x specie = 0.2 27.3 M 3.14.7 3.4 20 29. nu este semnificativă 34 .2 43.4 cm Notă: diferenţa dintre oricare două valori.2 cm mai mare decât lungimea medie a rădăcinilor butaşilor proveniţi de la cultivarul Picea glauca ‘Conica’. Procentul de înrădăcinare a butaşilor pe tipuri de butaş.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca butaş cu călcâi (%) 60 butaş cu cârlig 50.8 N 4.2 cm DS5% pentru compararea a două medii specie = 0. Lungimea medie a rădăcinilor butaşilor fasonaţi din această specie este cu 0.9 30.7.3-0.

15. urmate de cel puţin o literă comună.0 A Radistim 2 3. Influenţa gradului de pornire în vegetaţie a partenerilor de altoire şi a momentului îndepărtării portaltoiului deasupra punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi. COMPORTAREA SPECIEI PICEA PUNGENS FORMA ARGENTEA LA ÎNMULŢIREA PRIN ALTOIRE În cadrul experienţelor de altoire s-a urmărit influenţa diferiţilor factori asupra reuşitei altoirii.1 4.7 procente de prindere nu poate fi considerată foarte mare 35 .2.0 4. Diferenţa de lungime dintre cele două tipuri de butaş este de 0.15.0 A Media pe specie 3. exprimată prin număr de altoi prinşi. valoarea de doar 3. semnificativ mai mare decât lungimea medie a rădăcinilor butaşilor fasonaţi cu cârlig.9 A Radistim 3 4. În tabelul 4. Biostimulatorii de înrădăcinare nu determină modificări în ceea ce priveşte lungimea rădăcinilor la butaşii înrădăcinaţi.5 cm. Comportarea puieţilor altoiţi a fost urmărită pe parcursul întregului sezon de vegetaţie. Pentru interpretarea rezultatelor referitoare la eficienţa altoirii. odată cu lucrările de îngrijire aplicate pe parcurs.9 4.2 4. Pe măsură ce gradul de pornire în vegetaţie a portaltoiului este mai avansat. prinderea altoiului grefat este mai slabă. datele obţinute în urma măsurătorilor au fost prelucrate statistic prin metoda analizei varianţei. Influenţa genotipului şi a biostimulatorului de înrădăcinare asupra lungimii rădăcinilor (cm) Specia Picea glauca Picea abies Media pe substrat Substratul ‘Conica’ ‘Nidiformis’ Netratat 4.2 cm DS5% pentru compararea a două medii biostimulator = 0. Tabelul 4.1 A Radistim soluţie 3. În acest sens se evidenţiază un spor de lungime a rădăcinilor butaşilor fasonaţi cu călcâi.0 4. reuşită exprimată prin numărul de altoi prinşi.0% în cazul folosirii de portaltoi abia pornit în vegetaţie. nu este semnificativă 4. Datele reprezintă lungimea butaşilor pe variante de butăşire.8 4.2 4.9 N 4. utilizându-se metoda comparaţiilor multiple (testul Duncan). dar inventarierea finală a altoilor supravieţuiţi nu a fost făcută decât la sfârşitul sezonului de vegetaţie. este ilustrată influenţa genotipului şi a biostimulatorilor de înrădăcinare asupra dezvoltării sistemului radicular la butaşii înrădăcinaţi. Acest lucru reiese din procentul de prindere de 54.3 cm DS5% pentru compararea a două medii specie x biostimulator = 0.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Modul de fasonare a butaşului şi-a pus amprenta şi asupra dezvoltării ulterioare a butaşilor înrădăcinaţi. Chiar dacă această diferenţă este semnificativă.1 M DS5% pentru compararea a două medii specie = 0. Din analiza datelor acestui tabel se confirmă superioritatea în ceea ce priveşte dezvoltarea rădăcinilor la butaşi de Picea abies ‘Nidiformis’.1 3.4 cm Notă: diferenţa dintre oricare două valori. procent mai mare decât cel din cazul altoirii pe portaltoi bine pornit în vegetaţie.

Procentul de prindere a altoilor pe stadii de vegetaţie a portaltoiului.954.8 50.5 44. Procentul de prindere a altoilor pe ani de experienţe.2 53.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca (grafic 4.9 52.2 40 20 0 slab pornit bine pornit Media gradul de pornire în vegetaţie a portaltoiului Grafic 4.8.3 40 20 0 2006 2007 2008 Media anul experienţei Grafic 4.8 52.9.). cele mai bune rezultate le înregistrează altoirile cu altoi nepornit în vegetaţie.).0 53.9.9 54. în funcţie de stadiul de vegetaţie a portaltoiului slab pornit (%) 60 56.2 50.9 50.8 47.9 bine pornit 54. 4. Procentul de prindere a acestui tip de altoi (60. (%) 60 2006 56.8 54.2 2007 2008 54.0 44. În ceea ce priveşte gradul de pornire în vegetaţie a altoiului.8.3%) diferă semnificativ de cel al altoilor recoltaţi în perioada de repaus vegetativ şi ţinuţi la rece până în momentul altoirii (grafic. în funcţie de anul de experienţe 36 .

80 M Bine pornit 9.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Datele din tabelul 4.4 altoi DS5% pentru compararea a două medii grad de vegetaţie portaltoi x an experienţă = 0.23.4 altoi DS5% pentru compararea a două medii an de experienţă = 0. prezintă influenţa gradului de pornire în vegetaţie a portaltoiului şi a perioadei de tăiere a portaltoiului deasupra punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi. urmate de cel puţin o literă comună.48 A DS5% pentru compararea a două medii grad de vegetaţie portaltoi = 0. Dacă altoirea pe a doua creştere nu a fost cu mult mai eficientă decât altoirea pe prima creştere. Rezultatele altoirii au fost influenţate de către nivelul altoirii.89 M A III-a creştere 9. acesta nu este con-siderat statistic semnificativ.5 altoi Notă: diferenţa dintre oricare două valori.3-0.81 A 10. Chiar dacă altoii la care portaltoiul a fost îndepărtat deasupra punctului de altoire în anul altoirii.06 N Media pe perioadă de tăiere 10.37 A 10.00 11.4-0.78 altoi prinşi nefiind semnificativă.96 10. imediat după grefare. Tabelul 4. Influenţa gradului de pornire în vegetaţie al portaltoiului şi a perioadei tăierii acestuia deasupra punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi Stadiul vegetativ al portaltoiului Slab pornit Perioada tăierii După un an Imediat după altoire Media pe stadiu de vegetaţie al portaltoiului 10.33 8.78 11. nu este semnificativă 37 .3-0. nu este semnificativă Influenţa nivelului de altoire asupra numărului de altoi prinşi.9 altoi DS5% pentru compararea a două medii nivel de altoire x grad de vegetaţie portaltoi = 1.78 10. comparaţia cu altoirea pe cea de-a treia creştere ne arată că numărul de altoi prinşi a fost semnificativ mai mare.2 altoi Notă: diferenţa dintre oricare două valori.1-1.11 M A II-a creştere 12.20. urmate de cel puţin o literă comună.15 10.44 10.20.6-0.00 8.67 N Media pe stadiu portaltoi 10.30 A DS5% pentru compararea a două medii nivel de altoire = 0.81 10. au un minim avantaj în ceea ce priveşte procentul de prindere.8-0.78 11. Tabelul 4. diferenţa de 0. Influenţa gradului de pornire în vegetaţie a portaltoiului şi a nivelului altoirii asupra numărului de altoi prinşi Nivelul de altoire Stadiu portaltoi Slab pornit Bine pornit Media pe nivel de altoire Prima creştere 11.7 altoi DS5% pentru compararea a două medii grad de vegetaţie portaltoi = 0.

Influenţa lungimii altoiului şi a diametrului portaltoiului în punctul de altoire asupra numărului de altoi prinşi.7 cm 1. aceasta nu este suficient de mare pentru a fi considerată semnificativă (grafic 4. Datele din tabelul bilateral 4. Chiar dacă procentul de prindere a altoilor în cazul realtoirii este mai scăzut decât în cazul altoirilor efectuate pe portaltoi normali.).5 55.23.). chiar dacă înclină puţin balanţa spre altoiul mai scurt.0 51.8 51. Diferenţa de lungime de 2 cm dintre altoi. prezintă influenţa nivelului la care a fost efectuată altoirea şi a gradului de pornire în vegetaţie a portaltoiului asupra numărului de altoi prinşi.7% comparativ cu altoirile făcute pe portaltoi normal.3 45. care nu au mai fost altoiţi anterior. Chiar dacă pentru celelalte două tipuri de portaltoi încadraţi în categoria mai slabă există o diferenţă a procentului de prindere a altoilor de 2.7%. Prima categorie este reprezentată de portaltoii cu diametrul în punctul de altoire de 0.7 cm.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Nu acelaşi lucru se poate afirma despre gradul de pornire în vegetaţie a portaltoiului. 0. faptul că au existat altoi prinşi reprezintă o reuşită. Acest tip de portaltoi asigură cea mai mare eficienţă de prindere a altoilor.8 54.0%.8 60. Influenţa realtoirii asupra numărului de altoi prinşi.). 38 .5 cm (%) 75 66.7 60.7 50 55. ceea ce reprezintă 60. Procentul de prindere a altoilor în cazul realtoirii este de 55.4 0. nu este o diferenţă care să ne poată determina ce tip de altoi să folosim la altoire (Tabelul 4. Diferenţa de 5.14. rezultate care confirmă cele afirmate. Procentul de prindere a altoilor pe lungimi ale altoiului. Diametrul portaltoiului în punctul de altoire împarte rezultatele în două categorii.2 53. este considerată semnificativă (grafic 4.057.0 altoi din totalul de 20 de grefaţi.16.8 procente în avantajul portaltoilor mai subţiri. în funcţie de anul de experienţe Folosirea de altoi cu lungimi diferite nu a dus la obţinerea de procente de prindere care să fie considerate semnificativ diferite.14.25. datorită valorii mici.0 50.0 cm 25 0 2006 2007 2008 Media anii experien ei Grafic 4. media de prindere fiind de 12.

28A 10.1 63.11a 11. Influenţa anilor de experienţe şi a lungimii altoiului asupra numărului de altoi prinşi Lungimea altoiului (cm) 7 cm Anul experienţei 2006 2007 2008 Media pe lungime altoi 11.50A 11. Procentul de prindere a altoilor pe tipuri de portaltoi. urmate de cel puţin o literă comună.33a 11.56b 10.3 58.7 45.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Tabelul 4.89a 11. nu este semnificativă nealtoit (%) 70 60 50 40 30 20 10 0 2006 2007 2008 Media anii experim entali 63.67a 9.22M 11. în funcţie de anul de experienţe 39 .25.2 altoi Notă: diferenţa dintre oricare două valori.1-1.67a 10.3 altoit o dată 61.3 60.5 55.16.6 61.8 altoi DS5% pentru compararea a două medii an de experienţă = 0.85M 9 cm Media pe an experimental 11.6-0.33B DS5% pentru compararea a două medii lungime altoi = 0.7 altoi DS5% pentru compararea a două medii lungime altoi x an de experienţă = 1.0 Grafic 4.

O valorificare optimă a acestor elemente se va regăsi într-un număr cât mai mare de altoi prinşi.19. cu costuri cât mai mici.).7%. Procentul de prindere a altoilor la care a fost folosită rafia şi ceara de altoit a înregistrat cea mai mică valoare întâlnită până acum la experienţele de altoire laterală în placaj.4 9.0 9. O eficienţă economică ridicată la altoire presupune adoptarea celei mai bune tehnici de altoire astfel încât să fie valorificate la cel mai înalt nivel materialele utilizate şi activitatea depusă. Odată cu stabilirea elementelor de eficienţă economică. în cazul altoirii molidului argintiu aceste materiale nu au avut rezultate satisfăcătoare. Legarea partenerilor cu rafie plastifiată a asigurat un procent de prindere a altoilor comparabil cu cel întâlnit în mod normal la experienţele anterioare. Dacă la altoirile din pomicultură rafia de tei şi ceara sunt folosite cu succes pentru izolarea locului de altoire.2 62. în funcţie lungimea altoiului rafie naturală 67. atingând valoarea de 62. în condiţiile efectuate de noi a avut rezultate nule. În acest caz rata profitului este de 63. Ultimul subcapitol al acestui capitol de rezultate obţinute conţine calcule de eficienţă economică.).5 10.8 57. în sensul că toţi puieţii altoiţi s-au uscat.5%.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Influenţa materialului folosit pentru izolarea punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi.7 Media Altoirea în despicătură. fiind de doar 9. Procentul de prindere a altoilor pe tipuri de material folosit la legare. Valoarea cea mai ridicată a profitului se înregistrează în cazul variantei de altoire în care se foloseşte portaltoi neforţat în seră pe care se grefează altoi ţinut la rece până în momentul altoirii (tabelul 4. care constituie indicatori sintetici ai influenţelor factorilor studiaţi asupra reuşitei procesului de altoire. se pot compara mult mai bine rezultatele experienţelor. Eficienţa economică privind influenţa gradului de pornire în vegetaţie a partenerilor de altoire şi a momentului îndepărtării portaltoiului deasupra punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi.5% (grafic 4. 40 .19.3% mai mare decât varianta de altoire clasică cu altoi inactiv şi portaltoi forţat în seră. rafie plastifiată (%) 70 60 50 40 30 20 10 0 7 cm 9 cm tip de portaltoi Grafic 4. cu 17.33.

5% (tabelul 4.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Tabelul 4.4% 63. Tabelul 4.7 Costuri Preţ mediu de (lei/100 vânzare buc) (lei/buc) 412 321 10 10 Venit brut (lei/100 buc) 615 557 Profit (lei/100 buc) 203 236 Rata profitului (%) 49. în urma calcului economic se poate observa că această variantă aduce un spor din punct de vedere economic de 36 lei la 100 de puieţi altoiţi.9% Venit brut (lei/100 buc) 603 519 442 Inactiv Refrige Neforţat rat Activ Eficienţa economică privind influenţa realtoirii asupra numărului de altoi prinşi.34.3 73.).7% 44. deşi procentul de prindere este mai mic decât în cazul altoirilor în care se folosesc portaltoi normali. Calculul eficienţei economice Varianta de altoire Grafting variant Tip portaltoi Forţat Tip altoi Procent de prindere (%) 60.9 44. Acesta reprezintă o rată a profitului de 73.5 55.34. În cazul realtoirilor. Calculul eficienţei economice Tip altoire Normală Realtoire Procent de prindere (%) 61.33.5 41 . nealtoiţi anterior.2 Costuri (lei/100 buc) 412 317 305 Preţ mediu de vânzare (lei/buc) 10 10 10 Profit (lei/100 buc) 191 202 137 Rata profitului (%) 46.3 51.

În acest timp în străinătate producerea pomilor de Crăciun reprezintă o afacere de succes sau chiar o ramură importantă a industriei.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca C a p i t o l u l 5 DIVERSIFICAREA POSIBILITĂŢILOR DE VALORIFICARE A MATERIALULUI SĂDITOR LA SPECIILE GENULUI PICEA Capitolul V studiază Diversificarea posibilităţilor de valorificare a materialului săditor la speciile genului Picea. pentru a fi apt de valorificare ca pom de Crăciun un exemplar de Picea pungens forma argentea are nevoie de cel puţin 8 ani dacă este obţinut pe cale generativă şi de cel puţin 10 ani dacă este obţinut pe cale vegetativă. prin altoire. Există unele pepiniere şi plantaţii unde are loc producerea pomilor de iarnă. au fost făcute biometrizări ale acestora. Pe baza literaturii de specialitate studiate şi avându-se în vedere condiţiile climatice şi tehnologice din ţara noastră.în urma măsurătorilor efectuate s-a ajuns la concluzia că. Pentru a stabili unele însuşiri morfologice ale molidului argintiu produs în pepinierele de la noi şi a stabili la ce vârstă acesta devine apt pentru a fi utilizat ca pom de Crăciun. Chiar dacă are o înălţime relativ mică la această vârstă. dar tehnologia nu este la nivelul care ar trebui iar exemplarele obţinute nu pot fi comparate cu cele aduse din import. se propune utilizarea molidului argintiu ca pom de Crăciun. pornindu-se de la valorificarea actuală a acestuia şi continuându-se cu posibilităţi noi de valorificare. În cadrul acestui capitol a fost făcută o analiză economică referitoare la obţinea pomilor de Crăciun din specia Picea pungens forma argentea pe cale vegetativă prin altoire şi pe cale generativă. aceasta înălţime este suficientă pentru a asigura în spaţiile de locuit mici. În acest sens s-a concluzionat că utilizarea pomilor de Crăciun din această specie obţinută pe cale vegetativă aduce o rată a profitului cu 12% mai mare decât în cazul obţinerii speciei pe cale generativă. efectul dorit. În prezent. 42 . în ţara noastră acest aspect se rezumă în general la tăierea vârfului exemplarelor de molid din arborete înainte de exploatare. şi nu numai. din punct de vedere dimensional şi al aspectului.

6. deoarece trecerea timpului diminuează procentul de prindere a altoilor. 3. Pentru o reuşită mai bună a altoirilor de primăvară direct în câmp. care aduce un minim aport la rezultatele butăşirii comparativ cu butaşii netrataţi. 4. Altoirea într-o perioadă cât mai scurtă de timp după ce portaltoiul a intrat în vegetaţie. 2. imediat ce portaltoiul a intrat în vegetaţie. Folosirea de portaltoi forţaţi să pornească în vegetaţie în seră. în vederea obţinerii unui procent mai mare de înrădăcinare şi a unei dezvoltări mai bune a rădăcinilor. în care s-a urmărit comportarea cultivarurilor Picea glauca ‘Conica’ şi Picea abies ‘Nidiformis’ la înmulţirea vegetativă prin butaşi. 3. în special a celor care conţin turbă precum şi a substratului alcătuit doar din turbă pentru obţinerea de butaşi cu rădăcini mai bine dezvoltate. 43 . Altoirea speciei Picea pungens var. 4. de 9 cm. Efectuarea de cercetări privitoare la influenţa factorilor studiaţi în această lucrare asupra butăşirii în uscat la cultivarurile Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’. care reduc procentul de prindere a butaşilor comparativ cu butaşii netrataţi. primăvara devreme. Continuarea cercetărilor în ceea ce priveşte utilizarea de biostimulatori de înrădăcinare utilizaţi la butăşirea cultivarurilor Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’. care asigură un procent de prindere mai bun decât altoirea cu altoi mai lung. 5. se pot desprinde următoarele concluzii: Pentru obţinerea materialului săditor prin butăşire: 1.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca C a p i t o l u l 6 CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI CU PRIVIRE LA ÎNMULŢIREA SPECIILOR GENULUI PICEA ŞI VALORIFICAREA MATERIALULUI SĂDITOR Analizând rezultatele obţinute în urma experienţelor efectuate în serele USAMV şi pepiniera Mihai Viteazu în anii 2006-2008. Utilizarea substraturilor mixte. pe care se grefează altoi neporniţi în vegetaţie. Folosirea biostimulatorului Radistim soluţie. altoirea să se facă în câmp. În cazul nu se dispune de o seră şi nu este posibilă forţarea altoilor. 7. grefarea de altoi recoltaţi în perioada de repaus vegetativ şi ţinuţi la rece până în momentul altoirii. Continuarea cercetărilor în ceea ce priveşte substraturile utilizate la înrădăcinarea butaşilor cultivarurilor Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’. Altoirea cu altoi cu lungime de 7 cm. 5. la cultivarurile Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’. 6. Fasonarea butaşilor cu călcâi în detrimentul celor cu cârlig. Evitarea utilizării biostimulatorilor Radistim 2 şi Radistim 3 la butăşirea acestor cultivaruri. Pentru obţinerea materialului săditor prin altoire: 1. argentea pe portaltoi de Picea abies utilizându-se metoda de altoire laterală în placaj. recoltaţi cu puţin timp înaintea altoirii. Utilizarea substraturilor mixte pentru obţinerea unui procent mare de butaşi înrădăcinaţi. 2.

Folosirea ca material de izolare a punctului de altoire a rafiei plastifiate. În urma cercetărilor referitoare la diversificarea valorificării materialului săditor la speciile genului Picea se poate recomanda: 1. care să producă pomi de Crăciun din specia Picea pungens var. 9. 8. care asigură un procent de prindere a altoilor mai mare decât în cazul altoirilor pe portaltoi mai subţire (0. investiţia fiind justificată din punct de vedere economic.5 cm) sau mai gros (1.7 cm. pentru eliminarea costurilor de producere a acestora. Altoirea pe portaltoi cu diametrul în punctul de altoire de 0.   44 . Realtoirea în anul următor a puieţilor la care altoirea nu a reuşit în anul curent. Continuarea cercetărilor pentru stabilirea tehnologiei optime de cultură a molidului argintiu destinat valorificării ca pom de Crăciun. 10. sau cel puţin a unor secţii în cadrul pepinierelor existente. 2.0 cm). de preferinţă în anul următor altoirii. Înfiinţarea la noi în ţară a unor pepiniere dendrologice. care asigură un procent de prindere a altoilor net superior altoirii cu rafie naturală.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 7. argentea. Îndepărtarea portaltoiului deasupra punctului de altoire doar după prinderea sigură a altoiului.

. Tehnologii moderne de producere a materialului săditor dendrologic (III). DURAN. BLOOM A. TR. CHIRIŢĂ. COPE. 1000 pianti e fiori per il giardino. BARBU I. DUMITRESCU P. BELDEANU E.. 12. IANB.. NIŢESCU.. Atelierul de multiplicat cursuri. 29. GRIGORE. 1. În problema doborâturilor de vânt produse în perioada 1960-1970. BOOM. DRANCA. Ed. New York BRADLEY. ARMĂŞESCU. 23. 2000. 22. USA. P. PURCELEAN. 2002. E. DUMITRESCU ELENA. Împăduriri. Iaşi. 46-52. 19. În: Studii şi cercetări. Ecologie forestieră. 1966. CHIRITA. Bucureşti CRISTESCU V. R. În: Studii şi Cercetări. Conifers for gardens. Firefly books. XXXIII. Ceres. R. SIMIONESCU. 2005. Contribuţii privind practicarea organizată a rezinajului în arboretele exploatabile de molid. DEN OUDEN... 45 . 41-43. STELIAN. EM. 1970. 183-198. PAŞCOVICI. BREGA. Bucureşti. BENT E. London CEPOIU N. CEIANU. I. 2006. 2.. Molidul în literatura ştiinţifică românească (1890-1990). ŞTEFĂNESCU. 515-551. Seria I. Anul I. Gardening with conifers. A. pg. GRIGORE. 1-2. Bucureşti. Ed. 14.. 1975. 34. Cercetări asupra condiţiilor de păstrare a unor seminţe forestiere.. STELIAN. 1975.. 51-55. 1984. R. 15. Cornell University Press CORLĂŢEANU S. 2. Produse forestiere şi studiul lemnului. 13. CHIRITA. 5. 20. 24. 1984. 4. DONIŢĂ N. 1984.. În: Bucovina forestieră.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca BIBLIOGRAFIE 1. 2002. MARIA MAIERAN. R. ŞT. DĂMĂCEANU C. TR. În: Horticultura. 36.. STOICULESCU.59-77. 2007. 1975. 6.. B. 33-34. Netherlands. Universităţii Transilvania. LANCULESCU. The pruner’s bible: a step-by-step guide to pruning every plant in your garden. În: Horticultura. S. 3. 16. R. 9. TR. Milano. Teză doctorat. GROBNIC. Academic-Pres. GH. K. DOBRESCU ZENOVIA. Un nou repelent pentru protejarea plantaţiilor de răşinoase împotriva pagubelor provocate de cervide. PANAITESCU. Ed. Cercetări privind determinarea volumului conţinut în cioată şi în rădăcini la molid. Cluj Napoca. Silvicultură. 1972. MIRELA CORDEA. et al. 1965. CUU T. ARSENESCU. MURVAI. Ed. V. 11. Haga. 214-247. Ed.. DUMITRESCU ELENA. În: Studii şi cercetări. 105-109. ŞT. 7. Tehnologii moderne de producere a materialului săditor dendrologic (II). M. Ed.. Oregon. M. Repelente pentru protejarea plantaţiilor tinere de molid împotriva cervidelor. M. P. GR. C. 8. Universităţii Transilvania Braşov. Reader's Diges. În: Horticultura. NIŢESCU. Ceres. PODEANU. A.. 1993. V. În: Studii şi ceretări. 21. R.. V. 2009. GRIGORE. ABRUDAN I. XXVII. DECEI I. 1999. STELIAN. BELDIE. 1979. „Ion Ionescu de la Brad”. În: Studii şi cercetări. CRISTESCU V.. 1. A. NESTEROV.. TANKO. S. 1976.. 18. 7-15. Braşov ARDELEAN M. De vechi editori. V. 10. 1. V. I. Native and cultivated conifers of northeastern North America. Italia BITNER R. SESTRAŞ. Ed. C. 1986. R. Caiet II Silvicultură. AL. Timber Press Inc. Tehnică experimentală horticolă. GEORGESCU. Cercetări privind stabilirea corelaţiei dintre germinaţia seminţelor obţi-nute în laborator şi răsărirea în sol la pin silvestru şi molid. Manual of cultivated conifers. Produse accesorii ale pădurii. 1975. I. Producerea materialului săditor dendrologic. În: Studii şi cercetări. DRĂGHIA LUCIA.. 3. CRISTESCU V. 17. Ceres Bucureşti. VOICHIŢA BARBU. CR. Universitatea din Braşov. 1973. Îndrumător de lucrări practice de pomicultură generală. GH. 38. SIMIONESCU. Tehnologii moderne de producere a materialului săditor dendrologic (I).

2002. W. GH. In: Curtiss Botanical Magazine. Trees of the eastern and central United States and Canada. 1993. 51. 479-499.. KRUSSMANN G. GRUDNICKI MARGARETA. 2001. I. 1994. 1978. 28-31. Agro-silvică. HARRAR E. 2. USA 27. În: Anale. Bucureşti. Rezultatele unor experimentări în problema conservării seminţelor de molid. Arboricultură ornamentală. DUMITRIU-TĂTĂREANU. Ceres. 1. AcademicPres.. FLANDUNG M. The Garden Diy Expert. G. LEAHU I. 1989. HOLONEC L.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 25. Reprografia Universităţii Transilvania din Braşov. 26.. FLORESCU. Ameliorarea principalelor specii forestiere.. ANCA DUMITRESCU.Ceres. 27. 183-189. HARALAMB AT. M-13 DNA fingerprinting can be used in studies on phenotypic reversions of forest trees mutants. Oregon. J. În: Plant Researches. Calendarul recoltării fructelor şi seminţelor de arbori şi arbuşti ornamentali. Consideraţiuni asupra culturii răşinoaselor în parcul dendrologic Dofteana. T. Ed. E. EUN K. 28. 249-280. Ed. Ed. 1935. Portland. 37. ECKENWALDER. Cluj-Napoca. 1960. wreaths and greens. 52. HARING P. Cercetări privind producerea puieţilor forestieri în paturi nutritive alcătuite din litieră. M. Ceres.. HILL L. 47. Cercetări privind stimularea germinaţiei seminţelor şi a creşterii puieţilor cu ajutorul naftenatului de sodiu la stejar. 2008. Ed. Oregon. 1962. Metode de favorizare a germinaţiei seminţelor de arbori şi arbuşti ornamentali. 2004. 7.. 1994. I. 31. Ed. 35. ICHIM R. 2007. 158-172. 1999.. LEAHU I. 42. 1989. Molidul şi foloasele lui. Arbori şi arbuşti forestieri ornamentali cultivaţi în RPR. 56. Împăduriri. 1963. 1999 Împăduriri . 46 . GEORGESCU C. 48. 1998. DUMITRIU-TĂTĂREANU. HELMAN A. 12. La maison rustique.Pepiniere forestiere.Seminţe forestiere... 79-115. 7-11. Cercetări privind rupturile de zăpadă din arboretele de molid din Munţii Maramureşului. Ed. G. K. Bucureşti. 29. 109-127. Împăduriri . Fossil woods from Janggi Group (Early Miocene) in Pohang Basin. În: Studii şi cercetări. Timber Press. 1994. 50. Coeficientul de zvelteţe şi stabilitatea individuală a arborilor de molid. ENESCU V. Conifers of the world. 57. 1964.. New York 45. ILIESCU ANA-FELICIA. FLORESCU GH. J. Timber Press. HARLOW. În: Studii şi cercetări. 54. In: Trees. Ed. HESSAYON D. J. Bucureşti. XXIV. În: Studii şi cercetări.. 2. Ceres.. Reprografia Universităţii Transilvania Braşov. 43. 30. ILIESCU ANA-FELICIA. FARJON A.. vol. USA 32. 53.. MOLDOVAN. Amenajarea pădurilor. arbustes. LEANDRU LIA. Random House Group Ltd. Dover publications. 12. Fiziologia plantelor lemnoase. Ed. ENESCU V. În: Bucovina forestieră. VLASE.. Dendrometrie. Ed. 49. conifères et arbres Fruitiers. 1-111. În: Horticultura. ILIESCU ANA FELICIA. Bucureşti. Împăduriri . New York 46. 55. molid şi tei. 1-2. 40.. Cultura arborilor şi arbuştilor ornamentali. S. 36. 1996. 1967. 3. Înmulţirea vegetativă a arborilor forestieri. 75-87. 27. În: Horticultura. B. 44. 1970. Guide to southern trees. 1957. ENESCU V. Cultura speciilor forestiere. Bucureşti. 2004... Reprografia Universităţii Transilvania din Braşov. Anul II. K.. A natural history of conifers. În: Studii şi cercetări. A. 2009. ZIEGENHAGEN. Agrosilvică. Ed. COSTEA. 1970. Dover publications. J. 41. 39. HARRAR. GIURGIU V. 34. Ed. issue 3. Ceres. Christmas trees: growing and selling trees. 58. I. 117. FLORESCU GH. Agrosilvică. La pépinière: Multiplication des arbres. 38. 33. Universităţii Suceava. 310-314. 2008..seminţe forestiere.. 2. Storey Publishing.. KYUNGSIK. HEON... 1. LLC. FARJON A. Didactică şi Pedagogică Bucureşti. 1981. În: Bucovina forestieră. Portland. GROBNIC GH. Bucureşti. 1994.. pin. 1989.. C. 26-27. 2006. Transworld Publishers. Molidul candelabru.. Didactică şi Pedagogică Bucureşti. Conservarea pădurilor. GRUDNICKI F. Ed.. Introduction to the conifers. ILIESCU ANA-FELICIA. 1998. În: Lumea satului 3 (ediţia electronică). Bucureşti. Korea. 1975.

Botanica generală şi sistematică. 80. Agrosilvică. Ceres. 1959. Argentea behavior in our country. 157. DANCIU. MOHAN GH. densităţii şi rezistenţei la rupturi de zăpadă a arboretelor din România. În: Grădina... MAZĂRE G. USAMV Cluj-Napoca. 402-406. În: Rev. Botanică forestieră. 65.. 52-55. 75. M. LUBAN E. PÂRNUŢĂ GH. 81. 48-50. E. GH. În: Bul. Tehnica culturilor silvice . Doborâturile produse de vânt în anii 1964-1966 în pădurile din România. Ed... DUŢU. ZAHARIA. 2001.S. 277-281. 2008. MAZĂRE G. USAMV Cluj-Napoca. 2009. Referat II. ASAS. USAMV Cluj-Napoca. Ed. USAMV Cluj-Napoca. 528. Researches regarding the Picea pungens Argentea variety propagation. 79. USAMV Cluj-Napoca. 85. Bucureşti 47 . MAZĂRE G. 8. Brooklyn Botanic Garden. Ed. 1980. MORARIU I.. D. WAGNER. 70. Biometrical studies concerning the Picea pungens var.. P. The obtaining of Picea cultivars by cuttings. Fiziologia plantelor lemnoase. 72. 3. 5. 66. În: Bul. ZAHARIA. Producerea. 1997. Cercetări parţiale privind posibilităţile de înmulţire la speciile de Picea. În: Cer-cetări ştiinţifice. BAKOŞ. M. New York USA 63. ORLAIE N. Evaluated the superoxide dismutase activity and chlorophyll fluorescence in Picea abies leaves growing at different altitudes. I. JIDARU. Osama. In: Photosynthetica 38. Bul.. 64. Bucureşti. MAZĂRE G. 62.. PARNIA P. Cercetări parţiale privind posibilităţile de înmulţire la speciile de Picea. Bucureşti.. CEUCA. MAZĂRE G. C. 74. Bucureşti. PALADE L. SUSAN BERRY. PÂRVU.. Ediţia a II-a. KEPA. NEGRUŢIU FILOFTEIA. 60. 2005. The Picea pungens Argentea variety behavior at graft side multiplication. 2005. 82. Premise pentru creşterea calităţii. Teză de doctorat. 1970. 2008. Bucureşti. Bucureşti.. 1972. ADELINA DUMITRAŞ. MAZĂRE G. 66. Hermes House. 64. D.. Dendrologie.. 2006. 1992. MAZĂRE G.. HOLONEC. Agro-silvică. Bucureşti. Cluj-Napoca. 78. V. Bucureşti. 71.. LUCICA IRIMIE. EDP. 88. ZAHARIA. 1971. London 65. II.. Arbori şi arbuşti. 2005. D. AL. Ed. T. 62. Iaşi. MAZĂRE G. USAMV Cluj-Napoca. Ed. Spaţii verzi. 171-172. Cercetări privind ideotipurile de molid cu coroana îngustă. Pentru Viaţă.. EUGENIA HĂRŞAN. 1999. Ed. ADELINA DUMITRAŞ. 2006. În: Analele ICAS.seminţe şi butaşi. Researches concerning narrow-crowned spruce ideotype Picea abies f. Universul plantelor. 86. 1973. NOORDHUIS K. 2002. ADELINA DUMITRAŞ.. LUBAN E. 65.. 109-122.. Producerea materialului săditor dendrologic pentru parcuri şi grădini.. 1995. 2006. A. 379-384. Horticultură şi Viticultură. 67. via şi livada. BRADLEY. SĂVULESCU.. MIULESCU I.. 2008. 2005. IX. TIMOFTE. PARASCAN D. A. Ed. MARINELLI JANET et al. Ceres. Researches concerning the growth and development of Picea pungens species in Romania. Bucureşti.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 59. Stadiul cercetărilor privind sortimentul şi cultura speciilor din genul Picea. Argentea by grafting. 84. Rolul spaţiilor verzi în îmbunătăţirea microclimatului din centrele populate. USAMV a Banatului Timişoara. Researches conducted in order to obtain Picea pungens var. 73. Ed. Referat III. 76. Referat bibliografic. E. Ed. 2007.. Bucureşti. NEGULESCU E. Pendula in Romania. SKAWINSKY. P. 87. USAMV Cluj-Napoca. 1965. MLADIN. Înmulţirea coniferelor pe cale vegetativă. MATEESCU R. 2000. NIEWIADOMSKA.. Ceres.. 68. V. păstrarea şi valorificarea materialului săditor pomicol şi dendrologic. V. 2003. În: Bul. ZAHARIA . Gardening All Year Round. Growing Conifers. MARCU GH. MMI Rebo International. GABRIELA ROMAN. MAZĂRE G. Ed. 46. GHIDRA. 61. 1996. În: Bul. 77.. Tehnologii moderne în horticultură.A. 2000. MARIANA DEJEU. În: Bul.T. A. 1969. Ceres. Ceres. Bucureşti. I. 528.. USAMV Cluj-Napoca. Ed. L.. M. Vasile Goldiş. Gardening success. Arbori şi arbuşti ornamentali. S. MCHOY. MIHAELA MORARIU. 1. PARASCAN D. Ed. ŞT. Ediţia a III-a. ASAS. 69. LUCACIU. 83. MISZALSKI Z. PÂRNUŢĂ GH.

. 1961. 97. 113. D. CARABELA. Encyclopédie pratique du jardinage. Braşov. 2007. COCALCU. 103. F. 110. Teză doctorat. A. Cultura speciilor lemnoase în pepiniere Ediţia a II-a.Vol. PETRIDES. New York 92. OANA POPESCU. BÎNDU. J. 116. Horticultură şi Viticultură.Vol. G. Eastern trees. PETRIDES. POSEDARU ALINA. RUBŢOV ŞT.. FLORESCU. 109. Dendrologie. În: Analele ICAS. 10. 104. 108. comparativ cu producerea lor fără adăpost în pepiniere. I. Hamburg und Berlin. Ceres. Verlag Paul Parey. R. 2005. L. Cercetări privind producerea puieţilor de pin silvestru şi molid pe paturi nutritive sub adăpost de folii sinetice. Bucureşti 99. Ceres. S. 16. ANATOLIE. XXVIII. 106.. Ed. Dendrologie. Hamburg und Berlin... 2003. SCHMIDT-VOGT H. W. Cultura speciilor lemnoase ornamentale. PREDA M. ROXANA MADJAR. A. EDP Bucureşti. ST. 1-12. 1979. Éditions Soline. A. Bucureşti. Flora forestieră lemnoasă a României. OLIVIA PETRIDES. pe cale vegetativă. 11. PETRIDES. Prediction of plant species distribution across six millennia. 1958. V.10-32. O. BROENNIMANN. Agrosilvică de stat.. N. Late Glacial and Holocene vegetation history in the southern part of Transylvania (Romania): pollen analysis of two sequences from Avrig. G. Spaţiile verzi . ZIMMERMANN. Ed. 19-24. VITTOZ. SONEA V. Ceres. VAN DER KNAAP. DECEI. Ceres.. II. 1997.. Cultura speciilor lemnoase în pepiniere (forestiere şi decorative). ANA FELICIA ILIESCU. 115. PETICILĂ. Houghton Mifflin Company. Ceres Bucureşti.mijloc de înlăturare a poluării atmosferei. POSEDARU ALINA. 105. 2001. 1958. În: Rev. 1998. A. Studii şi cercetări cu privire la metodele eficiente de înmulţire a varietăţilor ornamentale ale genurilor Abies. ENGLER.. Dendrologie. DE BEAULIEU. 1971. Courbevoie.. 1968. PURCELEAN ST. Arboricultură ornamentală şi Arhitectură peisa-geră. Ed. 102.. STĂNICĂ FL. Bucureşti. 277-293. 2001.. 32-37. Înmulţirea plantelor horticole lemnoase. Bucureşti. Bucureşti. SCHMIDT-VOGT H. 48 . SORINA FARCAŞ. Braşov. PALADE. 49-61. ŞOMANDRA. 101. C. 2006. În: Studii şi cercetări Silvicultură. STĂNESCU M. STĂNESCU V. Ed. Houghton Mifflin Company. În: Studii şi cercetări. SMITH MIRANDA. VELICICA DAVIDESCU. New York 91. MONICA DUMITRAŞCU. A. L. 1973. MAURICE REILLE. 100. SANDA V. PALADE.. P. Arhitectura peisageră. N.. 2000. Houghton Mifflin Company. STANCIU. STĂNESCU V. I. Western trees. RĂDULESCU SABINA. Ed. 1979. 1986.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 89. Agrosilvică.. 21. L. 90. În: Ecology Letters. 114. 98. Trees and shrubs. Ed. 1998. 77-82. Atlas florae Romania. 1. JANET WEHR. Agrosilvică de stat. VIORICA CHITU. Cercetări ştiinţifice USAMVB Timişoara. LE LAY. PREDA M. 2008. Cercetări privind înmulţirea unor varietăţi ornamentale de Abies şi Picea. 1956. 19. 2000. Die Fichte (Band I). Pentru Viaţă. Bucureşti. Ediţia I-a. 1977. T. În: Journal of quaternary science. 1997. Ed... M. 9. N. PHILLIPS SUE. Cercetări privind proporţia crăcilor la răşinoase (molid şi brad). ŞOFLETEA N. 96. 95. The pant propagator’s bible. 111. Ed. Pentru Viaţă. RUBŢOV ŞT. 112. 107. 2. Studii şi cercetări. 1973. 26. Ed.. Agroprint. Contribuţii privind productivitatea pepinierelor de molid şi pin. 81-108. Bucureşti. I. Verlag Paul Parey. STĂNESCU V. 92-100. 1998. PEARMAN P.. Ed. New York 93. Bucureşti. RUBŢOV ŞT. ŞOFLETEA.. Seria I. CHRISTOPHE. EDP. Ed. Rodale Press. 117.. 1969. GRĂMADĂ. L. G. ŞOFLETEA. TEODORA ANCA. Studiul privind efectul rezinajului asupra creşterilor la molid şi pin. Bucureşti. France 94. POSEDARU ALINA. Picea şi Chamaecyparis. N. PETRESCU. 2002. Timişoara. Vergiliu. 1998. ŞOFLETEA N. G.. Silvicultura cu bazele geneticii forestiere. Cum şi când se înmulţesc coniferele ornamentale. Ed. În: Horticultura. TANTĂU I. GUISANT. Die Fichte (Band II).

Bucureşti.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 118. Păstrarea seminţelor de molid. LUCIA VOINESCU. 122.. 123. 127. Ed. Tandem Verlag GmbH. Christmas trees for pleasure and profit. M. 1974. 124. Cultura molidului în România. 1987. 5. ADELINA DUMITRAŞ. Ed. x x x. 7. 20-22.com /releases/2008/04 136. 2003.. x x x. VLAD I. ZAHARIA. LUCIA VOINESCU. 2000. x x x. Înrădăcinarea butaşilor de Chamaecyparis şi Juniperus sub influenţa substanţelor stimulatoare. 2004. 119. WRAY D. Weidenfeld & Nicolson Wellington House.com 141. OPRIŢA. www. 1966. ediţia electronică http://www. Cercetări de laborator cu privire la scurtarea perioadei germinative la seminţele de Picea excelsa cu ajutorul acidului azotic. Norme tehnice unificate în silvicultură 131. 1982.ncsu. Todesco. Ceres. www. 2. Risoprint. www.org 49 . Grupul editorial Rao. 2003. Cluj-Napoca.fed. Random House Australia. 121. În: Studii şi cercetări.edu 140. Turda. V. Puterea de germinaţie a seminţelor de molid în cazul păstrării obişnuite pe o perioadă de 3-4 ani.forestry. Science Daily. 130. I. I. 38. L. 134. în depozite neclimatizate.. VLASE IL. Cluj. x x x. x x x. VLASE IL. DAMIAN. Specii lemnoase ornamentale. x x x. 89-108. R.na.S. 2008. ADELINA DUMITRAŞ.christmastreelocations.about. 371-373.. www. The Gardner’s Bible.. Ed. VLASE IL. Murdoch Books Pty Limited 135. 1956. În: Studii şi cercetări. 31.christmastree.. cu umiditate redusă şi constantă.. 1984. A.us 137. Benedikt Taschen Verlag GmbH. 7-22. 97-100.. Global book publishing. Flora. 1977.ces. Conservarea seminţelor forestiere. LUCIA VOINESCU. În: Analele ICAS. Flora şi fauna. Ed. Arboricultură ornamentală.sciencedaily. Botanica. Enciclopedia del giardinaggio.com 139. Bucureşti. 132. VERONICA CIOLAN. 2009.. www.. www. x x x. Ceres. Green arhitecture. În: Horticultura.. 2006. Coordonator Isabelle Bourdial. VLASE IL. 126. 133. ZAHARIA D. PETRESCU.fs. 125. WAGNER ŞT.terapii-naturiste. WINES J. 1988. Influenţa duratei şi modului de păstrare a seminţelor de molid.com 138. VARGA D. 129. timp de 5 ani. 128. În: Studii şi cercetări. 2008. Rutgers University Press. (ediţie electronică). 120. Amenajamentul O. pin şi larice asupra germinaţiei. 2003. lumea ştiinţei. ZAHARIA D.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful