Georgel Constantin MAZĂRE

Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE HORTICULTURĂ Calea Mănăştur Nr. 3-5, 400372 Cluj-Napoca Telefon: + 40 264 596384 Fax: + 40 264 593792

Către,

Vă invităm să participaţi la susţinerea publică a tezei de doctorat intitulată: „Cercetări privind îmbunătăţirea tehnologiilor de producere a materialului săditor la speciile genului Picea şi diversificarea valorificării acestuia”, a d-lui ing. Georgel Constantin MAZĂRE, în vederea obţinerii titlului ştiinţific de „Doctor în Horticultură”. Susţinerea va avea loc în ziua de 23 iulie 2010 ora 1000, Amfiteatrul A1 Vă rugăm să comunicaţi aprecierile dumneavoastră în timp util, pe adresa Şcolii Doctorale USAMV Cluj-Napoca sau pe adresa de email george_mazare@yahoo.com

Conducător ştiinţific Prof. dr. Dumitru ZAHARIA

Ing. Georgel Constantin MAZĂRE

1

Georgel Constantin MAZĂRE

Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

Ing. Georgel Constantin MAZĂRE

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT CERCETĂRI PRIVIND ÎMBUNĂTĂŢIREA TEHNOLOGIILOR DE PRODUCERE A MATERIALULUI SĂDITOR LA SPECIILE GENULUI PICEA ŞI DIVERSIFICAREA VALORIFICĂRII ACESTUIA

Conducător ştiinţific, Prof. univ. dr. Dumitru ZAHARIA

CLUJ-NAPOCA 2010

2

Georgel Constantin MAZĂRE

Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca

UNIVERSITY OF AGRICULTURAL SCIENCES AND VETERINARY MEDICINE CLUJ NAPOCA HORTICULTURE FACULTY

Eng. Georgel Constantin MAZĂRE

SUMMARY OF PhD THESIS RESEARCHES CONCERNING IMPROVEMENT THE PLANTING MATERIAL PRODUCTION TECHNOLOGY FOR PICEA SPECIES AND DIVERSIFICATION OF ITS USES

Scientifically Coordinator, Prof. PhD Dumitru ZAHARIA

CLUJ-NAPOCA 2010
3

Georgel Constantin MAZĂRE

Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca

Comisia de doctorat a fost aprobată în următoarea componenţă:

Preşedinte:

Prof. dr. Radu SESTRAŞ - decan Facultatea de Horticultură, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, Cluj-Napoca Prof. dr. Dumitru ZAHARIA - conducător ştiinţific, Facultatea de Horticultură, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, Cluj-Napoca Prof. dr. Maria CANTOR - Facultatea de Horticultură, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, Cluj-Napoca Prof. dr. Vasile Ioan ABRUDAN - decan Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere, Universitatea Transilvania Braşov Prof. dr. Dagmar VIŞOIU - prodecan Facultatea de Horticultură şi Silvicultură, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului Timişoara

Membrii:

4

..... 1........... 1.............. Cap.............5...1.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca CUPRINS INTRODUCERE..........3................1.......... Evoluţia genului Picea....... scopul şi obiectivele cercetărilor…. 1.................1...2............ Stadiul actual al cercetărilor privind situaţia speciilor genului Picea şi posibilităţile de multiplicare a acestora.....2..... origine…………………….....1..... 1....... 1............2................... Obţinerea materialului săditor din butaşi……………………............... Importanţa speciilor genului Picea....................... răspândirea naturală şi situaţia actuală a genului.............1.................................................................4...1...3.......................1.............................. 1........... 1......... Situaţia cercetărilor privind înmulţirea speciilor genului Picea. 1..... 3...... 3.................. Acţiunea factorilor asupra dezvoltării plantelor……........... 2........ Rolul factorilor de mediu şi de cultură în creşterea şi dezvoltarea speciilor de Picea. Importanţa economică................2................. 2.........…………………………… 1.............................5....5. 9 11 11 11 12 15 15 17 21 21 23 23 24 29 30 30 31 36 39 39 53 59 70 70 72 73 74 77 77 80 94 96 96 102 120 120 123 5 .. Istoric...3......... Locul desfăşurării experienţelor............... 1.……………................2....4...........1...................................3...1.....3..... 3..............5......….......3.. 1...............2..... 1............... 1........……................. 1...................3................... Caractere morfologice generale ale genului………....................1.... 3...3..4.................... Organizarea şi amplasarea experienţelor.......... Importanţa molidului ca pom de Crăciun.. 3............ Vătămări cauzate de factori abiotici…………………………... Obţinerea materialului săditor prin altoire................ 1.. Cadrul natural..1..3.......1..............2......................3.... 2................... Materialul biologic.......... Concluzii asupra studiului pedoclimatic....4............4.1....3... 1....1. Factorii abiotici…………………...................................................... Cap..1............ Cap.................... Vătămări cauzate de factori biotici………………………... Organizarea şi amplasarea experienţelor de altoire.......2..3.3.......... 1.... Importanţa ecologică..........3............................................. Evoluţia.............. Importanţa peisagistică..........................................1. Organizarea şi amplasarea experienţelor de butăşire... Sistematica genului……………………..............3. Caracteristici generale ale genului Picea…….......... 1...4............2..2. Factorii dăunători şi combaterea lor ……………..…….............5................ 1.......... 1....... 2....2........... Scopul cercetărilor şi obiectivele urmărite........ 1.………………………… 1.... Obţinerea materialului săditor din sămânţă…………………… 1.. Factorii antropici………………….............. metoda de lucru şi organizarea experienţelor...... 3.. 1........... Răspândirea speciilor genului Picea în ecosistemul ornamental..2................ Metoda de lucru…………………………………………………..1............. Materialul biologic utilizat....... 1........ Factorii biotici……………………….4..2......... Răspândirea naturală şi situaţia actuală a genului în ecosistemul forestier..... 1......2...

..2.... 4...........2............………… 6 218 224 226 229 235 ..................1............................................... 4...... Cap............6..........1........... 4.... 4.................1................................................................... ANEXE.1.................................................................……………………………........................... Valorificarea actuală...........2. Influenţa stadiului de pornire în vegetaţie a portaltoiului şi a materialului folosit la altoire asupra numărului de altoi prinşi la altoirea în despicătură.................................... Influenţa materialului folosit pentru izolarea punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi la altoirea laterală în placaj................. Influenţa stadiului de pornire în vegetaţie a altoiului şi a materialului folosit la altoire asupra numărului de altoi prinşi la altoirea în despicătură....2............ 4...........2................. Concluzii şi recomandări cu privire la înmulţirea speciilor genului Picea şi valorificarea materialului săditor……………………………............. Eficienţa economică a lucrărilor de altoire.... Comportarea speciei Picea pungens var..... 4....................... 6........ 5.............3.. 4.....4....... Influenţa realtoirii asupra numărului de altoi prinşi la altoirea laterală în placaj ............................. Rezultate obţinute în experienţele de înmulţire şi interpretarea acestora.......................…………………………………........ Influenţa gradului de pornire în vegetaţie a partenerilor de altoire şi a şi a momentului îndepărtării portaltoiului deasupra punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi la altoirea laterală în placaj............................... Eficienţa economică privind influenţa gradului de pornire în vegetaţie a partenerilor de altoire şi a momentului îndepărtării portaltoiului deasupra punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi............. 4....... Influenţa biostimulatorilor de înrădăcinare asupra rizogenezei.............. 4......... 139 139 140 151 159 159 166 170 174 180 186 186 188 188 189 190 190 190 Cap.............................. 4........1..1............ Comportarea speciilor Picea glauca ‘Conica’ şi Picea abies ‘Nidiformis’ la înmulţirea prin butaşi.................3............................ Influenţa lungimii altoiului şi a diametrului portaltoiului în punctul de altoire asupra numărului de altoi prinşi la altoirea laterală în placaj................. Posibilităţi noi de valorificare................ 4....................................... SUMMARY………………………….. 4...... 4. argentea la înmulţirea prin altoire........2.... 4......................................... Diversificarea posibilităţilor de valorificare a materialului săditor la speciile genului Picea...................3......................... 5.......Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Cap....... Influenţa gradului de pornire în vegetaţie a portaltoiului şi a nivelului de altoire asupra numărului de altoi prinşi la altoirea laterală în placaj..........................................................7........2..........2.. 211 BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………. REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT……………………………………...............5................. Influenţa modului de fasonare a butaşului şi a substratului de înrădăcinare asupra rizogenezei.2........................2................. Eficienţa economică privind influenţa realtoirii asupra numărului de altoi prinşi........... 5...................2.................1........................2.................. 4............................................................................3................. INDICE ALFABETIC AL AUTORILOR………...............

..............2... Obtaining seedlings from cuttings………………….... Biological materials.......1....................1.................. History.....2. Abiotic factors…………...........4....... Natural conditions............ 96 3. 1.......... 11 11 11 12 15 15 17 21 21 23 23 24 29 30 30 31 36 39 39 53 59 70 70 72 73 74 77 77 80 94 Chapter............. Biological material...1.......1... Goals and objectives of researches......2..... 1............2.....3........... Damaging factors and their control …………….. 96 3... 1....3..3.................... 1........... working method and experiences organization..2.............5....……. 1.2.. Chapter...... General aspects of Picea genus……..... Natural spread and actual situation of genus in forest ecosystem.3.. 1.... The importance of Picea genus species........................................3.1....1....……...............………............ Obtaining seedlings by grafting........................ Systematic..4..................2......4........4. 1.................3.....1....1....... 1......1......... 1.....................2....... 3.......3........ Current state of knowledge concerning Picea genus species................ Damage caused by biotic factors ………………………… 1.…………………………………………… 1.. 2.... Working method.... The spread of Picea genus species in landscape ecosystem.4.. The actual situation of research concerning the Picea genus multiplication…………………………………………………………..5...5.....1............... 1.3......... Morphological characters of genus …………............. 2.............2............ 9 Chapter....1....... Evolution......................5......................... 1.........5......………... 1................ 2.... Using spruce as a Christmas tree........………….2..2....... 1........ origin............ 1..............1.... 1................... 1... 1................................................................ Economic importance..........……………………............................ 1... 1......... Evolution of Picea genus.............................................4........3...... Ecologycal importance..1...3..............………………. 1........4........ The role of environmental and cultural factors in the growth and development of Picea species...…. Factors influence on plant development……...Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca CONTENTS INTRODUCTION.1...........…………………………. Conclusions of the pedoclimatic study.......... Anthropogenic factors…………….............. Landscape importance..................2..3...................... Experimenal field...... situation and theyr possibility of multiplying....... 2.....2..................................... Damage caused by a biotic factors …………………....... 1...1..... 1........ 102 7 ..............1........... natural spread and current situation of genus… 1................... goals and objectives of researches……………................ Biotic factors………………….......................... Obtaining seedlings from seed.. 1....................3............

.......…………………………………... Economical efficiency of graftings..........3.... 6.2. argentea behavior at grafting multiplication....4.......................... 4......... 4............2...........…......... 4........................... 4... The influence of material used for isolating the grafting point on side grafting’s success.....1... Economical efficiency concerning the influence of grafting partners’ vegetative stage and stock’s cut above the grafting point on number of living grafos……………….......... 235 8 ..... The Picea glauca ‘Conica’ and Picea abies ‘Nidiformis’ species behavior at cuttings multiplication........................... 4..... The influence of re-grafting on side grafting’s success.................. 123 Chapter............................3........... The influence of cutting type and rooting substrate on rooting process………………………………………………………...2...... The influence of grafting level on side grafting’s success...... 190 5.................…………………….. 4............ The Picea pungens var.. 5. 4....... Experiences organization and location………………………..... 190 5.2... The results obtained in multiplication experiences ans their interpretation……………………………………………………….. The influence graft’s vegetative stage and grafting material on split grafting’s success. 229 ENGLISH SUMMARY……………….1........ Conclusions and recommendations concerning the Picea genus propagation and seedlings’ valorification………………………….7.............. 4...... Cuttings experiences organization and placement..........1.........1...3...2................. 190 Chapter...........6.....2.. 211 BIBLIOGRAPHY……………………………......................................... The Picea species’ planting material uses diversification……......... 4......1...2...2.......2....... Proposals for use on the future........3.... 120 3...1...... 4............................. 224 ALPHABETICAL INDEX OF AUTHORS....3... 4......... 4... The influence stock’s vegetative stage and grafting material on split grafting’s success..............2.. 226 ROMANIAN SUMMARY………………………........................3.2......... The influence of scion’s length and scion’s diameter at grafting point on side grafting’s success....Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 3........................................... 120 3.....................3... Economical efficiency concerning the influence of regrafting process on number of living grafts.......………….. The influence of grafting partners’ vegetative stage and the time of stock’s cut above the grafting point on side grafting’s success.. 4...2.......... 218 ANNEX....... Current uses………….2...... 4..........……………………………......................... 139 139 140 151 159 159 166 170 174 180 186 186 188 188 189 Chapter....5............ The influence of rooting promoters on rooting process. 4..........1.....1...................... Grafting experiences organization and placement......

Lucrarea de faţă este structurată pe 6 capitole. argentea a speciei Picea pungens. pepiniera Lunca Ilvei .Cluj. consider că există multe aspecte care ar trebui lămurite. Coniferele reprezintă ingredientul esenţial al unei grădini. îndeosebi la genul de conifere care face obiectul lucrării de faţă. În multe cărţi de specialitate s-a încercat să se răspundă la această întrebare. Aceasta este.. obţinute pe parcursul anilor de cercetare. Pentru elaborarea lucrării a fost necesară consultarea unui număr de 141 titluri bibliografice. Prezenta lucrare “Cercetări privind îmbunătăţirea tehnologiilor de producere a materialului săditor la speciile genului Picea şi diversificarea valorificării acestuia” se doreşte a fi o modestă contribuţie la dezvoltarea cercetărilor cu privire la obţinerea materialului săditor la răşinoase în general şi la speciile genului Picea în special.este o întrebare pe care poate mulţi au avut-o. Pe cât sunt de minunate însă.. În vederea atingerii obiectivelor propuse în această lucrare. între 2006 şi 2008. din cadrul Ocolului Silvic Turda.Bistriţa Năsăud etc. genul Picea. în primul an de doctorat am efectuat vizite de studiu la o serie de pepiniere din ţară unde se produc specii ornamentale de molid. au fost organizate experienţe de butăşire pe două cultivaruri ale genului mai sus menţionat. au fost concretizate în 6 lucrări ştiinţifice prezentate şi publicate în cadrul unor simpozioane naţionale şi internaţionale. 24 grafice şi 6 planşe foto. Pentru efectuarea experienţelor...Cluj. pe atât de multe probleme prezintă pe partea de înmulţire.Suceava. 77 figuri. efectul lor fiind foarte greu de substituit cu ajutorul altor plante. Prin rezultatele care se vor obţine în urma experienţelor se speră lămurirea unor aspecte cu privire la obţi-nerea materialului săditor pe cale vegetativă. Chiar dacă au existat de-a lungul timpului observaţii şi cercetări referitoare la înmulţirea coniferelor. 9 . pepiniera Bonţida . Rezultatele preliminare. Nici măcar imaginile nu pot reuşi să exprime senzaţia pe care o ai în momentul în care te afli într-o grădină plină de conifere. dar puţine sunt cele care au reuşit acest lucru prin intermediul cuvintelor. aşa cum mulţi au numit-o.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca INTRODUCERE De ce să folosim conifere în amenajarea unui spaţiu verde?. conţine un număr de 239 pagini unde se regăsesc 87 tabele. prin butăşire şi altoire.”magia coniferelor”. în două locaţii: serele disciplinelor de Arboricultură şi Floricultură din cadrul USAMV şi pepiniera Mihai Viteazu. pepiniera Gura Humorului .Mureş. printre care aş aminti: pepiniera Mihai Viteazu . Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’ şi experienţe de altoire pe var. Experienţele au fost amplasate pe parcursul a trei ani. pepiniera Voivodeni .

din Devonian (LAROUSSE. în Manciuria. 1977).Ordinul Coniferales . 2001).Familia Pinaceae (Abietinae. în decursul timpului au fost multe discuţii şi implicit mai multe clasificări. Evoluţia genului Picea Primele fosile de gimnosperme datează de aproximativ 400 milioane de ani. ŞOFLETEA (2000) prezenta următoarea sistematică a genului: . din terţiar.3. Într-un articol publicat în 2004 (EUN KYOUNG JEONG et al. odată cu alte 23 de fosile de Gimnosperme.3.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca C a p i t o l u l 1 STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND SITUAŢIA SPECIILOR GENULUI PICEA ŞI POSIBILITĂŢILE DE MULTIPLICARE A ACESTORA 1. Sistematica genului Picea Referitor la sistematica acestui gen. citat de SCHMIDT-VOGT. genul Picea se împarte în două secţii. la fel cum afirma şi WILLKOMM în 1887.. şi anume: • Eupicea. 10 .Clasa Coniferopsida . vârful de obicei ascuţit. 1. considerată relict terţiar (ŞOFLETEA. Picea paleomaximowiczii. rombice în secţiune transversală. Evoluţia. 1. descoperită în Coreea.2.1. endemism de pe valea Drinei.1.1 Istoric. • Omorica. Tot după acelaşi autor.Subîncrengătura Gymnospermae . 2003). În anul 2000.1.1.1. răspândirea naturală şi situaţia actuală a genului 1. cu privire atât la încadrarea genului în unităţile de rang superior cât şi la modul de diviziune al acestuia. Cel mai vechi tip de arbore de molid cu lemn asemănător este Protopiceoxylon yabei. găsit în Asia de Est. 1977). cu frunzele turtite şi cu dungi de stomate pe dos (SCHMIDT-VOGT. în şisturi din Jurasicul Mediu (VOGELLEHNER. origine Genul Picea este un gen de arbori cu origine foarte veche. 2004) se descrie o specie relictă. O specie care îi atestă vechimea este Picea omorica. cu frunzele aciculare. Abietinaceae) .Genul Picea. 1968.1. CARACTERISTICI GENERALE ALE GENULUI PICEA 1.

în Munţii Himalaya (27˚10' latitudine N) (SCHMIDT-VOGT. speciile pot fi întâlnite din Alaska. Caractere morfologice generale ale genului Picea Genul Picea include specii de răşinoase cu port piramidal sau conic. care înaintează în nordul Rusiei până la 72º25' iar în sudul arealului recordul este deţinut de către Picea spinulosa. a migrat către nord-vest şi nord (STĂNESCU şi ŞOFLETEA. 1. Picea engelmanni.4. În terţiar acestea regresează în defavoarea Angiospermelor. Florile sunt unisexuate. o dată cu răcirea climatului. Răspândirea speciilor genului Picea în ecosistemul ornamental Cele mai răspândite specii exotice întâlnite în spaţiile verzi. în grădini dendrologice sau botanice sunt: Picea pungens (formele argentea. 1962). Amenţii masculi sunt ovoizi. lipsite de învelişuri florale.1. Latitudinal. Ca număr de specii cea mai mare răspândire o are în China. în America de Nord. calde. 1. Printre centrele sale de refugii glaciare figurează.1. de unde ulterior. speciile sempervirescente să dispară sau să se izoleze spre părţile sudice. Ramurile sunt dispuse etajat în verticile regulate care apar de la o anumită înălţime. şi Carpaţii româneşti. adică de mai multe milioane de ani (STĂNESCU şi ŞOFLETEA. Sistemul de înrădăcinare la molid este trasant (superficial).3. dar în general avem de a face cu arbori. în orice caz.3. amentiforme şi nude. În Pleistocen. Picea omorica. caracteristică răşinoaselor. glauca). Unele cultivare pot avea formă arbustivă. 160˚ longitudine V (Picea glauca) până în Rusia. Referitor la molidul european.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Conform cercetătorului EMIL POP (1954) citat de ENESCU (1975). unde pot fi întâlnite 18 specii (HARRAR. ale continentului european.2. 1977). purtând pe faţa internă două ovule. Picea glauca. 11 . Picea obovata şi Picea koraiensis ar rezulta că acesta a ajuns la noi din Orientul Îndepărtat trecând peste Siberia şi Munţii Ural. Europa şi Asia.perioada pliocenă sau chiar miocenă. se pare că acesta datează probabil din terţiar . sub influenţa glaciaţiunilor cuaternare molidul a trecut prin diverse transformări. Longitudinal. pentru ca spre sfârşitul acestei perioade. în perioadele postglaciare cu climă mai blândă. Picea sitchensis. realizată prin creşterea nedefinită a axului principal şi formarea unor ramuri din mugurii axilari. formaţi pe lujerii din anul precedent. 1998). Picea orientalis. cu ramificaţii principale ce au aproximativ aceleaşi dimensiuni şi se dispun la suprafaţa solului. Răspândirea naturală şi situaţia actuală a genului în ecosistemul forestier Genul Picea cuprinde specii larg răspândite în jumătatea de nord a Terrei. cunosc o deplină dezvoltare în cretacic (era secundară). 1998). Judecând după diferenţele morfo-anatomice reduse dintre Picea abies. Tulpina. Ramificarea este de tip monopodial. între care şi specii din genul Picea. constituite dintr-un solz fertil sau carpelă. coniferele. cea mai nordică specie este reprezentată tot de Picea abies.1. erecte. Rădăcina. 1. locul lor fiind luat de către cele cu frunze caduce. Pe faţa exterioară se află o a doua bractee sau solzul apărător.3. viridis. Florile femele sunt terminale. În Cuaternar sub acţiunea glaciaţiunilor succesive coniferele continuă să se găsească în plin regres. 155º longitudine E (Picea abies).

Ele au bractee mult mai scurte ce nu apar dintre carpelele pieloase. Seminţele mature stau într-o concavitate la baza unei aripioare provenită dintr-o lamelă subţire desprinsă de pe carpelă. pe care stau frunzele (STĂNESCU. expoziţie. PETRIDES. 1973. configuraţia terenului etc. ŞOFLETEA. schimbări de care trebuie să ţinem cont la amplasarea speciilor.2. 1977.2. Frunzele sunt aciculare. (MORARIU. 1. tot la fel şi microrelieful. răspândirea sa fiind condiţionată de factorul termic. 2003). Drept exemplu de relaţie favorizantă putem menţiona concreşterea rădăcinilor în plantaţiile dese de molid. natural sau creat de om în cadrul spaţiilor verzi.). Conurile femele tinere sunt roşii purpurii şi erecte. pantă. fiind totuşi mai pretenţios decât pinul silvestru sau pinul negru (RUBŢOV şi colab. Factorii edafici. 2000). 2001). la maturitate pendente şi cu solzii lignificaţi. Factorii abiotici Factorii climatici. persistente. 1973. Lujerii sunt prevăzuţi cu numeroşi umeraşi proeminenţi. 2000. formate din numeroase stamine şi seamănă cu nişte amenţi. Dacă macrorelieful (munţii. 1. 1999. Acţiunea factorilor de mediu asupra dezvoltării plantelor Factorii de mediu nu acţionează asupra plantelor izolat. Factorii biotici Relaţiile intraspecifice. Frunza. fiecare în parte. molidul face parte din grupa speciilor cu cerinţe mici (ZAHARIA şi DUMITRAŞ. decurenţi şi inseraţi în spirală. SCHMIDT-VOGT. determină anumite schimbări pedoclimatice. 2005). ROLUL FACTORILOR DE MEDIU ŞI DE CULTURĂ ÎN CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA SPECIILOR DE PICEA 1. 1958). 1979. molidul aparţine arealului boreal-nordic-montan. 1. mai târziu sunt brune. cu vârful de obicei ascuţit. S-ar putea astfel face o corecţie formulei lui MENSEL.. În cultura plantelor lemnoase trebuie să se ţină cont şi de efectul factorilor de relief (altitudine. rombice în secţiune transversală la speciile din secţia Eupicea sau turtite ca la brazi şi cu două dungi de stomate pe dos la secţia Omorika.2. În linii mari genul Picea cuprinde arbori ce pot fi întâlniţi în regiunile reci şi temperate din emisfera nordică (BENT et al..Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Conurile mascule sunt galbene. Astfel se explică de ce molidul este specie de câmpie în ţinuturile nordice. După cum afirma MENSEL (1943) citat de SCHMIDTH-VOGT (1977). Sunt nerăşinoase. mergând până la limita arctică şi altitudinală a pădurilor. 1998). care poate antrena până la o treime din arbori. Modificarea unuia atrage după sine şi modificarea celorlalţi. Factorii orografici. 1996. dealurile. Stânjenirea dintre indivizii unei populaţii se manifestă pe cale biochimică prin autotoxine 12 . Din punct de vedere al cerinţelor faţă de gradul de fertilitate al solului. ci corelat. După cădere acele lasă o cicatrice circulară. ŞOFLETEA. câmpiile) determină o distribuţie naturală a acestui gen. urcând spre subalpin şi chiar alpin pe măsură ce acesta avansează spre sud. PARASCAN.1. mai potrivită fiind poate încadrarea arealistică la ţinuturile boreal-nordice-campestre şi colinare-sudice-montane (ŞOFLETEA.3. BELDEANU. relativ mici şi se desprins uşor.2.2.

la fel ca şi Picea canadensis (RUBŢOV. Picea omorika. rar vătămată de îngheţurile târzii (HILL. În ceea ce priveşte rezistenţa la secetă. bacterii sau actinomicete fixatoare de azot.) cât şi în mod indirect (industrie. Picea orientalis rezistă şi destul de bine la îngheţurile din sudul Ucrainei. Picea canadensis. Picea pungens poate suporta de asemenea atât 13 . Ca specii rezistente la secetă putem menţiona: Picea abies. ca şi consecinţă a acţiunii combinate a vântului şi zăpezii se datorează supraîncărcării coroanei de zăpadă. a transportat speciile dintr-o regiune în alta. Acţiunea secetei asupra dezvoltării normale a molizilor. toate celelalte specii şi cultivaruri ale genului Picea pot fi considerate elemente antropofile. cele mai tipice fiind relaţiile dintre arbori şi ciuperci micoritice. Relaţiile interspecifice. 1. Specii cum ar fi Picea breweriana sau Picea engelmanni nu sunt chiar atât de sensibile la îngheţurile de primăvară. molidul reprezintă una dintre speciile cele mai expuse doborâturilor de vânt.3. Efectul negativ a îngheţurilor asupra exemplarelor de molid. Picea engelmanni. Cele mai importante sunt relaţiile de simbioză. a transformat complet fizionomia peisajului vegetal. pentru ca Picea bicolor să nu sufere chiar deloc la acest factor datorită pornirii tardive în vegetaţie. FACTORII DĂUNĂTORI ŞI COMBATEREA LOR 1. 1958). Picea orientalis este mai tolerant decât alţi molizi la uscăciune. speciile din genul Picea se comportă diferit la acest factor. În momentul în care are loc o creştere a intensităţii vântului. acesta poate avea efecte negative. lucru accentuat în cazul coroanelor asimetrice sau a condiţiilor de vânt sau furtună (HARING. Picea glauca.3. Vătămări cauzate de factori abiotici Acţiunea negativă a vântului asupra arborilor din genul Picea. Pe suprafeţe întinse. 1989).Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca (compuşi conţinuţi în produsele de descompunere a materiei organice proprii) care împiedică germinaţia seminţelor şi reduce numărul de puieţi (ZAHARIA şi DUMITRAŞ. atât prin acţiunea sa directă asupra arborilor şi a formaţiunilor alcătuite de aceştia (rănire. Acţiunea negativă a zăpezii asupra molizilor. În acest sens putem afirma că.1. defrişări etc. a modificat sau a contribuit la extinderea ariei de răspândire a altora. a distrus unele plante spontane. Unele specii din cadrul acestui gen sunt foarte sensibile la îngheţurile de primăvară. Acest avantaj îl prezintă şi specia Picea pungens. 1970). considerat ca fiind factorul cel mai activ şi mai puternic transformator al naturii şi chiar al plantelor.2. În această categorie se înscriu şi speciile Picea sitchensis sau Picea glauca. Nu putem să nu amintim însă şi omul factor antropic negativ. 1. dar nu poate fi totuşi considerat tolerant la secetă. Rupturile de zăpadă. Între indivizii unei populaţii pot interveni şi relaţii de competiţie care reprezintă rivalitatea dintre indivizii aceleiaşi specii pentru resturile mediului. 2003). în funcţie de umiditate şi temperatură se poate fixa de cetină şi poate duce la dezechilibrarea trunchiurilor. în afară de molidul autohton. Aceasta.). autoturisme etc. uneori destul de mari. Datorită sistemului său de înrădăcinare trasant. Se stabilesc între indivizii aparţinători mai multor specii şi îmbracă cele mai diferite forme.4. Factorii antropici Omul.

molidul poate fi atacat şi de alte ciuperci. păduchii de gale (Sacchiphantes viridis. Prevenirea şi combaterea dăunătorilor. fum. care pot vătăma mugurii. 1977). Trichoderma. trebuie luate imediat măsurile de combatere în conformitate cu normele tehnice în vigoare. Daune produse molidului de ciupercile parazite. chiar şi uscarea arborilor (ILIESCU. în sens negativ. coropişniţa (Gryllotalpa gryllotalpa).3. Aceste măsuri trebuie respectate încă de la instalarea speciilor în spaţiile verzi sau întemeierea arboretelor. se dezvoltă iniţial epifit pentru ca ulterior să pătrundă în profunzime. larvele sârmă (Elateridae). Cea mai frecventă boală semnalată în pepinierele de răşinoase este culcarea puieţilor. Sacchiphantes abietis şi Cephalodes strobilobius) sau păianjenul roşu (Tetranycus ununguis). Această umiditate îi poate aduce însă şi daune şi asta în timpul iernii prin formarea de chiciură sau promoroacă. printre care cele mai temute sunt Fomes annosus şi Armillaria mellea. 1. slăbind totodată fiziologic arborii atacaţi sau producând chiar uscarea lor. de nanism. Armillaria mellea şi Stereum sp. fenomenul de cloroză. Gândacii de scoarţă atacă în arboretele mature mai ales după doborâturi de vânt şi rupturi de zăpadă: Ips typographus. Nu putem afirma acelaşi lucru referitor la umiditate şi despre Picea sitchensis. la dezvoltarea arborilor. din anumite motive se înregistrează atacul unor dăunători. Daune produse molidului de macrofaună. Dacă specii ca Fomes annosus. când puieţii au rădăcina foarte puţin dezvoltată şi. ca urmare a insolaţiei sau secetei. Totodată speciile de molid sunt afectate şi de o serie de păsări. fenomene ce pot duce la ruperea. Ciupercile din genurile Ceratocystis. folosindu-se substanţele de combatere corespunzătoare. molidul este o specie de climate umede. Polygraphus polygraphus etc). În ceea ce priveşte specia Picea abies. După cum am subliniat în subcapitolul referitor la importanţa apei. la înălţimi mai mari predomină putregaiul cauzat de iasca de ciot a răşinoaselor (Phellinus pini) (VLAD şi PETRESCU. obturarea stomatelor. se pot usca (ŞOFLETEA. praf. 2002). Cephalosporium. care se hrănesc cu diferite părţi ale acestora. Vătămări cauzate de factori biotici Daune produse molidului de către insecte. trombarul puieţilor de răşinoase (Hylobius abietis). asfixierea mugurilor şi uneori chiar la ruperea ramurilor tinere. Pityogenes calcographus. Unele animale pot contribui şi ele. dereglarea proceselor metabolice. sensibilitatea cea mai mare faţă de secetă se înregistrează în primii 2-3 ani. Odată cu înaintarea în vârstă. trebuie pus accentul în principal pe măsurile de prevenire a acestora. 14 . În pepiniere şi plantaţii tinere dintre cele mai păgubitoare insecte care atacă molidul autohton putem menţiona larvele de Melolontha. Dintre acestea amintim în primul rând animalele mici. Dacă însă.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca uscăciunea din aer cât şi cea din sol. se manifestă adeseori arsuri. 2001). cu gaze de eşapament în exces. În zonele urbane sau intens industrializate. cauzată de specii de Fusarium. ciuperci de alterare cromatică. În plantaţiile tinere (3-15 ani) poate apărea şi de păduchele ţestos (Lecanium hemicyryphum). Pagubele produse de către chiciură asupra arborilor din genul Picea.2. Pentru a nu se ajunge în situaţia aplicărilor unor măsuri de combatere a bolilor şi dăunătorilor. Chiar şi animalele mari produc pagube însemnate cu precădere puieţilor. se găsesc frecvent asociate cu rănile de la baza tulpinii (răni de colet) sau cu cele de pe rădăcini. îngheţarea. vârfurile sau conurile. Poluarea industrială şi efectele ei asupra proceselor fiziologice ale molidului. în căutarea seminţelor.

deoarece uscarea durează prea mult timp iar seminţele nu sunt de calitate (DRĂGHIA. Un alt cercetător. dintre care putem aminti simplitatea metodei. 1998. speciile de molid. 1998). se obţin pe scară largă şi pe cale vegetativă prin altoire sau butăşire. Recoltarea conurilor. randamentul ridicat. BARTON. în special cele folosite în amenajările peisagistice.4. Momentul recoltării se poate prelungi până în decembrie sau februarie (ILIESCU. fie în scopul obţinerii mai rapide şi mai uşoare a materialului săditor (ILIESCU. acest lucru datorându-se în principal conţinutului ridicat de ulei al acestora (DRĂGHIA. Acesta a ajuns la concluzia că seminţele închise ermetic în vase îşi menţin vitalitatea o perioadă mai îndelungată decât cele păstrate deschis. 1989. care se desfăşoară din septembrie până în noiembrie. plasticitatea mai bună a puieţilor. la temperaturi scăzute şi în condiţii de ermetizare. lucru valabil şi pentru speciile de răşinoase. Păstrarea seminţelor. şi anume: dezariparea. Reprezintă ansamblul de operaţii ce trebuie aplicate seminţelor până când acestea constituie lotul utilizat în lucrările de reproducere. de maximum 2-3 15 . Cu toate acestea. 2002). Obţinerea materialului săditor din sămânţă Înmulţirea prin sămânţă prezintă o serie de avantaje comparativ cu înmulţirea pe cale vegetativă. MATEESCU.4. printre care şi TILLOSTON. prelucrarea conurilor şi extragerea seminţelor. la temperatura de -4ºC până la -15ºC. Seminţe de Picea glauca au putut fi păstrate până la 10 ani. 2002). o conformaţie echilibrată a plantelor în evoluţia lor ulterioară precum şi un cost mai redus (ILIESCU. primele experienţe referitoare la păstrarea închisă a seminţelor de răşinoase au fost efectuate de către SACHS încă din anul 1860. pregătirea pentru semănat şi semănatul. curăţirea şi sortarea. Păstrarea seminţelor de molid se poate face şi deschis. 2000). După afirmaţiile lui CIESLAR (1897) citat de VLASE (1982).Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 1. Înmulţirea pe cale vegetativă se efectuează fie în scopul transmiterii fidele a caracterelor specifice ale plantelor mamă. Această etapă constă în supunerea conurilor la uscare. 2002). Recoltarea conurilor are loc în momentul în care seminţele au ajuns la maturitate şi sunt germinabile.1. Rezultatele acestuia au fost întărite şi de alţi cercetători. deci implicit speciile genului Picea. Condiţionarea seminţelor. a arătat în 1935 că seminţele de Picea excelsa şi Picea canadensis s-au păstrat bine timp de 4-6 ani numai când au fost depozitate închis. Nu este recomandată recoltarea conurilor înainte de maturarea completă a seminţelor. 1. dar rezultatele acestuia nu au fost publicate. Acestea operaţii se execută doar în momentul când seminţele sunt uscate. care în anul 1921 a arătat că seminţele de Picea engelmanni se păstrează cel mai bine zvântate şi închise în containere izolate. păstrarea. lucru ce poate conduce la rezultate mulţumitoare numai în cazul unor perioade relativ scurte de timp. Experienţele au fost continuate de către CIESLAR între anii 1886 şi 1897. lucru care duce la uscarea solzilor şi eliberarea seminţelor. SITUAŢIA CERCETĂRILOR PRIVIND ÎNMULŢIREA SPECIILOR DE PICEA Obţinerea materialului dendrologic din sămânţă este cea mai simplă metodă de înmulţire şi implică cele mai mici costuri. Pentru obţinerea seminţelor în vederea multiplicării pe cale generativă a speciilor de molid trebuie parcurse mai multe operaţii tehnologice şi anume: recoltarea conurilor. condiţionarea. Prelucrarea conurilor şi extragerea seminţelor.

Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca ani. aceste nu necesită o pregătire deosebită pentru semănare. După RUBŢOV (1958). Se ştie că acestea germinează repede şi fără o stratificare prealabilă. de 8-10 zile. 2002. precum şi în spaţii protejate în paturi de semănare sau în ghivece. Dacă seminţele au nevoie şi de temperaturi scăzute atunci se ţin în apă la 3-5ºC (MATEESCU. după doi ani cu 19. sub influenţa unei game largi de temperatură. STĂNICĂ. Ţinerea seminţelor mai mult de 24 ore a arătat însă un efect total opus. căldură) pentru o perioadă scurtă. Semănatul se poate face afară. După FLORESCU (1996). premergătoare semănării în teren.29%. Tot după acelaşi autor. Semănarea se face primăvara târziu. Astfel se recomandă ţinerea seminţelor de Picea pungens în apă călduţă timp de 3 zile înainte de semănare. De aceea cel mai mult a fost folosit şi este folosit în continuare în condiţiile de la noi sistemul de cultură cu rigole la strat şi mai rar la tarla. în scopul parcurgerii mai rapide a etapei de imbibiţie şi iniţiere a germinaţiei (STĂNICĂ şi colab. butelii de sticlă translucidă. Pregerminarea sau preîncolţirea seminţelor este o altă cale de pregătire a acestora pentru semănat şi reprezintă procesul prin care seminţele se pun în condiţii de germinare (umiditate. Cercetări efectuate de către VLASE şi VOINESCU (1966) asupra seminţelor de Picea abies păstrate deschis au arătat că după un an acestea îşi pierd capacitatea de germinare cu 4.. lucru ce presupune păstrarea seminţelor pe diferite durate de timp la temperaturi scăzute. 1998). 16 . 2002).63%. O primă metodă de pregătire a seminţelor pentru semănare este umectarea. metodele aplicate la specia Picea abies putând fi aplicate cu bune rezultate şi la alte specii din cadrul genului Picea. după trei ani cu 32. în prezenţa sau absenţa luminii. dacă seminţele acestei specii sunt ţinute în apă timp de 18 ore iar apoi sunt puse la germinat. Cercetări efectuate asupra molidului autohton (VARGA.08% pentru ca după patru ani să se reducă la jumătate. seminţele de molid ţinute în zăpadă timp de 15-30 zile accelerează răsărirea şi măresc procentul de germinare. După SCHÖNBORN (1964) citat de VLASE (1982) se consideră că seminţele speciilor de molid sunt destul de asemănătoare în ceea ce priveşte condiţiile necesare pentru păstrare. 1956) au arătat că. Semănatul pe straturi este frecvent folosit în pepinierele de arbuşti şi arbori ornamentali. Reprezintă ansamblul de operaţii care pot fi aplicate seminţelor în vederea obţinerii unui procent cât mai mare de germinare şi răsărire. direct în terenul pepinierei sau în substraturi special pregătite. 2002). semănarea prin împrăştiere preconizată de literatură pentru condiţiile din în Germania nu a dat rezultate satisfăcătoare la noi din mai multe considerente. Pregătirea seminţelor pentru semănat. astfel încât răsărirea semănăturilor să se producă după trecerea perioadei reci şi a îngheţului de primăvară (ILIESCU. procentul de germinare a acestora este cu până la 15% mai mare decât a seminţelor netratate. conţinutul de umiditate al seminţelor de molid pe durata păstrării trebuie să fie cuprins între 6-7% şi nemodificat. seminţele de Picea glauca hidratate la rece (5°C) şi în absenţa luminii germinează mai repede şi într-un procent mai mare. lucru recomandat dealtfel şi la Picea omorika (ţinerea în apă cu temperatura de 20°C). De amintit este şi metoda refrigerării seminţelor (ILIESCU. După RUBŢOV (1958). La alte specii de molid unii cercetători (DRĂGHIA. scop în care seminţele se usucă până la acest nivel apoi sunt introduse în vase ermetice. 2000) recomandă din contră folosirea apei călduţe. 2002). În ceea ce priveşte seminţele de Picea pungens. Seminţele se ţin în apă atât cât să le cuprindă. rămânând în contactul cu aerul timp de 24 de ore.

Pe de altă parte. înmulţirea vegetativă se efectuează în scopul transmiterii fidele a caracterelor specifice plantei mamă.5 cm (RUBŢOV.. Rezultatele din practică recomandă unele reţete de substraturi. sfârşit de mai început de iunie pentru butaşii verzi (răsadniţe). cu distanţa dintre rigole de 20 cm. După acelaşi autor. 2002. Astfel. Semănatul pe paturi nutritive presupune asigurarea pentru seminţe a unui substrat adecvat şi o îngrijire mai atentă. şi anume iunie. 17 . MATEESCU (2002) recomandă aproximativ aceleaşi trei perioade. capacitatea de butăşire este mai ridicată în trei perioade ale anului. La butăşirile efectuate în afara acestor perioade se consideră că procentul de reuşită este mai redus respectiv perioada de înrădăcinare este mai lungă (STĂNICĂ şi colab. 1. 2005). Acelaşi amestec în raport de 4:1 este recomandat şi de către WAGNER şi OPRIŢA (1988). şi anume: augustseptembrie pentru butaşii semilignificaţi (răsadniţe). Aceeaşi perioadă.. Schema de cultură cu rigole echidistante. Astfel. butăşirea la răşinoase se execută în seră în lunile martie sau septembrie-octombrie. pentru înrădăcinarea răşinoaselor se poate folosi un amestec de perlit cu turbă în diferite proporţii (ZAHARIA şi DUMITRAŞ. octombrie-noiembrie pentru butaşii lignificaţi (seră). preţ de cost redus. din punct de vedere al valorii ornamentale a exemplarelor obţinute. din punct de vedere tehnico-economic. cu butaşi semilignificaţi este recomandată şi de către DRĂGHIA (2000). Obţinerea materialului săditor din butaşi În unele situaţii se recomandă înmulţirea pe cale vegetativă a speciilor. Perioada butăşirii. 1967). Ca o regulă generală. Pentru semănarea la ghivece se folosesc substraturi care au în componenţă diferite materiale. 1995). coniferele prezintă o perioadă scurtă de timp în care pot fi butăşite. august şi sfârşitul lunii septembrie. conţinut minim de seminţe de buruieni şi agenţi fitopatogeni. Semănatul la ghivece reprezintă o metodă folosită în special la cultura coniferelor.2. 2005). se recomandă totuşi folosirea cu precădere a celor semilignificaţi (iulie-august) şi lignificaţi (perioada de repaus vegetativ) (POSEDARU. Cu toate că folosirea butaşilor verzi este posibilă. raport echilibrat între componentele minerale şi cele organice. După ILIESCU (2002). cu specificaţia că varietăţile pitice ale genului Picea se recomandă a fi butăşite doar în sere cu recoltarea butaşilor în perioada iunie-august (POSEDARU. lucru valabil şi la cele aparţinătoare genului Picea. substraturi care trebuie să asigure o bună germinaţie şi creşterea puieţilor prin îndeplinirea următoarele condiţii: drenaj bun. 2003).. Se recomandă adâncimi de 1-2 cm (HARALAMB. Un alt model de substrat recomandat pentru conifere poate fi compus din nisip cu puţină turbă (STĂNICĂ şi colab. 1958) cu menţiunea că adâncimi mai mari de 2. în perioada martie sau septembrie-octombrie. Referitor la perioada butăşirii. Tipuri de substraturi. este recomandată şi de către FLORESCU (1999). depăşirea acestei perioade putând duce la rezultate foarte slabe. la majoritatea speciilor pe cale vegetativă are loc o obţinere mai uşoară şi mai rapidă a materialului săditor. În primul rând.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca RUBŢOV (1958) recomandă schema cu rigole simple la 15 cm în solurile fertile şi la 20 cm în solurile mai puţin fertile. aeraţie optimă. fiecare de 10-15 zile.5-3 cm reduc considerabil procesul de răsărire. varietăţile ornamentale de răşinoase se recomandă a fi butăşite în seră. de obicei 1. 2002). 2002). ducând astfel la creşterea randamentului la unitatea de suprafaţă şi scurtarea duratei de obţinere a puieţilor (STĂNICĂ şi colab.4. se recomandă ca adâncimea de semănare să reprezinte de 4-5 ori mărimea seminţei (MOHAN.

Picea engelmanni ‘Fendelsi’). 2001). Rhizopon. 2002). 2002) sau chiar perlit simplu (POSEDARU. Nici substratul alcătuit din mraniţă. rămânând astfel pe butaş un călcâi ce merge până în cambiul plantei mamă. comparativ cu cel format doar din perlit (POSEDARU. turbă şi nisip. Se pare că ideal este ca 25-40% din volum să fie ocupat de aer (ILIESCU. manipulare uşoară. să nu conţină germeni de boli. La acelaşi rezultat a ajuns şi POSEDARU (2005). Biostimulatorii. Picea pungens glauca ‘Globosa’) precum şi la cele cu acele multe şi dese. 2002). Butăşirea cu ajutorul biostimulatorilor este recomandată şi de către HARTMANN (1965) citat de POSEDARU (2005) sau LUBAN (1959). Strict pentru genul Picea. baza butaşilor fiind introdusă pentru câteva secunde în soluţia respectivă (WAGNER şi OPRIŢA. capacitate bună pentru aer. şi anume: permeabilitate bună. butaşii se pot planta necurăţaţi. cost redus. scoţând lăstarii cu câte un scut mic de pe ramura mamă (butaş cu inel de ramură). 2002). Acesta din urmă recomandă folosirea biostimulatorilor la specia Picea pungens. să nu se descompună.. 2001) recomandă şi substrat constituit din perlit sau amestec în proporţii egale format din mraniţă. Referitor la speciile de Picea. Pentru confecţionarea butaşilor se folosesc vârfuri de lujeri care se obţin fie prin desprindere bruscă (călcâi). la butăşirea răşinoaselor se recomandă în general folosirea stimulatorilor de înrădăcinare (ANA. 2005). La butăşirea în seră acesta recomandă lujeri de 1 an complet lignificaţi. Aceste substanţe pot fi preparate sub formă de soluţie cu diferite concentraţii. În acest caz se recomandă însă ca baza butaşului să fie strânsă cu multă atenţie în substrat pentru a se evita formarea golurilor de aer (MATEESCU. Există însă şi autori care dimpotrivă. comparativ cu perlitul care este un substrat sărac. steril. După RUBŢOV (1958) confecţionarea butaşilor prin tăierea lujerilor cu briceagul nu este recomandată deoarece după tăietura netedă calusul se formează foarte greu scăzând astfel procentul de prindere. DRĂGHIA (2000) recomandă un amestec format în proporţii egale din pământ de grădină. 2005). Pot fi folosiţi şi lujeri de 2-3 ani. 2003). una dintre substanţele recomandate este acidul indolin acetic (AIA) 50 ppm (ZAHARIA şi DUMITRAŞ. turbă sau pământ de frunze şi nisip. AIB).. AIA. şi aceasta deoarece primul este un substrat hrănitor. Butaşii recomandaţi a se confecţiona la răşinoase sunt cei cu călcâi trataţi cu stimulatori de înrădăcinare sub formă de pudră sau soluţie (Radistim. 1988). La cultivarurile pitice (Picea glauca ‘Conica’. detaşaţi de pe lujerii de 2 ani prin rupere bruscă. O condiţie importantă este şi raportul aer/apă. pe tot parcursul de manipulare fiind feriţi de deshidratare (MATEESCU.) (POSEDARU şi colab. 18 . care a obţinut rezultate mai bune la butaşii de Picea pungens ‘Glauca Globosa’ şi Picea pungens var. Butaşii se plantează imediat după confecţionare. nu recomandă folosirea unor astfel de substanţe la butăşirea molidului (RUBŢOV. uşurinţă la transport. caz în care se recomandă folosirea stimulanţilor de înrădăcinare. 1958). la care o îndepărtare a acestora ar duce la rănirea scoarţei.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca ILIESCU. chiar la speciile pendule care în mod normal nu mergeau înmulţite prin butăşire (Picea excelsa pendula. Banoriz etc. Indiferent de compoziţia substratului. capacitate bună de reţinere a apei. prevăzând totodată o utilizare pe scară largă a acestora pe viitor în horticultura decorativă. argentea la care nu au fost folosiţi biostimulatori comparativ cu cei trataţi. turbă şi nisip nu are rezultate slabe în ceea ce priveşte lungimea medie a rădăcinilor care se formează pe butaş. fie prin tăiere cu briceagul. Acelaşi autor (POSEDARU şi colab. pentru reuşită bună de înrădăcinare acesta trebuie să îndeplinească anumite condiţii. Confecţionarea butaşilor. După cum am amintit până acum. bogat în substanţe nutritive.

Aceştia urmează a fi depozitaţi în beciuri până se dezgheaţă. Portaltoii sunt bine îngrijiţi până toamna. Printre primii autori de la noi care amintesc de altoirea la răşinoase se află RUBŢOV (1958). 1994).3.000 exemplare de molid au arătat un procent mediu de prindere de 68%. Se introduce altoiul. unde are loc desprinderea unui strat de lemn cu scopul de a forma un pinten pe care se va sprijini capătul inferior al altoiului. recomandându-se efectuarea acesteia atât în seră cât şi direct în pepinieră. care menţionează altoirea la speciile Picea pungens var. În principiu după spusele autorului se poate conta în general pe un procent de prindere de 30-40%. Izolarea locului de altoire se face cu rafie şi ceară de altoit. Are loc apoi suprapunerea altoiului peste tăietura de pe portaltoi şi în final se leagă cu bumbac parafinat sau rafie şi 19 . după ce în prealabil a fost curăţat de ace pe porţiunea care urmează a fi îmbinată prin altoire şi fasonat sub forma de pană. Aceeaşi atenţie referitoare la îngrijirea puieţilor este indicată şi în seră. ghivece care se îngroapă în pământ la loc umbrit. care ating dimensiunea de 5-6(8) mm la colet (ABRUDAN. Referitor la altoirea în despicătură. POSEDARU (2005) a obţinut cele mai slabe rezultate la toate speciile din genul Picea testate. ultimul denumind-o altoire laterală în placaj.4. acelaşi lucru fiind necesar şi la realizarea despicăturii. 2006). plivit şi afânarea pământului recomandându-se şi pulverizarea ghivecelor cu praf de cărbune. laricio pe puieţi de pin silvestru. În acest scop pe locul respectiv se efectuează o tăietură lungă de 4-5 cm prin care se desprinde scoarţa de liber. Se face în acest scop o tăietură orizontală a portaltoiului la 4-6 cm deasupra coletului cu un briceag bine ascuţit pentru a se obţine o tăietură netedă. 2000). Locul de altoire este recomandat a fi lujerul terminal sau la înălţimea de 10-12 cm deasupra coletului. când sunt introduşi în seră pentru a reintra în vegetaţie. Referitor la altoirea în seră acest cercetător recomandă drept portaltoi puieţi de molid comun de 2-3 ani bine dezvoltaţi. fiind introduşi apoi în seră şi ţinuţi în nisip reavăn până în decembrie. Primele lucrări de altoire la arbori cu importanţă însemnată au fost executate de MARVIER DU BOISDHYVER în anul 1840 în pădurea Fontainbleau din Franţa (ENESCU. Se recomandă ca aceştia să fie repicaţi primăvara în ghivece cu diametrul de 15 cm la gură. Se va avea grijă să aibă loc o corespondenţă între zonele cambiale ale altoiului şi portaltoiului. Altoiul se confecţionează sub formă de pană simplă şi provine din vârful ramurii. Ca metodă de altoire se recomandă altoirea în despicătură. glauca şi Abies concolor. prin alipire sau chip budding. Acest lucru are loc doar la baza tăieturii. în despicătura de 3-4 cm. Sunt de preferat altoi proveniţi din lujeri de un an cu precădere din lujerul terminal. care să aibă cel puţin 10-15 cm lungime şi o grosime aproximativ egală cu cea a portaltoilor. Obţinerea materialului săditor prin altoire Altoirea la genul Picea se foloseşte numai în cazul speciilor şi a varietăţilor valoroase sau atunci când nu există alte posibilităţi de înmulţire (DRĂGHIA. când se face altoirea. unde pe lângă stropit. cu toate că un procent de prindere de doar 10% nu este rar. dar nu se intră şi în lemnul portaltoiului. În perioada în care puieţii au intrat în vegetaţie are loc altoirea lor cu altoi recoltaţi cu 7-8 zile înainte. Acesta a altoit peste 10000 de altoi din specia Pinus nigra ssp. experienţe de altoire efectuate în Finlanda în perioada 1962-1968 pe un număr de aproximativ 300. După TYYSTIJÄRVI şi KARKI (1969) citaţi de ENESCU (1994).Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 1. Altoirea în placaj lateral este menţionată ca metodă de altoire la răşinoase şi de către ENESCU (1975) sau FLORESCU (1999). A fost prima şi cea mai mare experienţă de altoire în teren descoperit. cu 3-5 muguri. sub nivelul metodelor de altoire în placaj lateral.

în sere calde şi reci sau în teren liber. Drept portaltoi sunt folosiţi puieţi de Picea abies sau din speciile tipice. În acest scop portaltoii sunt trecuţi în încăperi mai răcoroase unde sunt ţinute timp de 8-10 zile cu scopul maturizării ţesuturilor. În perspectiva altoirii altoii sunt păstraţi pe o perioadă de cel mult 10 zile în pivniţe la temperatura de 10-13°C şi acoperite cu o ţesătură umedă. spre deosebire de predecesorul său. 2006). Tehnica de altoire este asemănătoare cu cea descrisă de FLORESCU (1999). în jurul lor fiind aşezaţi portaltoi în ghivece sau pungi. prin incizia pe portaltoi nu propune doar desprinderea scoarţei de lemn ci şi a unei porţiuni de lemn. La metodele de altoire menţionate până acum se alătură şi altoirea prin alipire amintită şi de FLORESCU (1999) şi descrisă mai amănunţit de către STĂNICĂ şi colab. puieţi care au fost repicaţi la ghivece în luna august al celui de-al doilea an de la semănat. În acest scop se recomandă ca altoii să se recolteze cu puţin timp înaintea altoirii. Referitor la altoirea în placaj lateral. dar o denumeşte altoire prin alipire laterală. Acest tip de altoire mai poate fi întâlnit sub denumirea de „altoirea cu cloşcă”. această metodă este detaliată de către STĂNICĂ şi colab. (2002). înainte de umflarea mugurilor. Altoii se recoltează în ziua altoirii. deoarece atunci conţinutul de zahăr din lujeri este redus. Astfel autoarea. primăvara devreme. Cunoscută şi sub denumirea de altoire în placaj cu mugure (scutişor). MATEESCU (2002) propune ca perioadă de altoire lunile august-septembrie. S-au făcut experimentări şi pentru altoiri de vară. Acest lucru s-ar putea explica prin insuficienta lignificare a lujerilor din care au fost recoltaţi altoii groşi. metodă aplicabilă în special la speciile care se prind greu. cu unele specificaţii. O altă metodă de altoire la genul Picea. la 8-10 cm deasupra coletului. Dintre cercetătorii contemporani. Tot despre altoirea în placaj lateral ne vorbeşte şi ILIESCU (2002) ca metodă de altoire recomandată la răşinoase. Pentru acestea se recomandă ca altoii să nu se recolteze în perioada sau imediat după perioada de căldură estivală. altoirea fiind la masă în placaj lateral sau prin alipire. Se desprind apoi coaja şi liberul de lemn pe lungimea tăieturii. când plantele mamă furnizoare de altoi sunt plantate în câmp. (1975) recomandă ca acest tip de altoire să se facă în câmp. loc unde urmează a fi introdus altoiul fasonat sub formă de pană. imediat ce portaltoiul a intrat în vegetaţie activă. Acest procedeu ar fi dus la Staţiunea Ştefăneşti în cadrul experienţelor efectuate în anul 1973 la un procent de reuşită de 40%. DRĂGHIA (2000) recomandă la molid altoirea în placaj lateral efectuată la sfârşitul verii (august-septembrie) sau iarna până la începutul primăverii în sere. Totodată porţiunea desprinsă se recomandă a nu fi retezată la bază. Aceasta presupune o incizie longitudinală uşor curbată la partea superioară pe tulpina portaltoiului. (2002). Locul altoirii urmează a fi uns cu mastic cald. imediat după pornirea în vegetaţie. La altoirile de vară s-a observat că rezultate mai bune s-au obţinut la folosirea de altoi subţiri. Tot altoire în placaj lateral recomandă şi LUBAN (1959). menţionată de către literatura de dată recentă (POSEDARU. MOHAN (1995) descrie amănunţit metoda de altoire în despicătură. 2005) este altoire în chip budding. 20 . CRISTESCU şi colab. Ca moment al altoirii se recomandă perioada de primăvară (MCHOY. Tot la răşinoase dar la cele altoite în câmp autorul propune altoirea în fentă laterală. facilitând astfel o fixare mai bună a altoiului.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca se unge cu mastic.

Fibrele sale lungi şi conţinutul redus de răşină îl fac ideal pentru pastă de hârtie şi celuloză. Specia cea mai răspândită şi mai valorosă din ţara noastră. 2007). BITNER. 1935).5. la fel cum fabricarea viorilor de către lutieri ca Stradivarius şi Guarnieri s-a făcut din lemnul aceleiaşi specii. Puieţii altoiţi vor fi transplantaţi cu pământ la rădăcină şi umbriţi până în luna august.. conurile şi răşina de molid s-au folosit şi pentru fumigaţii menite să îmbălsămeze aerul.5. Picea abies produce de asemenea vestitul lemn de rezonanţă. importanţa socială şi economică a acestora fiind incontestabilă. 1975) are o valoare incontestabilă a întrebuinţării lemnului atât prin diversitatea domeniilor de utilizare cât şi prin însuşirile calitative superioare ale sale. 1. 1957. Gradul de prindere al puieţilor altoiţi depinde nu doar de modul de altoire şi tehnica aplicată ci şi în mare măsură de atenţia acordată acestora după altoire. după o schemă de 1 x 1 m. chibrituri etc. 1999). Acesta este uşor. 1978. violinelor. 2008). Acele. 21 . Rădăcinile sale înmuiate şi despicate au fost folosite în trecut pentru confecţionarea coşurilor. acele şi răşina molidului în tratarea unor boli ca răcelile. Astfel. Şi din punct de vedere al credinţei molidul are locul său special (HELMAN.1. Un lemn cu o valoare care o atinge pe cea a molidului autohton este cel de Picea engelmanni (GEORGESCU şi colab. puternic şi se prelucrează bine.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Dintre cercetătorii străini. Importanţa economică Speciile din genul Picea sunt importante pentru lemnul lor. printre care Paracelsus şi Matthialus utilizau mugurii. Fitoterapia clasică foloseşte de la molid mugurii. RUBŢOV (1958) recomandă ca după ce a fost făcută altoirea în seră ghivecele să fie păstrate sub mese. 1. Tot pentru instrumente muzicale se recomandă şi lemnul speciilor Picea rubens şi Picea glauca. (GIURGIU. guta. Picea abies (ENESCU. IMPORTANŢA SPECIILOR GENULUI PICEA Speciile genului Picea sunt utilizate încă din cele mai vechi timpuri. BELDEANU. Răşina era mestecată înainte pentru prevenirea durerilor de dinţi (HARLOW. PFL. al cărui lemn are însuşiri acustice excepţionale (STĂNESCU şi ŞOFLETEA. În afara utilizărilor enumerate poate fi folosit de asemenea în industrie pentru PAL. reumatismul. a canoelor sau a pantofilor. SMITH (2007) recomandă la speciile de răşinoase printre care şi la speciile de molid. Udarea se face însă moderat după altoire deoarece aceştia nu rezistă la excesul de umiditate DRĂGHIA (2000). pentru ca în luna mai să fie scoase afară la umbră şi transplantate ulterior în solul pepinierei. Unii dintre cei mai renumiţi tămăduitori medievali. Nu acelaşi lucru se poate afirma despre lemnul speciei Picea pungens care nu este folosit foarte mult în industria cherestelei datorită lemnului fragil şi plin de noduri. 2007). precum şi în calmarea stărilor nervoase. Cele mai importante măsuri după MATEESCU (2002) se referă la umbrirea puieţilor şi udarea lor cu atenţie. Se pot confecţiona astfel părţi constructive ale pianelor. chitarelor precum şi a altor instrumente (BITNER. scoarţa şi răşina în calmarea tusei şi combaterea spasmelor şi balonărilor. altoirea sub scoarţă perfecţionată şi altoirea laterală în placaj. se ştie că grecii antici confecţionau catargele corabiilor din lemn de molid. două tipuri de altoire. 1998). unde sunt umbrite şi există o temperatură mai scăzută.

Comparativ cu alte specii de răşinoase. 2006). Scoarţa de molid poate fi folosită pentru extracţia substanţelor tanante.5. (CORLĂŢEANU. pretându-se la tăieri sumare. 1984). În tinereţe molidul poate fi folosit şi în intravilan pentru amenajarea gardurilor vii. 1958). kosteriana) (ŞOFLETEA. 2001). Picea glauca se distinge prin forma deosebită a conurilor şi coloritul atractiv verdealbăstrui. fiind considerat un arbore foarte decorativ de mare interes pentru centrele populate (RUBŢOV. Importanţa ecologică Molidul are o mare importanţă ecologică prin ambele forme sub care poate fi găsit în natură. funcţia estetică. argentea şi var. funcţia recreativă (LEAHU. Chiar dacă nu prezintă o importanţă forestieră datorită creşterilor reduse şi a lemnului de calitate inferioară (DUMITRIU-TĂTĂREANU. funcţia climatică. 2005). În regiunea dealurilor culturile de molid (Picea abies) au doar valoare decorativă. După GEORGESCU (1935) forma argentea ar fi fost obţinută în Olanda. Cele mai importante efecte pe care le poate îndeplini o pădure de molid. În afară de coloritul acelor valoarea ornamentală poate consta şi în coroanele compacte (var. clorofilă. ceruri. 1958). 1960) Picea pungens este des întâlnit în parcuri şi grădini.2. fiind o specie care se pretează la tundere (RUBŢOV. în cazul cultivarurilor de talie mică (BENT et al. 2001). Mugurii de molid sunt utilizaţi în special în industria alimentară şi în cea farmaceutică. 1984). care trebuie să aibă în compoziţie 30-35% conifere pentru a le asigura în timpul iernii un înveliş verde (MILEA. 1958). sunt: funcţia hidrologică. la noi a fost introdusă la Simeria după anul 1880. atât ca arboret cât şi sub formă de pâlc de arbori sau exemplare izolate în cadrul amenajărilor peisagistice. ŞOFLETEA. 1958. 1973). 1. scoarţa şi răşina (PÂRVU. compacta) uneori cu ramurile de ordinul I relativ pendente (var. 1. funcţia sanitar igienică.3. Importanţa peisagistică Genul Picea curpinde arbori şi arbuşti care pot fi cultivaţi atât în grădini şi spaţii verzi cât şi în vase. molidul este o specie mai slab producătoare de balsam.. Printre produsele care se pot obţine din cetină se află uleiurile eterice (volatile). Tot în industria farmaceutică îşi găsesc întrebuinţare frunzele. glauca) obţinute prin selecţie de grădinarii din Europa (RUBŢOV. Se recomandă totodată ca specie ornamentală în special în amenajarea pădurilor-parc. făină furajeră etc. 2001). Sunt cultivate formele cu ace argintii brumate (Picea pungens var. servind ca arbori de ornament. Picea engelmanni se cultivă în Europa încă din 1863. de unde ar fi fost răspândită în toată lumea. Se recomandă a fi introdusă ca specie de ornament cu precădere în zona de câmpie. cu ramuri până aproape de sol. funcţia de protecţie a solurilor.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca O altă parte importantă din punct de vedere economic a molidului o reprezintă cetina.5. fiind o specie foarte decorativă. chiar şi în America. Este singura specie dintre răşinoasele din ţara noastră a cărui scoarţă face obiectul valorificării datorită conţinutului ridicat de tanin (CORLĂŢEANU. este o specie foarte decorativă prin acele scurte (5-10 mm) şi ramurile subţiri (RUBŢOV. Aceasta reprezintă un produs de o deosebită importanţă pentru industria chimică. valoarea sa decorativă constând totodată şi în coroana deasă. Picea orientalis se găseşte în Europa din anul 1837. 22 .

care împart supremaţia în topuri cu Abies fraseri. Pinus şi Pseudotsuga. Picea glauca. 1989).4.forestry. 1989). 23 . Picea rubens.5. www.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Picea canadensis se cultivă în parcurile din Europa încă din 1700. fiind o specie decorativă prin acele sale de o culoare verde-albăstrui sau negricioasă recomandată pentru zona de câmpie (RUBŢOV. fiind adesea folosită în amenajările particulare (HILL. columnare (ŞOFLETEA. 1989). Picea pungens. Mulţi horticultori consideră această specie ca având cea mai frumoasă formă dintre toate care aparţin genului Picea. Picea omorika (HILL. Cu toate că există mai multe specii din acest gen care se pretează ca pom de Crăciun. 1958). Pseudotsuga menziesii.christmastree. Pinus sylvestris. 2001). Picea rubens datorită portului său larg este cel mai adesea folosit în parcuri (HILL. Picea omorika se pretează ca specie ornamentală în parcurile de la noi datorită coroanei foarte înguste. 1. Importanţa ca pom de Crăciun Printre speciile utilizate cel mai mult în străinătate ca pomi de Crăciun se remarcă cele din genurile Abies şi Picea.org). majoritatea topurilor realizate în funcţie de preferinţele clienţilor remarcă doar două dintre ele. Pinus strobus sau Abies procera (www. Picea pungens şi Picea glauca. În rândul speciilor de molid cel mai utilizate ca pomi de Crăciun se găsesc Picea abies.about.com.

Chiar dacă acestea sunt produse pe scară largă pe plan extern şi pot satisface cererea de pe piaţă. referitor la înmulţirea pe cale vegetativă a acestor specii. c) studiul posibilităţilor de diversificare a valorificării materialului săditor obţinut Cele două locaţii în care au fost organizate experienţele se află situate în centrul ţării. Astfel. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE CERCETĂRILOR Capitolul 2 prezintă: Scopul cercetărilor şi obiectivele urmărite. iar în ceea ce priveşte altoirea procentul de prindere este în general destul de scăzut iar tehnologia presupune personal cu o anumită experienţă în domeniu. cu precădere a celor din genul Picea. În afara spaţiilor de învăţământ şi administrative. Arboricultură şi Arhitectură peisageră. 24 .1. nu puţine sunt cazurile când exemplarele aduse la noi suferă după ce sunt plantate definitiv deoarece nu sunt obişnuite cu condiţiile climatice. a modului de fasonare al butaşului. atât prin butăşire cât şi prin altoire. b) pentru specia Picea pungens forma argentea: stabilirea celei mai bune metode de altoire. ar fi multe aspecte tehnologice care ar putea fi îmbunătăţite pentru a se obţine rezultate mult mai bune. în cadrul universităţii există mai multe sere şi solarii arondate disciplinelor de specialitate ale Facultăţii de Horticultură. Experienţele au fost amplasate în cadrul serei şi solarului disciplinelor de Floricultură. SCOPUL CERCETĂRILOR ŞI OBIECTIVELE URMĂRITE În ultimul timp în ţara noastră au fost introduse specii şi varietăţi noi de conifere cu valoare ornamentală ridicată. Primul dintre amplasamente se află situat în localitatea Cluj-Napoca. este o operaţie dificilă. Cadrul natural şi condiţiile climatice în care s-au desfăşurat experienţele. Înmulţirea speciilor şi varietăţilor de conifere ornamentale. obiectivele de cercetare au fost grupate astfel: a) pentru cultivarurile Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’: studiul influenţei genotipului. a substratului de înrădăcinare şi a biostimulatorilor de înrădăcinare asupra rizogenezei. Butaşii înrădăcinează greu şi într-o perioadă de timp îndelungată. în partea de nord-vest a ţării. în cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară. pornind de la perioade de înmulţire şi ajungând până la substanţe stimulatoare sau chiar metode noi. a materialelor folosite la legare.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca C a p i t o l u l 2 LOCUL DESFĂŞURĂRII EXPERIENŢELOR. a înălţimii pe portaltoi la care se efectuează altoirea precum şi a realtoirii asupra prinderii altoiului. studiul influenţei gradului de pornire în vegetaţie a portaltoiului şi altoiului. Deoarece prin rezultatele acestor cercetări se urmăreşte îmbunătăţirea tehnologiei de producere a materialului săditor pe cale vegetativă a unor varietăţi din genul Picea. Acest institut este situată în partea de est a municipiului. a dimensiunilor partenerilor de altoire. 3.

• Dfbk . Din cele patru subprovincii climatice ale acestei provincii întâlnim două: • Dfbx . Pe lângă aceştia se produce şi o gamă diversă de arbori şi arbuşti ornamentali din specii de răşinoase şi foioase. Pepiniera este destinată producerii puieţilor forestieri necesari lucrărilor de regenerare a suprafeţelor parcurse cu diverse lucrări de tăiere. cu iarnă rece şi cu mai mult de patru luni pe an cu temperatura medie peste 10°C.în partea vestică. precum şi pentru împădurirea terenurilor agricole degradate preluate în acest scop de la diverşi deţinători. Podişul Transilvaniei se încadrează după sistemul W. Aceastase află situată la 4 km de Municipiul Turda pe drumul judeţean care face legătura între acesta şi Comuna Călăraşi. din care teren efectiv destinat culturilor silvice 14. cu temperatura celei mai calde luni între 20-22°C şi cu maximum de precipitaţii la începutul verii.3 ha. cu temperatura celei mai reci luni sub -3°C şi a celei mai calde peste 10°C.în cea mai mare parte a podişului. în provincia climatică Df. cu temperatura celei mai calde luni între 18 şi 20°C. caracterizată prin climă boreală cu ierni friguroase şi umede. Köppen. a cărui apă o foloseşte pentru irigaţii. pe platoul unde istoricii apreciază că a fost ucis voievodul Mihai Viteazu.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Cel de-al doilea loc al experienţelor este Pepiniera “Mihai Viteazu” din Turda. 25 . Suprafaţa actuală a pepinierei este de 26.3 ha. Este situată la o distanţa de aproximativ 3 km de râul Arieş. Din punct de vedere climatic.

În cazul ambelor metode de altoire s-au folosit două tipuri de materiale pentru contactul strâns al partenerilor de altoire. În continuare acest subcapitol prezintă detaliat etapele butăşirii şi altoirii. 26 . rafia plastifiată şi rafia de tei.2. Butaşii cu cârlig s-au confecţionat tot din creşterile anuale. Este structurat pe trei subcapitole. după cum urmează: 3. cu imagini sugestive care vin în completarea descrierii.la experienţele de butăşire . Pentru a nu permite accesul apei la punctul de altoire rafia de tei a fost folosită în combinaţie cu ceara de altoit. care au păstrat la bază o porţiune din ramurile de 2 ani rezultată prin tăietură perpendiculară pe ax cu ajutorul unui foarfece. Butaşii folosiţi au fost de două tipuri în funcţie de modul de fasonare. A doua parte a acestui subcapitol prezintă metoda de lucru. MATERIALUL BIOLOGIC UTILIZAT Prezintă speciile care au constituit obiectul experienţelor şi tehnica de executare a butăşirilor şi respectiv altoirilor.la experienţele de altoire materialul biologic a provenit de la speciile Picea abies şi Picea pungens forma argentea. Butaşii cu călcâi au fost obţinuţi prin desprinderea lujerilor anuali în sensul invers creşterii lor. METODA DE LUCRU ŞI ORGANIZAREA EXPERIENŢELOR În Capitolul 3 . Materialul biologic utilizat pentru realizarea experienţelor a fost grupat în funcţie de metoda de obţinere a materialului săditor: . De la prima specie au fost folosiţi puieţi.1. . 3.Materialul biologic. metodele de lucru precum şi modul de organizare şi amplasare a experienţelor.materialul biologic a fost reprezentat de butaşi proveniţi de pe exemplare ale cultivarurilor Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’. prelevându-se în acest mod şi o porţiune de coajă cu lemn de pe ramurile în vârstă de 2 ani. ca şi portaltoi.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca C a p i t o l u l 3 MATERIALUL BIOLOGIC. sunt stabilite obiectivele urmărite în această lucrare şi sunt totodată descrise materialele folosite în experienţe. şi anume butaşi cu călcâi şi butaşi cu cârlig. respectiv aspectele tehnologice ale operaţiilor de butăşire şi altoire. pe care au fost grefaţi altoi proveniţi de la cea de-a doua specie. METODA DE LUCRU Metodele de altoire folosite au fost altoirea laterală în placaj şi altoirea în despicătură. metoda de lucru şi organizarea experienţelor. este motivată necesitatea organizării cercetărilor.

2006. Dacă la butăşire numărul total al factorilor folosiţi pentru cele două experienţe a fost doar de patru. Experienţele de altoire. fiecare variantă fiind formată din câte 30 de butaşi (tabelul 3. Experienţele au fost de tip polifactorial. aşezate în blocuri randomizate. Substratul de înrădăcinare folosit a fost nisipul obişnuit.2. factorii studiaţi şi graduările acestora sunt prezentate sintetic în tabelul 3. Prima experienţă de altoire s-a desfăşurat pe parcursul a 3 ani. ORGANIZAREA ŞI AMPLASAREA EXPERIENŢELOR Pentru ambele cultivaruri luate în studiu în cadrul experienţelor de butăşire. cu un număr de 30 butaşi pentru fiecare variantă (tabelul 3. 2007 şi 2008 în sera USAMV. Experienţa este trifactorială de tipul 2 x 2 x 4.4. butăşirile au fost organizate sub forma a două experienţe trifactoriale. cu 16 variante experimentale şi trei repetiţii.3. Experienţa este trifactorială de tipul 2 x 2 x 6. Experienţa II. Organizarea şi amplasarea experienţelor de altoire. Experienţa I.). în cadrul a 5 experienţe fiind folosită metoda de altoire laterală în placaj iar în celelalte 2 metoda de altoire în despicătură. Această experienţă a avut loc tot pe perioada a 3 ani în sera pepinierei Mihai Viteazu. la începutul lunii martie. În ambele câmpuri experimentale.). 27 . A fost organizat un număr de 7 experienţe de altoire. în cazul experienţelor de altoire numărul total de factori folosiţi a fost mult mai mare.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 3.3. în prima jumătate a lunii martie. grupate în funcţie de metoda de altoire. bifactorial şi trifactorial. experienţele au fost organizate în perioada de primăvară. Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’. Acestea au fost efectuate înainte de apariţia creşterilor anuale.

Variantele experienţei II de butăşire Varianta experimentală V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 V9 V10 V11 V12 V13 V14 V15 V16 Specia Picea glauca ‘Conica’ Tipul de butaş cu călcâi Substratul Netratat Radistim 2 Radistim 3 Radistim soluţie Netratat Radistim 2 Radistim 3 Radistim soluţie Netratat Radistim 2 Radistim 3 Radistim soluţie Netratat Radistim 2 Radistim 3 Radistim soluţie Picea glauca ‘Conica’ cu cârlig Picea abies ‘Nidiformis’ cu călcâi Picea abies ‘Nidiformis’ cu cârlig Tabelul 3. Variantele experienţei I de butăşire Varianta experimentală V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 V9 V10 V11 V12 V13 V14 V15 V16 V17 V18 V19 V20 V21 V22 V23 V24 Specia Tipul de butaş Substratul nisip perlit turbă nisip + perlit (1:1) nisip + turbă (1:1) perlit + turbă (1:1) nisip perlit turbă nisip + perlit (1:1) nisip + turbă (1:1) perlit + turbă (1:1) nisip perlit turbă nisip + perlit (1:1) nisip + turbă (1:1) perlit + turbă (1:1) nisip perlit turbă nisip + perlit (1:1) nisip + turbă (1:1) perlit + turbă (1:1) Picea glauca ‘Conica’ cu călcâi Picea glauca ‘Conica’ cu cârlig Picea abies ‘Nidiformis’ cu călcâi Picea abies ‘Nidiformis’ cu cârlig Tabelul 3.4. 28 .3.2.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Tabelul 3.

1.deasupra celui de-al doilea verticil a2 .rafie plastifiată a1 .Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Reprezentarea sintetică a experienţelor în cadrul celor două metode de altoire utilizate pentru obţinerea materialului săditor ALTOIREA LATERALĂ ÎN PLACAJ Experienţa I Factorul A.momentul înlăturării vegetaţie al în vegetaţie al portaltoiului portaltoiului altoiului c1 .0 cm Experienţa IV Factorul A .sub primului verticil a1 .rafie plastifiată a2 .portaltoi bine pornit în vegetaţie (muguri deschişi) Experienţa III Factorul A .altoi nepornit în vegetaţie.7 cm a1 .gradul de pornire în vegetaţie a Factorul B.portaltoi normal.9 cm a3 .gradul de pornire în Factorul B .deasupra nivelului altoirii anterioare (deasupra celui de-al doilea verticil) Experienţa V Factorul A .b1 .între primul şi al doilea verticil b3 .tipul de portaltoi Factorul B .gradul de pornire în vegetaţie al portaltoiului Factorul B .nivelul de altoire b1 .tăierea portaltoiului în a1 .portaltoi bine pornit în după deschiderea mugurilor vegetaţie (muguri deschişi) altoiului.portaltoi altoit o dată (realtoire) b3 .gradul de pornire Factorul C .7 cm a2 .9 cm ALTOIREA ÎN DESPICĂTURĂ Experienţa I Factorul A .portaltoi slab pornit în vegetaţie (doar rădăcinile a1 .0. în anul altoirii Experienţa II Factorul A .sub punctul de altoire (sub primul verticil) b .0.portaltoi slab pornit în vegetaţie (doar rădăcinile pornite) b2 . refrigerat a2 . la prima altoire 2 verticil) a2 .nivelul altoirii pe portaltoi b1 .rafie de tei + ceară de altoit 29 .5 cm b1 .portaltoi bine pornit în vegetaţie (muguri deschişi) Experienţa II Factorul A.rafie plastifiată pornite) a2 .gradul de pornire în vegetaţie al portaltoiului Factorul B .altoi pornit în vegetaţie b2 .lungimea altoiului a1 . altoirii refrigerat pornite) c2 .portaltoi slab pornit în vege.materialul folosit pentru legarea partenerilor de Factorul B .tăierea portaltoiului imediat b3 .altoi nepornit în vegetaţie primăvara anului următor taţie (doar rădăcinile b2 .lungimea altoiului altoire b1 .7 cm b2 .diametrul portaltoiului în punctul de altoire Factorul B .rafie naturală + ceară de altoit a2 .rafie naturală + ceară de altoit b2 .altoi nepornit în vegetaţie.materialul folosit pentru altoire a1 .materialul folosit pentru legare altoiului b1 .altoi pornit în vegetaţie a2 .la nivelul altoirii anterioare (între primul şi al doilea a1 .

6 procente de prindere pe cei cu cârlig.4 butaşiDS5% pentru compararea a două medii specie = 0..9 M 8. Pentru interpretarea rezultatelor obţinute la înrădăcinarea butaşilor cultivarurilor de Picea glauca ‘Conica’ şi Picea abies ‘Nidiformis’. COMPORTAREA CULTIVARURILOR PICEA GLAUCA ‘CONICA’ ŞI PICEA ABIES ‘NIDIFORMIS’ LA ÎNMULŢIREA PRIN BUTAŞI Elementele care au fost biometrizate în vederea interpretării statistice a rezultatelor experienţelor au fost numărul de butaşi înrădăcinaţi şi lungimea rădăcinilor. este prezentată influenţa genotipului.5 A DS5% pentru compararea a două medii mod de fasonare = 0.2. urmate de cel puţin o literă comună. devansându-i cu 6.5-0. 2002).Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca C a p i t o l u l 4 REZULTATE OBŢINUTE ÎN EXPERIENŢELE DE ÎNMULŢIRE ŞI INTERPRETAREA ACESTORA 4.6 butaşi Notă: diferenţa dintre oricare două valori. În tabelul 4. Tabelul 4.9 N 10.4c 8. În mod sigur Picea abies ‘Nidiformis’ pare mai predispusă la înmulţirea prin butaşi. Influenţa genotipului şi a modului de fasonare al butaşului asupra numărului de butaşi înrădăcinaţi Modul de fasonare al butaşului Media pe Cu călcâi Cu cârlig Specia specie b b Picea glauca ‘Conica’ 9. utilizându-se metoda comparaţiilor multiple (testul Duncan) (ARDELEAN şi colab. Influenţa modului de fasonare a butaşului şi a substratului de înrădăcinare asupra rizogenezei. În ceea ce priveşte tipul de butaş utilizat. Rezultatele sunt prezentate în tabele bilaterale cuprinzând acţiunea a doi factori şi a interacţiunii dintre ei.2 9.3 B Picea abies ‘Nidiformis’ Media pe tip de butaş 12. Se observă că cele două cultivaruri luate în studiu (Picea glauca ‘Conica’ şi Picea abies ‘Nidiformis’) au avut valori diferite ale procentului de butaşi înrădăcinaţi.).4 9. Această diferenţă este din punct de vedere statistic semnificativă (grafic 4.2.4 butaşi DS5% pentru compararea a două medii mod de fasonare x specie = 0.2.1.7a 10. nu este semnificativă 30 . datele obţinute în urma măsurătorilor au fost prelucrate statistic prin metoda analizei varianţei. media pe ambele specii clasează butaşii cu călcâi pe primul loc. a modului de fasonare al butaşului şi a interacţiunii dintre aceşti doi factori asupra eficienţei înrădăcinării exprimată prin număr de butaşi înrădăcinaţi.

deşi semnificativă.6 M edia Grafic 4. (%) 45 butaş cu călcâi butaş cu cârlig 42.8 D 4.3 30 15 0 Picea glauca Conica Picea abies Nidiformis specia 30.5 M DS5% pentru compararea a două medii specie = 0.9d 7. nu reprezintă o valoare absolută prea mare (1.3.7 B 17.3.6b 13. Influenţa genotipului şi a substratului de înrădăcinare asupra numărului de butaşi înrădăcinaţi Specia Substratul Nisip Perlit Turba Nisip + Perlit Nisip + Turba Perlit + Turba Media pe specie Picea glauca ‘Conica’ 8. Mediul de cultură pare a avea şi el o influenţă semnificativă asupra eficienţei înrădăcinării la cele două specii studiate.6 31. urmate de cel puţin o literă comună. urmat de cel format din nisip + perlit.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca .3 C 10.4 butaşi DS5% pentru compararea a două medii specie x substrat = 0.7 butaşi DS5% pentru compararea a două medii substrat = 0. Procentul de înrădăcinare a butaşilor pe tipuri de butaş.1 F 9. Cele mai slabe rezultate se obţin pe perlit simplu.9f 4.3 27.9f 12.1 A 8.3f 4.3 N Picea abies Media pe substrat ‘Nidiformis’ e 8.1e 10. nu este semnificativă 31 . la care eficienţa înmulţirii prin butaşi la cele două specii este de abia 4.8c 12. permite evidenţierea aportului speciei.3. Diferenţa dintre aceste două substraturi.1 butaşi înrădăcinaţi.8e 3.8 8. a substratului de înrădăcinare şi a interacţiunii dintre aceşti doi factori asupra eficienţei înrădăcinării la genul Picea. Datele din tabelul 4.9-1. în funcţie de specie Analiza datelor din tabelul de sinteză 4. exprimată prin numărul de butaşi înrădăcinaţi este obţinută pe substratul nisip + turbă.4).8c 12. Tabelul 4.4 E 14.4a 15.0 butaşi Notă: diferenţa dintre oricare două valori. scot în evidenţă faptul că eficienţa cea mai ridicată.8 36.4c 9.5 29.6-0.2.

1a 4.2bc 5. această diferenţă fiind suficient de mare pentru a fi considerată semnificativă.2 cm DS5% pentru compararea a două medii mod de fasonare x specie = 0.1a 4.7.9 CD 4.9 N Media pe specie 3.3-0.3 C 5. Butaşii fasonaţi cu călcâi asigură o dezvoltare a rădăcinilor semnificativ mai bună decât butaşii fasonaţi cu cârlig.4d 3.0b 3. urmate de cel puţin o literă comună.7.8a 3. În tabelul 4.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Tabelul 4.9 B DS5% pentru compararea a două medii specie = 0.8cd 3.8cd 4.4a 3.1 M Cu cârlig 3.6 D 3.8 A 2. Datele prezentate în tabel reprezintă lungimea rădăcinilor exprimată în centimetri.8.3 M Media pe substrat 2. urmate de cel puţin o literă comună.8b 2.6 cm Notă: diferenţa dintre oricare două valori. Tabelul 4.2 cm DS5% pentru compararea a două medii specie x substrat = 0. nu este semnificativă 32 .8. prezintă influenţa speciei. a modului de fasonare a butaşului şi a interacţiunii dintre aceşti doi factori asupra lungimii rădăcinilor de ordinul I ale butaşilor înrădăcinaţi.2 cm dintre lungimea rădăcinilor butaşilor fasonaţi în cele două moduri.5c 6.2 cm DS5% pentru compararea a două medii substrat = 0.4 B 4. Tabelul 4. Influenţa genotipului şi a modului de fasonare al butaşului asupra lungimii rădăcinilor (cm) Modul de fasonare al butaşului Specia Picea glauca ‘Conica’ Picea abies ‘Nidiformis’ Media pe tip de butaş Cu călcâi 4. nu este semnificativă În urma interpretării datelor referitoare la lungimea rădăcinilor de ordinul I la speciile luate în studiu.3 A DS5% pentru compararea a două medii mod de fasonare = 0.1cd 4. este prezentată influenţa speciei (genotipului).3b 4. Acest avantaj se regăseşte în diferenţa 0. a substratului de înrădăcinare a butaşilor şi a interacţiunii dintre genotip şi substrat asupra dezvoltării rădăcinilor butaşilor exprimată în centimetri.6b 4.2 cm DS5% pentru compararea a două medii specie = 0.7 N Picea abies ‘Nidiformis’ 2.4 cm Notă: diferenţa dintre oricare două valori.3 cm faţă de rădăcinile cultivarului Picea glauca ‘Conica’.7 B 4.1cd 4.8b 4. Influenţa genotipului şi a substratului de înrădăcinare asupra lungimii rădăcinilor (cm) Specia Substratul Nisip Perlit Turba Nisip + Perlit Nisip + Turba Perlit + Turba Media pe specie Picea glauca ‘Conica’ 2. se poate constata că cultivarul Picea abies ‘Nidiformis’ prezintă rădăcini mai lungi în medie cu 0.

Astfel. Chiar dacă diferenţa în ceea ce priveşte numărul de butaşi înrădăcinaţi nu este foarte mare (1. biostimulatorii Radistim 2 şi Radistim 3 au asigurat o eficienţă a înrădăcinării mai scăzută chiar decât în cazul butaşilor netrataţi (grafic 4. care a determinat obţinerea celui mai mare procent de înrădăcinare a butaşilor (48.2 28.).3 0 Picea glauca Conica Picea abies Nidiformis specia Grafic 4.9 40 34. Influenţa biostimulatorilor de înrădăcinare asupra rizogenezei.0%). Folosirea biostimulatorilor de înrădăcinare nu a avut o influenţă foarte mare asupra numărului de butaşi înrădăcinaţi. ale căror rezultate la înrădăcinare nu diferă între ele decât cu 0.6.9 butaşi înrădăcinaţi. aceasta este suficientă pentru a fi considerată semnificativă din punct de vedere statistic (grafic 4. Netratat (%) 60 Radistim 2 Radistim 3 Radistim soluţie 53. 33 . Cele mai scurte rădăcini au prezentat butaşii înrădăcinaţi pe substratul alcătuit din nisip obişnuit. nu este suficient de mare pentru a plasa cele două categorii pe aceeaşi treaptă de eficienţă.6%). Se pare că acest mod de fasonare a stimulat dezvoltarea rădăcinilor într-o măsură mai mare decât fasonarea butaşilor cu cârlig.3 42. de doar 1.8 20 27.0 31. rezultatele obţinute în cadrul cercetărilor arată că cea mai bună înrădăcinare a butaşilor şi implicit rădăcini mai lungi s-au obţinut în cazul substratului reprezentat de turbă.).435.4 21. Diferenţa dintre butaşii trataţi cu Radistim soluţie şi cei netrataţi. Variantele cu turbă se diferenţiază semnificativ de celelalte substraturi.1 butaşi înrădăcinaţi.0 35. Se poate afirma că în afară de Radistim soluţie.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Se pare că substraturile de înrădăcinare influenţează procesul de rizogeneză la speciile luate în studiu.9 44. în funcţie de specie M edia Varianta cu butaşi cu călcâi s-a dovedit a fi mai eficientă din punct de vedere a numărului de butaşi înrădăcinaţi.7.6.4 48. urmat apoi de substraturile în a căror componenţă intră şi turba (turbă + perlit. deşi semnificativă din punct de vedere statistic. Procentul de înrădăcinare a butaşilor pe biostimulatori de înrădăcinare.0 53. Pe al doilea loc s-au plasat variantele tratate cu Radistim 2 şi Radistim 3. turbă + nisip).

3-0.2 27.7 3. Tabelul 4.1 3.9 B Picea abies ‘Nidiformis’ Media pe tip de butaş 4.5 31. Procentul de înrădăcinare a butaşilor pe tipuri de butaş. în funcţie de biostimulatorul de înrădăcinare Din tabelul 4. Influenţa genotipului şi a modului de fasonare al butaşului asupra numărului lungimii rădăcinilor butaşilor (cm) Modul de fasonare al butaşului Cu călcâi Cu cârlig Media pe specie Specia Picea glauca ‘Conica’ 4. nu este semnificativă 34 .6 40 45. Lungimea medie a rădăcinilor butaşilor fasonaţi din această specie este cu 0.9 30.837.14.4 4.4 20 29.2 cm mai mare decât lungimea medie a rădăcinilor butaşilor proveniţi de la cultivarul Picea glauca ‘Conica’.7.9 3.6 45.3 0 Netratat Radistim 2 Radistim 3 Radistim soluţie Media biostimulatorul Grafic 4.14.3 M 3.2 43.8 N 4.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca butaş cu călcâi (%) 60 butaş cu cârlig 50.4 cm Notă: diferenţa dintre oricare două valori.2 cm DS5% pentru compararea a două medii specie = 0. urmate de cel puţin o literă comună.1 A DS5% pentru compararea a două medii mod de fasonare = 0.2 cm DS5% pentru compararea a două medii mod de fasonare x specie = 0.4 38. se observă dezvoltarea semnificativ mai bună a butaşilor proveniţi de la cultivarul Picea abies ‘Nidiformis’.

0 4.1 A Radistim soluţie 3.1 3.2 cm DS5% pentru compararea a două medii biostimulator = 0. nu este semnificativă 4.8 4.15. Influenţa genotipului şi a biostimulatorului de înrădăcinare asupra lungimii rădăcinilor (cm) Specia Picea glauca Picea abies Media pe substrat Substratul ‘Conica’ ‘Nidiformis’ Netratat 4. odată cu lucrările de îngrijire aplicate pe parcurs. Influenţa gradului de pornire în vegetaţie a partenerilor de altoire şi a momentului îndepărtării portaltoiului deasupra punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi.2 4. urmate de cel puţin o literă comună. Tabelul 4.15. datele obţinute în urma măsurătorilor au fost prelucrate statistic prin metoda analizei varianţei. prinderea altoiului grefat este mai slabă. dar inventarierea finală a altoilor supravieţuiţi nu a fost făcută decât la sfârşitul sezonului de vegetaţie. COMPORTAREA SPECIEI PICEA PUNGENS FORMA ARGENTEA LA ÎNMULŢIREA PRIN ALTOIRE În cadrul experienţelor de altoire s-a urmărit influenţa diferiţilor factori asupra reuşitei altoirii. În tabelul 4.9 N 4. Acest lucru reiese din procentul de prindere de 54. În acest sens se evidenţiază un spor de lungime a rădăcinilor butaşilor fasonaţi cu călcâi. utilizându-se metoda comparaţiilor multiple (testul Duncan).3 cm DS5% pentru compararea a două medii specie x biostimulator = 0.9 4. reuşită exprimată prin numărul de altoi prinşi. Pentru interpretarea rezultatelor referitoare la eficienţa altoirii. este ilustrată influenţa genotipului şi a biostimulatorilor de înrădăcinare asupra dezvoltării sistemului radicular la butaşii înrădăcinaţi. exprimată prin număr de altoi prinşi. Pe măsură ce gradul de pornire în vegetaţie a portaltoiului este mai avansat.4 cm Notă: diferenţa dintre oricare două valori.9 A Radistim 3 4. Biostimulatorii de înrădăcinare nu determină modificări în ceea ce priveşte lungimea rădăcinilor la butaşii înrădăcinaţi.0% în cazul folosirii de portaltoi abia pornit în vegetaţie.5 cm. Chiar dacă această diferenţă este semnificativă. Din analiza datelor acestui tabel se confirmă superioritatea în ceea ce priveşte dezvoltarea rădăcinilor la butaşi de Picea abies ‘Nidiformis’. Diferenţa de lungime dintre cele două tipuri de butaş este de 0. Datele reprezintă lungimea butaşilor pe variante de butăşire.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Modul de fasonare a butaşului şi-a pus amprenta şi asupra dezvoltării ulterioare a butaşilor înrădăcinaţi. Comportarea puieţilor altoiţi a fost urmărită pe parcursul întregului sezon de vegetaţie. semnificativ mai mare decât lungimea medie a rădăcinilor butaşilor fasonaţi cu cârlig.2 4. procent mai mare decât cel din cazul altoirii pe portaltoi bine pornit în vegetaţie.2.0 A Media pe specie 3.0 4.0 A Radistim 2 3. valoarea de doar 3.1 M DS5% pentru compararea a două medii specie = 0.1 4.7 procente de prindere nu poate fi considerată foarte mare 35 .

0 44.954.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca (grafic 4.8 50.8 54. În ceea ce priveşte gradul de pornire în vegetaţie a altoiului.2 53. Procentul de prindere a altoilor pe stadii de vegetaţie a portaltoiului.5 44.).0 53. Procentul de prindere a altoilor pe ani de experienţe. Procentul de prindere a acestui tip de altoi (60.3%) diferă semnificativ de cel al altoilor recoltaţi în perioada de repaus vegetativ şi ţinuţi la rece până în momentul altoirii (grafic.8 52.8 47.9.2 2007 2008 54. în funcţie de anul de experienţe 36 .3 40 20 0 2006 2007 2008 Media anul experienţei Grafic 4.2 40 20 0 slab pornit bine pornit Media gradul de pornire în vegetaţie a portaltoiului Grafic 4. în funcţie de stadiul de vegetaţie a portaltoiului slab pornit (%) 60 56.8.).9 52.9 bine pornit 54. 4. cele mai bune rezultate le înregistrează altoirile cu altoi nepornit în vegetaţie.9.8.9 50. (%) 60 2006 56.9 54.2 50.

4 altoi DS5% pentru compararea a două medii grad de vegetaţie portaltoi x an experienţă = 0.89 M A III-a creştere 9.9 altoi DS5% pentru compararea a două medii nivel de altoire x grad de vegetaţie portaltoi = 1.11 M A II-a creştere 12. Dacă altoirea pe a doua creştere nu a fost cu mult mai eficientă decât altoirea pe prima creştere. Tabelul 4.5 altoi Notă: diferenţa dintre oricare două valori.3-0.67 N Media pe stadiu portaltoi 10.78 11.20.4-0.80 M Bine pornit 9. urmate de cel puţin o literă comună.7 altoi DS5% pentru compararea a două medii grad de vegetaţie portaltoi = 0.20. nu este semnificativă Influenţa nivelului de altoire asupra numărului de altoi prinşi. Chiar dacă altoii la care portaltoiul a fost îndepărtat deasupra punctului de altoire în anul altoirii. diferenţa de 0. Tabelul 4. comparaţia cu altoirea pe cea de-a treia creştere ne arată că numărul de altoi prinşi a fost semnificativ mai mare.3-0.44 10.00 11.81 10.48 A DS5% pentru compararea a două medii grad de vegetaţie portaltoi = 0.06 N Media pe perioadă de tăiere 10.96 10.37 A 10.4 altoi DS5% pentru compararea a două medii an de experienţă = 0.81 A 10.8-0.1-1.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Datele din tabelul 4. Influenţa gradului de pornire în vegetaţie al portaltoiului şi a perioadei tăierii acestuia deasupra punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi Stadiul vegetativ al portaltoiului Slab pornit Perioada tăierii După un an Imediat după altoire Media pe stadiu de vegetaţie al portaltoiului 10.2 altoi Notă: diferenţa dintre oricare două valori. au un minim avantaj în ceea ce priveşte procentul de prindere. Influenţa gradului de pornire în vegetaţie a portaltoiului şi a nivelului altoirii asupra numărului de altoi prinşi Nivelul de altoire Stadiu portaltoi Slab pornit Bine pornit Media pe nivel de altoire Prima creştere 11. prezintă influenţa gradului de pornire în vegetaţie a portaltoiului şi a perioadei de tăiere a portaltoiului deasupra punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi.33 8.00 8.6-0.78 10.23. Rezultatele altoirii au fost influenţate de către nivelul altoirii. nu este semnificativă 37 .30 A DS5% pentru compararea a două medii nivel de altoire = 0.78 11. imediat după grefare.15 10. urmate de cel puţin o literă comună.78 altoi prinşi nefiind semnificativă. acesta nu este con-siderat statistic semnificativ.

).7% comparativ cu altoirile făcute pe portaltoi normal.).8 60. 38 . Datele din tabelul bilateral 4.14.2 53.0 cm 25 0 2006 2007 2008 Media anii experien ei Grafic 4. ceea ce reprezintă 60.16. care nu au mai fost altoiţi anterior.7 cm. faptul că au existat altoi prinşi reprezintă o reuşită.3 45. Diferenţa de 5.8 54. Diferenţa de lungime de 2 cm dintre altoi. Chiar dacă pentru celelalte două tipuri de portaltoi încadraţi în categoria mai slabă există o diferenţă a procentului de prindere a altoilor de 2. rezultate care confirmă cele afirmate. Diametrul portaltoiului în punctul de altoire împarte rezultatele în două categorii.5 55. chiar dacă înclină puţin balanţa spre altoiul mai scurt.7 50 55.0 50. Procentul de prindere a altoilor în cazul realtoirii este de 55.8 51. este considerată semnificativă (grafic 4. Prima categorie este reprezentată de portaltoii cu diametrul în punctul de altoire de 0.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Nu acelaşi lucru se poate afirma despre gradul de pornire în vegetaţie a portaltoiului.0 51. Influenţa realtoirii asupra numărului de altoi prinşi.7 cm 1. Influenţa lungimii altoiului şi a diametrului portaltoiului în punctul de altoire asupra numărului de altoi prinşi.5 cm (%) 75 66.25. media de prindere fiind de 12.8 procente în avantajul portaltoilor mai subţiri. Chiar dacă procentul de prindere a altoilor în cazul realtoirii este mai scăzut decât în cazul altoirilor efectuate pe portaltoi normali.).7 60.0 altoi din totalul de 20 de grefaţi.23. Acest tip de portaltoi asigură cea mai mare eficienţă de prindere a altoilor.0%. nu este o diferenţă care să ne poată determina ce tip de altoi să folosim la altoire (Tabelul 4. Procentul de prindere a altoilor pe lungimi ale altoiului. datorită valorii mici.7%. în funcţie de anul de experienţe Folosirea de altoi cu lungimi diferite nu a dus la obţinerea de procente de prindere care să fie considerate semnificativ diferite.14. prezintă influenţa nivelului la care a fost efectuată altoirea şi a gradului de pornire în vegetaţie a portaltoiului asupra numărului de altoi prinşi. aceasta nu este suficient de mare pentru a fi considerată semnificativă (grafic 4.057.4 0. 0.

8 altoi DS5% pentru compararea a două medii an de experienţă = 0. urmate de cel puţin o literă comună.67a 10. Procentul de prindere a altoilor pe tipuri de portaltoi.1-1.89a 11.1 63.85M 9 cm Media pe an experimental 11.33B DS5% pentru compararea a două medii lungime altoi = 0.56b 10.0 Grafic 4.7 45.7 altoi DS5% pentru compararea a două medii lungime altoi x an de experienţă = 1.3 altoit o dată 61.22M 11.16.3 58.67a 9.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Tabelul 4.28A 10. nu este semnificativă nealtoit (%) 70 60 50 40 30 20 10 0 2006 2007 2008 Media anii experim entali 63.33a 11. în funcţie de anul de experienţe 39 .3 60.2 altoi Notă: diferenţa dintre oricare două valori.25.11a 11.6-0.6 61.5 55.50A 11. Influenţa anilor de experienţe şi a lungimii altoiului asupra numărului de altoi prinşi Lungimea altoiului (cm) 7 cm Anul experienţei 2006 2007 2008 Media pe lungime altoi 11.

). Procentul de prindere a altoilor la care a fost folosită rafia şi ceara de altoit a înregistrat cea mai mică valoare întâlnită până acum la experienţele de altoire laterală în placaj. Ultimul subcapitol al acestui capitol de rezultate obţinute conţine calcule de eficienţă economică. cu 17. Legarea partenerilor cu rafie plastifiată a asigurat un procent de prindere a altoilor comparabil cu cel întâlnit în mod normal la experienţele anterioare. O valorificare optimă a acestor elemente se va regăsi într-un număr cât mai mare de altoi prinşi. rafie plastifiată (%) 70 60 50 40 30 20 10 0 7 cm 9 cm tip de portaltoi Grafic 4. în cazul altoirii molidului argintiu aceste materiale nu au avut rezultate satisfăcătoare. Eficienţa economică privind influenţa gradului de pornire în vegetaţie a partenerilor de altoire şi a momentului îndepărtării portaltoiului deasupra punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi.5 10.8 57. Valoarea cea mai ridicată a profitului se înregistrează în cazul variantei de altoire în care se foloseşte portaltoi neforţat în seră pe care se grefează altoi ţinut la rece până în momentul altoirii (tabelul 4.2 62.5% (grafic 4. în sensul că toţi puieţii altoiţi s-au uscat.33. cu costuri cât mai mici.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Influenţa materialului folosit pentru izolarea punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi.7%. În acest caz rata profitului este de 63. în condiţiile efectuate de noi a avut rezultate nule. în funcţie lungimea altoiului rafie naturală 67. fiind de doar 9. Dacă la altoirile din pomicultură rafia de tei şi ceara sunt folosite cu succes pentru izolarea locului de altoire. care constituie indicatori sintetici ai influenţelor factorilor studiaţi asupra reuşitei procesului de altoire.3% mai mare decât varianta de altoire clasică cu altoi inactiv şi portaltoi forţat în seră.7 Media Altoirea în despicătură. Odată cu stabilirea elementelor de eficienţă economică.5%. 40 . atingând valoarea de 62.19.19. O eficienţă economică ridicată la altoire presupune adoptarea celei mai bune tehnici de altoire astfel încât să fie valorificate la cel mai înalt nivel materialele utilizate şi activitatea depusă. se pot compara mult mai bine rezultatele experienţelor.0 9.4 9. Procentul de prindere a altoilor pe tipuri de material folosit la legare.).

5 55.9% Venit brut (lei/100 buc) 603 519 442 Inactiv Refrige Neforţat rat Activ Eficienţa economică privind influenţa realtoirii asupra numărului de altoi prinşi. în urma calcului economic se poate observa că această variantă aduce un spor din punct de vedere economic de 36 lei la 100 de puieţi altoiţi. deşi procentul de prindere este mai mic decât în cazul altoirilor în care se folosesc portaltoi normali.).3 73.9 44.34.34. În cazul realtoirilor.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Tabelul 4. Tabelul 4.5% (tabelul 4.5 41 .2 Costuri (lei/100 buc) 412 317 305 Preţ mediu de vânzare (lei/buc) 10 10 10 Profit (lei/100 buc) 191 202 137 Rata profitului (%) 46. Calculul eficienţei economice Tip altoire Normală Realtoire Procent de prindere (%) 61.3 51. Calculul eficienţei economice Varianta de altoire Grafting variant Tip portaltoi Forţat Tip altoi Procent de prindere (%) 60.7 Costuri Preţ mediu de (lei/100 vânzare buc) (lei/buc) 412 321 10 10 Venit brut (lei/100 buc) 615 557 Profit (lei/100 buc) 203 236 Rata profitului (%) 49.7% 44. Acesta reprezintă o rată a profitului de 73.33. nealtoiţi anterior.4% 63.

prin altoire. pornindu-se de la valorificarea actuală a acestuia şi continuându-se cu posibilităţi noi de valorificare. Pentru a stabili unele însuşiri morfologice ale molidului argintiu produs în pepinierele de la noi şi a stabili la ce vârstă acesta devine apt pentru a fi utilizat ca pom de Crăciun. În acest timp în străinătate producerea pomilor de Crăciun reprezintă o afacere de succes sau chiar o ramură importantă a industriei. şi nu numai. Chiar dacă are o înălţime relativ mică la această vârstă. În acest sens s-a concluzionat că utilizarea pomilor de Crăciun din această specie obţinută pe cale vegetativă aduce o rată a profitului cu 12% mai mare decât în cazul obţinerii speciei pe cale generativă. în ţara noastră acest aspect se rezumă în general la tăierea vârfului exemplarelor de molid din arborete înainte de exploatare. aceasta înălţime este suficientă pentru a asigura în spaţiile de locuit mici. 42 . se propune utilizarea molidului argintiu ca pom de Crăciun. dar tehnologia nu este la nivelul care ar trebui iar exemplarele obţinute nu pot fi comparate cu cele aduse din import. efectul dorit. au fost făcute biometrizări ale acestora. Pe baza literaturii de specialitate studiate şi avându-se în vedere condiţiile climatice şi tehnologice din ţara noastră. În cadrul acestui capitol a fost făcută o analiză economică referitoare la obţinea pomilor de Crăciun din specia Picea pungens forma argentea pe cale vegetativă prin altoire şi pe cale generativă. din punct de vedere dimensional şi al aspectului.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca C a p i t o l u l 5 DIVERSIFICAREA POSIBILITĂŢILOR DE VALORIFICARE A MATERIALULUI SĂDITOR LA SPECIILE GENULUI PICEA Capitolul V studiază Diversificarea posibilităţilor de valorificare a materialului săditor la speciile genului Picea. pentru a fi apt de valorificare ca pom de Crăciun un exemplar de Picea pungens forma argentea are nevoie de cel puţin 8 ani dacă este obţinut pe cale generativă şi de cel puţin 10 ani dacă este obţinut pe cale vegetativă. Există unele pepiniere şi plantaţii unde are loc producerea pomilor de iarnă.în urma măsurătorilor efectuate s-a ajuns la concluzia că. În prezent.

Fasonarea butaşilor cu călcâi în detrimentul celor cu cârlig. în special a celor care conţin turbă precum şi a substratului alcătuit doar din turbă pentru obţinerea de butaşi cu rădăcini mai bine dezvoltate. Pentru o reuşită mai bună a altoirilor de primăvară direct în câmp. Utilizarea substraturilor mixte pentru obţinerea unui procent mare de butaşi înrădăcinaţi. Folosirea de portaltoi forţaţi să pornească în vegetaţie în seră. 43 . în care s-a urmărit comportarea cultivarurilor Picea glauca ‘Conica’ şi Picea abies ‘Nidiformis’ la înmulţirea vegetativă prin butaşi. primăvara devreme. Altoirea într-o perioadă cât mai scurtă de timp după ce portaltoiul a intrat în vegetaţie.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca C a p i t o l u l 6 CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI CU PRIVIRE LA ÎNMULŢIREA SPECIILOR GENULUI PICEA ŞI VALORIFICAREA MATERIALULUI SĂDITOR Analizând rezultatele obţinute în urma experienţelor efectuate în serele USAMV şi pepiniera Mihai Viteazu în anii 2006-2008. 2. care asigură un procent de prindere mai bun decât altoirea cu altoi mai lung. Pentru obţinerea materialului săditor prin altoire: 1. În cazul nu se dispune de o seră şi nu este posibilă forţarea altoilor. grefarea de altoi recoltaţi în perioada de repaus vegetativ şi ţinuţi la rece până în momentul altoirii. recoltaţi cu puţin timp înaintea altoirii. Folosirea biostimulatorului Radistim soluţie. 4. 7. în vederea obţinerii unui procent mai mare de înrădăcinare şi a unei dezvoltări mai bune a rădăcinilor. la cultivarurile Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’. Altoirea cu altoi cu lungime de 7 cm. Continuarea cercetărilor în ceea ce priveşte substraturile utilizate la înrădăcinarea butaşilor cultivarurilor Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’. 6. 3. imediat ce portaltoiul a intrat în vegetaţie. altoirea să se facă în câmp. Utilizarea substraturilor mixte. Altoirea speciei Picea pungens var. care reduc procentul de prindere a butaşilor comparativ cu butaşii netrataţi. Continuarea cercetărilor în ceea ce priveşte utilizarea de biostimulatori de înrădăcinare utilizaţi la butăşirea cultivarurilor Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’. 5. Efectuarea de cercetări privitoare la influenţa factorilor studiaţi în această lucrare asupra butăşirii în uscat la cultivarurile Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’. 3. 5. de 9 cm. care aduce un minim aport la rezultatele butăşirii comparativ cu butaşii netrataţi. se pot desprinde următoarele concluzii: Pentru obţinerea materialului săditor prin butăşire: 1. 4. argentea pe portaltoi de Picea abies utilizându-se metoda de altoire laterală în placaj. 2. 6. pe care se grefează altoi neporniţi în vegetaţie. Evitarea utilizării biostimulatorilor Radistim 2 şi Radistim 3 la butăşirea acestor cultivaruri. deoarece trecerea timpului diminuează procentul de prindere a altoilor.

care asigură un procent de prindere a altoilor mai mare decât în cazul altoirilor pe portaltoi mai subţire (0.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 7. investiţia fiind justificată din punct de vedere economic. Altoirea pe portaltoi cu diametrul în punctul de altoire de 0. 8. Înfiinţarea la noi în ţară a unor pepiniere dendrologice. 9.7 cm.   44 . 10. Folosirea ca material de izolare a punctului de altoire a rafiei plastifiate. Realtoirea în anul următor a puieţilor la care altoirea nu a reuşit în anul curent. 2. argentea. Îndepărtarea portaltoiului deasupra punctului de altoire doar după prinderea sigură a altoiului. care să producă pomi de Crăciun din specia Picea pungens var. Continuarea cercetărilor pentru stabilirea tehnologiei optime de cultură a molidului argintiu destinat valorificării ca pom de Crăciun. de preferinţă în anul următor altoirii. sau cel puţin a unor secţii în cadrul pepinierelor existente. În urma cercetărilor referitoare la diversificarea valorificării materialului săditor la speciile genului Picea se poate recomanda: 1.0 cm). pentru eliminarea costurilor de producere a acestora.5 cm) sau mai gros (1. care asigură un procent de prindere a altoilor net superior altoirii cu rafie naturală.

23. De vechi editori. 2005. Ceres.. 11. New York BRADLEY. 16. 13. GH. Italia BITNER R.. STELIAN. TR. Ed. K. 2. Netherlands. În: Studii şi cercetări. În: Horticultura. I. S. R. STELIAN.. V.. BOOM. 5. 9. TANKO. ARSENESCU. A.. M. 4. GRIGORE. CHIRIŢĂ. În: Horticultura. DRĂGHIA LUCIA.59-77. 2002. Îndrumător de lucrări practice de pomicultură generală. Conifers for gardens. 24.. ARMĂŞESCU. 17. 1973. pg. Haga. C. Seria I. Ecologie forestieră.. STELIAN. NIŢESCU.. 38. Produse accesorii ale pădurii. London CEPOIU N. Bucureşti. În: Studii şi Cercetări. Universităţii Transilvania Braşov. PANAITESCU. 19. 3.. CHIRITA. Producerea materialului săditor dendrologic. Cercetări asupra condiţiilor de păstrare a unor seminţe forestiere. 6. C. Anul I. 1966. XXXIII. GROBNIC. DOBRESCU ZENOVIA. Braşov ARDELEAN M. 1000 pianti e fiori per il giardino... Iaşi. 1-2.. STOICULESCU. Firefly books. 21. Universităţii Transilvania. 1975. SESTRAŞ. În: Horticultura. 34.. 3. 2. 22. 51-55. I. 1986. ŞT. Ed. Cornell University Press CORLĂŢEANU S. 1979. În: Studii şi ceretări. 1. 1975. Milano. În: Studii şi cercetări. BLOOM A. NESTEROV. XXVII. BENT E. GEORGESCU. V. 8. EM. SIMIONESCU. IANB. ABRUDAN I. CEIANU. 12. A. 45 . 1. USA.. GH. Ed. Tehnică experimentală horticolă. MARIA MAIERAN. DEN OUDEN. 1976.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca BIBLIOGRAFIE 1. DĂMĂCEANU C. R. 2002. 214-247. Manual of cultivated conifers. 10. S. Cluj Napoca. Silvicultură. CR. 1999. ŞT. Tehnologii moderne de producere a materialului săditor dendrologic (II). AL. Cercetări privind determinarea volumului conţinut în cioată şi în rădăcini la molid. Universitatea din Braşov. V. Împăduriri. „Ion Ionescu de la Brad”. Teză doctorat. 1984. În: Studii şi cercetări. Contribuţii privind practicarea organizată a rezinajului în arboretele exploatabile de molid. 2006.. CRISTESCU V.. 36. GRIGORE. Tehnologii moderne de producere a materialului săditor dendrologic (I). CRISTESCU V. Oregon. 1984. M. I. R. DUMITRESCU ELENA. BARBU I. Bucureşti CRISTESCU V. Native and cultivated conifers of northeastern North America. Gardening with conifers. 1965. Cercetări privind stabilirea corelaţiei dintre germinaţia seminţelor obţi-nute în laborator şi răsărirea în sol la pin silvestru şi molid. VOICHIŢA BARBU.. MIRELA CORDEA. P. Ed. R.. 14. În: Studii şi cercetări. DONIŢĂ N. 1993. GRIGORE. 7. 2007. Timber Press Inc. 15. Bucureşti. Tehnologii moderne de producere a materialului săditor dendrologic (III). 7-15. 105-109. 1. Academic-Pres. V. ŞTEFĂNESCU. E. R. Produse forestiere şi studiul lemnului. Ed. DECEI I.. M. DUMITRESCU P. 46-52.. MURVAI. GR. PURCELEAN. Ed. 29. TR. Repelente pentru protejarea plantaţiilor tinere de molid împotriva cervidelor. În problema doborâturilor de vânt produse în perioada 1960-1970. SIMIONESCU. B. PODEANU. BREGA. A. R. Caiet II Silvicultură. TR. DURAN. 1984. 20. 41-43. 1975. COPE. 515-551. BELDEANU E. R. CHIRITA. 18. P. DUMITRESCU ELENA. Ceres Bucureşti. 2009. Reader's Diges. 1975.. DRANCA. 33-34. CUU T. Atelierul de multiplicat cursuri. 1970. 1972. Ceres. Un nou repelent pentru protejarea plantaţiilor de răşinoase împotriva pagubelor provocate de cervide. 183-198. NIŢESCU. et al. The pruner’s bible: a step-by-step guide to pruning every plant in your garden. Ed. LANCULESCU. 2000. Molidul în literatura ştiinţifică românească (1890-1990). În: Bucovina forestieră. V. BELDIE. PAŞCOVICI.

1975. 58... 33. I. HARALAMB AT. 1994. Reprografia Universităţii Transilvania din Braşov. 1994. M-13 DNA fingerprinting can be used in studies on phenotypic reversions of forest trees mutants. 1998. GH. HARING P. HARRAR E. Timber Press. 2001. J. J. KYUNGSIK. 249-280. 48. GIURGIU V. Introduction to the conifers. 2009. HOLONEC L. Ed. LEANDRU LIA. 79-115. Timber Press.. 1970. 2. GRUDNICKI F.. Împăduriri .. KRUSSMANN G. ENESCU V. EUN K. 1994.. 1999 Împăduriri . 2006. E. 42. 39. HELMAN A. Fiziologia plantelor lemnoase. Agrosilvică. 30. J. În: Bucovina forestieră. 27. În: Horticultura.. K. Cercetări privind rupturile de zăpadă din arboretele de molid din Munţii Maramureşului. 1957. Ceres. ENESCU V. Ed. Storey Publishing. Reprografia Universităţii Transilvania Braşov. 37.. 34. Dover publications. FLORESCU GH. ZIEGENHAGEN. USA 32.. Didactică şi Pedagogică Bucureşti. 12. T. 2. 2004. 1962. MOLDOVAN. 75-87. HARLOW. M. Dover publications. GRUDNICKI MARGARETA. În: Bucovina forestieră. USA 27. HEON. Bucureşti. 46 . DUMITRIU-TĂTĂREANU. În: Lumea satului 3 (ediţia electronică).Seminţe forestiere. Bucureşti. DUMITRIU-TĂTĂREANU. În: Plant Researches. G. C.. 56. 1970. 1-2.. 1964. ILIESCU ANA FELICIA. Ed.. Ed. 2008. Random House Group Ltd. 1-111. B. 29. Cercetări privind stimularea germinaţiei seminţelor şi a creşterii puieţilor cu ajutorul naftenatului de sodiu la stejar. Portland. 44. FARJON A. Ed. FLORESCU... 3. 1935. Fossil woods from Janggi Group (Early Miocene) in Pohang Basin. Ed. 1996. Împăduriri . Cultura arborilor şi arbuştilor ornamentali. 2008. FARJON A.. New York 46. LEAHU I.Ceres. VLASE. 1960.Pepiniere forestiere. Ceres. 1989. ILIESCU ANA-FELICIA. vol. AcademicPres. FLORESCU GH. Conservarea pădurilor. 479-499. 1981. 54. I. Cercetări privind producerea puieţilor forestieri în paturi nutritive alcătuite din litieră. HARRAR. 1963. 117. 183-189.. Transworld Publishers. In: Curtiss Botanical Magazine. Molidul şi foloasele lui. ILIESCU ANA-FELICIA. Molidul candelabru. 109-127.. Ed. 55. 28-31. pin. 1994. 27. Cluj-Napoca. Ed. 7. 43.. La pépinière: Multiplication des arbres. FLANDUNG M. 1. issue 3. 2. Ed. 26. În: Studii şi cercetări. 50. Ceres. 41. 158-172. GROBNIC GH. 35. 2004. ENESCU V. 57. Înmulţirea vegetativă a arborilor forestieri. Trees of the eastern and central United States and Canada. Bucureşti. 310-314. New York 45. A natural history of conifers. În: Studii şi cercetări. conifères et arbres Fruitiers.. W. 1989. HILL L. Bucureşti. XXIV. ILIESCU ANA-FELICIA. 1998.. La maison rustique. Korea. Universităţii Suceava. K. Ed. Ceres. HESSAYON D. În: Anale. 1999. 2002. G. Ed.. J. wreaths and greens.seminţe forestiere.. În: Studii şi cercetări.. 38.. 7-11. Agro-silvică. Bucureşti. Bucureşti. 40. Christmas trees: growing and selling trees. Amenajarea pădurilor. arbustes.. 36.. Oregon.. 1989. Calendarul recoltării fructelor şi seminţelor de arbori şi arbuşti ornamentali. ANCA DUMITRESCU. ECKENWALDER. 1978. 28. 1. Ameliorarea principalelor specii forestiere. Împăduriri. Consideraţiuni asupra culturii răşinoaselor în parcul dendrologic Dofteana. Arbori şi arbuşti forestieri ornamentali cultivaţi în RPR. A. În: Studii şi cercetări. Bucureşti. molid şi tei. În: Horticultura. LLC. LEAHU I. Oregon. 49. Portland. ICHIM R. Anul II. 51. 1993. Agrosilvică. Coeficientul de zvelteţe şi stabilitatea individuală a arborilor de molid. Guide to southern trees. Arboricultură ornamentală. 31. Cultura speciilor forestiere. I. 53. 26-27. The Garden Diy Expert. Didactică şi Pedagogică Bucureşti. 52. 1967. Metode de favorizare a germinaţiei seminţelor de arbori şi arbuşti ornamentali. COSTEA. In: Trees. 47. Dendrometrie. Rezultatele unor experimentări în problema conservării seminţelor de molid. Conifers of the world.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 25.. 2007. Ed. GEORGESCU C. S. Reprografia Universităţii Transilvania din Braşov. 12.

V. 1997. Premise pentru creşterea calităţii. D. GHIDRA. Ed. Argentea behavior in our country. E. Referat III.A. 1970. 2006. PÂRVU. Ediţia a II-a. 1. PALADE L. Bucureşti. LUCACIU.. Arbori şi arbuşti ornamentali...seminţe şi butaşi.. New York USA 63. Osama. M. 109-122.. CEUCA. Iaşi. ADELINA DUMITRAŞ. Ed. 83. Ceres. 8. 2006. Ed. GABRIELA ROMAN. În: Rev. 2003. 82. MIHAELA MORARIU. Bucureşti 47 . ADELINA DUMITRAŞ. Ed. JIDARU. 74. 277-281.. USAMV Cluj-Napoca. ŞT. V. NEGULESCU E. 3. Producerea. I. WAGNER.. Bucureşti. ORLAIE N. 86. Cluj-Napoca. USAMV Cluj-Napoca. SKAWINSKY. 48-50. Ed. ADELINA DUMITRAŞ. Ed. 1995. 64. BAKOŞ. Hermes House.S. 65. P. II. Bucureşti. 77. 1992. Ceres. 528. 1996.. V. Researches concerning the growth and development of Picea pungens species in Romania. Rolul spaţiilor verzi în îmbunătăţirea microclimatului din centrele populate. 66. 1965. MAZĂRE G. Referat II. SĂVULESCU. ASAS. A. The Picea pungens Argentea variety behavior at graft side multiplication.. Ed. USAMV Cluj-Napoca. păstrarea şi valorificarea materialului săditor pomicol şi dendrologic. USAMV Cluj-Napoca. 66. EDP. Bucureşti. Bucureşti. Ceres. Gardening success. P. 402-406. Botanică forestieră. MIULESCU I.. Bucureşti. Arbori şi arbuşti.. NEGRUŢIU FILOFTEIA. MATEESCU R. 80. 64. MAZĂRE G.. 67. MAZĂRE G. 171-172. London 65. MAZĂRE G. Researches concerning narrow-crowned spruce ideotype Picea abies f. 379-384. The obtaining of Picea cultivars by cuttings. 46. 70. USAMV Cluj-Napoca. I. Ceres. Pendula in Romania. Teză de doctorat.T. Bucureşti. 2000. Gardening All Year Round. Evaluated the superoxide dismutase activity and chlorophyll fluorescence in Picea abies leaves growing at different altitudes. 2005. Cercetări parţiale privind posibilităţile de înmulţire la speciile de Picea. ASAS. SUSAN BERRY.. ZAHARIA . E. IX. 76.. PÂRNUŢĂ GH. Vasile Goldiş. 2005. 61. USAMV a Banatului Timişoara. densităţii şi rezistenţei la rupturi de zăpadă a arboretelor din România. Argentea by grafting. 2005. 85. 157. 69. LUCICA IRIMIE. 2002. Bucureşti.. Dendrologie. D. 52-55. În: Analele ICAS. 1972. Bucureşti. ZAHARIA. Înmulţirea coniferelor pe cale vegetativă. 72. 2006. 2008.. În: Bul.. Universul plantelor. Pentru Viaţă. Ed. Tehnologii moderne în horticultură. 1969. MAZĂRE G. În: Grădina. Researches regarding the Picea pungens Argentea variety propagation.. T. MMI Rebo International. MARIANA DEJEU. În: Cer-cetări ştiinţifice. 1999. PARNIA P.. MAZĂRE G. În: Bul. MCHOY. MARINELLI JANET et al. PARASCAN D. Bucureşti.. C. GH. Agrosilvică. via şi livada. 1980. In: Photosynthetica 38. ZAHARIA. USAMV Cluj-Napoca.. BRADLEY. Ed. 88. 62.. Researches conducted in order to obtain Picea pungens var. În: Bul. În: Bul. MARCU GH. Botanica generală şi sistematică. S. LUBAN E. D. MAZĂRE G. Ed. Ed. Ceres.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 59. MAZĂRE G. Bul. TIMOFTE. 68. KEPA. 2008. Ed. 79. Referat bibliografic. 60. Producerea materialului săditor dendrologic pentru parcuri şi grădini. 78. Cercetări privind ideotipurile de molid cu coroana îngustă. 84. PÂRNUŢĂ GH. DUŢU. Horticultură şi Viticultură. 2007. HOLONEC. M. Spaţii verzi.. USAMV Cluj-Napoca.. 528. A. MAZĂRE G. Growing Conifers. Cercetări parţiale privind posibilităţile de înmulţire la speciile de Picea. Fiziologia plantelor lemnoase. USAMV Cluj-Napoca. LUBAN E. 75.. Agro-silvică. MISZALSKI Z. PARASCAN D. ZAHARIA. 2001. 2000. DANCIU. Tehnica culturilor silvice .... 1959. 81. NOORDHUIS K. 73.. 1971. 5. În: Bul. MLADIN. 2009. Doborâturile produse de vânt în anii 1964-1966 în pădurile din România. MORARIU I. 2005. 71. Brooklyn Botanic Garden. A. Ediţia a III-a. NIEWIADOMSKA. 65. AL. 62. MOHAN GH.. 2008. L. EUGENIA HĂRŞAN. Biometrical studies concerning the Picea pungens var. 87. 1973. M. Stadiul cercetărilor privind sortimentul şi cultura speciilor din genul Picea.

ANA FELICIA ILIESCU. Western trees. GUISANT. A. STANCIU. 114. Bucureşti. Arboricultură ornamentală şi Arhitectură peisa-geră. SANDA V. 1973. 90. DE BEAULIEU. 95. Teză doctorat. Bucureşti.. Agrosilvică de stat. Ceres Bucureşti. 48 . 1977. Houghton Mifflin Company. Houghton Mifflin Company. Pentru Viaţă. Hamburg und Berlin. Ed. 77-82. F. R. Vergiliu.. Ed. A. 113. O. 1973. POSEDARU ALINA. FLORESCU. 10. Ed. PREDA M. 32-37. ANATOLIE. Bucureşti.Vol. 98.10-32. 49-61. Braşov.. 1998. W. 16. ENGLER. Ed. CHRISTOPHE. Cultura speciilor lemnoase în pepiniere Ediţia a II-a. 110. Cercetări privind proporţia crăcilor la răşinoase (molid şi brad). Ceres. MAURICE REILLE. 2001. 101. C. L. STĂNESCU V. Cultura speciilor lemnoase ornamentale. În: Journal of quaternary science.. 19-24. A. 1997.. T. TANTĂU I. A.. 2007. LE LAY. 2. 1998. 2002. EDP. 1979. 1958. OLIVIA PETRIDES. RĂDULESCU SABINA. Ediţia I-a. Bucureşti. Bucureşti. STĂNESCU M. RUBŢOV ŞT. Ceres.. ŞOFLETEA N. 19. Agroprint. CARABELA. În: Horticultura. PREDA M. Dendrologie. S. SONEA V. Cum şi când se înmulţesc coniferele ornamentale.. 1968. 112. L. 116. New York 92. V. Studii şi cercetări cu privire la metodele eficiente de înmulţire a varietăţilor ornamentale ale genurilor Abies. New York 93. Spaţiile verzi . Picea şi Chamaecyparis. În: Studii şi cercetări Silvicultură. În: Rev. Ed. VELICICA DAVIDESCU. 2008. JANET WEHR. Cercetări privind înmulţirea unor varietăţi ornamentale de Abies şi Picea. 2005. 117. PETRIDES. N. STĂNESCU V. 1969.. Agrosilvică. PHILLIPS SUE. 108. Pentru Viaţă. OANA POPESCU. 105. ZIMMERMANN. Éditions Soline. N. PETRESCU. Die Fichte (Band II). France 94. Dendrologie. Ed.. Atlas florae Romania.. Hamburg und Berlin. Verlag Paul Parey. MONICA DUMITRAŞCU. STĂNESCU V. SCHMIDT-VOGT H. Ed. Die Fichte (Band I). BÎNDU. Eastern trees. 81-108. 115. Ed. Timişoara.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 89. 106. SORINA FARCAŞ. G. 1998. J. Late Glacial and Holocene vegetation history in the southern part of Transylvania (Romania): pollen analysis of two sequences from Avrig. 1961. 97. Dendrologie. L. Cercetări ştiinţifice USAMVB Timişoara. 277-293. Prediction of plant species distribution across six millennia.. VITTOZ.. 1998. Bucureşti 99. TEODORA ANCA. I. În: Analele ICAS. PALADE. VIORICA CHITU. New York 91. G. EDP Bucureşti. Studii şi cercetări. PETRIDES. Bucureşti. 11. 104. ŞOFLETEA. P. 96. Ed. Ed. Agrosilvică de stat. Ceres. N. GRĂMADĂ. Înmulţirea plantelor horticole lemnoase. Seria I. Horticultură şi Viticultură. 2006.Vol. PETICILĂ. ST. SCHMIDT-VOGT H. G. Flora forestieră lemnoasă a României. Courbevoie. 102.. Verlag Paul Parey. The pant propagator’s bible. G. 21. 103. Cercetări privind producerea puieţilor de pin silvestru şi molid pe paturi nutritive sub adăpost de folii sinetice.. SMITH MIRANDA. ŞOFLETEA. 1997. 1971. Encyclopédie pratique du jardinage. Trees and shrubs. 2000. 109. 1958. Cultura speciilor lemnoase în pepiniere (forestiere şi decorative). comparativ cu producerea lor fără adăpost în pepiniere.. XXVIII. PALADE. N. POSEDARU ALINA. Arhitectura peisageră. I. Bucureşti. În: Studii şi cercetări. Houghton Mifflin Company. COCALCU. PETRIDES. Silvicultura cu bazele geneticii forestiere. L. Ed. 2000. M.. ŞOMANDRA. A. Contribuţii privind productivitatea pepinierelor de molid şi pin.. 111. 26.. 2003. Studiul privind efectul rezinajului asupra creşterilor la molid şi pin. 92-100. Bucureşti. 1. I. 1986. PEARMAN P. D. 1956. 9. RUBŢOV ŞT. pe cale vegetativă. ROXANA MADJAR. Ed. POSEDARU ALINA. ŞOFLETEA N. 1979.mijloc de înlăturare a poluării atmosferei. STĂNICĂ FL.. PURCELEAN ST.. 1-12. Rodale Press. BROENNIMANN. RUBŢOV ŞT. Braşov. Ceres. În: Ecology Letters. 100. II. 107. 2001. VAN DER KNAAP.. DECEI.

com 138.na. în depozite neclimatizate. Ceres..forestry. The Gardner’s Bible. LUCIA VOINESCU. R.fed. 1974. L. cu umiditate redusă şi constantă. Ed. În: Horticultura. Specii lemnoase ornamentale. 2000.com 139. 128.. Green arhitecture. 122. Cluj. VERONICA CIOLAN. www. Random House Australia. www. 89-108. x x x. ADELINA DUMITRAŞ. x x x. DAMIAN. WAGNER ŞT. VLASE IL. În: Studii şi cercetări.com /releases/2008/04 136. LUCIA VOINESCU. VLASE IL.. x x x. 1984.com 141.terapii-naturiste. Enciclopedia del giardinaggio. 129. ADELINA DUMITRAŞ. Murdoch Books Pty Limited 135. Benedikt Taschen Verlag GmbH.christmastreelocations. x x x. 1988. V. 134. I. pin şi larice asupra germinaţiei. A. 2003. 132. VARGA D. 125. timp de 5 ani. ediţia electronică http://www. Păstrarea seminţelor de molid.sciencedaily. Norme tehnice unificate în silvicultură 131. lumea ştiinţei. Todesco.. LUCIA VOINESCU. Bucureşti. 2. Tandem Verlag GmbH. ZAHARIA D. VLAD I. 2006. Global book publishing. www. 2004.edu 140. I. 120. PETRESCU.. Flora şi fauna.. 7-22. Grupul editorial Rao. WRAY D. www.ncsu. Ceres. 130. Influenţa duratei şi modului de păstrare a seminţelor de molid. Ed.fs. 2003. x x x. 1956. VLASE IL. 127.S. 2003. (ediţie electronică).us 137. Weidenfeld & Nicolson Wellington House. 119.christmastree.ces. 124. Flora. VLASE IL. Ed. 371-373. Christmas trees for pleasure and profit. www. 1982. ZAHARIA. WINES J. În: Studii şi cercetări. În: Analele ICAS. 2008. 20-22. 5. 7. Cluj-Napoca. Cercetări de laborator cu privire la scurtarea perioadei germinative la seminţele de Picea excelsa cu ajutorul acidului azotic.. Puterea de germinaţie a seminţelor de molid în cazul păstrării obişnuite pe o perioadă de 3-4 ani. 1987.org 49 . Înrădăcinarea butaşilor de Chamaecyparis şi Juniperus sub influenţa substanţelor stimulatoare. Botanica. x x x. Ed. 1977. Rutgers University Press. Risoprint. 121. Amenajamentul O.about. x x x. 123.. Coordonator Isabelle Bourdial. 1966. Turda. www.. M.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 118. 2008. 2009. Arboricultură ornamentală. În: Studii şi cercetări. Conservarea seminţelor forestiere.. 126. 38. ZAHARIA D. OPRIŢA. 133. 31.. Cultura molidului în România. 97-100. Bucureşti. Science Daily.