Georgel Constantin MAZĂRE

Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE HORTICULTURĂ Calea Mănăştur Nr. 3-5, 400372 Cluj-Napoca Telefon: + 40 264 596384 Fax: + 40 264 593792

Către,

Vă invităm să participaţi la susţinerea publică a tezei de doctorat intitulată: „Cercetări privind îmbunătăţirea tehnologiilor de producere a materialului săditor la speciile genului Picea şi diversificarea valorificării acestuia”, a d-lui ing. Georgel Constantin MAZĂRE, în vederea obţinerii titlului ştiinţific de „Doctor în Horticultură”. Susţinerea va avea loc în ziua de 23 iulie 2010 ora 1000, Amfiteatrul A1 Vă rugăm să comunicaţi aprecierile dumneavoastră în timp util, pe adresa Şcolii Doctorale USAMV Cluj-Napoca sau pe adresa de email george_mazare@yahoo.com

Conducător ştiinţific Prof. dr. Dumitru ZAHARIA

Ing. Georgel Constantin MAZĂRE

1

Georgel Constantin MAZĂRE

Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

Ing. Georgel Constantin MAZĂRE

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT CERCETĂRI PRIVIND ÎMBUNĂTĂŢIREA TEHNOLOGIILOR DE PRODUCERE A MATERIALULUI SĂDITOR LA SPECIILE GENULUI PICEA ŞI DIVERSIFICAREA VALORIFICĂRII ACESTUIA

Conducător ştiinţific, Prof. univ. dr. Dumitru ZAHARIA

CLUJ-NAPOCA 2010

2

Georgel Constantin MAZĂRE

Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca

UNIVERSITY OF AGRICULTURAL SCIENCES AND VETERINARY MEDICINE CLUJ NAPOCA HORTICULTURE FACULTY

Eng. Georgel Constantin MAZĂRE

SUMMARY OF PhD THESIS RESEARCHES CONCERNING IMPROVEMENT THE PLANTING MATERIAL PRODUCTION TECHNOLOGY FOR PICEA SPECIES AND DIVERSIFICATION OF ITS USES

Scientifically Coordinator, Prof. PhD Dumitru ZAHARIA

CLUJ-NAPOCA 2010
3

Georgel Constantin MAZĂRE

Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca

Comisia de doctorat a fost aprobată în următoarea componenţă:

Preşedinte:

Prof. dr. Radu SESTRAŞ - decan Facultatea de Horticultură, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, Cluj-Napoca Prof. dr. Dumitru ZAHARIA - conducător ştiinţific, Facultatea de Horticultură, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, Cluj-Napoca Prof. dr. Maria CANTOR - Facultatea de Horticultură, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, Cluj-Napoca Prof. dr. Vasile Ioan ABRUDAN - decan Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere, Universitatea Transilvania Braşov Prof. dr. Dagmar VIŞOIU - prodecan Facultatea de Horticultură şi Silvicultură, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului Timişoara

Membrii:

4

........... 1........ Importanţa economică...........1......4..1........ 1.......1............................ origine……………………............... 1.......... Rolul factorilor de mediu şi de cultură în creşterea şi dezvoltarea speciilor de Picea......................................... Cap.. 9 11 11 11 12 15 15 17 21 21 23 23 24 29 30 30 31 36 39 39 53 59 70 70 72 73 74 77 77 80 94 96 96 102 120 120 123 5 ...2......5........1..................5. Sistematica genului……………………....2.................................1....... Factorii dăunători şi combaterea lor ……………..4......... Materialul biologic............ 1... Obţinerea materialului săditor din butaşi…………………….. răspândirea naturală şi situaţia actuală a genului. Situaţia cercetărilor privind înmulţirea speciilor genului Picea.... 1........... Materialul biologic utilizat.......... 2................ Locul desfăşurării experienţelor........ 3..... 1...............2.................................. Organizarea şi amplasarea experienţelor de altoire..............1............................................... Importanţa peisagistică....... 2....1...... 1............ 1....... Stadiul actual al cercetărilor privind situaţia speciilor genului Picea şi posibilităţile de multiplicare a acestora..............................2............3.. Evoluţia genului Picea.............. 1......2.....1...3...... 3............3. Istoric...3................... Obţinerea materialului săditor din sămânţă…………………… 1..... 1......... 2........ 1...... 1.3.......2................................. 1................ Factorii abiotici………………….2. Importanţa molidului ca pom de Crăciun........ Obţinerea materialului săditor prin altoire... 1...... 1....1....................................... 3.................4..4..... Vătămări cauzate de factori biotici………………………....1....3..... Răspândirea naturală şi situaţia actuală a genului în ecosistemul forestier. 1................4.............. Evoluţia....…..... 1.......……………..... Concluzii asupra studiului pedoclimatic. Caractere morfologice generale ale genului……….1..................……......... Caracteristici generale ale genului Picea…….......…….....1.. 1..............Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca CUPRINS INTRODUCERE............2.. scopul şi obiectivele cercetărilor…. 1.......... 1.............. Importanţa ecologică................................................ 3..... 2..5............................ Cap.. Factorii antropici…………………. Metoda de lucru………………………………………………….......... Organizarea şi amplasarea experienţelor..2.4...................................................3......4... Scopul cercetărilor şi obiectivele urmărite.................2........................ Factorii biotici……………………….....................3..1...1.................... Vătămări cauzate de factori abiotici………………………….3......3................... 3.2......... Importanţa speciilor genului Picea.......................5...…………………………… 1...1........................3......1....3......... Acţiunea factorilor asupra dezvoltării plantelor……............. 1..... 3........ 1.1.2. Organizarea şi amplasarea experienţelor de butăşire............5.... Răspândirea speciilor genului Picea în ecosistemul ornamental.....3........ 1........………………………… 1......3..........................2... Cap.........2.....3........... Cadrul natural..... metoda de lucru şi organizarea experienţelor...........

.....................3.............1.............................................3..Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Cap................. Posibilităţi noi de valorificare................. 139 139 140 151 159 159 166 170 174 180 186 186 188 188 189 190 190 190 Cap.................. Diversificarea posibilităţilor de valorificare a materialului săditor la speciile genului Picea................................................................................................................ Influenţa modului de fasonare a butaşului şi a substratului de înrădăcinare asupra rizogenezei...... Influenţa gradului de pornire în vegetaţie a portaltoiului şi a nivelului de altoire asupra numărului de altoi prinşi la altoirea laterală în placaj.......... argentea la înmulţirea prin altoire................ 4................. 4. Eficienţa economică privind influenţa realtoirii asupra numărului de altoi prinşi..... 4...................................... 211 BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………….............…………………………………...... Comportarea speciei Picea pungens var...... 4........... Eficienţa economică privind influenţa gradului de pornire în vegetaţie a partenerilor de altoire şi a momentului îndepărtării portaltoiului deasupra punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi............. 6....1.............. SUMMARY…………………………............. Influenţa lungimii altoiului şi a diametrului portaltoiului în punctul de altoire asupra numărului de altoi prinşi la altoirea laterală în placaj.............1........................................ Concluzii şi recomandări cu privire la înmulţirea speciilor genului Picea şi valorificarea materialului săditor…………………………….1......3...........2.........................6.. 4...2....................... 4...................... 4....................5.............. 4................ Comportarea speciilor Picea glauca ‘Conica’ şi Picea abies ‘Nidiformis’ la înmulţirea prin butaşi.......2.......... Cap........................................ Influenţa stadiului de pornire în vegetaţie a portaltoiului şi a materialului folosit la altoire asupra numărului de altoi prinşi la altoirea în despicătură................................... INDICE ALFABETIC AL AUTORILOR………....... Influenţa realtoirii asupra numărului de altoi prinşi la altoirea laterală în placaj .....................2..... 4...............................................................……………………………................................................................................................. 5.............. 4............2..2... Rezultate obţinute în experienţele de înmulţire şi interpretarea acestora............. 5.......................... Influenţa stadiului de pornire în vegetaţie a altoiului şi a materialului folosit la altoire asupra numărului de altoi prinşi la altoirea în despicătură................2.. Influenţa biostimulatorilor de înrădăcinare asupra rizogenezei................. 4........2... 4..........2........ Influenţa materialului folosit pentru izolarea punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi la altoirea laterală în placaj.....1...2....... REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT…………………………………….... Eficienţa economică a lucrărilor de altoire............................................ 5................4...………… 6 218 224 226 229 235 ............. 4.......... 4.....1..................1..2.... Valorificarea actuală............................ Influenţa gradului de pornire în vegetaţie a partenerilor de altoire şi a şi a momentului îndepărtării portaltoiului deasupra punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi la altoirea laterală în placaj..................7.................... ANEXE.........3.....2........... 4..................

origin....2.......4..1.... Goals and objectives of researches..................4.......3......... 1.........…………………………………………… 1....4. 1.............. Current state of knowledge concerning Picea genus species.. Biological materials........……......................................... Morphological characters of genus …………................ 1.........2... 1....................………….... 1.......4..................................... 2...........1..........………......................... goals and objectives of researches…………….. Evolution of Picea genus......2... 2............ Damaging factors and their control …………….... The role of environmental and cultural factors in the growth and development of Picea species.……………….................... 102 7 .3................1......................................……..2. working method and experiences organization...... General aspects of Picea genus……....... 1................ 1......................2.......................... Working method. Chapter. Anthropogenic factors……………... 1... Obtaining seedlings by grafting.. Biological material.... 11 11 11 12 15 15 17 21 21 23 23 24 29 30 30 31 36 39 39 53 59 70 70 72 73 74 77 77 80 94 Chapter. 2.................. Natural conditions............ 1.1. 2.......................... Evolution........... 1.2...... The actual situation of research concerning the Picea genus multiplication…………………………………………………………... Experimenal field............................................ Systematic...…...2..4..... Using spruce as a Christmas tree..........1.........2.......... 9 Chapter............... 1.............3...4..............5. Landscape importance........5......................................... Factors influence on plant development……...... 96 3...............Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca CONTENTS INTRODUCTION..5..............2......... 1......... natural spread and current situation of genus… 1.. Biotic factors…………………......3.3................... 96 3.3....1......4. Obtaining seedlings from cuttings…………………............................…………………………....2...... 1............................1..... 1......3............ 1......... Damage caused by biotic factors ………………………… 1................ Natural spread and actual situation of genus in forest ecosystem................1.1... 1.........3.... The importance of Picea genus species............ 1....………............................ Abiotic factors…………........... Economic importance...3.....................2................ 1.. Conclusions of the pedoclimatic study............................. Obtaining seedlings from seed. 1..... 1.1....... 1.....……………………..........1.3......2.1.......5................... Ecologycal importance.... 3..2..1......... 1......... 1.. History.. The spread of Picea genus species in landscape ecosystem..........1.........................5.... situation and theyr possibility of multiplying......1. Damage caused by a biotic factors ………………….3...3......1..........

..2........ 190 5............ The influence stock’s vegetative stage and grafting material on split grafting’s success........ Conclusions and recommendations concerning the Picea genus propagation and seedlings’ valorification………………………….2........................ Experiences organization and location………………………...... Proposals for use on the future............... Economical efficiency concerning the influence of grafting partners’ vegetative stage and stock’s cut above the grafting point on number of living grafos………………............. 120 3............4.......... 229 ENGLISH SUMMARY………………........……………………………....Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 3.7.......................... 139 139 140 151 159 159 166 170 174 180 186 186 188 188 189 Chapter.......1.. 190 5................ The influence of rooting promoters on rooting process...2....... argentea behavior at grafting multiplication...... 4............ The influence of grafting level on side grafting’s success............3..... 5............ 4. 224 ALPHABETICAL INDEX OF AUTHORS....... 190 Chapter...... 4...... 4. The influence of re-grafting on side grafting’s success................................1......... 4....3.................1................. The influence graft’s vegetative stage and grafting material on split grafting’s success................... 120 3.....3.... The influence of grafting partners’ vegetative stage and the time of stock’s cut above the grafting point on side grafting’s success......... 4.........2.......2......1.......................2........ 4. 226 ROMANIAN SUMMARY……………………….6. The influence of scion’s length and scion’s diameter at grafting point on side grafting’s success........... The Picea glauca ‘Conica’ and Picea abies ‘Nidiformis’ species behavior at cuttings multiplication......... The influence of material used for isolating the grafting point on side grafting’s success...... 235 8 .... 4................. 4.....2.........…..1.... The influence of cutting type and rooting substrate on rooting process……………………………………………………….... 4.... 211 BIBLIOGRAPHY……………………………........... The Picea pungens var..... 123 Chapter..2.......................................................3.............……………………............................2...... The Picea species’ planting material uses diversification……........1... Grafting experiences organization and placement..3.... 218 ANNEX............2.. Cuttings experiences organization and placement........... The results obtained in multiplication experiences ans their interpretation……………………………………………………….3...………….............1. Current uses………….......... 4........ Economical efficiency of graftings.…………………………………... 4...... 4....... 4..............2.1.... 4.........5...................2....3.. Economical efficiency concerning the influence of regrafting process on number of living grafts................2.... 6........

consider că există multe aspecte care ar trebui lămurite. În multe cărţi de specialitate s-a încercat să se răspundă la această întrebare. 24 grafice şi 6 planşe foto. Prezenta lucrare “Cercetări privind îmbunătăţirea tehnologiilor de producere a materialului săditor la speciile genului Picea şi diversificarea valorificării acestuia” se doreşte a fi o modestă contribuţie la dezvoltarea cercetărilor cu privire la obţinerea materialului săditor la răşinoase în general şi la speciile genului Picea în special.Bistriţa Năsăud etc.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca INTRODUCERE De ce să folosim conifere în amenajarea unui spaţiu verde?.. au fost organizate experienţe de butăşire pe două cultivaruri ale genului mai sus menţionat.”magia coniferelor”. efectul lor fiind foarte greu de substituit cu ajutorul altor plante. conţine un număr de 239 pagini unde se regăsesc 87 tabele. Aceasta este. în două locaţii: serele disciplinelor de Arboricultură şi Floricultură din cadrul USAMV şi pepiniera Mihai Viteazu. Pe cât sunt de minunate însă. au fost concretizate în 6 lucrări ştiinţifice prezentate şi publicate în cadrul unor simpozioane naţionale şi internaţionale.este o întrebare pe care poate mulţi au avut-o.Cluj. dar puţine sunt cele care au reuşit acest lucru prin intermediul cuvintelor. 9 . pe atât de multe probleme prezintă pe partea de înmulţire.. pepiniera Lunca Ilvei . îndeosebi la genul de conifere care face obiectul lucrării de faţă.Mureş. pepiniera Gura Humorului . obţinute pe parcursul anilor de cercetare.Suceava. Pentru elaborarea lucrării a fost necesară consultarea unui număr de 141 titluri bibliografice. între 2006 şi 2008. Lucrarea de faţă este structurată pe 6 capitole. Prin rezultatele care se vor obţine în urma experienţelor se speră lămurirea unor aspecte cu privire la obţi-nerea materialului săditor pe cale vegetativă. pepiniera Voivodeni . Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’ şi experienţe de altoire pe var. în primul an de doctorat am efectuat vizite de studiu la o serie de pepiniere din ţară unde se produc specii ornamentale de molid. 77 figuri. Chiar dacă au existat de-a lungul timpului observaţii şi cercetări referitoare la înmulţirea coniferelor. din cadrul Ocolului Silvic Turda. prin butăşire şi altoire. genul Picea. Coniferele reprezintă ingredientul esenţial al unei grădini. argentea a speciei Picea pungens. Nici măcar imaginile nu pot reuşi să exprime senzaţia pe care o ai în momentul în care te afli într-o grădină plină de conifere.. aşa cum mulţi au numit-o.Cluj. pepiniera Bonţida . printre care aş aminti: pepiniera Mihai Viteazu . În vederea atingerii obiectivelor propuse în această lucrare.. Rezultatele preliminare. Pentru efectuarea experienţelor. Experienţele au fost amplasate pe parcursul a trei ani.

2001).3..Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca C a p i t o l u l 1 STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND SITUAŢIA SPECIILOR GENULUI PICEA ŞI POSIBILITĂŢILE DE MULTIPLICARE A ACESTORA 1.Subîncrengătura Gymnospermae . din terţiar. Picea paleomaximowiczii.1. în decursul timpului au fost multe discuţii şi implicit mai multe clasificări. Sistematica genului Picea Referitor la sistematica acestui gen.1 Istoric. O specie care îi atestă vechimea este Picea omorica.1. ŞOFLETEA (2000) prezenta următoarea sistematică a genului: . 1. 1977).Familia Pinaceae (Abietinae. genul Picea se împarte în două secţii. la fel cum afirma şi WILLKOMM în 1887. Tot după acelaşi autor. cu frunzele turtite şi cu dungi de stomate pe dos (SCHMIDT-VOGT. Evoluţia genului Picea Primele fosile de gimnosperme datează de aproximativ 400 milioane de ani.Genul Picea. răspândirea naturală şi situaţia actuală a genului 1. rombice în secţiune transversală.Clasa Coniferopsida . endemism de pe valea Drinei. considerată relict terţiar (ŞOFLETEA. 1968. Cel mai vechi tip de arbore de molid cu lemn asemănător este Protopiceoxylon yabei. 2003).1.3. vârful de obicei ascuţit. şi anume: • Eupicea.1. În anul 2000. • Omorica.Ordinul Coniferales .1. Abietinaceae) . origine Genul Picea este un gen de arbori cu origine foarte veche. descoperită în Coreea. în şisturi din Jurasicul Mediu (VOGELLEHNER. 1977). CARACTERISTICI GENERALE ALE GENULUI PICEA 1. 2004) se descrie o specie relictă. 1. în Manciuria. Într-un articol publicat în 2004 (EUN KYOUNG JEONG et al. cu privire atât la încadrarea genului în unităţile de rang superior cât şi la modul de diviziune al acestuia. din Devonian (LAROUSSE. citat de SCHMIDT-VOGT.2.1. 10 . odată cu alte 23 de fosile de Gimnosperme. Evoluţia. găsit în Asia de Est. cu frunzele aciculare.

între care şi specii din genul Picea. unde pot fi întâlnite 18 specii (HARRAR. cu ramificaţii principale ce au aproximativ aceleaşi dimensiuni şi se dispun la suprafaţa solului. în perioadele postglaciare cu climă mai blândă. dar în general avem de a face cu arbori. 160˚ longitudine V (Picea glauca) până în Rusia. Amenţii masculi sunt ovoizi. 1962). Sistemul de înrădăcinare la molid este trasant (superficial). Ramurile sunt dispuse etajat în verticile regulate care apar de la o anumită înălţime. în orice caz. cea mai nordică specie este reprezentată tot de Picea abies. în Munţii Himalaya (27˚10' latitudine N) (SCHMIDT-VOGT. Ramificarea este de tip monopodial. Picea glauca. caracteristică răşinoaselor. pentru ca spre sfârşitul acestei perioade. care înaintează în nordul Rusiei până la 72º25' iar în sudul arealului recordul este deţinut de către Picea spinulosa. Latitudinal. Răspândirea speciilor genului Picea în ecosistemul ornamental Cele mai răspândite specii exotice întâlnite în spaţiile verzi. speciile sempervirescente să dispară sau să se izoleze spre părţile sudice. Longitudinal. şi Carpaţii româneşti. În Pleistocen. În terţiar acestea regresează în defavoarea Angiospermelor. cunosc o deplină dezvoltare în cretacic (era secundară). de unde ulterior. Pe faţa exterioară se află o a doua bractee sau solzul apărător. realizată prin creşterea nedefinită a axului principal şi formarea unor ramuri din mugurii axilari. speciile pot fi întâlnite din Alaska. erecte. coniferele.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Conform cercetătorului EMIL POP (1954) citat de ENESCU (1975).2. 1. Rădăcina. amentiforme şi nude. Răspândirea naturală şi situaţia actuală a genului în ecosistemul forestier Genul Picea cuprinde specii larg răspândite în jumătatea de nord a Terrei. Florile femele sunt terminale. Florile sunt unisexuate. 155º longitudine E (Picea abies). Printre centrele sale de refugii glaciare figurează. viridis. adică de mai multe milioane de ani (STĂNESCU şi ŞOFLETEA. se pare că acesta datează probabil din terţiar . în America de Nord.3.3. formaţi pe lujerii din anul precedent. Tulpina.1. Ca număr de specii cea mai mare răspândire o are în China. glauca). 1977).1. 11 . Picea omorica. Unele cultivare pot avea formă arbustivă. lipsite de învelişuri florale. purtând pe faţa internă două ovule. ale continentului european.1. a migrat către nord-vest şi nord (STĂNESCU şi ŞOFLETEA. Picea sitchensis. calde. Picea engelmanni. 1998). Europa şi Asia. În Cuaternar sub acţiunea glaciaţiunilor succesive coniferele continuă să se găsească în plin regres. 1. Caractere morfologice generale ale genului Picea Genul Picea include specii de răşinoase cu port piramidal sau conic. locul lor fiind luat de către cele cu frunze caduce.3. sub influenţa glaciaţiunilor cuaternare molidul a trecut prin diverse transformări.perioada pliocenă sau chiar miocenă.4. Picea obovata şi Picea koraiensis ar rezulta că acesta a ajuns la noi din Orientul Îndepărtat trecând peste Siberia şi Munţii Ural. în grădini dendrologice sau botanice sunt: Picea pungens (formele argentea. o dată cu răcirea climatului. 1. Judecând după diferenţele morfo-anatomice reduse dintre Picea abies. Picea orientalis. constituite dintr-un solz fertil sau carpelă. 1998). Referitor la molidul european.

PARASCAN.2. răspândirea sa fiind condiţionată de factorul termic. fiind totuşi mai pretenţios decât pinul silvestru sau pinul negru (RUBŢOV şi colab. 1. După cum afirma MENSEL (1943) citat de SCHMIDTH-VOGT (1977). Factorii orografici. Factorii biotici Relaţiile intraspecifice. schimbări de care trebuie să ţinem cont la amplasarea speciilor. care poate antrena până la o treime din arbori. relativ mici şi se desprins uşor.2. dealurile. urcând spre subalpin şi chiar alpin pe măsură ce acesta avansează spre sud. 1996. fiecare în parte. ŞOFLETEA. 1. tot la fel şi microrelieful.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Conurile mascule sunt galbene. Frunzele sunt aciculare. ROLUL FACTORILOR DE MEDIU ŞI DE CULTURĂ ÎN CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA SPECIILOR DE PICEA 1. BELDEANU. 1. la maturitate pendente şi cu solzii lignificaţi. câmpiile) determină o distribuţie naturală a acestui gen. PETRIDES. decurenţi şi inseraţi în spirală. Stânjenirea dintre indivizii unei populaţii se manifestă pe cale biochimică prin autotoxine 12 . ŞOFLETEA. molidul face parte din grupa speciilor cu cerinţe mici (ZAHARIA şi DUMITRAŞ. Acţiunea factorilor de mediu asupra dezvoltării plantelor Factorii de mediu nu acţionează asupra plantelor izolat.. SCHMIDT-VOGT. persistente. molidul aparţine arealului boreal-nordic-montan. 1977. 1999. natural sau creat de om în cadrul spaţiilor verzi. cu vârful de obicei ascuţit. 1973.3. formate din numeroase stamine şi seamănă cu nişte amenţi. S-ar putea astfel face o corecţie formulei lui MENSEL. rombice în secţiune transversală la speciile din secţia Eupicea sau turtite ca la brazi şi cu două dungi de stomate pe dos la secţia Omorika.).. ci corelat. configuraţia terenului etc. expoziţie. Seminţele mature stau într-o concavitate la baza unei aripioare provenită dintr-o lamelă subţire desprinsă de pe carpelă. 1958). Astfel se explică de ce molidul este specie de câmpie în ţinuturile nordice. Frunza.2. 1998).2. Conurile femele tinere sunt roşii purpurii şi erecte. Ele au bractee mult mai scurte ce nu apar dintre carpelele pieloase. 2000). 2000. 2005). Dacă macrorelieful (munţii. pantă.1. Factorii abiotici Factorii climatici. pe care stau frunzele (STĂNESCU. Sunt nerăşinoase. determină anumite schimbări pedoclimatice. Drept exemplu de relaţie favorizantă putem menţiona concreşterea rădăcinilor în plantaţiile dese de molid. Din punct de vedere al cerinţelor faţă de gradul de fertilitate al solului. După cădere acele lasă o cicatrice circulară.2. În linii mari genul Picea cuprinde arbori ce pot fi întâlniţi în regiunile reci şi temperate din emisfera nordică (BENT et al. În cultura plantelor lemnoase trebuie să se ţină cont şi de efectul factorilor de relief (altitudine. 1973. mergând până la limita arctică şi altitudinală a pădurilor. 1979. Factorii edafici. Lujerii sunt prevăzuţi cu numeroşi umeraşi proeminenţi. (MORARIU. 2001). mai târziu sunt brune. Modificarea unuia atrage după sine şi modificarea celorlalţi. mai potrivită fiind poate încadrarea arealistică la ţinuturile boreal-nordice-campestre şi colinare-sudice-montane (ŞOFLETEA. 2003).

3. acesta poate avea efecte negative. rar vătămată de îngheţurile târzii (HILL. Picea orientalis rezistă şi destul de bine la îngheţurile din sudul Ucrainei. a distrus unele plante spontane. Vătămări cauzate de factori abiotici Acţiunea negativă a vântului asupra arborilor din genul Picea. Acţiunea negativă a zăpezii asupra molizilor. Aceasta. a transformat complet fizionomia peisajului vegetal. molidul reprezintă una dintre speciile cele mai expuse doborâturilor de vânt.1. la fel ca şi Picea canadensis (RUBŢOV. Picea glauca. Factorii antropici Omul. lucru accentuat în cazul coroanelor asimetrice sau a condiţiilor de vânt sau furtună (HARING. În acest sens putem afirma că. În momentul în care are loc o creştere a intensităţii vântului. 1958). Relaţiile interspecifice. Unele specii din cadrul acestui gen sunt foarte sensibile la îngheţurile de primăvară. Efectul negativ a îngheţurilor asupra exemplarelor de molid. Picea orientalis este mai tolerant decât alţi molizi la uscăciune. Acest avantaj îl prezintă şi specia Picea pungens. uneori destul de mari.4. Picea pungens poate suporta de asemenea atât 13 . În ceea ce priveşte rezistenţa la secetă. defrişări etc. în afară de molidul autohton. bacterii sau actinomicete fixatoare de azot. Acţiunea secetei asupra dezvoltării normale a molizilor. Picea canadensis. Specii cum ar fi Picea breweriana sau Picea engelmanni nu sunt chiar atât de sensibile la îngheţurile de primăvară. în funcţie de umiditate şi temperatură se poate fixa de cetină şi poate duce la dezechilibrarea trunchiurilor.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca (compuşi conţinuţi în produsele de descompunere a materiei organice proprii) care împiedică germinaţia seminţelor şi reduce numărul de puieţi (ZAHARIA şi DUMITRAŞ.). Se stabilesc între indivizii aparţinători mai multor specii şi îmbracă cele mai diferite forme. autoturisme etc. În această categorie se înscriu şi speciile Picea sitchensis sau Picea glauca. Între indivizii unei populaţii pot interveni şi relaţii de competiţie care reprezintă rivalitatea dintre indivizii aceleiaşi specii pentru resturile mediului. atât prin acţiunea sa directă asupra arborilor şi a formaţiunilor alcătuite de aceştia (rănire. a transportat speciile dintr-o regiune în alta. Picea engelmanni. pentru ca Picea bicolor să nu sufere chiar deloc la acest factor datorită pornirii tardive în vegetaţie. Pe suprafeţe întinse. 1. 1. speciile din genul Picea se comportă diferit la acest factor. FACTORII DĂUNĂTORI ŞI COMBATEREA LOR 1. Rupturile de zăpadă. cele mai tipice fiind relaţiile dintre arbori şi ciuperci micoritice. 2003). Picea omorika. ca şi consecinţă a acţiunii combinate a vântului şi zăpezii se datorează supraîncărcării coroanei de zăpadă. 1989).3.2. considerat ca fiind factorul cel mai activ şi mai puternic transformator al naturii şi chiar al plantelor. dar nu poate fi totuşi considerat tolerant la secetă. Nu putem să nu amintim însă şi omul factor antropic negativ. 1970). a modificat sau a contribuit la extinderea ariei de răspândire a altora. Cele mai importante sunt relaţiile de simbioză.) cât şi în mod indirect (industrie. Datorită sistemului său de înrădăcinare trasant. toate celelalte specii şi cultivaruri ale genului Picea pot fi considerate elemente antropofile. Ca specii rezistente la secetă putem menţiona: Picea abies.

Prevenirea şi combaterea dăunătorilor. la dezvoltarea arborilor. trombarul puieţilor de răşinoase (Hylobius abietis). se pot usca (ŞOFLETEA. când puieţii au rădăcina foarte puţin dezvoltată şi. După cum am subliniat în subcapitolul referitor la importanţa apei. fenomenul de cloroză. fum. Ciupercile din genurile Ceratocystis. trebuie luate imediat măsurile de combatere în conformitate cu normele tehnice în vigoare.2.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca uscăciunea din aer cât şi cea din sol. cauzată de specii de Fusarium. În pepiniere şi plantaţii tinere dintre cele mai păgubitoare insecte care atacă molidul autohton putem menţiona larvele de Melolontha. molidul este o specie de climate umede. în sens negativ. sensibilitatea cea mai mare faţă de secetă se înregistrează în primii 2-3 ani. Polygraphus polygraphus etc). Această umiditate îi poate aduce însă şi daune şi asta în timpul iernii prin formarea de chiciură sau promoroacă. 14 . În ceea ce priveşte specia Picea abies. 1. Gândacii de scoarţă atacă în arboretele mature mai ales după doborâturi de vânt şi rupturi de zăpadă: Ips typographus. dereglarea proceselor metabolice. Unele animale pot contribui şi ele. îngheţarea. molidul poate fi atacat şi de alte ciuperci. Vătămări cauzate de factori biotici Daune produse molidului de către insecte. păduchii de gale (Sacchiphantes viridis. 2001). se dezvoltă iniţial epifit pentru ca ulterior să pătrundă în profunzime. se găsesc frecvent asociate cu rănile de la baza tulpinii (răni de colet) sau cu cele de pe rădăcini. În plantaţiile tinere (3-15 ani) poate apărea şi de păduchele ţestos (Lecanium hemicyryphum). coropişniţa (Gryllotalpa gryllotalpa). Dintre acestea amintim în primul rând animalele mici. 2002). 1977). din anumite motive se înregistrează atacul unor dăunători. chiar şi uscarea arborilor (ILIESCU. Aceste măsuri trebuie respectate încă de la instalarea speciilor în spaţiile verzi sau întemeierea arboretelor. ca urmare a insolaţiei sau secetei. praf. de nanism. vârfurile sau conurile. Totodată speciile de molid sunt afectate şi de o serie de păsări. Pagubele produse de către chiciură asupra arborilor din genul Picea. în căutarea seminţelor. Cea mai frecventă boală semnalată în pepinierele de răşinoase este culcarea puieţilor. Chiar şi animalele mari produc pagube însemnate cu precădere puieţilor. ciuperci de alterare cromatică. se manifestă adeseori arsuri. trebuie pus accentul în principal pe măsurile de prevenire a acestora. printre care cele mai temute sunt Fomes annosus şi Armillaria mellea. Nu putem afirma acelaşi lucru referitor la umiditate şi despre Picea sitchensis. Poluarea industrială şi efectele ei asupra proceselor fiziologice ale molidului. slăbind totodată fiziologic arborii atacaţi sau producând chiar uscarea lor. Armillaria mellea şi Stereum sp. Dacă însă. la înălţimi mai mari predomină putregaiul cauzat de iasca de ciot a răşinoaselor (Phellinus pini) (VLAD şi PETRESCU. fenomene ce pot duce la ruperea. Daune produse molidului de ciupercile parazite. care se hrănesc cu diferite părţi ale acestora. Odată cu înaintarea în vârstă. Sacchiphantes abietis şi Cephalodes strobilobius) sau păianjenul roşu (Tetranycus ununguis). folosindu-se substanţele de combatere corespunzătoare. Trichoderma. larvele sârmă (Elateridae). asfixierea mugurilor şi uneori chiar la ruperea ramurilor tinere. Pentru a nu se ajunge în situaţia aplicărilor unor măsuri de combatere a bolilor şi dăunătorilor. obturarea stomatelor. Daune produse molidului de macrofaună. care pot vătăma mugurii.3. Dacă specii ca Fomes annosus. În zonele urbane sau intens industrializate. Pityogenes calcographus. cu gaze de eşapament în exces. Cephalosporium.

plasticitatea mai bună a puieţilor. MATEESCU. în special cele folosite în amenajările peisagistice. prelucrarea conurilor şi extragerea seminţelor. primele experienţe referitoare la păstrarea închisă a seminţelor de răşinoase au fost efectuate de către SACHS încă din anul 1860. la temperaturi scăzute şi în condiţii de ermetizare. 1998. acest lucru datorându-se în principal conţinutului ridicat de ulei al acestora (DRĂGHIA. şi anume: dezariparea. care se desfăşoară din septembrie până în noiembrie. Seminţe de Picea glauca au putut fi păstrate până la 10 ani. 1998). 1989. Acestea operaţii se execută doar în momentul când seminţele sunt uscate. Recoltarea conurilor are loc în momentul în care seminţele au ajuns la maturitate şi sunt germinabile. de maximum 2-3 15 . Păstrarea seminţelor de molid se poate face şi deschis.4. lucru ce poate conduce la rezultate mulţumitoare numai în cazul unor perioade relativ scurte de timp. Recoltarea conurilor. randamentul ridicat. la temperatura de -4ºC până la -15ºC. Momentul recoltării se poate prelungi până în decembrie sau februarie (ILIESCU. Condiţionarea seminţelor. condiţionarea. deci implicit speciile genului Picea.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 1. 1. Nu este recomandată recoltarea conurilor înainte de maturarea completă a seminţelor. păstrarea.4. SITUAŢIA CERCETĂRILOR PRIVIND ÎNMULŢIREA SPECIILOR DE PICEA Obţinerea materialului dendrologic din sămânţă este cea mai simplă metodă de înmulţire şi implică cele mai mici costuri. speciile de molid. care în anul 1921 a arătat că seminţele de Picea engelmanni se păstrează cel mai bine zvântate şi închise în containere izolate. Această etapă constă în supunerea conurilor la uscare. dintre care putem aminti simplitatea metodei. Prelucrarea conurilor şi extragerea seminţelor. După afirmaţiile lui CIESLAR (1897) citat de VLASE (1982). 2002). pregătirea pentru semănat şi semănatul. Acesta a ajuns la concluzia că seminţele închise ermetic în vase îşi menţin vitalitatea o perioadă mai îndelungată decât cele păstrate deschis. Obţinerea materialului săditor din sămânţă Înmulţirea prin sămânţă prezintă o serie de avantaje comparativ cu înmulţirea pe cale vegetativă. Cu toate acestea. Un alt cercetător.1. Pentru obţinerea seminţelor în vederea multiplicării pe cale generativă a speciilor de molid trebuie parcurse mai multe operaţii tehnologice şi anume: recoltarea conurilor. 2000). 2002). 2002). o conformaţie echilibrată a plantelor în evoluţia lor ulterioară precum şi un cost mai redus (ILIESCU. a arătat în 1935 că seminţele de Picea excelsa şi Picea canadensis s-au păstrat bine timp de 4-6 ani numai când au fost depozitate închis. dar rezultatele acestuia nu au fost publicate. Reprezintă ansamblul de operaţii ce trebuie aplicate seminţelor până când acestea constituie lotul utilizat în lucrările de reproducere. BARTON. se obţin pe scară largă şi pe cale vegetativă prin altoire sau butăşire. Păstrarea seminţelor. fie în scopul obţinerii mai rapide şi mai uşoare a materialului săditor (ILIESCU. lucru care duce la uscarea solzilor şi eliberarea seminţelor. printre care şi TILLOSTON. curăţirea şi sortarea. Înmulţirea pe cale vegetativă se efectuează fie în scopul transmiterii fidele a caracterelor specifice ale plantelor mamă. lucru valabil şi pentru speciile de răşinoase. deoarece uscarea durează prea mult timp iar seminţele nu sunt de calitate (DRĂGHIA. Experienţele au fost continuate de către CIESLAR între anii 1886 şi 1897. Rezultatele acestuia au fost întărite şi de alţi cercetători.

metodele aplicate la specia Picea abies putând fi aplicate cu bune rezultate şi la alte specii din cadrul genului Picea.08% pentru ca după patru ani să se reducă la jumătate. premergătoare semănării în teren. seminţele de molid ţinute în zăpadă timp de 15-30 zile accelerează răsărirea şi măresc procentul de germinare. Reprezintă ansamblul de operaţii care pot fi aplicate seminţelor în vederea obţinerii unui procent cât mai mare de germinare şi răsărire.. În ceea ce priveşte seminţele de Picea pungens. Seminţele se ţin în apă atât cât să le cuprindă. aceste nu necesită o pregătire deosebită pentru semănare.63%. O primă metodă de pregătire a seminţelor pentru semănare este umectarea. rămânând în contactul cu aerul timp de 24 de ore.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca ani. 2002. Dacă seminţele au nevoie şi de temperaturi scăzute atunci se ţin în apă la 3-5ºC (MATEESCU. Tot după acelaşi autor. lucru ce presupune păstrarea seminţelor pe diferite durate de timp la temperaturi scăzute. De amintit este şi metoda refrigerării seminţelor (ILIESCU. dacă seminţele acestei specii sunt ţinute în apă timp de 18 ore iar apoi sunt puse la germinat. 2002). Astfel se recomandă ţinerea seminţelor de Picea pungens în apă călduţă timp de 3 zile înainte de semănare. 16 . După RUBŢOV (1958). precum şi în spaţii protejate în paturi de semănare sau în ghivece. STĂNICĂ. Se ştie că acestea germinează repede şi fără o stratificare prealabilă. astfel încât răsărirea semănăturilor să se producă după trecerea perioadei reci şi a îngheţului de primăvară (ILIESCU. seminţele de Picea glauca hidratate la rece (5°C) şi în absenţa luminii germinează mai repede şi într-un procent mai mare. Semănatul se poate face afară. după doi ani cu 19. Cercetări efectuate de către VLASE şi VOINESCU (1966) asupra seminţelor de Picea abies păstrate deschis au arătat că după un an acestea îşi pierd capacitatea de germinare cu 4. sub influenţa unei game largi de temperatură. Semănarea se face primăvara târziu. Cercetări efectuate asupra molidului autohton (VARGA. De aceea cel mai mult a fost folosit şi este folosit în continuare în condiţiile de la noi sistemul de cultură cu rigole la strat şi mai rar la tarla. căldură) pentru o perioadă scurtă. Semănatul pe straturi este frecvent folosit în pepinierele de arbuşti şi arbori ornamentali. Ţinerea seminţelor mai mult de 24 ore a arătat însă un efect total opus. în scopul parcurgerii mai rapide a etapei de imbibiţie şi iniţiere a germinaţiei (STĂNICĂ şi colab. După RUBŢOV (1958). 2000) recomandă din contră folosirea apei călduţe. Pregătirea seminţelor pentru semănat. procentul de germinare a acestora este cu până la 15% mai mare decât a seminţelor netratate. semănarea prin împrăştiere preconizată de literatură pentru condiţiile din în Germania nu a dat rezultate satisfăcătoare la noi din mai multe considerente. 2002). După SCHÖNBORN (1964) citat de VLASE (1982) se consideră că seminţele speciilor de molid sunt destul de asemănătoare în ceea ce priveşte condiţiile necesare pentru păstrare. după trei ani cu 32. 1998). 2002). butelii de sticlă translucidă. de 8-10 zile. conţinutul de umiditate al seminţelor de molid pe durata păstrării trebuie să fie cuprins între 6-7% şi nemodificat. 1956) au arătat că. scop în care seminţele se usucă până la acest nivel apoi sunt introduse în vase ermetice. direct în terenul pepinierei sau în substraturi special pregătite. După FLORESCU (1996).29%. în prezenţa sau absenţa luminii. lucru recomandat dealtfel şi la Picea omorika (ţinerea în apă cu temperatura de 20°C). Pregerminarea sau preîncolţirea seminţelor este o altă cale de pregătire a acestora pentru semănat şi reprezintă procesul prin care seminţele se pun în condiţii de germinare (umiditate. La alte specii de molid unii cercetători (DRĂGHIA.

raport echilibrat între componentele minerale şi cele organice. de obicei 1. din punct de vedere tehnico-economic. coniferele prezintă o perioadă scurtă de timp în care pot fi butăşite. cu distanţa dintre rigole de 20 cm.5 cm (RUBŢOV. 2005). Obţinerea materialului săditor din butaşi În unele situaţii se recomandă înmulţirea pe cale vegetativă a speciilor.4. august şi sfârşitul lunii septembrie. Astfel. Astfel. Se recomandă adâncimi de 1-2 cm (HARALAMB. şi anume iunie. Un alt model de substrat recomandat pentru conifere poate fi compus din nisip cu puţină turbă (STĂNICĂ şi colab. 2003). se recomandă ca adâncimea de semănare să reprezinte de 4-5 ori mărimea seminţei (MOHAN. 1967). Schema de cultură cu rigole echidistante. cu butaşi semilignificaţi este recomandată şi de către DRĂGHIA (2000). MATEESCU (2002) recomandă aproximativ aceleaşi trei perioade.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca RUBŢOV (1958) recomandă schema cu rigole simple la 15 cm în solurile fertile şi la 20 cm în solurile mai puţin fertile. Aceeaşi perioadă. După ILIESCU (2002). depăşirea acestei perioade putând duce la rezultate foarte slabe. Pe de altă parte. se recomandă totuşi folosirea cu precădere a celor semilignificaţi (iulie-august) şi lignificaţi (perioada de repaus vegetativ) (POSEDARU. 1995). fiecare de 10-15 zile. 17 . După acelaşi autor. octombrie-noiembrie pentru butaşii lignificaţi (seră). sfârşit de mai început de iunie pentru butaşii verzi (răsadniţe). înmulţirea vegetativă se efectuează în scopul transmiterii fidele a caracterelor specifice plantei mamă. Rezultatele din practică recomandă unele reţete de substraturi. Pentru semănarea la ghivece se folosesc substraturi care au în componenţă diferite materiale.. În primul rând. 2002. Cu toate că folosirea butaşilor verzi este posibilă. lucru valabil şi la cele aparţinătoare genului Picea. cu specificaţia că varietăţile pitice ale genului Picea se recomandă a fi butăşite doar în sere cu recoltarea butaşilor în perioada iunie-august (POSEDARU. capacitatea de butăşire este mai ridicată în trei perioade ale anului. substraturi care trebuie să asigure o bună germinaţie şi creşterea puieţilor prin îndeplinirea următoarele condiţii: drenaj bun. preţ de cost redus. este recomandată şi de către FLORESCU (1999). ducând astfel la creşterea randamentului la unitatea de suprafaţă şi scurtarea duratei de obţinere a puieţilor (STĂNICĂ şi colab.. la majoritatea speciilor pe cale vegetativă are loc o obţinere mai uşoară şi mai rapidă a materialului săditor. butăşirea la răşinoase se execută în seră în lunile martie sau septembrie-octombrie. 2002). pentru înrădăcinarea răşinoaselor se poate folosi un amestec de perlit cu turbă în diferite proporţii (ZAHARIA şi DUMITRAŞ. şi anume: augustseptembrie pentru butaşii semilignificaţi (răsadniţe).2. aeraţie optimă. La butăşirile efectuate în afara acestor perioade se consideră că procentul de reuşită este mai redus respectiv perioada de înrădăcinare este mai lungă (STĂNICĂ şi colab. în perioada martie sau septembrie-octombrie. Referitor la perioada butăşirii.5-3 cm reduc considerabil procesul de răsărire. 1958) cu menţiunea că adâncimi mai mari de 2. din punct de vedere al valorii ornamentale a exemplarelor obţinute. Semănatul pe paturi nutritive presupune asigurarea pentru seminţe a unui substrat adecvat şi o îngrijire mai atentă.. conţinut minim de seminţe de buruieni şi agenţi fitopatogeni. Tipuri de substraturi. varietăţile ornamentale de răşinoase se recomandă a fi butăşite în seră. 2005). Ca o regulă generală. Acelaşi amestec în raport de 4:1 este recomandat şi de către WAGNER şi OPRIŢA (1988). Perioada butăşirii. 1. 2002). Semănatul la ghivece reprezintă o metodă folosită în special la cultura coniferelor.

2002). Pentru confecţionarea butaşilor se folosesc vârfuri de lujeri care se obţin fie prin desprindere bruscă (călcâi). Indiferent de compoziţia substratului. să nu se descompună. La acelaşi rezultat a ajuns şi POSEDARU (2005). scoţând lăstarii cu câte un scut mic de pe ramura mamă (butaş cu inel de ramură). nu recomandă folosirea unor astfel de substanţe la butăşirea molidului (RUBŢOV. Biostimulatorii. După cum am amintit până acum. bogat în substanţe nutritive. Butăşirea cu ajutorul biostimulatorilor este recomandată şi de către HARTMANN (1965) citat de POSEDARU (2005) sau LUBAN (1959). AIB). şi anume: permeabilitate bună. Picea pungens glauca ‘Globosa’) precum şi la cele cu acele multe şi dese. argentea la care nu au fost folosiţi biostimulatori comparativ cu cei trataţi. pentru reuşită bună de înrădăcinare acesta trebuie să îndeplinească anumite condiţii. fie prin tăiere cu briceagul. Aceste substanţe pot fi preparate sub formă de soluţie cu diferite concentraţii. cost redus.) (POSEDARU şi colab. După RUBŢOV (1958) confecţionarea butaşilor prin tăierea lujerilor cu briceagul nu este recomandată deoarece după tăietura netedă calusul se formează foarte greu scăzând astfel procentul de prindere. capacitate bună de reţinere a apei. Strict pentru genul Picea. Referitor la speciile de Picea. 2002). şi aceasta deoarece primul este un substrat hrănitor. 2002). la butăşirea răşinoaselor se recomandă în general folosirea stimulatorilor de înrădăcinare (ANA. manipulare uşoară. Nici substratul alcătuit din mraniţă. 1958). caz în care se recomandă folosirea stimulanţilor de înrădăcinare. 2005). O condiţie importantă este şi raportul aer/apă. pe tot parcursul de manipulare fiind feriţi de deshidratare (MATEESCU. 2001) recomandă şi substrat constituit din perlit sau amestec în proporţii egale format din mraniţă. La cultivarurile pitice (Picea glauca ‘Conica’. steril. 2005). Banoriz etc. 1988). capacitate bună pentru aer. 18 . Butaşii recomandaţi a se confecţiona la răşinoase sunt cei cu călcâi trataţi cu stimulatori de înrădăcinare sub formă de pudră sau soluţie (Radistim. Există însă şi autori care dimpotrivă..Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca ILIESCU. prevăzând totodată o utilizare pe scară largă a acestora pe viitor în horticultura decorativă. la care o îndepărtare a acestora ar duce la rănirea scoarţei. turbă sau pământ de frunze şi nisip. baza butaşilor fiind introdusă pentru câteva secunde în soluţia respectivă (WAGNER şi OPRIŢA. DRĂGHIA (2000) recomandă un amestec format în proporţii egale din pământ de grădină. uşurinţă la transport. Pot fi folosiţi şi lujeri de 2-3 ani. În acest caz se recomandă însă ca baza butaşului să fie strânsă cu multă atenţie în substrat pentru a se evita formarea golurilor de aer (MATEESCU. detaşaţi de pe lujerii de 2 ani prin rupere bruscă. chiar la speciile pendule care în mod normal nu mergeau înmulţite prin butăşire (Picea excelsa pendula. care a obţinut rezultate mai bune la butaşii de Picea pungens ‘Glauca Globosa’ şi Picea pungens var.. Rhizopon. turbă şi nisip nu are rezultate slabe în ceea ce priveşte lungimea medie a rădăcinilor care se formează pe butaş. rămânând astfel pe butaş un călcâi ce merge până în cambiul plantei mamă. 2001). 2003). butaşii se pot planta necurăţaţi. AIA. comparativ cu cel format doar din perlit (POSEDARU. Se pare că ideal este ca 25-40% din volum să fie ocupat de aer (ILIESCU. Acelaşi autor (POSEDARU şi colab. Confecţionarea butaşilor. 2002) sau chiar perlit simplu (POSEDARU. turbă şi nisip. comparativ cu perlitul care este un substrat sărac. Butaşii se plantează imediat după confecţionare. Picea engelmanni ‘Fendelsi’). să nu conţină germeni de boli. Acesta din urmă recomandă folosirea biostimulatorilor la specia Picea pungens. una dintre substanţele recomandate este acidul indolin acetic (AIA) 50 ppm (ZAHARIA şi DUMITRAŞ. La butăşirea în seră acesta recomandă lujeri de 1 an complet lignificaţi.

care menţionează altoirea la speciile Picea pungens var. Altoirea în placaj lateral este menţionată ca metodă de altoire la răşinoase şi de către ENESCU (1975) sau FLORESCU (1999). Se recomandă ca aceştia să fie repicaţi primăvara în ghivece cu diametrul de 15 cm la gură. în despicătura de 3-4 cm. Se introduce altoiul.3. Acesta a altoit peste 10000 de altoi din specia Pinus nigra ssp. unde are loc desprinderea unui strat de lemn cu scopul de a forma un pinten pe care se va sprijini capătul inferior al altoiului. Locul de altoire este recomandat a fi lujerul terminal sau la înălţimea de 10-12 cm deasupra coletului. Printre primii autori de la noi care amintesc de altoirea la răşinoase se află RUBŢOV (1958). unde pe lângă stropit. Acest lucru are loc doar la baza tăieturii. când sunt introduşi în seră pentru a reintra în vegetaţie. 2006). plivit şi afânarea pământului recomandându-se şi pulverizarea ghivecelor cu praf de cărbune. Ca metodă de altoire se recomandă altoirea în despicătură. cu toate că un procent de prindere de doar 10% nu este rar. Portaltoii sunt bine îngrijiţi până toamna. După TYYSTIJÄRVI şi KARKI (1969) citaţi de ENESCU (1994). Obţinerea materialului săditor prin altoire Altoirea la genul Picea se foloseşte numai în cazul speciilor şi a varietăţilor valoroase sau atunci când nu există alte posibilităţi de înmulţire (DRĂGHIA. În perioada în care puieţii au intrat în vegetaţie are loc altoirea lor cu altoi recoltaţi cu 7-8 zile înainte. În principiu după spusele autorului se poate conta în general pe un procent de prindere de 30-40%. A fost prima şi cea mai mare experienţă de altoire în teren descoperit. care să aibă cel puţin 10-15 cm lungime şi o grosime aproximativ egală cu cea a portaltoilor. când se face altoirea. 1994). glauca şi Abies concolor. Izolarea locului de altoire se face cu rafie şi ceară de altoit. ghivece care se îngroapă în pământ la loc umbrit. Aceeaşi atenţie referitoare la îngrijirea puieţilor este indicată şi în seră. prin alipire sau chip budding. fiind introduşi apoi în seră şi ţinuţi în nisip reavăn până în decembrie. Referitor la altoirea în despicătură. Altoiul se confecţionează sub formă de pană simplă şi provine din vârful ramurii. Referitor la altoirea în seră acest cercetător recomandă drept portaltoi puieţi de molid comun de 2-3 ani bine dezvoltaţi. experienţe de altoire efectuate în Finlanda în perioada 1962-1968 pe un număr de aproximativ 300. recomandându-se efectuarea acesteia atât în seră cât şi direct în pepinieră. laricio pe puieţi de pin silvestru. POSEDARU (2005) a obţinut cele mai slabe rezultate la toate speciile din genul Picea testate. Se face în acest scop o tăietură orizontală a portaltoiului la 4-6 cm deasupra coletului cu un briceag bine ascuţit pentru a se obţine o tăietură netedă. ultimul denumind-o altoire laterală în placaj. dar nu se intră şi în lemnul portaltoiului. acelaşi lucru fiind necesar şi la realizarea despicăturii.4. care ating dimensiunea de 5-6(8) mm la colet (ABRUDAN. sub nivelul metodelor de altoire în placaj lateral. Are loc apoi suprapunerea altoiului peste tăietura de pe portaltoi şi în final se leagă cu bumbac parafinat sau rafie şi 19 . după ce în prealabil a fost curăţat de ace pe porţiunea care urmează a fi îmbinată prin altoire şi fasonat sub forma de pană. 2000). Primele lucrări de altoire la arbori cu importanţă însemnată au fost executate de MARVIER DU BOISDHYVER în anul 1840 în pădurea Fontainbleau din Franţa (ENESCU.000 exemplare de molid au arătat un procent mediu de prindere de 68%.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 1. În acest scop pe locul respectiv se efectuează o tăietură lungă de 4-5 cm prin care se desprinde scoarţa de liber. Aceştia urmează a fi depozitaţi în beciuri până se dezgheaţă. Se va avea grijă să aibă loc o corespondenţă între zonele cambiale ale altoiului şi portaltoiului. Sunt de preferat altoi proveniţi din lujeri de un an cu precădere din lujerul terminal. cu 3-5 muguri.

menţionată de către literatura de dată recentă (POSEDARU. cu unele specificaţii. Locul altoirii urmează a fi uns cu mastic cald. Altoii se recoltează în ziua altoirii. imediat după pornirea în vegetaţie. loc unde urmează a fi introdus altoiul fasonat sub formă de pană. Acest tip de altoire mai poate fi întâlnit sub denumirea de „altoirea cu cloşcă”. primăvara devreme. Drept portaltoi sunt folosiţi puieţi de Picea abies sau din speciile tipice. Acest procedeu ar fi dus la Staţiunea Ştefăneşti în cadrul experienţelor efectuate în anul 1973 la un procent de reuşită de 40%. Ca moment al altoirii se recomandă perioada de primăvară (MCHOY. 2006). Se desprind apoi coaja şi liberul de lemn pe lungimea tăieturii. facilitând astfel o fixare mai bună a altoiului. Tot despre altoirea în placaj lateral ne vorbeşte şi ILIESCU (2002) ca metodă de altoire recomandată la răşinoase. la 8-10 cm deasupra coletului. În acest scop portaltoii sunt trecuţi în încăperi mai răcoroase unde sunt ţinute timp de 8-10 zile cu scopul maturizării ţesuturilor. în sere calde şi reci sau în teren liber. MATEESCU (2002) propune ca perioadă de altoire lunile august-septembrie. metodă aplicabilă în special la speciile care se prind greu. dar o denumeşte altoire prin alipire laterală. În acest scop se recomandă ca altoii să se recolteze cu puţin timp înaintea altoirii. CRISTESCU şi colab. Tehnica de altoire este asemănătoare cu cea descrisă de FLORESCU (1999). La altoirile de vară s-a observat că rezultate mai bune s-au obţinut la folosirea de altoi subţiri. Totodată porţiunea desprinsă se recomandă a nu fi retezată la bază. (1975) recomandă ca acest tip de altoire să se facă în câmp. Cunoscută şi sub denumirea de altoire în placaj cu mugure (scutişor). această metodă este detaliată de către STĂNICĂ şi colab. Tot altoire în placaj lateral recomandă şi LUBAN (1959). DRĂGHIA (2000) recomandă la molid altoirea în placaj lateral efectuată la sfârşitul verii (august-septembrie) sau iarna până la începutul primăverii în sere. Tot la răşinoase dar la cele altoite în câmp autorul propune altoirea în fentă laterală. 2005) este altoire în chip budding. înainte de umflarea mugurilor. (2002). imediat ce portaltoiul a intrat în vegetaţie activă.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca se unge cu mastic. prin incizia pe portaltoi nu propune doar desprinderea scoarţei de lemn ci şi a unei porţiuni de lemn. Acest lucru s-ar putea explica prin insuficienta lignificare a lujerilor din care au fost recoltaţi altoii groşi. spre deosebire de predecesorul său. (2002). Referitor la altoirea în placaj lateral. Astfel autoarea. Dintre cercetătorii contemporani. La metodele de altoire menţionate până acum se alătură şi altoirea prin alipire amintită şi de FLORESCU (1999) şi descrisă mai amănunţit de către STĂNICĂ şi colab. Aceasta presupune o incizie longitudinală uşor curbată la partea superioară pe tulpina portaltoiului. În perspectiva altoirii altoii sunt păstraţi pe o perioadă de cel mult 10 zile în pivniţe la temperatura de 10-13°C şi acoperite cu o ţesătură umedă. 20 . S-au făcut experimentări şi pentru altoiri de vară. în jurul lor fiind aşezaţi portaltoi în ghivece sau pungi. deoarece atunci conţinutul de zahăr din lujeri este redus. când plantele mamă furnizoare de altoi sunt plantate în câmp. MOHAN (1995) descrie amănunţit metoda de altoire în despicătură. puieţi care au fost repicaţi la ghivece în luna august al celui de-al doilea an de la semănat. altoirea fiind la masă în placaj lateral sau prin alipire. O altă metodă de altoire la genul Picea. Pentru acestea se recomandă ca altoii să nu se recolteze în perioada sau imediat după perioada de căldură estivală.

scoarţa şi răşina în calmarea tusei şi combaterea spasmelor şi balonărilor. chitarelor precum şi a altor instrumente (BITNER. guta.5. unde sunt umbrite şi există o temperatură mai scăzută. Specia cea mai răspândită şi mai valorosă din ţara noastră. conurile şi răşina de molid s-au folosit şi pentru fumigaţii menite să îmbălsămeze aerul. 1. Importanţa economică Speciile din genul Picea sunt importante pentru lemnul lor. 1998).5. Unii dintre cei mai renumiţi tămăduitori medievali. 21 . Puieţii altoiţi vor fi transplantaţi cu pământ la rădăcină şi umbriţi până în luna august. (GIURGIU. precum şi în calmarea stărilor nervoase. În afara utilizărilor enumerate poate fi folosit de asemenea în industrie pentru PAL. 2008). Răşina era mestecată înainte pentru prevenirea durerilor de dinţi (HARLOW. 1999). Fitoterapia clasică foloseşte de la molid mugurii. Udarea se face însă moderat după altoire deoarece aceştia nu rezistă la excesul de umiditate DRĂGHIA (2000). Astfel.1. RUBŢOV (1958) recomandă ca după ce a fost făcută altoirea în seră ghivecele să fie păstrate sub mese. Acesta este uşor. printre care Paracelsus şi Matthialus utilizau mugurii. IMPORTANŢA SPECIILOR GENULUI PICEA Speciile genului Picea sunt utilizate încă din cele mai vechi timpuri. Gradul de prindere al puieţilor altoiţi depinde nu doar de modul de altoire şi tehnica aplicată ci şi în mare măsură de atenţia acordată acestora după altoire. la fel cum fabricarea viorilor de către lutieri ca Stradivarius şi Guarnieri s-a făcut din lemnul aceleiaşi specii. Rădăcinile sale înmuiate şi despicate au fost folosite în trecut pentru confecţionarea coşurilor. Cele mai importante măsuri după MATEESCU (2002) se referă la umbrirea puieţilor şi udarea lor cu atenţie. al cărui lemn are însuşiri acustice excepţionale (STĂNESCU şi ŞOFLETEA. 1975) are o valoare incontestabilă a întrebuinţării lemnului atât prin diversitatea domeniilor de utilizare cât şi prin însuşirile calitative superioare ale sale. BELDEANU. 2007).Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Dintre cercetătorii străini. pentru ca în luna mai să fie scoase afară la umbră şi transplantate ulterior în solul pepinierei. altoirea sub scoarţă perfecţionată şi altoirea laterală în placaj. Se pot confecţiona astfel părţi constructive ale pianelor. importanţa socială şi economică a acestora fiind incontestabilă. după o schemă de 1 x 1 m. 1. a canoelor sau a pantofilor. Acele. Tot pentru instrumente muzicale se recomandă şi lemnul speciilor Picea rubens şi Picea glauca. acele şi răşina molidului în tratarea unor boli ca răcelile. 1978. se ştie că grecii antici confecţionau catargele corabiilor din lemn de molid. SMITH (2007) recomandă la speciile de răşinoase printre care şi la speciile de molid. Nu acelaşi lucru se poate afirma despre lemnul speciei Picea pungens care nu este folosit foarte mult în industria cherestelei datorită lemnului fragil şi plin de noduri. 1957. 1935). puternic şi se prelucrează bine. BITNER. Picea abies produce de asemenea vestitul lemn de rezonanţă. Şi din punct de vedere al credinţei molidul are locul său special (HELMAN. reumatismul. Picea abies (ENESCU.. PFL. două tipuri de altoire. 2007). Un lemn cu o valoare care o atinge pe cea a molidului autohton este cel de Picea engelmanni (GEORGESCU şi colab. violinelor. Fibrele sale lungi şi conţinutul redus de răşină îl fac ideal pentru pastă de hârtie şi celuloză. chibrituri etc.

1958). 1958). funcţia estetică. care trebuie să aibă în compoziţie 30-35% conifere pentru a le asigura în timpul iernii un înveliş verde (MILEA. Aceasta reprezintă un produs de o deosebită importanţă pentru industria chimică. sunt: funcţia hidrologică. în cazul cultivarurilor de talie mică (BENT et al. kosteriana) (ŞOFLETEA.. argentea şi var. glauca) obţinute prin selecţie de grădinarii din Europa (RUBŢOV. Picea glauca se distinge prin forma deosebită a conurilor şi coloritul atractiv verdealbăstrui.5. la noi a fost introdusă la Simeria după anul 1880. (CORLĂŢEANU. atât ca arboret cât şi sub formă de pâlc de arbori sau exemplare izolate în cadrul amenajărilor peisagistice. este o specie foarte decorativă prin acele scurte (5-10 mm) şi ramurile subţiri (RUBŢOV. pretându-se la tăieri sumare. Importanţa peisagistică Genul Picea curpinde arbori şi arbuşti care pot fi cultivaţi atât în grădini şi spaţii verzi cât şi în vase. 2001).Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca O altă parte importantă din punct de vedere economic a molidului o reprezintă cetina. 2001). Picea orientalis se găseşte în Europa din anul 1837. Importanţa ecologică Molidul are o mare importanţă ecologică prin ambele forme sub care poate fi găsit în natură. chiar şi în America. ŞOFLETEA. cu ramuri până aproape de sol. Comparativ cu alte specii de răşinoase. scoarţa şi răşina (PÂRVU. Sunt cultivate formele cu ace argintii brumate (Picea pungens var. 1973). funcţia de protecţie a solurilor. de unde ar fi fost răspândită în toată lumea. fiind considerat un arbore foarte decorativ de mare interes pentru centrele populate (RUBŢOV. molidul este o specie mai slab producătoare de balsam. Printre produsele care se pot obţine din cetină se află uleiurile eterice (volatile). În afară de coloritul acelor valoarea ornamentală poate consta şi în coroanele compacte (var. După GEORGESCU (1935) forma argentea ar fi fost obţinută în Olanda. 2006). compacta) uneori cu ramurile de ordinul I relativ pendente (var. 1. 22 . Se recomandă totodată ca specie ornamentală în special în amenajarea pădurilor-parc. 1958. Mugurii de molid sunt utilizaţi în special în industria alimentară şi în cea farmaceutică. Cele mai importante efecte pe care le poate îndeplini o pădure de molid. funcţia recreativă (LEAHU. Picea engelmanni se cultivă în Europa încă din 1863. funcţia sanitar igienică. clorofilă. Tot în industria farmaceutică îşi găsesc întrebuinţare frunzele. 1984). fiind o specie foarte decorativă. fiind o specie care se pretează la tundere (RUBŢOV. făină furajeră etc. 1. 1984).2. ceruri. funcţia climatică. În regiunea dealurilor culturile de molid (Picea abies) au doar valoare decorativă. 2005). 1960) Picea pungens este des întâlnit în parcuri şi grădini. Chiar dacă nu prezintă o importanţă forestieră datorită creşterilor reduse şi a lemnului de calitate inferioară (DUMITRIU-TĂTĂREANU. Se recomandă a fi introdusă ca specie de ornament cu precădere în zona de câmpie. valoarea sa decorativă constând totodată şi în coroana deasă. 2001).5. Este singura specie dintre răşinoasele din ţara noastră a cărui scoarţă face obiectul valorificării datorită conţinutului ridicat de tanin (CORLĂŢEANU. 1958). Scoarţa de molid poate fi folosită pentru extracţia substanţelor tanante. servind ca arbori de ornament.3. În tinereţe molidul poate fi folosit şi în intravilan pentru amenajarea gardurilor vii.

fiind adesea folosită în amenajările particulare (HILL. majoritatea topurilor realizate în funcţie de preferinţele clienţilor remarcă doar două dintre ele. Pseudotsuga menziesii. Pinus sylvestris. Picea rubens datorită portului său larg este cel mai adesea folosit în parcuri (HILL. fiind o specie decorativă prin acele sale de o culoare verde-albăstrui sau negricioasă recomandată pentru zona de câmpie (RUBŢOV.org).Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Picea canadensis se cultivă în parcurile din Europa încă din 1700. 2001). columnare (ŞOFLETEA.5.4. Mulţi horticultori consideră această specie ca având cea mai frumoasă formă dintre toate care aparţin genului Picea. În rândul speciilor de molid cel mai utilizate ca pomi de Crăciun se găsesc Picea abies.about. 1989). Picea pungens şi Picea glauca. www.christmastree. 1. care împart supremaţia în topuri cu Abies fraseri. Pinus strobus sau Abies procera (www. 1958). Cu toate că există mai multe specii din acest gen care se pretează ca pom de Crăciun. 1989). 1989). Picea rubens. 23 .com. Picea glauca. Picea omorika (HILL. Picea omorika se pretează ca specie ornamentală în parcurile de la noi datorită coroanei foarte înguste.forestry. Importanţa ca pom de Crăciun Printre speciile utilizate cel mai mult în străinătate ca pomi de Crăciun se remarcă cele din genurile Abies şi Picea. Pinus şi Pseudotsuga. Picea pungens.

SCOPUL CERCETĂRILOR ŞI OBIECTIVELE URMĂRITE În ultimul timp în ţara noastră au fost introduse specii şi varietăţi noi de conifere cu valoare ornamentală ridicată. c) studiul posibilităţilor de diversificare a valorificării materialului săditor obţinut Cele două locaţii în care au fost organizate experienţele se află situate în centrul ţării. În afara spaţiilor de învăţământ şi administrative. referitor la înmulţirea pe cale vegetativă a acestor specii. Acest institut este situată în partea de est a municipiului. este o operaţie dificilă.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca C a p i t o l u l 2 LOCUL DESFĂŞURĂRII EXPERIENŢELOR. Arboricultură şi Arhitectură peisageră. cu precădere a celor din genul Picea. a substratului de înrădăcinare şi a biostimulatorilor de înrădăcinare asupra rizogenezei. iar în ceea ce priveşte altoirea procentul de prindere este în general destul de scăzut iar tehnologia presupune personal cu o anumită experienţă în domeniu. ar fi multe aspecte tehnologice care ar putea fi îmbunătăţite pentru a se obţine rezultate mult mai bune.1. Chiar dacă acestea sunt produse pe scară largă pe plan extern şi pot satisface cererea de pe piaţă. Deoarece prin rezultatele acestor cercetări se urmăreşte îmbunătăţirea tehnologiei de producere a materialului săditor pe cale vegetativă a unor varietăţi din genul Picea. în partea de nord-vest a ţării. pornind de la perioade de înmulţire şi ajungând până la substanţe stimulatoare sau chiar metode noi. obiectivele de cercetare au fost grupate astfel: a) pentru cultivarurile Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’: studiul influenţei genotipului. 24 . b) pentru specia Picea pungens forma argentea: stabilirea celei mai bune metode de altoire. Cadrul natural şi condiţiile climatice în care s-au desfăşurat experienţele. 3. Primul dintre amplasamente se află situat în localitatea Cluj-Napoca. a dimensiunilor partenerilor de altoire. Experienţele au fost amplasate în cadrul serei şi solarului disciplinelor de Floricultură. studiul influenţei gradului de pornire în vegetaţie a portaltoiului şi altoiului. a materialelor folosite la legare. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE CERCETĂRILOR Capitolul 2 prezintă: Scopul cercetărilor şi obiectivele urmărite. atât prin butăşire cât şi prin altoire. în cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară. a înălţimii pe portaltoi la care se efectuează altoirea precum şi a realtoirii asupra prinderii altoiului. în cadrul universităţii există mai multe sere şi solarii arondate disciplinelor de specialitate ale Facultăţii de Horticultură. Înmulţirea speciilor şi varietăţilor de conifere ornamentale. Astfel. a modului de fasonare al butaşului. nu puţine sunt cazurile când exemplarele aduse la noi suferă după ce sunt plantate definitiv deoarece nu sunt obişnuite cu condiţiile climatice. Butaşii înrădăcinează greu şi într-o perioadă de timp îndelungată.

Din cele patru subprovincii climatice ale acestei provincii întâlnim două: • Dfbx .în partea vestică. Pe lângă aceştia se produce şi o gamă diversă de arbori şi arbuşti ornamentali din specii de răşinoase şi foioase. cu temperatura celei mai reci luni sub -3°C şi a celei mai calde peste 10°C. 25 . caracterizată prin climă boreală cu ierni friguroase şi umede. cu temperatura celei mai calde luni între 18 şi 20°C. Este situată la o distanţa de aproximativ 3 km de râul Arieş. Suprafaţa actuală a pepinierei este de 26. precum şi pentru împădurirea terenurilor agricole degradate preluate în acest scop de la diverşi deţinători. • Dfbk . în provincia climatică Df. cu iarnă rece şi cu mai mult de patru luni pe an cu temperatura medie peste 10°C.3 ha.în cea mai mare parte a podişului. pe platoul unde istoricii apreciază că a fost ucis voievodul Mihai Viteazu. Aceastase află situată la 4 km de Municipiul Turda pe drumul judeţean care face legătura între acesta şi Comuna Călăraşi. cu temperatura celei mai calde luni între 20-22°C şi cu maximum de precipitaţii la începutul verii. Din punct de vedere climatic. a cărui apă o foloseşte pentru irigaţii.3 ha. Köppen.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Cel de-al doilea loc al experienţelor este Pepiniera “Mihai Viteazu” din Turda. Podişul Transilvaniei se încadrează după sistemul W. Pepiniera este destinată producerii puieţilor forestieri necesari lucrărilor de regenerare a suprafeţelor parcurse cu diverse lucrări de tăiere. din care teren efectiv destinat culturilor silvice 14.

A doua parte a acestui subcapitol prezintă metoda de lucru. În continuare acest subcapitol prezintă detaliat etapele butăşirii şi altoirii. metoda de lucru şi organizarea experienţelor.1. Materialul biologic utilizat pentru realizarea experienţelor a fost grupat în funcţie de metoda de obţinere a materialului săditor: . Butaşii cu cârlig s-au confecţionat tot din creşterile anuale. 3. În cazul ambelor metode de altoire s-au folosit două tipuri de materiale pentru contactul strâns al partenerilor de altoire. . după cum urmează: 3. Butaşii cu călcâi au fost obţinuţi prin desprinderea lujerilor anuali în sensul invers creşterii lor. MATERIALUL BIOLOGIC UTILIZAT Prezintă speciile care au constituit obiectul experienţelor şi tehnica de executare a butăşirilor şi respectiv altoirilor.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca C a p i t o l u l 3 MATERIALUL BIOLOGIC. De la prima specie au fost folosiţi puieţi. Este structurat pe trei subcapitole. ca şi portaltoi. cu imagini sugestive care vin în completarea descrierii. şi anume butaşi cu călcâi şi butaşi cu cârlig.la experienţele de altoire materialul biologic a provenit de la speciile Picea abies şi Picea pungens forma argentea. metodele de lucru precum şi modul de organizare şi amplasare a experienţelor.materialul biologic a fost reprezentat de butaşi proveniţi de pe exemplare ale cultivarurilor Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’. METODA DE LUCRU Metodele de altoire folosite au fost altoirea laterală în placaj şi altoirea în despicătură. este motivată necesitatea organizării cercetărilor. care au păstrat la bază o porţiune din ramurile de 2 ani rezultată prin tăietură perpendiculară pe ax cu ajutorul unui foarfece. METODA DE LUCRU ŞI ORGANIZAREA EXPERIENŢELOR În Capitolul 3 . rafia plastifiată şi rafia de tei.Materialul biologic.2. respectiv aspectele tehnologice ale operaţiilor de butăşire şi altoire. 26 . Pentru a nu permite accesul apei la punctul de altoire rafia de tei a fost folosită în combinaţie cu ceara de altoit. prelevându-se în acest mod şi o porţiune de coajă cu lemn de pe ramurile în vârstă de 2 ani. Butaşii folosiţi au fost de două tipuri în funcţie de modul de fasonare. sunt stabilite obiectivele urmărite în această lucrare şi sunt totodată descrise materialele folosite în experienţe.la experienţele de butăşire . pe care au fost grefaţi altoi proveniţi de la cea de-a doua specie.

27 . Experienţele au fost de tip polifactorial. 2006. A fost organizat un număr de 7 experienţe de altoire. grupate în funcţie de metoda de altoire. la începutul lunii martie.).3. Experienţa este trifactorială de tipul 2 x 2 x 4. Această experienţă a avut loc tot pe perioada a 3 ani în sera pepinierei Mihai Viteazu. ORGANIZAREA ŞI AMPLASAREA EXPERIENŢELOR Pentru ambele cultivaruri luate în studiu în cadrul experienţelor de butăşire. Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’. 2007 şi 2008 în sera USAMV. Substratul de înrădăcinare folosit a fost nisipul obişnuit. Experienţa I. Experienţa este trifactorială de tipul 2 x 2 x 6. Experienţele de altoire. Organizarea şi amplasarea experienţelor de altoire.2. Acestea au fost efectuate înainte de apariţia creşterilor anuale. în cazul experienţelor de altoire numărul total de factori folosiţi a fost mult mai mare. cu un număr de 30 butaşi pentru fiecare variantă (tabelul 3. În ambele câmpuri experimentale.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 3. Prima experienţă de altoire s-a desfăşurat pe parcursul a 3 ani. factorii studiaţi şi graduările acestora sunt prezentate sintetic în tabelul 3. bifactorial şi trifactorial. în prima jumătate a lunii martie. Dacă la butăşire numărul total al factorilor folosiţi pentru cele două experienţe a fost doar de patru. experienţele au fost organizate în perioada de primăvară. butăşirile au fost organizate sub forma a două experienţe trifactoriale. cu 16 variante experimentale şi trei repetiţii. Experienţa II.3. în cadrul a 5 experienţe fiind folosită metoda de altoire laterală în placaj iar în celelalte 2 metoda de altoire în despicătură.4.). fiecare variantă fiind formată din câte 30 de butaşi (tabelul 3. aşezate în blocuri randomizate.

4.3. 28 .Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Tabelul 3. Variantele experienţei I de butăşire Varianta experimentală V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 V9 V10 V11 V12 V13 V14 V15 V16 V17 V18 V19 V20 V21 V22 V23 V24 Specia Tipul de butaş Substratul nisip perlit turbă nisip + perlit (1:1) nisip + turbă (1:1) perlit + turbă (1:1) nisip perlit turbă nisip + perlit (1:1) nisip + turbă (1:1) perlit + turbă (1:1) nisip perlit turbă nisip + perlit (1:1) nisip + turbă (1:1) perlit + turbă (1:1) nisip perlit turbă nisip + perlit (1:1) nisip + turbă (1:1) perlit + turbă (1:1) Picea glauca ‘Conica’ cu călcâi Picea glauca ‘Conica’ cu cârlig Picea abies ‘Nidiformis’ cu călcâi Picea abies ‘Nidiformis’ cu cârlig Tabelul 3. Variantele experienţei II de butăşire Varianta experimentală V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 V9 V10 V11 V12 V13 V14 V15 V16 Specia Picea glauca ‘Conica’ Tipul de butaş cu călcâi Substratul Netratat Radistim 2 Radistim 3 Radistim soluţie Netratat Radistim 2 Radistim 3 Radistim soluţie Netratat Radistim 2 Radistim 3 Radistim soluţie Netratat Radistim 2 Radistim 3 Radistim soluţie Picea glauca ‘Conica’ cu cârlig Picea abies ‘Nidiformis’ cu călcâi Picea abies ‘Nidiformis’ cu cârlig Tabelul 3.2.

materialul folosit pentru legarea partenerilor de Factorul B .rafie de tei + ceară de altoit 29 .9 cm a3 .altoi pornit în vegetaţie a2 .lungimea altoiului altoire b1 . în anul altoirii Experienţa II Factorul A .7 cm a1 .nivelul altoirii pe portaltoi b1 .7 cm a2 .materialul folosit pentru legare altoiului b1 .gradul de pornire în Factorul B .portaltoi bine pornit în vegetaţie (muguri deschişi) Experienţa III Factorul A .tipul de portaltoi Factorul B . altoirii refrigerat pornite) c2 .deasupra celui de-al doilea verticil a2 .rafie plastifiată a1 .gradul de pornire în vegetaţie al portaltoiului Factorul B .gradul de pornire în vegetaţie al portaltoiului Factorul B .deasupra nivelului altoirii anterioare (deasupra celui de-al doilea verticil) Experienţa V Factorul A .0.b1 .diametrul portaltoiului în punctul de altoire Factorul B .portaltoi slab pornit în vegetaţie (doar rădăcinile pornite) b2 .1.lungimea altoiului a1 .altoi pornit în vegetaţie b2 .portaltoi normal.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Reprezentarea sintetică a experienţelor în cadrul celor două metode de altoire utilizate pentru obţinerea materialului săditor ALTOIREA LATERALĂ ÎN PLACAJ Experienţa I Factorul A.portaltoi slab pornit în vegetaţie (doar rădăcinile a1 .altoi nepornit în vegetaţie.gradul de pornire Factorul C .materialul folosit pentru altoire a1 .portaltoi bine pornit în după deschiderea mugurilor vegetaţie (muguri deschişi) altoiului.portaltoi slab pornit în vege.momentul înlăturării vegetaţie al în vegetaţie al portaltoiului portaltoiului altoiului c1 .rafie naturală + ceară de altoit b2 .0 cm Experienţa IV Factorul A .între primul şi al doilea verticil b3 . la prima altoire 2 verticil) a2 .rafie plastifiată a2 .tăierea portaltoiului imediat b3 .9 cm ALTOIREA ÎN DESPICĂTURĂ Experienţa I Factorul A .altoi nepornit în vegetaţie.gradul de pornire în vegetaţie a Factorul B.altoi nepornit în vegetaţie primăvara anului următor taţie (doar rădăcinile b2 .nivelul de altoire b1 .0.la nivelul altoirii anterioare (între primul şi al doilea a1 .7 cm b2 .tăierea portaltoiului în a1 .5 cm b1 .portaltoi altoit o dată (realtoire) b3 .rafie plastifiată pornite) a2 .rafie naturală + ceară de altoit a2 .portaltoi bine pornit în vegetaţie (muguri deschişi) Experienţa II Factorul A. refrigerat a2 .sub punctul de altoire (sub primul verticil) b .sub primului verticil a1 .

2 9.9 N 10.5-0.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca C a p i t o l u l 4 REZULTATE OBŢINUTE ÎN EXPERIENŢELE DE ÎNMULŢIRE ŞI INTERPRETAREA ACESTORA 4. Se observă că cele două cultivaruri luate în studiu (Picea glauca ‘Conica’ şi Picea abies ‘Nidiformis’) au avut valori diferite ale procentului de butaşi înrădăcinaţi. Această diferenţă este din punct de vedere statistic semnificativă (grafic 4.4 butaşi DS5% pentru compararea a două medii mod de fasonare x specie = 0.5 A DS5% pentru compararea a două medii mod de fasonare = 0. este prezentată influenţa genotipului..4 9. nu este semnificativă 30 . În mod sigur Picea abies ‘Nidiformis’ pare mai predispusă la înmulţirea prin butaşi. Rezultatele sunt prezentate în tabele bilaterale cuprinzând acţiunea a doi factori şi a interacţiunii dintre ei. utilizându-se metoda comparaţiilor multiple (testul Duncan) (ARDELEAN şi colab.1.9 M 8.4 butaşiDS5% pentru compararea a două medii specie = 0. devansându-i cu 6. Pentru interpretarea rezultatelor obţinute la înrădăcinarea butaşilor cultivarurilor de Picea glauca ‘Conica’ şi Picea abies ‘Nidiformis’. a modului de fasonare al butaşului şi a interacţiunii dintre aceşti doi factori asupra eficienţei înrădăcinării exprimată prin număr de butaşi înrădăcinaţi. media pe ambele specii clasează butaşii cu călcâi pe primul loc. urmate de cel puţin o literă comună.2.). 2002).6 procente de prindere pe cei cu cârlig. Tabelul 4.4c 8.7a 10. Influenţa genotipului şi a modului de fasonare al butaşului asupra numărului de butaşi înrădăcinaţi Modul de fasonare al butaşului Media pe Cu călcâi Cu cârlig Specia specie b b Picea glauca ‘Conica’ 9. În tabelul 4.2. datele obţinute în urma măsurătorilor au fost prelucrate statistic prin metoda analizei varianţei.6 butaşi Notă: diferenţa dintre oricare două valori. Influenţa modului de fasonare a butaşului şi a substratului de înrădăcinare asupra rizogenezei. În ceea ce priveşte tipul de butaş utilizat.3 B Picea abies ‘Nidiformis’ Media pe tip de butaş 12. COMPORTAREA CULTIVARURILOR PICEA GLAUCA ‘CONICA’ ŞI PICEA ABIES ‘NIDIFORMIS’ LA ÎNMULŢIREA PRIN BUTAŞI Elementele care au fost biometrizate în vederea interpretării statistice a rezultatelor experienţelor au fost numărul de butaşi înrădăcinaţi şi lungimea rădăcinilor.2.

1 F 9.3f 4. Diferenţa dintre aceste două substraturi. la care eficienţa înmulţirii prin butaşi la cele două specii este de abia 4.6 31.3 N Picea abies Media pe substrat ‘Nidiformis’ e 8.4 butaşi DS5% pentru compararea a două medii specie x substrat = 0.4a 15.2.3 27.7 butaşi DS5% pentru compararea a două medii substrat = 0.7 B 17. Procentul de înrădăcinare a butaşilor pe tipuri de butaş. nu reprezintă o valoare absolută prea mare (1. permite evidenţierea aportului speciei. Tabelul 4.3.3.3 30 15 0 Picea glauca Conica Picea abies Nidiformis specia 30.3. deşi semnificativă.4c 9.8c 12.8 D 4. urmate de cel puţin o literă comună. nu este semnificativă 31 . urmat de cel format din nisip + perlit.9f 12.6b 13.8e 3. Datele din tabelul 4.1e 10.4 E 14.3 C 10.9f 4.1 butaşi înrădăcinaţi. Mediul de cultură pare a avea şi el o influenţă semnificativă asupra eficienţei înrădăcinării la cele două specii studiate. a substratului de înrădăcinare şi a interacţiunii dintre aceşti doi factori asupra eficienţei înrădăcinării la genul Picea.1 A 8.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca .9-1. exprimată prin numărul de butaşi înrădăcinaţi este obţinută pe substratul nisip + turbă.6 M edia Grafic 4.9d 7. (%) 45 butaş cu călcâi butaş cu cârlig 42.5 29.8 36.4).6-0. în funcţie de specie Analiza datelor din tabelul de sinteză 4.8 8. Cele mai slabe rezultate se obţin pe perlit simplu. Influenţa genotipului şi a substratului de înrădăcinare asupra numărului de butaşi înrădăcinaţi Specia Substratul Nisip Perlit Turba Nisip + Perlit Nisip + Turba Perlit + Turba Media pe specie Picea glauca ‘Conica’ 8.5 M DS5% pentru compararea a două medii specie = 0.0 butaşi Notă: diferenţa dintre oricare două valori. scot în evidenţă faptul că eficienţa cea mai ridicată.8c 12.

9 B DS5% pentru compararea a două medii specie = 0.0b 3.4 cm Notă: diferenţa dintre oricare două valori.9 CD 4.6b 4. nu este semnificativă 32 .1a 4.8cd 4.2 cm DS5% pentru compararea a două medii specie x substrat = 0.2 cm DS5% pentru compararea a două medii substrat = 0. este prezentată influenţa speciei (genotipului).2 cm dintre lungimea rădăcinilor butaşilor fasonaţi în cele două moduri.7 N Picea abies ‘Nidiformis’ 2.8b 2.7 B 4.3-0.9 N Media pe specie 3. această diferenţă fiind suficient de mare pentru a fi considerată semnificativă.1cd 4. urmate de cel puţin o literă comună.4d 3.6 D 3.3 cm faţă de rădăcinile cultivarului Picea glauca ‘Conica’. Datele prezentate în tabel reprezintă lungimea rădăcinilor exprimată în centimetri. În tabelul 4.1cd 4.3 A DS5% pentru compararea a două medii mod de fasonare = 0. prezintă influenţa speciei.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Tabelul 4.8cd 3. Butaşii fasonaţi cu călcâi asigură o dezvoltare a rădăcinilor semnificativ mai bună decât butaşii fasonaţi cu cârlig.8 A 2. a modului de fasonare a butaşului şi a interacţiunii dintre aceşti doi factori asupra lungimii rădăcinilor de ordinul I ale butaşilor înrădăcinaţi. Tabelul 4.3 M Media pe substrat 2.7.8.3b 4.2 cm DS5% pentru compararea a două medii specie = 0. nu este semnificativă În urma interpretării datelor referitoare la lungimea rădăcinilor de ordinul I la speciile luate în studiu. se poate constata că cultivarul Picea abies ‘Nidiformis’ prezintă rădăcini mai lungi în medie cu 0. Influenţa genotipului şi a substratului de înrădăcinare asupra lungimii rădăcinilor (cm) Specia Substratul Nisip Perlit Turba Nisip + Perlit Nisip + Turba Perlit + Turba Media pe specie Picea glauca ‘Conica’ 2.4 B 4. Influenţa genotipului şi a modului de fasonare al butaşului asupra lungimii rădăcinilor (cm) Modul de fasonare al butaşului Specia Picea glauca ‘Conica’ Picea abies ‘Nidiformis’ Media pe tip de butaş Cu călcâi 4.1a 4. urmate de cel puţin o literă comună.4a 3.8b 4. Acest avantaj se regăseşte în diferenţa 0.8.3 C 5.1 M Cu cârlig 3. Tabelul 4.2bc 5.2 cm DS5% pentru compararea a două medii mod de fasonare x specie = 0.8a 3.6 cm Notă: diferenţa dintre oricare două valori.7.5c 6. a substratului de înrădăcinare a butaşilor şi a interacţiunii dintre genotip şi substrat asupra dezvoltării rădăcinilor butaşilor exprimată în centimetri.

435. Se poate afirma că în afară de Radistim soluţie. Se pare că acest mod de fasonare a stimulat dezvoltarea rădăcinilor într-o măsură mai mare decât fasonarea butaşilor cu cârlig.9 44. Influenţa biostimulatorilor de înrădăcinare asupra rizogenezei. Pe al doilea loc s-au plasat variantele tratate cu Radistim 2 şi Radistim 3.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Se pare că substraturile de înrădăcinare influenţează procesul de rizogeneză la speciile luate în studiu.8 20 27. biostimulatorii Radistim 2 şi Radistim 3 au asigurat o eficienţă a înrădăcinării mai scăzută chiar decât în cazul butaşilor netrataţi (grafic 4.0%).2 28. care a determinat obţinerea celui mai mare procent de înrădăcinare a butaşilor (48. rezultatele obţinute în cadrul cercetărilor arată că cea mai bună înrădăcinare a butaşilor şi implicit rădăcini mai lungi s-au obţinut în cazul substratului reprezentat de turbă.1 butaşi înrădăcinaţi. Cele mai scurte rădăcini au prezentat butaşii înrădăcinaţi pe substratul alcătuit din nisip obişnuit. turbă + nisip). Chiar dacă diferenţa în ceea ce priveşte numărul de butaşi înrădăcinaţi nu este foarte mare (1. deşi semnificativă din punct de vedere statistic.).9 butaşi înrădăcinaţi.0 35.4 48.0 53. Astfel.3 0 Picea glauca Conica Picea abies Nidiformis specia Grafic 4.0 31. urmat apoi de substraturile în a căror componenţă intră şi turba (turbă + perlit.). ale căror rezultate la înrădăcinare nu diferă între ele decât cu 0. 33 . în funcţie de specie M edia Varianta cu butaşi cu călcâi s-a dovedit a fi mai eficientă din punct de vedere a numărului de butaşi înrădăcinaţi. Folosirea biostimulatorilor de înrădăcinare nu a avut o influenţă foarte mare asupra numărului de butaşi înrădăcinaţi. Diferenţa dintre butaşii trataţi cu Radistim soluţie şi cei netrataţi. Netratat (%) 60 Radistim 2 Radistim 3 Radistim soluţie 53.4 21.9 40 34.7. nu este suficient de mare pentru a plasa cele două categorii pe aceeaşi treaptă de eficienţă.6. Variantele cu turbă se diferenţiază semnificativ de celelalte substraturi.6. de doar 1. Procentul de înrădăcinare a butaşilor pe biostimulatori de înrădăcinare. aceasta este suficientă pentru a fi considerată semnificativă din punct de vedere statistic (grafic 4.6%).3 42.

2 cm mai mare decât lungimea medie a rădăcinilor butaşilor proveniţi de la cultivarul Picea glauca ‘Conica’. Tabelul 4.7 3.3-0.9 3.2 43.3 0 Netratat Radistim 2 Radistim 3 Radistim soluţie Media biostimulatorul Grafic 4.8 N 4. Lungimea medie a rădăcinilor butaşilor fasonaţi din această specie este cu 0. se observă dezvoltarea semnificativ mai bună a butaşilor proveniţi de la cultivarul Picea abies ‘Nidiformis’. urmate de cel puţin o literă comună.1 3.1 A DS5% pentru compararea a două medii mod de fasonare = 0.14.2 cm DS5% pentru compararea a două medii mod de fasonare x specie = 0.4 38.6 40 45.2 cm DS5% pentru compararea a două medii specie = 0.2 27.6 45. în funcţie de biostimulatorul de înrădăcinare Din tabelul 4.4 20 29.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca butaş cu călcâi (%) 60 butaş cu cârlig 50.3 M 3.9 B Picea abies ‘Nidiformis’ Media pe tip de butaş 4.9 30. Procentul de înrădăcinare a butaşilor pe tipuri de butaş.837.7.14.4 cm Notă: diferenţa dintre oricare două valori. Influenţa genotipului şi a modului de fasonare al butaşului asupra numărului lungimii rădăcinilor butaşilor (cm) Modul de fasonare al butaşului Cu călcâi Cu cârlig Media pe specie Specia Picea glauca ‘Conica’ 4.5 31.4 4. nu este semnificativă 34 .

0 4.1 M DS5% pentru compararea a două medii specie = 0.3 cm DS5% pentru compararea a două medii specie x biostimulator = 0. Datele reprezintă lungimea butaşilor pe variante de butăşire.5 cm.15. dar inventarierea finală a altoilor supravieţuiţi nu a fost făcută decât la sfârşitul sezonului de vegetaţie. semnificativ mai mare decât lungimea medie a rădăcinilor butaşilor fasonaţi cu cârlig. Tabelul 4. nu este semnificativă 4. Chiar dacă această diferenţă este semnificativă. este ilustrată influenţa genotipului şi a biostimulatorilor de înrădăcinare asupra dezvoltării sistemului radicular la butaşii înrădăcinaţi. urmate de cel puţin o literă comună.1 A Radistim soluţie 3. valoarea de doar 3. prinderea altoiului grefat este mai slabă. procent mai mare decât cel din cazul altoirii pe portaltoi bine pornit în vegetaţie.9 A Radistim 3 4. În acest sens se evidenţiază un spor de lungime a rădăcinilor butaşilor fasonaţi cu călcâi. Influenţa gradului de pornire în vegetaţie a partenerilor de altoire şi a momentului îndepărtării portaltoiului deasupra punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi.8 4. odată cu lucrările de îngrijire aplicate pe parcurs. În tabelul 4. COMPORTAREA SPECIEI PICEA PUNGENS FORMA ARGENTEA LA ÎNMULŢIREA PRIN ALTOIRE În cadrul experienţelor de altoire s-a urmărit influenţa diferiţilor factori asupra reuşitei altoirii. datele obţinute în urma măsurătorilor au fost prelucrate statistic prin metoda analizei varianţei.1 4.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Modul de fasonare a butaşului şi-a pus amprenta şi asupra dezvoltării ulterioare a butaşilor înrădăcinaţi.9 N 4. Pentru interpretarea rezultatelor referitoare la eficienţa altoirii.15.0 A Media pe specie 3.2 4.2 cm DS5% pentru compararea a două medii biostimulator = 0. Din analiza datelor acestui tabel se confirmă superioritatea în ceea ce priveşte dezvoltarea rădăcinilor la butaşi de Picea abies ‘Nidiformis’. reuşită exprimată prin numărul de altoi prinşi. Pe măsură ce gradul de pornire în vegetaţie a portaltoiului este mai avansat. Acest lucru reiese din procentul de prindere de 54.2 4. utilizându-se metoda comparaţiilor multiple (testul Duncan).9 4. Influenţa genotipului şi a biostimulatorului de înrădăcinare asupra lungimii rădăcinilor (cm) Specia Picea glauca Picea abies Media pe substrat Substratul ‘Conica’ ‘Nidiformis’ Netratat 4. exprimată prin număr de altoi prinşi.2. Biostimulatorii de înrădăcinare nu determină modificări în ceea ce priveşte lungimea rădăcinilor la butaşii înrădăcinaţi.4 cm Notă: diferenţa dintre oricare două valori. Comportarea puieţilor altoiţi a fost urmărită pe parcursul întregului sezon de vegetaţie. Diferenţa de lungime dintre cele două tipuri de butaş este de 0.0% în cazul folosirii de portaltoi abia pornit în vegetaţie.1 3.7 procente de prindere nu poate fi considerată foarte mare 35 .0 A Radistim 2 3.0 4.

în funcţie de anul de experienţe 36 .3%) diferă semnificativ de cel al altoilor recoltaţi în perioada de repaus vegetativ şi ţinuţi la rece până în momentul altoirii (grafic.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca (grafic 4.8 52. Procentul de prindere a acestui tip de altoi (60.2 40 20 0 slab pornit bine pornit Media gradul de pornire în vegetaţie a portaltoiului Grafic 4.9 50. (%) 60 2006 56.9.0 44. Procentul de prindere a altoilor pe stadii de vegetaţie a portaltoiului.5 44.9 52.8.8 54. cele mai bune rezultate le înregistrează altoirile cu altoi nepornit în vegetaţie.954.3 40 20 0 2006 2007 2008 Media anul experienţei Grafic 4.8 47.9 bine pornit 54.).2 50.2 53.8 50.2 2007 2008 54.9 54.8. în funcţie de stadiul de vegetaţie a portaltoiului slab pornit (%) 60 56. 4. În ceea ce priveşte gradul de pornire în vegetaţie a altoiului.9.).0 53. Procentul de prindere a altoilor pe ani de experienţe.

78 11.9 altoi DS5% pentru compararea a două medii nivel de altoire x grad de vegetaţie portaltoi = 1.78 altoi prinşi nefiind semnificativă. prezintă influenţa gradului de pornire în vegetaţie a portaltoiului şi a perioadei de tăiere a portaltoiului deasupra punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi.20. comparaţia cu altoirea pe cea de-a treia creştere ne arată că numărul de altoi prinşi a fost semnificativ mai mare.8-0. Chiar dacă altoii la care portaltoiul a fost îndepărtat deasupra punctului de altoire în anul altoirii. Dacă altoirea pe a doua creştere nu a fost cu mult mai eficientă decât altoirea pe prima creştere.80 M Bine pornit 9.33 8.44 10. Tabelul 4. Rezultatele altoirii au fost influenţate de către nivelul altoirii.81 A 10.89 M A III-a creştere 9.30 A DS5% pentru compararea a două medii nivel de altoire = 0.48 A DS5% pentru compararea a două medii grad de vegetaţie portaltoi = 0. Influenţa gradului de pornire în vegetaţie al portaltoiului şi a perioadei tăierii acestuia deasupra punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi Stadiul vegetativ al portaltoiului Slab pornit Perioada tăierii După un an Imediat după altoire Media pe stadiu de vegetaţie al portaltoiului 10.78 10.67 N Media pe stadiu portaltoi 10. nu este semnificativă 37 . urmate de cel puţin o literă comună. Influenţa gradului de pornire în vegetaţie a portaltoiului şi a nivelului altoirii asupra numărului de altoi prinşi Nivelul de altoire Stadiu portaltoi Slab pornit Bine pornit Media pe nivel de altoire Prima creştere 11. acesta nu este con-siderat statistic semnificativ.00 8.11 M A II-a creştere 12.2 altoi Notă: diferenţa dintre oricare două valori. imediat după grefare.5 altoi Notă: diferenţa dintre oricare două valori. diferenţa de 0.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Datele din tabelul 4. nu este semnificativă Influenţa nivelului de altoire asupra numărului de altoi prinşi.15 10.37 A 10.96 10. urmate de cel puţin o literă comună.4 altoi DS5% pentru compararea a două medii an de experienţă = 0.7 altoi DS5% pentru compararea a două medii grad de vegetaţie portaltoi = 0.20. Tabelul 4.1-1. au un minim avantaj în ceea ce priveşte procentul de prindere.81 10.3-0.23.06 N Media pe perioadă de tăiere 10.4 altoi DS5% pentru compararea a două medii grad de vegetaţie portaltoi x an experienţă = 0.78 11.4-0.6-0.3-0.00 11.

nu este o diferenţă care să ne poată determina ce tip de altoi să folosim la altoire (Tabelul 4.7% comparativ cu altoirile făcute pe portaltoi normal. prezintă influenţa nivelului la care a fost efectuată altoirea şi a gradului de pornire în vegetaţie a portaltoiului asupra numărului de altoi prinşi. Chiar dacă procentul de prindere a altoilor în cazul realtoirii este mai scăzut decât în cazul altoirilor efectuate pe portaltoi normali. Influenţa realtoirii asupra numărului de altoi prinşi. 0. Diferenţa de lungime de 2 cm dintre altoi.5 cm (%) 75 66.8 procente în avantajul portaltoilor mai subţiri. Procentul de prindere a altoilor în cazul realtoirii este de 55. faptul că au existat altoi prinşi reprezintă o reuşită. Procentul de prindere a altoilor pe lungimi ale altoiului.8 60.4 0.16.7 cm 1. Acest tip de portaltoi asigură cea mai mare eficienţă de prindere a altoilor.23. ceea ce reprezintă 60. Diametrul portaltoiului în punctul de altoire împarte rezultatele în două categorii.).7 cm. este considerată semnificativă (grafic 4.5 55.7 60. Datele din tabelul bilateral 4. Diferenţa de 5. chiar dacă înclină puţin balanţa spre altoiul mai scurt. media de prindere fiind de 12. rezultate care confirmă cele afirmate. Influenţa lungimii altoiului şi a diametrului portaltoiului în punctul de altoire asupra numărului de altoi prinşi. datorită valorii mici.).).14. în funcţie de anul de experienţe Folosirea de altoi cu lungimi diferite nu a dus la obţinerea de procente de prindere care să fie considerate semnificativ diferite.7 50 55.8 54.0%.057.7%. Prima categorie este reprezentată de portaltoii cu diametrul în punctul de altoire de 0.8 51.0 51.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Nu acelaşi lucru se poate afirma despre gradul de pornire în vegetaţie a portaltoiului.14. care nu au mai fost altoiţi anterior.0 50. Chiar dacă pentru celelalte două tipuri de portaltoi încadraţi în categoria mai slabă există o diferenţă a procentului de prindere a altoilor de 2.25.3 45. 38 . aceasta nu este suficient de mare pentru a fi considerată semnificativă (grafic 4.0 cm 25 0 2006 2007 2008 Media anii experien ei Grafic 4.0 altoi din totalul de 20 de grefaţi.2 53.

3 58.7 45. urmate de cel puţin o literă comună.56b 10.11a 11.6 61.33a 11.16.50A 11.1 63.25.6-0.89a 11. Influenţa anilor de experienţe şi a lungimii altoiului asupra numărului de altoi prinşi Lungimea altoiului (cm) 7 cm Anul experienţei 2006 2007 2008 Media pe lungime altoi 11.22M 11.28A 10.0 Grafic 4.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Tabelul 4.85M 9 cm Media pe an experimental 11.2 altoi Notă: diferenţa dintre oricare două valori. Procentul de prindere a altoilor pe tipuri de portaltoi.3 altoit o dată 61.7 altoi DS5% pentru compararea a două medii lungime altoi x an de experienţă = 1.1-1.67a 9.8 altoi DS5% pentru compararea a două medii an de experienţă = 0.3 60.5 55.67a 10. nu este semnificativă nealtoit (%) 70 60 50 40 30 20 10 0 2006 2007 2008 Media anii experim entali 63.33B DS5% pentru compararea a două medii lungime altoi = 0. în funcţie de anul de experienţe 39 .

în funcţie lungimea altoiului rafie naturală 67. Legarea partenerilor cu rafie plastifiată a asigurat un procent de prindere a altoilor comparabil cu cel întâlnit în mod normal la experienţele anterioare. care constituie indicatori sintetici ai influenţelor factorilor studiaţi asupra reuşitei procesului de altoire. în sensul că toţi puieţii altoiţi s-au uscat.2 62.3% mai mare decât varianta de altoire clasică cu altoi inactiv şi portaltoi forţat în seră. Procentul de prindere a altoilor la care a fost folosită rafia şi ceara de altoit a înregistrat cea mai mică valoare întâlnită până acum la experienţele de altoire laterală în placaj. fiind de doar 9.19.0 9. O eficienţă economică ridicată la altoire presupune adoptarea celei mai bune tehnici de altoire astfel încât să fie valorificate la cel mai înalt nivel materialele utilizate şi activitatea depusă.7%. se pot compara mult mai bine rezultatele experienţelor. Procentul de prindere a altoilor pe tipuri de material folosit la legare.4 9. Dacă la altoirile din pomicultură rafia de tei şi ceara sunt folosite cu succes pentru izolarea locului de altoire. rafie plastifiată (%) 70 60 50 40 30 20 10 0 7 cm 9 cm tip de portaltoi Grafic 4.5% (grafic 4. Valoarea cea mai ridicată a profitului se înregistrează în cazul variantei de altoire în care se foloseşte portaltoi neforţat în seră pe care se grefează altoi ţinut la rece până în momentul altoirii (tabelul 4. în cazul altoirii molidului argintiu aceste materiale nu au avut rezultate satisfăcătoare. atingând valoarea de 62. 40 .5 10.). Eficienţa economică privind influenţa gradului de pornire în vegetaţie a partenerilor de altoire şi a momentului îndepărtării portaltoiului deasupra punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi. în condiţiile efectuate de noi a avut rezultate nule.7 Media Altoirea în despicătură. cu costuri cât mai mici. În acest caz rata profitului este de 63. O valorificare optimă a acestor elemente se va regăsi într-un număr cât mai mare de altoi prinşi.33. Odată cu stabilirea elementelor de eficienţă economică.).Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Influenţa materialului folosit pentru izolarea punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi.19. cu 17.8 57.5%. Ultimul subcapitol al acestui capitol de rezultate obţinute conţine calcule de eficienţă economică.

7 Costuri Preţ mediu de (lei/100 vânzare buc) (lei/buc) 412 321 10 10 Venit brut (lei/100 buc) 615 557 Profit (lei/100 buc) 203 236 Rata profitului (%) 49.2 Costuri (lei/100 buc) 412 317 305 Preţ mediu de vânzare (lei/buc) 10 10 10 Profit (lei/100 buc) 191 202 137 Rata profitului (%) 46.3 51.33.5 55.9 44.). Calculul eficienţei economice Tip altoire Normală Realtoire Procent de prindere (%) 61. În cazul realtoirilor.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Tabelul 4.9% Venit brut (lei/100 buc) 603 519 442 Inactiv Refrige Neforţat rat Activ Eficienţa economică privind influenţa realtoirii asupra numărului de altoi prinşi.5 41 .4% 63.5% (tabelul 4. nealtoiţi anterior.34.7% 44.3 73. deşi procentul de prindere este mai mic decât în cazul altoirilor în care se folosesc portaltoi normali. Tabelul 4.34. Acesta reprezintă o rată a profitului de 73. Calculul eficienţei economice Varianta de altoire Grafting variant Tip portaltoi Forţat Tip altoi Procent de prindere (%) 60. în urma calcului economic se poate observa că această variantă aduce un spor din punct de vedere economic de 36 lei la 100 de puieţi altoiţi.

Pentru a stabili unele însuşiri morfologice ale molidului argintiu produs în pepinierele de la noi şi a stabili la ce vârstă acesta devine apt pentru a fi utilizat ca pom de Crăciun. pornindu-se de la valorificarea actuală a acestuia şi continuându-se cu posibilităţi noi de valorificare. aceasta înălţime este suficientă pentru a asigura în spaţiile de locuit mici. În cadrul acestui capitol a fost făcută o analiză economică referitoare la obţinea pomilor de Crăciun din specia Picea pungens forma argentea pe cale vegetativă prin altoire şi pe cale generativă.în urma măsurătorilor efectuate s-a ajuns la concluzia că. Chiar dacă are o înălţime relativ mică la această vârstă. dar tehnologia nu este la nivelul care ar trebui iar exemplarele obţinute nu pot fi comparate cu cele aduse din import. Pe baza literaturii de specialitate studiate şi avându-se în vedere condiţiile climatice şi tehnologice din ţara noastră. În prezent.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca C a p i t o l u l 5 DIVERSIFICAREA POSIBILITĂŢILOR DE VALORIFICARE A MATERIALULUI SĂDITOR LA SPECIILE GENULUI PICEA Capitolul V studiază Diversificarea posibilităţilor de valorificare a materialului săditor la speciile genului Picea. din punct de vedere dimensional şi al aspectului. Există unele pepiniere şi plantaţii unde are loc producerea pomilor de iarnă. pentru a fi apt de valorificare ca pom de Crăciun un exemplar de Picea pungens forma argentea are nevoie de cel puţin 8 ani dacă este obţinut pe cale generativă şi de cel puţin 10 ani dacă este obţinut pe cale vegetativă. În acest sens s-a concluzionat că utilizarea pomilor de Crăciun din această specie obţinută pe cale vegetativă aduce o rată a profitului cu 12% mai mare decât în cazul obţinerii speciei pe cale generativă. 42 . au fost făcute biometrizări ale acestora. în ţara noastră acest aspect se rezumă în general la tăierea vârfului exemplarelor de molid din arborete înainte de exploatare. şi nu numai. efectul dorit. se propune utilizarea molidului argintiu ca pom de Crăciun. În acest timp în străinătate producerea pomilor de Crăciun reprezintă o afacere de succes sau chiar o ramură importantă a industriei. prin altoire.

altoirea să se facă în câmp. 2. Efectuarea de cercetări privitoare la influenţa factorilor studiaţi în această lucrare asupra butăşirii în uscat la cultivarurile Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’. recoltaţi cu puţin timp înaintea altoirii. 2. imediat ce portaltoiul a intrat în vegetaţie. 5. 3. în special a celor care conţin turbă precum şi a substratului alcătuit doar din turbă pentru obţinerea de butaşi cu rădăcini mai bine dezvoltate. care asigură un procent de prindere mai bun decât altoirea cu altoi mai lung. argentea pe portaltoi de Picea abies utilizându-se metoda de altoire laterală în placaj. 6. primăvara devreme. Altoirea speciei Picea pungens var. 6. Altoirea cu altoi cu lungime de 7 cm. 43 . Pentru obţinerea materialului săditor prin altoire: 1. Fasonarea butaşilor cu călcâi în detrimentul celor cu cârlig. Continuarea cercetărilor în ceea ce priveşte utilizarea de biostimulatori de înrădăcinare utilizaţi la butăşirea cultivarurilor Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’. Evitarea utilizării biostimulatorilor Radistim 2 şi Radistim 3 la butăşirea acestor cultivaruri. care reduc procentul de prindere a butaşilor comparativ cu butaşii netrataţi. Pentru o reuşită mai bună a altoirilor de primăvară direct în câmp. În cazul nu se dispune de o seră şi nu este posibilă forţarea altoilor. de 9 cm. pe care se grefează altoi neporniţi în vegetaţie. deoarece trecerea timpului diminuează procentul de prindere a altoilor. Utilizarea substraturilor mixte pentru obţinerea unui procent mare de butaşi înrădăcinaţi. 4. care aduce un minim aport la rezultatele butăşirii comparativ cu butaşii netrataţi. 4. în vederea obţinerii unui procent mai mare de înrădăcinare şi a unei dezvoltări mai bune a rădăcinilor. 3. la cultivarurile Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’. în care s-a urmărit comportarea cultivarurilor Picea glauca ‘Conica’ şi Picea abies ‘Nidiformis’ la înmulţirea vegetativă prin butaşi. 5. Utilizarea substraturilor mixte. Continuarea cercetărilor în ceea ce priveşte substraturile utilizate la înrădăcinarea butaşilor cultivarurilor Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’. se pot desprinde următoarele concluzii: Pentru obţinerea materialului săditor prin butăşire: 1. Folosirea biostimulatorului Radistim soluţie. 7. grefarea de altoi recoltaţi în perioada de repaus vegetativ şi ţinuţi la rece până în momentul altoirii. Altoirea într-o perioadă cât mai scurtă de timp după ce portaltoiul a intrat în vegetaţie.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca C a p i t o l u l 6 CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI CU PRIVIRE LA ÎNMULŢIREA SPECIILOR GENULUI PICEA ŞI VALORIFICAREA MATERIALULUI SĂDITOR Analizând rezultatele obţinute în urma experienţelor efectuate în serele USAMV şi pepiniera Mihai Viteazu în anii 2006-2008. Folosirea de portaltoi forţaţi să pornească în vegetaţie în seră.

de preferinţă în anul următor altoirii. sau cel puţin a unor secţii în cadrul pepinierelor existente. investiţia fiind justificată din punct de vedere economic. care asigură un procent de prindere a altoilor mai mare decât în cazul altoirilor pe portaltoi mai subţire (0. 8.7 cm. argentea. care să producă pomi de Crăciun din specia Picea pungens var.5 cm) sau mai gros (1.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 7. 10. Folosirea ca material de izolare a punctului de altoire a rafiei plastifiate. În urma cercetărilor referitoare la diversificarea valorificării materialului săditor la speciile genului Picea se poate recomanda: 1. Îndepărtarea portaltoiului deasupra punctului de altoire doar după prinderea sigură a altoiului. pentru eliminarea costurilor de producere a acestora. Altoirea pe portaltoi cu diametrul în punctul de altoire de 0. Înfiinţarea la noi în ţară a unor pepiniere dendrologice. 9.   44 . care asigură un procent de prindere a altoilor net superior altoirii cu rafie naturală. Realtoirea în anul următor a puieţilor la care altoirea nu a reuşit în anul curent. Continuarea cercetărilor pentru stabilirea tehnologiei optime de cultură a molidului argintiu destinat valorificării ca pom de Crăciun. 2.0 cm).

51-55. ŞTEFĂNESCU. 15. XXVII. A. C. TR. MIRELA CORDEA. XXXIII.. STELIAN. Repelente pentru protejarea plantaţiilor tinere de molid împotriva cervidelor. 8. NIŢESCU. În: Studii şi Cercetări. 1975. 1. Ed. În: Studii şi ceretări. CUU T. V. 21. 22. EM. M. 11. 1970. 10. 29. 1973. 1976. R. V. VOICHIŢA BARBU. În: Studii şi cercetări. DUMITRESCU P. Produse forestiere şi studiul lemnului. 45 . ABRUDAN I. 1965. 14. Netherlands. CHIRITA. 2002. 1000 pianti e fiori per il giardino. CHIRITA. 1979. BARBU I. M. 2007. Contribuţii privind practicarea organizată a rezinajului în arboretele exploatabile de molid. NESTEROV. Cercetări privind stabilirea corelaţiei dintre germinaţia seminţelor obţi-nute în laborator şi răsărirea în sol la pin silvestru şi molid. Italia BITNER R. În: Studii şi cercetări. MARIA MAIERAN. 1984. Anul I. TR. V.. 3. pg. 36..59-77. GRIGORE. Ceres Bucureşti. New York BRADLEY. DEN OUDEN. 2. 13.. Milano. NIŢESCU. 214-247. 105-109. M... 3. Firefly books. Cercetări privind determinarea volumului conţinut în cioată şi în rădăcini la molid. 1975. Native and cultivated conifers of northeastern North America. 17. Ed. Producerea materialului săditor dendrologic. P. 9. 1984. 1993.. În: Studii şi cercetări. GH. Haga. 38. E. K. BELDIE. BOOM. CEIANU. GRIGORE. P. Braşov ARDELEAN M. PAŞCOVICI. DECEI I. 24. GEORGESCU. 1972. „Ion Ionescu de la Brad”. 16. Ceres. Caiet II Silvicultură.. 2009.. În: Bucovina forestieră.. Tehnologii moderne de producere a materialului săditor dendrologic (III). 19. Ecologie forestieră. 23. DUMITRESCU ELENA. COPE. GRIGORE. CHIRIŢĂ. STELIAN.. 1966.. CRISTESCU V. ŞT. 6. Bucureşti. 34. Ed. Cornell University Press CORLĂŢEANU S. Universitatea din Braşov. Silvicultură.. GH. CRISTESCU V. 1975. TANKO. Reader's Diges. V. 41-43. 1984. I. SESTRAŞ. Împăduriri. Manual of cultivated conifers. BENT E. Timber Press Inc. London CEPOIU N. R. 12. S. C. USA. DURAN. ARSENESCU. ŞT. PODEANU. 1975. Bucureşti. În: Horticultura.. PANAITESCU. Tehnologii moderne de producere a materialului săditor dendrologic (I). Cluj Napoca.. 183-198. I. AL. Ed. ARMĂŞESCU.. 1. 2. Ed.. Ed. 33-34. 2000. În: Horticultura. 4. TR. Molidul în literatura ştiinţifică românească (1890-1990). Iaşi. 2006. 515-551. 2002. R. A.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca BIBLIOGRAFIE 1. Academic-Pres. STOICULESCU. Teză doctorat. Oregon. Seria I. Tehnologii moderne de producere a materialului săditor dendrologic (II). A. Conifers for gardens. Atelierul de multiplicat cursuri. S. DOBRESCU ZENOVIA. Universităţii Transilvania. Cercetări asupra condiţiilor de păstrare a unor seminţe forestiere. În: Horticultura.. 20. PURCELEAN. DRANCA. 7. The pruner’s bible: a step-by-step guide to pruning every plant in your garden. BELDEANU E. Bucureşti CRISTESCU V.. SIMIONESCU. De vechi editori. CR. În problema doborâturilor de vânt produse în perioada 1960-1970. SIMIONESCU. 1999. Universităţii Transilvania Braşov. MURVAI. Produse accesorii ale pădurii. IANB. 18. R. B. GROBNIC. et al. Îndrumător de lucrări practice de pomicultură generală. V.. DUMITRESCU ELENA. R. LANCULESCU. Un nou repelent pentru protejarea plantaţiilor de răşinoase împotriva pagubelor provocate de cervide. R. 7-15. 46-52. Ceres. 1986. 5. 1-2. 2005. Ed. DONIŢĂ N. În: Studii şi cercetări. GR.. 1. R. DRĂGHIA LUCIA. BLOOM A. I. STELIAN. Tehnică experimentală horticolă. BREGA. DĂMĂCEANU C. Gardening with conifers.

Ed. 1-111. FARJON A. Christmas trees: growing and selling trees. 27. 1963. 28. Ed. conifères et arbres Fruitiers. 1998. M. HESSAYON D. Oregon. 52. 12. 1935. 109-127.. 2.. 40.. 1999. Ed. 310-314. pin. J. Ceres. COSTEA. USA 32. vol. Ed. 1989. molid şi tei. AcademicPres. Reprografia Universităţii Transilvania din Braşov. KYUNGSIK. În: Studii şi cercetări. Ceres. Guide to southern trees. 26. 1970. 1998. 158-172. HOLONEC L. Ed. 479-499. 1.. Introduction to the conifers. În: Lumea satului 3 (ediţia electronică).. Amenajarea pădurilor. I. GEORGESCU C.. C. 48. G. Bucureşti. 1989. arbustes. Reprografia Universităţii Transilvania din Braşov. In: Curtiss Botanical Magazine. K. 3. Înmulţirea vegetativă a arborilor forestieri. Rezultatele unor experimentări în problema conservării seminţelor de molid. E. Arboricultură ornamentală. 75-87. 1989. Cercetări privind producerea puieţilor forestieri în paturi nutritive alcătuite din litieră... 2..Ceres. În: Plant Researches. 41. Transworld Publishers. 2002. 47. Didactică şi Pedagogică Bucureşti. În: Studii şi cercetări. Metode de favorizare a germinaţiei seminţelor de arbori şi arbuşti ornamentali. Trees of the eastern and central United States and Canada. FLORESCU. Portland. Bucureşti. VLASE. Dendrometrie. Agrosilvică. Universităţii Suceava. ILIESCU ANA-FELICIA. Oregon. XXIV. În: Horticultura. 7-11. 1957. Bucureşti.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 25.... 26-27. HARRAR E. Cluj-Napoca.. 2004. ENESCU V. Ameliorarea principalelor specii forestiere. K. Random House Group Ltd. HELMAN A. ANCA DUMITRESCU. 38. 37.. Molidul şi foloasele lui.. LEAHU I. 31. 1994. ILIESCU ANA FELICIA. Timber Press.. Bucureşti. FLANDUNG M. wreaths and greens. Ed. 34. Ed.seminţe forestiere. 79-115. Arbori şi arbuşti forestieri ornamentali cultivaţi în RPR. 30. KRUSSMANN G. USA 27. 2008. M-13 DNA fingerprinting can be used in studies on phenotypic reversions of forest trees mutants. GRUDNICKI F.Pepiniere forestiere. 36. Conservarea pădurilor. 1994. FLORESCU GH. Dover publications. 7. Împăduriri. Ed. 1999 Împăduriri . G. Bucureşti. 55.. 1975. Anul II. 33. Dover publications. In: Trees. 1-2. ZIEGENHAGEN. DUMITRIU-TĂTĂREANU. S. 1960. Cercetări privind stimularea germinaţiei seminţelor şi a creşterii puieţilor cu ajutorul naftenatului de sodiu la stejar. 183-189. issue 3. 43. Timber Press. MOLDOVAN. New York 45. Cultura arborilor şi arbuştilor ornamentali. Conifers of the world. J. FLORESCU GH. 50. GROBNIC GH. GH. 2. 28-31. 249-280. Storey Publishing. Molidul candelabru. ENESCU V. 2007. Korea. 57.. Cercetări privind rupturile de zăpadă din arboretele de molid din Munţii Maramureşului. Cultura speciilor forestiere. Consideraţiuni asupra culturii răşinoaselor în parcul dendrologic Dofteana. B.. 44.. Ed. Ed. DUMITRIU-TĂTĂREANU. 1996. 35. HARLOW. Ceres. 1994. The Garden Diy Expert. 1970.. În: Anale. 46 . HILL L. 2009. 12. 58. Fossil woods from Janggi Group (Early Miocene) in Pohang Basin. Didactică şi Pedagogică Bucureşti. GRUDNICKI MARGARETA. 42. 2004. 2008. ICHIM R.. J.. Bucureşti. Împăduriri . 1993. În: Horticultura. New York 46. Agrosilvică. HEON. LLC. La pépinière: Multiplication des arbres. 1962. Portland. 2006. ECKENWALDER. 49. I.. 1978. LEANDRU LIA.. 1967.. EUN K. A. HARRAR. La maison rustique. T. Ed. 54. I. 56. ILIESCU ANA-FELICIA. Ceres. 39. 51. FARJON A. 2001. În: Bucovina forestieră. HARALAMB AT. 29..Seminţe forestiere. Bucureşti. În: Bucovina forestieră. ENESCU V. În: Studii şi cercetări. Calendarul recoltării fructelor şi seminţelor de arbori şi arbuşti ornamentali. Coeficientul de zvelteţe şi stabilitatea individuală a arborilor de molid. ILIESCU ANA-FELICIA. Ed. W. GIURGIU V. Împăduriri . 1. Fiziologia plantelor lemnoase. LEAHU I. 117. Reprografia Universităţii Transilvania Braşov. 1994. J. HARING P. A natural history of conifers. În: Studii şi cercetări. 53. 1964. Agro-silvică. 27.. 1981.

În: Bul. MIHAELA MORARIU. 84. MAZĂRE G. 5. 2003. 48-50.. Ed. Bucureşti. 85. 1969. 1992. Growing Conifers. Vasile Goldiş. GHIDRA. 62. 2005.. 1970. 2005. 65. ZAHARIA. 64. Referat III. MISZALSKI Z. Bucureşti. The Picea pungens Argentea variety behavior at graft side multiplication. ASAS. PÂRNUŢĂ GH. ŞT. MAZĂRE G. SUSAN BERRY.seminţe şi butaşi. I. 528. Botanica generală şi sistematică. Bucureşti 47 .. În: Rev. 66. Ed. ZAHARIA. SĂVULESCU. PÂRVU. 1972. A.. USAMV a Banatului Timişoara. 52-55. Bucureşti. Argentea by grafting. 76. Ed. 1. 46. MAZĂRE G. ADELINA DUMITRAŞ. I. 2001. Bucureşti. E. densităţii şi rezistenţei la rupturi de zăpadă a arboretelor din România. 2009. Pentru Viaţă. NEGULESCU E. KEPA. Gardening All Year Round. M. MLADIN.S. 60. USAMV Cluj-Napoca.. Agro-silvică. 2002. 69. 64. Ed. 3. păstrarea şi valorificarea materialului săditor pomicol şi dendrologic. 157. Producerea. În: Grădina. P. MAZĂRE G. A. MAZĂRE G. USAMV Cluj-Napoca. În: Bul. 78. Arbori şi arbuşti. BAKOŞ. 73. 66. V. NEGRUŢIU FILOFTEIA. NIEWIADOMSKA. Bucureşti. În: Bul. Bucureşti. 1959. V. 62. JIDARU. PARASCAN D. Cercetări privind ideotipurile de molid cu coroana îngustă. ZAHARIA ... Cercetări parţiale privind posibilităţile de înmulţire la speciile de Picea. MIULESCU I. Hermes House. D. 2006. 80. DANCIU. LUBAN E. 2006. S. 1995. 1999.. Arbori şi arbuşti ornamentali. Bucureşti. 402-406.. Ed. Ed. TIMOFTE. London 65.. USAMV Cluj-Napoca. Fiziologia plantelor lemnoase. Agrosilvică. MARIANA DEJEU.. II. Producerea materialului săditor dendrologic pentru parcuri şi grădini. The obtaining of Picea cultivars by cuttings.. Evaluated the superoxide dismutase activity and chlorophyll fluorescence in Picea abies leaves growing at different altitudes. 65. Teză de doctorat. 2000. NOORDHUIS K. 2008. 528. 74. USAMV Cluj-Napoca. Bucureşti. PARNIA P. USAMV Cluj-Napoca. MAZĂRE G. Pendula in Romania. T. 88. ADELINA DUMITRAŞ.. MOHAN GH. 1996. Bucureşti. PALADE L. Osama. ASAS. Biometrical studies concerning the Picea pungens var. Referat II. MAZĂRE G. MCHOY. Spaţii verzi.. Universul plantelor. PARASCAN D.. L.. EDP. MARINELLI JANET et al. 1965. 68.. PÂRNUŢĂ GH.. MARCU GH. 1997. ZAHARIA.. Ed. Ed. 77. M.. Horticultură şi Viticultură. Ediţia a III-a...Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 59. MATEESCU R. ADELINA DUMITRAŞ. D. C. CEUCA. GH. Bul. GABRIELA ROMAN. 2000... 83. 81.. MAZĂRE G. 8. 109-122. Botanică forestieră. 2008. USAMV Cluj-Napoca. Ceres. ORLAIE N. 277-281.T. 87. Tehnologii moderne în horticultură. Rolul spaţiilor verzi în îmbunătăţirea microclimatului din centrele populate.A. Researches conducted in order to obtain Picea pungens var. D. 86. 70. Doborâturile produse de vânt în anii 1964-1966 în pădurile din România. MMI Rebo International. Înmulţirea coniferelor pe cale vegetativă. LUBAN E. Brooklyn Botanic Garden. Ediţia a II-a. Bucureşti. AL... A. IX. Stadiul cercetărilor privind sortimentul şi cultura speciilor din genul Picea. In: Photosynthetica 38. Ceres. Ed.. 2007. 1971. 2005. 82. Ed. 379-384. Premise pentru creşterea calităţii. LUCICA IRIMIE. Referat bibliografic. Cercetări parţiale privind posibilităţile de înmulţire la speciile de Picea. P. DUŢU. MORARIU I. În: Bul. 61. Iaşi. Ceres. M. 67. 1973. E. LUCACIU.. SKAWINSKY. 2006. 75. Cluj-Napoca. Gardening success. Researches concerning the growth and development of Picea pungens species in Romania. USAMV Cluj-Napoca. New York USA 63. 79. Researches regarding the Picea pungens Argentea variety propagation. 72. În: Bul. WAGNER. Ceres. Ed. Argentea behavior in our country. 2005. 1980. 71. 2008. Tehnica culturilor silvice . BRADLEY. Researches concerning narrow-crowned spruce ideotype Picea abies f. MAZĂRE G. 171-172.. În: Cer-cetări ştiinţifice. USAMV Cluj-Napoca. Dendrologie. V. Ceres. HOLONEC. În: Analele ICAS. via şi livada. EUGENIA HĂRŞAN. Ed.

SONEA V. 1998. DE BEAULIEU. Seria I.10-32. Verlag Paul Parey. 107. 2008. 277-293. XXVIII. ŞOFLETEA N. Bucureşti. 115. Rodale Press. Cum şi când se înmulţesc coniferele ornamentale. STĂNESCU V. Ed. SANDA V... 103. Ed. 112. A. Ceres Bucureşti. Braşov. Arhitectura peisageră. Bucureşti. Houghton Mifflin Company. 48 . STĂNESCU V. Studiul privind efectul rezinajului asupra creşterilor la molid şi pin. Spaţiile verzi . G. 2005... DECEI. RĂDULESCU SABINA. 97. Agroprint. Cultura speciilor lemnoase în pepiniere (forestiere şi decorative). 100. PETRIDES.. 104. VIORICA CHITU. 2003. 1969. 10.mijloc de înlăturare a poluării atmosferei. JANET WEHR. 2002. Hamburg und Berlin. PEARMAN P. Studii şi cercetări cu privire la metodele eficiente de înmulţire a varietăţilor ornamentale ale genurilor Abies. Pentru Viaţă. France 94. EDP Bucureşti. 2001. T. SORINA FARCAŞ. Braşov. 111. POSEDARU ALINA.. Die Fichte (Band II).. În: Analele ICAS. ROXANA MADJAR. Cercetări privind proporţia crăcilor la răşinoase (molid şi brad). BÎNDU. 19. POSEDARU ALINA. PREDA M.. 2007. Ed. 90. G. ANATOLIE. C. 49-61. New York 93. 1968. CARABELA. 1973.. P.. Ediţia I-a. 2. 1998. 105. 1977. 110. Bucureşti. 2001. VELICICA DAVIDESCU. 96. Hamburg und Berlin. Bucureşti. În: Studii şi cercetări. Teză doctorat. PETRESCU. PREDA M. V. Studii şi cercetări. comparativ cu producerea lor fără adăpost în pepiniere. ŞOFLETEA N. D. Pentru Viaţă. Agrosilvică de stat. Dendrologie. PALADE. Late Glacial and Holocene vegetation history in the southern part of Transylvania (Romania): pollen analysis of two sequences from Avrig. PURCELEAN ST. 102. Ed. Vergiliu. A. G. 26. Dendrologie. MAURICE REILLE. New York 91. 1958. Ed. PETICILĂ. Courbevoie. J. SMITH MIRANDA. 114. Bucureşti. PALADE. Înmulţirea plantelor horticole lemnoase. OANA POPESCU. Bucureşti. 1. Bucureşti. Cercetări privind producerea puieţilor de pin silvestru şi molid pe paturi nutritive sub adăpost de folii sinetice. Ed. Verlag Paul Parey. Ed. 19-24. 77-82. Bucureşti. 21. Cercetări privind înmulţirea unor varietăţi ornamentale de Abies şi Picea. O. R. RUBŢOV ŞT. 106. 92-100. Houghton Mifflin Company. RUBŢOV ŞT. ZIMMERMANN. În: Journal of quaternary science. STANCIU. 109. În: Horticultura. Cultura speciilor lemnoase ornamentale. CHRISTOPHE. FLORESCU. Ed. 1986. A.. ŞOMANDRA. ENGLER. 9. N. Silvicultura cu bazele geneticii forestiere. I.. Éditions Soline. ŞOFLETEA. Ceres. 108. 1998.. S. 1958. 1956. Cercetări ştiinţifice USAMVB Timişoara. 1961. VAN DER KNAAP. 2006. ŞOFLETEA. Arboricultură ornamentală şi Arhitectură peisa-geră. Ed. 101. N. Flora forestieră lemnoasă a României. 32-37. Ceres.Vol. TEODORA ANCA. 116. 2000.. F. În: Rev. 2000. Eastern trees. Western trees. 1973. Houghton Mifflin Company. N. Prediction of plant species distribution across six millennia. A. PETRIDES. 1997. Cultura speciilor lemnoase în pepiniere Ediţia a II-a. A. L. 98. 117. Ed. LE LAY. Agrosilvică. New York 92. GUISANT.Vol. 95. 81-108. PHILLIPS SUE. W. GRĂMADĂ. II. Ed. Agrosilvică de stat. M. Picea şi Chamaecyparis. Dendrologie. PETRIDES. The pant propagator’s bible. 16. STĂNESCU M. I. ST. VITTOZ. Ed. 1979. 1-12. Horticultură şi Viticultură. 1997. TANTĂU I. Encyclopédie pratique du jardinage. ANA FELICIA ILIESCU. EDP.. STĂNESCU V. 1971. 113. Bucureşti 99. POSEDARU ALINA. SCHMIDT-VOGT H.. În: Studii şi cercetări Silvicultură. OLIVIA PETRIDES. L. Die Fichte (Band I). Timişoara. 1998. MONICA DUMITRAŞCU. pe cale vegetativă. BROENNIMANN. L. STĂNICĂ FL... RUBŢOV ŞT. L. G. I. 11. SCHMIDT-VOGT H. COCALCU... Contribuţii privind productivitatea pepinierelor de molid şi pin. Ceres. N.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 89. În: Ecology Letters. Ceres. Trees and shrubs. Atlas florae Romania.. 1979..

Flora şi fauna. ADELINA DUMITRAŞ.com /releases/2008/04 136. Global book publishing. 132. 7-22. 1984.fed...sciencedaily. Ceres. Botanica. Norme tehnice unificate în silvicultură 131. 38.na. ZAHARIA. V.christmastreelocations. x x x. WRAY D. 124... Ed. Weidenfeld & Nicolson Wellington House. Grupul editorial Rao. x x x..forestry. PETRESCU. Cultura molidului în România. 97-100. LUCIA VOINESCU. În: Studii şi cercetări. www. 1982. Ed. Înrădăcinarea butaşilor de Chamaecyparis şi Juniperus sub influenţa substanţelor stimulatoare. Conservarea seminţelor forestiere.org 49 .terapii-naturiste. R. www.. Cluj-Napoca. Todesco. Rutgers University Press. 1987. 2004. x x x. Murdoch Books Pty Limited 135. WAGNER ŞT. VLASE IL.. x x x. Puterea de germinaţie a seminţelor de molid în cazul păstrării obişnuite pe o perioadă de 3-4 ani. OPRIŢA. 134. VLASE IL. 127.edu 140. (ediţie electronică). Ed.about. ediţia electronică http://www.S. 1966. Enciclopedia del giardinaggio..com 141. LUCIA VOINESCU. www. DAMIAN. A. 130. În: Studii şi cercetări. 1974. 121.ces. 1988. Bucureşti. 119. 126. Christmas trees for pleasure and profit. VLASE IL. VARGA D.. Cluj. 2003. 125. Ceres.com 138.ncsu. ZAHARIA D. The Gardner’s Bible. I. 129. VERONICA CIOLAN. 1977.us 137. Flora. 123. 371-373. timp de 5 ani. Păstrarea seminţelor de molid. WINES J. În: Horticultura. www. În: Analele ICAS. 2008. VLASE IL. 31. M. L. 2009. 7. x x x. Coordonator Isabelle Bourdial. www. Cercetări de laborator cu privire la scurtarea perioadei germinative la seminţele de Picea excelsa cu ajutorul acidului azotic. 122. 2. Green arhitecture.fs. 128. Arboricultură ornamentală. Bucureşti. 133.. x x x.com 139. www. Turda. lumea ştiinţei. în depozite neclimatizate. x x x.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 118. Ed. 120. Risoprint. Amenajamentul O. 2003. 1956. Tandem Verlag GmbH.. ZAHARIA D. În: Studii şi cercetări. Science Daily.christmastree. 89-108. 20-22. 2000. Benedikt Taschen Verlag GmbH. ADELINA DUMITRAŞ. pin şi larice asupra germinaţiei. VLAD I. Specii lemnoase ornamentale. 5. cu umiditate redusă şi constantă. I. LUCIA VOINESCU. 2006. Random House Australia. Influenţa duratei şi modului de păstrare a seminţelor de molid. 2008. 2003.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful