P. 1
mazare

mazare

|Views: 229|Likes:
Published by Krem Darie

More info:

Published by: Krem Darie on Jan 18, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/10/2014

pdf

text

original

Georgel Constantin MAZĂRE

Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE HORTICULTURĂ Calea Mănăştur Nr. 3-5, 400372 Cluj-Napoca Telefon: + 40 264 596384 Fax: + 40 264 593792

Către,

Vă invităm să participaţi la susţinerea publică a tezei de doctorat intitulată: „Cercetări privind îmbunătăţirea tehnologiilor de producere a materialului săditor la speciile genului Picea şi diversificarea valorificării acestuia”, a d-lui ing. Georgel Constantin MAZĂRE, în vederea obţinerii titlului ştiinţific de „Doctor în Horticultură”. Susţinerea va avea loc în ziua de 23 iulie 2010 ora 1000, Amfiteatrul A1 Vă rugăm să comunicaţi aprecierile dumneavoastră în timp util, pe adresa Şcolii Doctorale USAMV Cluj-Napoca sau pe adresa de email george_mazare@yahoo.com

Conducător ştiinţific Prof. dr. Dumitru ZAHARIA

Ing. Georgel Constantin MAZĂRE

1

Georgel Constantin MAZĂRE

Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

Ing. Georgel Constantin MAZĂRE

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT CERCETĂRI PRIVIND ÎMBUNĂTĂŢIREA TEHNOLOGIILOR DE PRODUCERE A MATERIALULUI SĂDITOR LA SPECIILE GENULUI PICEA ŞI DIVERSIFICAREA VALORIFICĂRII ACESTUIA

Conducător ştiinţific, Prof. univ. dr. Dumitru ZAHARIA

CLUJ-NAPOCA 2010

2

Georgel Constantin MAZĂRE

Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca

UNIVERSITY OF AGRICULTURAL SCIENCES AND VETERINARY MEDICINE CLUJ NAPOCA HORTICULTURE FACULTY

Eng. Georgel Constantin MAZĂRE

SUMMARY OF PhD THESIS RESEARCHES CONCERNING IMPROVEMENT THE PLANTING MATERIAL PRODUCTION TECHNOLOGY FOR PICEA SPECIES AND DIVERSIFICATION OF ITS USES

Scientifically Coordinator, Prof. PhD Dumitru ZAHARIA

CLUJ-NAPOCA 2010
3

Georgel Constantin MAZĂRE

Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca

Comisia de doctorat a fost aprobată în următoarea componenţă:

Preşedinte:

Prof. dr. Radu SESTRAŞ - decan Facultatea de Horticultură, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, Cluj-Napoca Prof. dr. Dumitru ZAHARIA - conducător ştiinţific, Facultatea de Horticultură, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, Cluj-Napoca Prof. dr. Maria CANTOR - Facultatea de Horticultură, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, Cluj-Napoca Prof. dr. Vasile Ioan ABRUDAN - decan Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere, Universitatea Transilvania Braşov Prof. dr. Dagmar VIŞOIU - prodecan Facultatea de Horticultură şi Silvicultură, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului Timişoara

Membrii:

4

.............2........1. 3................ Importanţa speciilor genului Picea.... 1..3.....................1. Caracteristici generale ale genului Picea…….. Caractere morfologice generale ale genului………...........3.3................ 1............. Sistematica genului……………………....... 1........................ 1..1........................... 3.....2...... Importanţa economică............ Factorii biotici………………………...1.......3........... origine…………………….1... 9 11 11 11 12 15 15 17 21 21 23 23 24 29 30 30 31 36 39 39 53 59 70 70 72 73 74 77 77 80 94 96 96 102 120 120 123 5 ..... 2.........................2....... Organizarea şi amplasarea experienţelor de butăşire...............4......................................... Cap........3.................. răspândirea naturală şi situaţia actuală a genului..3........ 1....... Materialul biologic.4........ 3........... scopul şi obiectivele cercetărilor…........3.......................2......……...5..... Cap...... 1..2.................1...............................2..1...........…….........1. Vătămări cauzate de factori abiotici………………………….. 1.3.................. Factorii antropici…………………...... 3..... Factorii dăunători şi combaterea lor …………….............................. 1.. Cap.3...1... Obţinerea materialului săditor din butaşi……………………...2....... Evoluţia genului Picea.3. 1............. Metoda de lucru…………………………………………………...Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca CUPRINS INTRODUCERE....................... 1...................................................... Obţinerea materialului săditor prin altoire................................................ 1.....3................... Organizarea şi amplasarea experienţelor de altoire.......………………………… 1............. Importanţa ecologică..........1............ Locul desfăşurării experienţelor....................... Rolul factorilor de mediu şi de cultură în creşterea şi dezvoltarea speciilor de Picea.1.......... Scopul cercetărilor şi obiectivele urmărite.........2.1....... 1...........3.........…………………………… 1.5........1.............. 1..... 2... Răspândirea speciilor genului Picea în ecosistemul ornamental................................... Răspândirea naturală şi situaţia actuală a genului în ecosistemul forestier... Materialul biologic utilizat................ Acţiunea factorilor asupra dezvoltării plantelor…….............4.........2....... 1......5... Stadiul actual al cercetărilor privind situaţia speciilor genului Picea şi posibilităţile de multiplicare a acestora....5......1. Factorii abiotici…………………........ Importanţa molidului ca pom de Crăciun....................2. 1.......................... Istoric.......2...... Importanţa peisagistică..................3........ 2.....……………..... Obţinerea materialului săditor din sămânţă…………………… 1.................................2... metoda de lucru şi organizarea experienţelor. 1..4.......... 3.....1.........2... Vătămări cauzate de factori biotici……………………….... Situaţia cercetărilor privind înmulţirea speciilor genului Picea..................4....... 1......................................... 3.............3..2.... Organizarea şi amplasarea experienţelor............................ Concluzii asupra studiului pedoclimatic..1...........................1..5..3............... 2.............. 1...…. 1............4....4. 1.. 1... Evoluţia......... 1...... Cadrul natural..... 1............

...4................................................................2........... 6...............................................................................................................6...... 4.......................... Influenţa realtoirii asupra numărului de altoi prinşi la altoirea laterală în placaj .............. Diversificarea posibilităţilor de valorificare a materialului săditor la speciile genului Picea............................ 4........................ INDICE ALFABETIC AL AUTORILOR………........1.... 4...............2........................ 5.....2................ Influenţa stadiului de pornire în vegetaţie a portaltoiului şi a materialului folosit la altoire asupra numărului de altoi prinşi la altoirea în despicătură...........1............................1...2.......1................................................ 4................................... Valorificarea actuală...3.........................3........ Influenţa materialului folosit pentru izolarea punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi la altoirea laterală în placaj..………… 6 218 224 226 229 235 ................................................ Influenţa biostimulatorilor de înrădăcinare asupra rizogenezei...... 4............... 4.........2......…………………………….......................... Eficienţa economică a lucrărilor de altoire...........1. Influenţa modului de fasonare a butaşului şi a substratului de înrădăcinare asupra rizogenezei.......................3................2...........1........................2.......... 211 BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………........ 5....1.......................Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Cap................. Comportarea speciilor Picea glauca ‘Conica’ şi Picea abies ‘Nidiformis’ la înmulţirea prin butaşi...........2.. 4. 4... SUMMARY…………………………..2.....7......................... ANEXE...2. 5............ Cap.................. 139 139 140 151 159 159 166 170 174 180 186 186 188 188 189 190 190 190 Cap...................... 4... Rezultate obţinute în experienţele de înmulţire şi interpretarea acestora...... 4.......3................ Eficienţa economică privind influenţa realtoirii asupra numărului de altoi prinşi............. 4.......2.. Influenţa stadiului de pornire în vegetaţie a altoiului şi a materialului folosit la altoire asupra numărului de altoi prinşi la altoirea în despicătură............ Eficienţa economică privind influenţa gradului de pornire în vegetaţie a partenerilor de altoire şi a momentului îndepărtării portaltoiului deasupra punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi......................................................... Concluzii şi recomandări cu privire la înmulţirea speciilor genului Picea şi valorificarea materialului săditor……………………………......... Posibilităţi noi de valorificare................ Comportarea speciei Picea pungens var................................................................... argentea la înmulţirea prin altoire... REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT……………………………………......... 4.........................................2..... Influenţa lungimii altoiului şi a diametrului portaltoiului în punctul de altoire asupra numărului de altoi prinşi la altoirea laterală în placaj.. 4............ Influenţa gradului de pornire în vegetaţie a portaltoiului şi a nivelului de altoire asupra numărului de altoi prinşi la altoirea laterală în placaj...........…………………………………............. 4............................................... 4...5.............. Influenţa gradului de pornire în vegetaţie a partenerilor de altoire şi a şi a momentului îndepărtării portaltoiului deasupra punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi la altoirea laterală în placaj.........

..... Chapter..........2..............4....3....... 1.......... Goals and objectives of researches........... Natural conditions.. 1.................Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca CONTENTS INTRODUCTION....5.....2.....1........ Biotic factors…………………................. 96 3.........2.........3.............3.... 1.....….....1.... Anthropogenic factors……………..................4.. 1... 1..2....... 9 Chapter........………………........... 2................4...2..........4............... 1...... Using spruce as a Christmas tree......... 1... Evolution of Picea genus.................... 96 3.....3.................... Obtaining seedlings from seed.....1...... 1................. 2................... situation and theyr possibility of multiplying. Ecologycal importance.1........ History.....................4.1......2.........5.................. Obtaining seedlings by grafting............. 1..........1...5... 1.…………..........................1.. 1.. 1.................... 3................................ 1......2........……............. Experimenal field............. 1...........5..... 1.....………………………….2..1.......1.................. 1.. Morphological characters of genus …………. Systematic.................................. Conclusions of the pedoclimatic study... Current state of knowledge concerning Picea genus species..……….. The role of environmental and cultural factors in the growth and development of Picea species............ 11 11 11 12 15 15 17 21 21 23 23 24 29 30 30 31 36 39 39 53 59 70 70 72 73 74 77 77 80 94 Chapter.................. The spread of Picea genus species in landscape ecosystem....1..3..3............. 2............…………………………………………… 1.. Biological materials..3..... 1...2.................1....... Factors influence on plant development……...............……………………...... The actual situation of research concerning the Picea genus multiplication…………………………………………………………......2...................................... 1................4..... 1.1...3. 1....... goals and objectives of researches…………….. Damage caused by a biotic factors …………………..............……...3.............. Landscape importance........ working method and experiences organization........ 1........... Natural spread and actual situation of genus in forest ecosystem................................ 1.........2........ Evolution............... Damage caused by biotic factors ………………………… 1....2.......................................................1.………........1............3....... Damaging factors and their control ……………....... The importance of Picea genus species................... Economic importance................... General aspects of Picea genus……........ natural spread and current situation of genus… 1.....................1......4.1......... Biological material.3... 1. 102 7 ..... Obtaining seedlings from cuttings…………………......... origin....... Abiotic factors………….....5................... 2.........2.......3........ Working method..

......3................................………………………………….................. The influence of scion’s length and scion’s diameter at grafting point on side grafting’s success. Experiences organization and location……………………….......…........................ 120 3... The influence of grafting partners’ vegetative stage and the time of stock’s cut above the grafting point on side grafting’s success.... Proposals for use on the future..........................2...... The influence of re-grafting on side grafting’s success.2.3.. 4.5.2.... argentea behavior at grafting multiplication.............4..... 5.. Economical efficiency of graftings............................2..............1...2.. 211 BIBLIOGRAPHY……………………………............ 4....3.............1...3...1.2.. The influence stock’s vegetative stage and grafting material on split grafting’s success.............1... 4...... 226 ROMANIAN SUMMARY………………………......................2.......... 4.............................. 229 ENGLISH SUMMARY……………….... Grafting experiences organization and placement.......... The influence of cutting type and rooting substrate on rooting process………………………………………………………. Conclusions and recommendations concerning the Picea genus propagation and seedlings’ valorification………………………….......1....3...................... 4.... 123 Chapter............6. 4...... The influence of material used for isolating the grafting point on side grafting’s success.......... 190 Chapter..........................1............. Current uses…………........ 120 3. 4....... 4..................2... 4...... 218 ANNEX............ 235 8 ............... 6..........2.........................................................…………………….. Cuttings experiences organization and placement................. 190 5. 4.2.3.... Economical efficiency concerning the influence of grafting partners’ vegetative stage and stock’s cut above the grafting point on number of living grafos………………......…………………………….. 139 139 140 151 159 159 166 170 174 180 186 186 188 188 189 Chapter....... The Picea glauca ‘Conica’ and Picea abies ‘Nidiformis’ species behavior at cuttings multiplication................ The results obtained in multiplication experiences ans their interpretation……………………………………………………….3.............2...................1....2.. 4........ 4..... Economical efficiency concerning the influence of regrafting process on number of living grafts........…………......... The influence graft’s vegetative stage and grafting material on split grafting’s success.........Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 3...... 4... The influence of grafting level on side grafting’s success.....2........... 4.... 4....7.......... 224 ALPHABETICAL INDEX OF AUTHORS..1................ 190 5..... The influence of rooting promoters on rooting process....... The Picea pungens var.... The Picea species’ planting material uses diversification…….

24 grafice şi 6 planşe foto. pepiniera Gura Humorului .Mureş. 77 figuri.Bistriţa Năsăud etc. Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’ şi experienţe de altoire pe var. Prin rezultatele care se vor obţine în urma experienţelor se speră lămurirea unor aspecte cu privire la obţi-nerea materialului săditor pe cale vegetativă. în două locaţii: serele disciplinelor de Arboricultură şi Floricultură din cadrul USAMV şi pepiniera Mihai Viteazu. argentea a speciei Picea pungens. în primul an de doctorat am efectuat vizite de studiu la o serie de pepiniere din ţară unde se produc specii ornamentale de molid. aşa cum mulţi au numit-o. conţine un număr de 239 pagini unde se regăsesc 87 tabele. dar puţine sunt cele care au reuşit acest lucru prin intermediul cuvintelor. Pentru elaborarea lucrării a fost necesară consultarea unui număr de 141 titluri bibliografice. Experienţele au fost amplasate pe parcursul a trei ani. au fost concretizate în 6 lucrări ştiinţifice prezentate şi publicate în cadrul unor simpozioane naţionale şi internaţionale..Cluj.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca INTRODUCERE De ce să folosim conifere în amenajarea unui spaţiu verde?. din cadrul Ocolului Silvic Turda. pepiniera Lunca Ilvei .”magia coniferelor”. consider că există multe aspecte care ar trebui lămurite. Pe cât sunt de minunate însă. între 2006 şi 2008. Nici măcar imaginile nu pot reuşi să exprime senzaţia pe care o ai în momentul în care te afli într-o grădină plină de conifere. Coniferele reprezintă ingredientul esenţial al unei grădini. 9 . printre care aş aminti: pepiniera Mihai Viteazu . prin butăşire şi altoire. obţinute pe parcursul anilor de cercetare. Aceasta este. pepiniera Bonţida .este o întrebare pe care poate mulţi au avut-o.Cluj. au fost organizate experienţe de butăşire pe două cultivaruri ale genului mai sus menţionat. pe atât de multe probleme prezintă pe partea de înmulţire.Suceava. pepiniera Voivodeni .. efectul lor fiind foarte greu de substituit cu ajutorul altor plante. Pentru efectuarea experienţelor. În multe cărţi de specialitate s-a încercat să se răspundă la această întrebare.. genul Picea. Prezenta lucrare “Cercetări privind îmbunătăţirea tehnologiilor de producere a materialului săditor la speciile genului Picea şi diversificarea valorificării acestuia” se doreşte a fi o modestă contribuţie la dezvoltarea cercetărilor cu privire la obţinerea materialului săditor la răşinoase în general şi la speciile genului Picea în special.. În vederea atingerii obiectivelor propuse în această lucrare. Lucrarea de faţă este structurată pe 6 capitole. Rezultatele preliminare. Chiar dacă au existat de-a lungul timpului observaţii şi cercetări referitoare la înmulţirea coniferelor. îndeosebi la genul de conifere care face obiectul lucrării de faţă.

ŞOFLETEA (2000) prezenta următoarea sistematică a genului: . 2004) se descrie o specie relictă.1.Subîncrengătura Gymnospermae . Sistematica genului Picea Referitor la sistematica acestui gen. Evoluţia genului Picea Primele fosile de gimnosperme datează de aproximativ 400 milioane de ani.Familia Pinaceae (Abietinae.Genul Picea. 2003). vârful de obicei ascuţit. 1968.1. cu frunzele turtite şi cu dungi de stomate pe dos (SCHMIDT-VOGT. Picea paleomaximowiczii.1. considerată relict terţiar (ŞOFLETEA.Clasa Coniferopsida . Într-un articol publicat în 2004 (EUN KYOUNG JEONG et al. 1. în decursul timpului au fost multe discuţii şi implicit mai multe clasificări. origine Genul Picea este un gen de arbori cu origine foarte veche. O specie care îi atestă vechimea este Picea omorica. cu privire atât la încadrarea genului în unităţile de rang superior cât şi la modul de diviziune al acestuia. Abietinaceae) . • Omorica. răspândirea naturală şi situaţia actuală a genului 1.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca C a p i t o l u l 1 STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND SITUAŢIA SPECIILOR GENULUI PICEA ŞI POSIBILITĂŢILE DE MULTIPLICARE A ACESTORA 1. 1. din Devonian (LAROUSSE. În anul 2000. şi anume: • Eupicea. 10 . la fel cum afirma şi WILLKOMM în 1887. Evoluţia. în Manciuria. odată cu alte 23 de fosile de Gimnosperme.1. cu frunzele aciculare. CARACTERISTICI GENERALE ALE GENULUI PICEA 1.1. găsit în Asia de Est. 1977).1. 1977). Tot după acelaşi autor. 2001).1 Istoric. citat de SCHMIDT-VOGT.3.3. descoperită în Coreea.2.. genul Picea se împarte în două secţii. din terţiar. Cel mai vechi tip de arbore de molid cu lemn asemănător este Protopiceoxylon yabei. endemism de pe valea Drinei. rombice în secţiune transversală. în şisturi din Jurasicul Mediu (VOGELLEHNER.Ordinul Coniferales .

1. Amenţii masculi sunt ovoizi. În Cuaternar sub acţiunea glaciaţiunilor succesive coniferele continuă să se găsească în plin regres. a migrat către nord-vest şi nord (STĂNESCU şi ŞOFLETEA. erecte. adică de mai multe milioane de ani (STĂNESCU şi ŞOFLETEA. în America de Nord. Rădăcina. formaţi pe lujerii din anul precedent. care înaintează în nordul Rusiei până la 72º25' iar în sudul arealului recordul este deţinut de către Picea spinulosa. calde. Tulpina. în grădini dendrologice sau botanice sunt: Picea pungens (formele argentea. 11 . 1977). de unde ulterior. Ramificarea este de tip monopodial. Răspândirea naturală şi situaţia actuală a genului în ecosistemul forestier Genul Picea cuprinde specii larg răspândite în jumătatea de nord a Terrei. 1.1. 1998). Europa şi Asia. glauca).perioada pliocenă sau chiar miocenă.4. 160˚ longitudine V (Picea glauca) până în Rusia. Unele cultivare pot avea formă arbustivă. cea mai nordică specie este reprezentată tot de Picea abies. sub influenţa glaciaţiunilor cuaternare molidul a trecut prin diverse transformări. cu ramificaţii principale ce au aproximativ aceleaşi dimensiuni şi se dispun la suprafaţa solului. între care şi specii din genul Picea. 1. Judecând după diferenţele morfo-anatomice reduse dintre Picea abies. se pare că acesta datează probabil din terţiar . Picea orientalis. speciile sempervirescente să dispară sau să se izoleze spre părţile sudice. dar în general avem de a face cu arbori. În terţiar acestea regresează în defavoarea Angiospermelor. Florile sunt unisexuate. în Munţii Himalaya (27˚10' latitudine N) (SCHMIDT-VOGT. Latitudinal. speciile pot fi întâlnite din Alaska. Răspândirea speciilor genului Picea în ecosistemul ornamental Cele mai răspândite specii exotice întâlnite în spaţiile verzi. în perioadele postglaciare cu climă mai blândă. Picea glauca. ale continentului european. Picea omorica. 1. pentru ca spre sfârşitul acestei perioade. Picea engelmanni. şi Carpaţii româneşti.3.3. Pe faţa exterioară se află o a doua bractee sau solzul apărător. Longitudinal.2. Florile femele sunt terminale. Caractere morfologice generale ale genului Picea Genul Picea include specii de răşinoase cu port piramidal sau conic. Picea sitchensis. în orice caz. Referitor la molidul european. purtând pe faţa internă două ovule. Printre centrele sale de refugii glaciare figurează. viridis. Sistemul de înrădăcinare la molid este trasant (superficial). 1962). În Pleistocen. coniferele.3. Ramurile sunt dispuse etajat în verticile regulate care apar de la o anumită înălţime. locul lor fiind luat de către cele cu frunze caduce. cunosc o deplină dezvoltare în cretacic (era secundară). Ca număr de specii cea mai mare răspândire o are în China.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Conform cercetătorului EMIL POP (1954) citat de ENESCU (1975). 1998). realizată prin creşterea nedefinită a axului principal şi formarea unor ramuri din mugurii axilari. constituite dintr-un solz fertil sau carpelă. unde pot fi întâlnite 18 specii (HARRAR. caracteristică răşinoaselor. lipsite de învelişuri florale. Picea obovata şi Picea koraiensis ar rezulta că acesta a ajuns la noi din Orientul Îndepărtat trecând peste Siberia şi Munţii Ural. 155º longitudine E (Picea abies).1. o dată cu răcirea climatului. amentiforme şi nude.

Factorii biotici Relaţiile intraspecifice. Din punct de vedere al cerinţelor faţă de gradul de fertilitate al solului. la maturitate pendente şi cu solzii lignificaţi.2. În cultura plantelor lemnoase trebuie să se ţină cont şi de efectul factorilor de relief (altitudine. molidul face parte din grupa speciilor cu cerinţe mici (ZAHARIA şi DUMITRAŞ. 1. PARASCAN. Astfel se explică de ce molidul este specie de câmpie în ţinuturile nordice. Frunzele sunt aciculare. 1973. (MORARIU. rombice în secţiune transversală la speciile din secţia Eupicea sau turtite ca la brazi şi cu două dungi de stomate pe dos la secţia Omorika. PETRIDES. mai târziu sunt brune. schimbări de care trebuie să ţinem cont la amplasarea speciilor. Drept exemplu de relaţie favorizantă putem menţiona concreşterea rădăcinilor în plantaţiile dese de molid. 1996.3.2. Lujerii sunt prevăzuţi cu numeroşi umeraşi proeminenţi. ROLUL FACTORILOR DE MEDIU ŞI DE CULTURĂ ÎN CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA SPECIILOR DE PICEA 1. Stânjenirea dintre indivizii unei populaţii se manifestă pe cale biochimică prin autotoxine 12 .Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Conurile mascule sunt galbene. Modificarea unuia atrage după sine şi modificarea celorlalţi. Ele au bractee mult mai scurte ce nu apar dintre carpelele pieloase. decurenţi şi inseraţi în spirală.2.. SCHMIDT-VOGT.1. urcând spre subalpin şi chiar alpin pe măsură ce acesta avansează spre sud. fiecare în parte.). ŞOFLETEA. 2003). 2000). Acţiunea factorilor de mediu asupra dezvoltării plantelor Factorii de mediu nu acţionează asupra plantelor izolat. fiind totuşi mai pretenţios decât pinul silvestru sau pinul negru (RUBŢOV şi colab. După cum afirma MENSEL (1943) citat de SCHMIDTH-VOGT (1977). câmpiile) determină o distribuţie naturală a acestui gen. care poate antrena până la o treime din arbori. tot la fel şi microrelieful. Dacă macrorelieful (munţii. 2000. formate din numeroase stamine şi seamănă cu nişte amenţi. 2001). În linii mari genul Picea cuprinde arbori ce pot fi întâlniţi în regiunile reci şi temperate din emisfera nordică (BENT et al. 2005). S-ar putea astfel face o corecţie formulei lui MENSEL. molidul aparţine arealului boreal-nordic-montan. 1. ci corelat. determină anumite schimbări pedoclimatice. pantă. 1958). Conurile femele tinere sunt roşii purpurii şi erecte. natural sau creat de om în cadrul spaţiilor verzi. expoziţie. 1977. Seminţele mature stau într-o concavitate la baza unei aripioare provenită dintr-o lamelă subţire desprinsă de pe carpelă. 1979. cu vârful de obicei ascuţit. configuraţia terenului etc. BELDEANU.2.2. 1973. Factorii abiotici Factorii climatici.. persistente. mergând până la limita arctică şi altitudinală a pădurilor. ŞOFLETEA. După cădere acele lasă o cicatrice circulară. 1998). Frunza. 1. pe care stau frunzele (STĂNESCU. mai potrivită fiind poate încadrarea arealistică la ţinuturile boreal-nordice-campestre şi colinare-sudice-montane (ŞOFLETEA. Factorii edafici. 1999. Factorii orografici. relativ mici şi se desprins uşor. răspândirea sa fiind condiţionată de factorul termic. Sunt nerăşinoase. dealurile.

toate celelalte specii şi cultivaruri ale genului Picea pot fi considerate elemente antropofile. defrişări etc. Efectul negativ a îngheţurilor asupra exemplarelor de molid. Picea omorika. rar vătămată de îngheţurile târzii (HILL. autoturisme etc.). Picea orientalis rezistă şi destul de bine la îngheţurile din sudul Ucrainei. pentru ca Picea bicolor să nu sufere chiar deloc la acest factor datorită pornirii tardive în vegetaţie. 1989). Factorii antropici Omul. Acţiunea negativă a zăpezii asupra molizilor. Picea canadensis. a transportat speciile dintr-o regiune în alta. dar nu poate fi totuşi considerat tolerant la secetă. Specii cum ar fi Picea breweriana sau Picea engelmanni nu sunt chiar atât de sensibile la îngheţurile de primăvară. Picea orientalis este mai tolerant decât alţi molizi la uscăciune. Aceasta. Cele mai importante sunt relaţiile de simbioză. 1970).) cât şi în mod indirect (industrie. atât prin acţiunea sa directă asupra arborilor şi a formaţiunilor alcătuite de aceştia (rănire. Vătămări cauzate de factori abiotici Acţiunea negativă a vântului asupra arborilor din genul Picea. Acest avantaj îl prezintă şi specia Picea pungens. în funcţie de umiditate şi temperatură se poate fixa de cetină şi poate duce la dezechilibrarea trunchiurilor. considerat ca fiind factorul cel mai activ şi mai puternic transformator al naturii şi chiar al plantelor. ca şi consecinţă a acţiunii combinate a vântului şi zăpezii se datorează supraîncărcării coroanei de zăpadă. În ceea ce priveşte rezistenţa la secetă. Nu putem să nu amintim însă şi omul factor antropic negativ. Rupturile de zăpadă. Acţiunea secetei asupra dezvoltării normale a molizilor.2. uneori destul de mari. acesta poate avea efecte negative. 1958). a modificat sau a contribuit la extinderea ariei de răspândire a altora. Între indivizii unei populaţii pot interveni şi relaţii de competiţie care reprezintă rivalitatea dintre indivizii aceleiaşi specii pentru resturile mediului. a distrus unele plante spontane. bacterii sau actinomicete fixatoare de azot. FACTORII DĂUNĂTORI ŞI COMBATEREA LOR 1.1. în afară de molidul autohton. Datorită sistemului său de înrădăcinare trasant. molidul reprezintă una dintre speciile cele mai expuse doborâturilor de vânt. a transformat complet fizionomia peisajului vegetal. lucru accentuat în cazul coroanelor asimetrice sau a condiţiilor de vânt sau furtună (HARING. speciile din genul Picea se comportă diferit la acest factor. În acest sens putem afirma că. În momentul în care are loc o creştere a intensităţii vântului. 1. Unele specii din cadrul acestui gen sunt foarte sensibile la îngheţurile de primăvară. În această categorie se înscriu şi speciile Picea sitchensis sau Picea glauca.3. Se stabilesc între indivizii aparţinători mai multor specii şi îmbracă cele mai diferite forme. la fel ca şi Picea canadensis (RUBŢOV. cele mai tipice fiind relaţiile dintre arbori şi ciuperci micoritice. Ca specii rezistente la secetă putem menţiona: Picea abies. Relaţiile interspecifice.4. 1. Pe suprafeţe întinse. Picea engelmanni. Picea glauca. 2003).Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca (compuşi conţinuţi în produsele de descompunere a materiei organice proprii) care împiedică germinaţia seminţelor şi reduce numărul de puieţi (ZAHARIA şi DUMITRAŞ.3. Picea pungens poate suporta de asemenea atât 13 .

larvele sârmă (Elateridae). îngheţarea. Totodată speciile de molid sunt afectate şi de o serie de păsări. sensibilitatea cea mai mare faţă de secetă se înregistrează în primii 2-3 ani. în sens negativ. când puieţii au rădăcina foarte puţin dezvoltată şi. folosindu-se substanţele de combatere corespunzătoare. printre care cele mai temute sunt Fomes annosus şi Armillaria mellea. se găsesc frecvent asociate cu rănile de la baza tulpinii (răni de colet) sau cu cele de pe rădăcini. Dacă însă. Cephalosporium. fenomene ce pot duce la ruperea. Gândacii de scoarţă atacă în arboretele mature mai ales după doborâturi de vânt şi rupturi de zăpadă: Ips typographus. care pot vătăma mugurii. Sacchiphantes abietis şi Cephalodes strobilobius) sau păianjenul roşu (Tetranycus ununguis). asfixierea mugurilor şi uneori chiar la ruperea ramurilor tinere. fenomenul de cloroză.2. 2002). se pot usca (ŞOFLETEA. 14 . Nu putem afirma acelaşi lucru referitor la umiditate şi despre Picea sitchensis. din anumite motive se înregistrează atacul unor dăunători. obturarea stomatelor. trebuie luate imediat măsurile de combatere în conformitate cu normele tehnice în vigoare. Pagubele produse de către chiciură asupra arborilor din genul Picea. Pityogenes calcographus. Pentru a nu se ajunge în situaţia aplicărilor unor măsuri de combatere a bolilor şi dăunătorilor. slăbind totodată fiziologic arborii atacaţi sau producând chiar uscarea lor. 1. molidul poate fi atacat şi de alte ciuperci. trombarul puieţilor de răşinoase (Hylobius abietis). 1977). Trichoderma. 2001). Prevenirea şi combaterea dăunătorilor. chiar şi uscarea arborilor (ILIESCU. la înălţimi mai mari predomină putregaiul cauzat de iasca de ciot a răşinoaselor (Phellinus pini) (VLAD şi PETRESCU. molidul este o specie de climate umede. Unele animale pot contribui şi ele. Dintre acestea amintim în primul rând animalele mici. care se hrănesc cu diferite părţi ale acestora. dereglarea proceselor metabolice. Polygraphus polygraphus etc). În pepiniere şi plantaţii tinere dintre cele mai păgubitoare insecte care atacă molidul autohton putem menţiona larvele de Melolontha. de nanism. Armillaria mellea şi Stereum sp. la dezvoltarea arborilor. Odată cu înaintarea în vârstă. fum. Această umiditate îi poate aduce însă şi daune şi asta în timpul iernii prin formarea de chiciură sau promoroacă. Vătămări cauzate de factori biotici Daune produse molidului de către insecte. vârfurile sau conurile. Daune produse molidului de ciupercile parazite. se manifestă adeseori arsuri. cu gaze de eşapament în exces. coropişniţa (Gryllotalpa gryllotalpa). Cea mai frecventă boală semnalată în pepinierele de răşinoase este culcarea puieţilor. în căutarea seminţelor. ca urmare a insolaţiei sau secetei. se dezvoltă iniţial epifit pentru ca ulterior să pătrundă în profunzime. Dacă specii ca Fomes annosus. În plantaţiile tinere (3-15 ani) poate apărea şi de păduchele ţestos (Lecanium hemicyryphum). Poluarea industrială şi efectele ei asupra proceselor fiziologice ale molidului.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca uscăciunea din aer cât şi cea din sol. Daune produse molidului de macrofaună. Ciupercile din genurile Ceratocystis. După cum am subliniat în subcapitolul referitor la importanţa apei. praf. păduchii de gale (Sacchiphantes viridis. În zonele urbane sau intens industrializate.3. cauzată de specii de Fusarium. În ceea ce priveşte specia Picea abies. Aceste măsuri trebuie respectate încă de la instalarea speciilor în spaţiile verzi sau întemeierea arboretelor. Chiar şi animalele mari produc pagube însemnate cu precădere puieţilor. trebuie pus accentul în principal pe măsurile de prevenire a acestora. ciuperci de alterare cromatică.

Obţinerea materialului săditor din sămânţă Înmulţirea prin sămânţă prezintă o serie de avantaje comparativ cu înmulţirea pe cale vegetativă. Acestea operaţii se execută doar în momentul când seminţele sunt uscate. BARTON. lucru ce poate conduce la rezultate mulţumitoare numai în cazul unor perioade relativ scurte de timp. curăţirea şi sortarea. plasticitatea mai bună a puieţilor. fie în scopul obţinerii mai rapide şi mai uşoare a materialului săditor (ILIESCU. speciile de molid. Momentul recoltării se poate prelungi până în decembrie sau februarie (ILIESCU.1. Înmulţirea pe cale vegetativă se efectuează fie în scopul transmiterii fidele a caracterelor specifice ale plantelor mamă. o conformaţie echilibrată a plantelor în evoluţia lor ulterioară precum şi un cost mai redus (ILIESCU. Nu este recomandată recoltarea conurilor înainte de maturarea completă a seminţelor. MATEESCU. şi anume: dezariparea. Recoltarea conurilor are loc în momentul în care seminţele au ajuns la maturitate şi sunt germinabile. la temperaturi scăzute şi în condiţii de ermetizare. Reprezintă ansamblul de operaţii ce trebuie aplicate seminţelor până când acestea constituie lotul utilizat în lucrările de reproducere. dintre care putem aminti simplitatea metodei. Cu toate acestea. se obţin pe scară largă şi pe cale vegetativă prin altoire sau butăşire. prelucrarea conurilor şi extragerea seminţelor. 2002). randamentul ridicat. Pentru obţinerea seminţelor în vederea multiplicării pe cale generativă a speciilor de molid trebuie parcurse mai multe operaţii tehnologice şi anume: recoltarea conurilor. Prelucrarea conurilor şi extragerea seminţelor.4. Această etapă constă în supunerea conurilor la uscare. primele experienţe referitoare la păstrarea închisă a seminţelor de răşinoase au fost efectuate de către SACHS încă din anul 1860. 2002). în special cele folosite în amenajările peisagistice. printre care şi TILLOSTON. a arătat în 1935 că seminţele de Picea excelsa şi Picea canadensis s-au păstrat bine timp de 4-6 ani numai când au fost depozitate închis. Condiţionarea seminţelor. la temperatura de -4ºC până la -15ºC. care se desfăşoară din septembrie până în noiembrie. dar rezultatele acestuia nu au fost publicate. de maximum 2-3 15 .Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 1. După afirmaţiile lui CIESLAR (1897) citat de VLASE (1982). lucru valabil şi pentru speciile de răşinoase. condiţionarea. lucru care duce la uscarea solzilor şi eliberarea seminţelor. Experienţele au fost continuate de către CIESLAR între anii 1886 şi 1897. 1998. deci implicit speciile genului Picea. 1. pregătirea pentru semănat şi semănatul. Acesta a ajuns la concluzia că seminţele închise ermetic în vase îşi menţin vitalitatea o perioadă mai îndelungată decât cele păstrate deschis. 2000). deoarece uscarea durează prea mult timp iar seminţele nu sunt de calitate (DRĂGHIA. Seminţe de Picea glauca au putut fi păstrate până la 10 ani. Un alt cercetător. 1989.4. care în anul 1921 a arătat că seminţele de Picea engelmanni se păstrează cel mai bine zvântate şi închise în containere izolate. 2002). Recoltarea conurilor. 1998). Rezultatele acestuia au fost întărite şi de alţi cercetători. SITUAŢIA CERCETĂRILOR PRIVIND ÎNMULŢIREA SPECIILOR DE PICEA Obţinerea materialului dendrologic din sămânţă este cea mai simplă metodă de înmulţire şi implică cele mai mici costuri. acest lucru datorându-se în principal conţinutului ridicat de ulei al acestora (DRĂGHIA. Păstrarea seminţelor de molid se poate face şi deschis. Păstrarea seminţelor. păstrarea.

procentul de germinare a acestora este cu până la 15% mai mare decât a seminţelor netratate. Tot după acelaşi autor. Cercetări efectuate asupra molidului autohton (VARGA. de 8-10 zile. Semănarea se face primăvara târziu. Seminţele se ţin în apă atât cât să le cuprindă. seminţele de molid ţinute în zăpadă timp de 15-30 zile accelerează răsărirea şi măresc procentul de germinare. 2000) recomandă din contră folosirea apei călduţe. După RUBŢOV (1958). Pregătirea seminţelor pentru semănat. Semănatul pe straturi este frecvent folosit în pepinierele de arbuşti şi arbori ornamentali. după doi ani cu 19. în prezenţa sau absenţa luminii. seminţele de Picea glauca hidratate la rece (5°C) şi în absenţa luminii germinează mai repede şi într-un procent mai mare. după trei ani cu 32. Astfel se recomandă ţinerea seminţelor de Picea pungens în apă călduţă timp de 3 zile înainte de semănare. direct în terenul pepinierei sau în substraturi special pregătite. Cercetări efectuate de către VLASE şi VOINESCU (1966) asupra seminţelor de Picea abies păstrate deschis au arătat că după un an acestea îşi pierd capacitatea de germinare cu 4. butelii de sticlă translucidă. În ceea ce priveşte seminţele de Picea pungens. Ţinerea seminţelor mai mult de 24 ore a arătat însă un efect total opus. premergătoare semănării în teren. O primă metodă de pregătire a seminţelor pentru semănare este umectarea. După SCHÖNBORN (1964) citat de VLASE (1982) se consideră că seminţele speciilor de molid sunt destul de asemănătoare în ceea ce priveşte condiţiile necesare pentru păstrare. Semănatul se poate face afară..08% pentru ca după patru ani să se reducă la jumătate.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca ani. Dacă seminţele au nevoie şi de temperaturi scăzute atunci se ţin în apă la 3-5ºC (MATEESCU. metodele aplicate la specia Picea abies putând fi aplicate cu bune rezultate şi la alte specii din cadrul genului Picea. Se ştie că acestea germinează repede şi fără o stratificare prealabilă. în scopul parcurgerii mai rapide a etapei de imbibiţie şi iniţiere a germinaţiei (STĂNICĂ şi colab. De amintit este şi metoda refrigerării seminţelor (ILIESCU. Reprezintă ansamblul de operaţii care pot fi aplicate seminţelor în vederea obţinerii unui procent cât mai mare de germinare şi răsărire. scop în care seminţele se usucă până la acest nivel apoi sunt introduse în vase ermetice.63%. 1998). semănarea prin împrăştiere preconizată de literatură pentru condiţiile din în Germania nu a dat rezultate satisfăcătoare la noi din mai multe considerente. De aceea cel mai mult a fost folosit şi este folosit în continuare în condiţiile de la noi sistemul de cultură cu rigole la strat şi mai rar la tarla. 16 .29%. dacă seminţele acestei specii sunt ţinute în apă timp de 18 ore iar apoi sunt puse la germinat. sub influenţa unei game largi de temperatură. aceste nu necesită o pregătire deosebită pentru semănare. 2002). lucru ce presupune păstrarea seminţelor pe diferite durate de timp la temperaturi scăzute. rămânând în contactul cu aerul timp de 24 de ore. După FLORESCU (1996). 2002). astfel încât răsărirea semănăturilor să se producă după trecerea perioadei reci şi a îngheţului de primăvară (ILIESCU. căldură) pentru o perioadă scurtă. 1956) au arătat că. STĂNICĂ. 2002). precum şi în spaţii protejate în paturi de semănare sau în ghivece. 2002. După RUBŢOV (1958). conţinutul de umiditate al seminţelor de molid pe durata păstrării trebuie să fie cuprins între 6-7% şi nemodificat. lucru recomandat dealtfel şi la Picea omorika (ţinerea în apă cu temperatura de 20°C). Pregerminarea sau preîncolţirea seminţelor este o altă cale de pregătire a acestora pentru semănat şi reprezintă procesul prin care seminţele se pun în condiţii de germinare (umiditate. La alte specii de molid unii cercetători (DRĂGHIA.

Schema de cultură cu rigole echidistante. se recomandă totuşi folosirea cu precădere a celor semilignificaţi (iulie-august) şi lignificaţi (perioada de repaus vegetativ) (POSEDARU. 1995). După acelaşi autor. coniferele prezintă o perioadă scurtă de timp în care pot fi butăşite. cu specificaţia că varietăţile pitice ale genului Picea se recomandă a fi butăşite doar în sere cu recoltarea butaşilor în perioada iunie-august (POSEDARU. Un alt model de substrat recomandat pentru conifere poate fi compus din nisip cu puţină turbă (STĂNICĂ şi colab. capacitatea de butăşire este mai ridicată în trei perioade ale anului. fiecare de 10-15 zile. Astfel. şi anume iunie.. varietăţile ornamentale de răşinoase se recomandă a fi butăşite în seră. 1958) cu menţiunea că adâncimi mai mari de 2. Cu toate că folosirea butaşilor verzi este posibilă. Acelaşi amestec în raport de 4:1 este recomandat şi de către WAGNER şi OPRIŢA (1988).2. Aceeaşi perioadă. 2002). ducând astfel la creşterea randamentului la unitatea de suprafaţă şi scurtarea duratei de obţinere a puieţilor (STĂNICĂ şi colab. de obicei 1. Pentru semănarea la ghivece se folosesc substraturi care au în componenţă diferite materiale. 2005). conţinut minim de seminţe de buruieni şi agenţi fitopatogeni. 2005). Se recomandă adâncimi de 1-2 cm (HARALAMB. octombrie-noiembrie pentru butaşii lignificaţi (seră). este recomandată şi de către FLORESCU (1999). lucru valabil şi la cele aparţinătoare genului Picea.5-3 cm reduc considerabil procesul de răsărire. sfârşit de mai început de iunie pentru butaşii verzi (răsadniţe). La butăşirile efectuate în afara acestor perioade se consideră că procentul de reuşită este mai redus respectiv perioada de înrădăcinare este mai lungă (STĂNICĂ şi colab. 2002.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca RUBŢOV (1958) recomandă schema cu rigole simple la 15 cm în solurile fertile şi la 20 cm în solurile mai puţin fertile. Ca o regulă generală.. Pe de altă parte. Rezultatele din practică recomandă unele reţete de substraturi. se recomandă ca adâncimea de semănare să reprezinte de 4-5 ori mărimea seminţei (MOHAN. 1967).. butăşirea la răşinoase se execută în seră în lunile martie sau septembrie-octombrie. După ILIESCU (2002).5 cm (RUBŢOV. Tipuri de substraturi. cu distanţa dintre rigole de 20 cm. în perioada martie sau septembrie-octombrie. depăşirea acestei perioade putând duce la rezultate foarte slabe. 2003). august şi sfârşitul lunii septembrie. 17 . Perioada butăşirii. În primul rând. raport echilibrat între componentele minerale şi cele organice. aeraţie optimă. MATEESCU (2002) recomandă aproximativ aceleaşi trei perioade. Obţinerea materialului săditor din butaşi În unele situaţii se recomandă înmulţirea pe cale vegetativă a speciilor. Astfel. pentru înrădăcinarea răşinoaselor se poate folosi un amestec de perlit cu turbă în diferite proporţii (ZAHARIA şi DUMITRAŞ. din punct de vedere al valorii ornamentale a exemplarelor obţinute. 2002). preţ de cost redus.4. Semănatul pe paturi nutritive presupune asigurarea pentru seminţe a unui substrat adecvat şi o îngrijire mai atentă. înmulţirea vegetativă se efectuează în scopul transmiterii fidele a caracterelor specifice plantei mamă. Referitor la perioada butăşirii. Semănatul la ghivece reprezintă o metodă folosită în special la cultura coniferelor. din punct de vedere tehnico-economic. cu butaşi semilignificaţi este recomandată şi de către DRĂGHIA (2000). la majoritatea speciilor pe cale vegetativă are loc o obţinere mai uşoară şi mai rapidă a materialului săditor. 1. substraturi care trebuie să asigure o bună germinaţie şi creşterea puieţilor prin îndeplinirea următoarele condiţii: drenaj bun. şi anume: augustseptembrie pentru butaşii semilignificaţi (răsadniţe).

2005). Indiferent de compoziţia substratului. 2002). După cum am amintit până acum. La butăşirea în seră acesta recomandă lujeri de 1 an complet lignificaţi. capacitate bună pentru aer. 18 . nu recomandă folosirea unor astfel de substanţe la butăşirea molidului (RUBŢOV. La acelaşi rezultat a ajuns şi POSEDARU (2005). Picea pungens glauca ‘Globosa’) precum şi la cele cu acele multe şi dese. Banoriz etc. manipulare uşoară. Butaşii recomandaţi a se confecţiona la răşinoase sunt cei cu călcâi trataţi cu stimulatori de înrădăcinare sub formă de pudră sau soluţie (Radistim. la care o îndepărtare a acestora ar duce la rănirea scoarţei. 2003). argentea la care nu au fost folosiţi biostimulatori comparativ cu cei trataţi. 2001). DRĂGHIA (2000) recomandă un amestec format în proporţii egale din pământ de grădină. detaşaţi de pe lujerii de 2 ani prin rupere bruscă. 1958). şi aceasta deoarece primul este un substrat hrănitor. Aceste substanţe pot fi preparate sub formă de soluţie cu diferite concentraţii. comparativ cu cel format doar din perlit (POSEDARU. pe tot parcursul de manipulare fiind feriţi de deshidratare (MATEESCU. Picea engelmanni ‘Fendelsi’). După RUBŢOV (1958) confecţionarea butaşilor prin tăierea lujerilor cu briceagul nu este recomandată deoarece după tăietura netedă calusul se formează foarte greu scăzând astfel procentul de prindere. Se pare că ideal este ca 25-40% din volum să fie ocupat de aer (ILIESCU. pentru reuşită bună de înrădăcinare acesta trebuie să îndeplinească anumite condiţii. 2002) sau chiar perlit simplu (POSEDARU. Confecţionarea butaşilor. 2001) recomandă şi substrat constituit din perlit sau amestec în proporţii egale format din mraniţă. caz în care se recomandă folosirea stimulanţilor de înrădăcinare. una dintre substanţele recomandate este acidul indolin acetic (AIA) 50 ppm (ZAHARIA şi DUMITRAŞ.. Nici substratul alcătuit din mraniţă. care a obţinut rezultate mai bune la butaşii de Picea pungens ‘Glauca Globosa’ şi Picea pungens var. Pentru confecţionarea butaşilor se folosesc vârfuri de lujeri care se obţin fie prin desprindere bruscă (călcâi). O condiţie importantă este şi raportul aer/apă. steril. Pot fi folosiţi şi lujeri de 2-3 ani.) (POSEDARU şi colab. Acesta din urmă recomandă folosirea biostimulatorilor la specia Picea pungens. şi anume: permeabilitate bună. La cultivarurile pitice (Picea glauca ‘Conica’. Există însă şi autori care dimpotrivă. cost redus. capacitate bună de reţinere a apei. fie prin tăiere cu briceagul. comparativ cu perlitul care este un substrat sărac. scoţând lăstarii cu câte un scut mic de pe ramura mamă (butaş cu inel de ramură).Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca ILIESCU. butaşii se pot planta necurăţaţi. AIB). turbă şi nisip. să nu se descompună. Acelaşi autor (POSEDARU şi colab. 2005).. Butăşirea cu ajutorul biostimulatorilor este recomandată şi de către HARTMANN (1965) citat de POSEDARU (2005) sau LUBAN (1959). Referitor la speciile de Picea. AIA. Butaşii se plantează imediat după confecţionare. rămânând astfel pe butaş un călcâi ce merge până în cambiul plantei mamă. să nu conţină germeni de boli. 2002). Rhizopon. la butăşirea răşinoaselor se recomandă în general folosirea stimulatorilor de înrădăcinare (ANA. turbă sau pământ de frunze şi nisip. 1988). turbă şi nisip nu are rezultate slabe în ceea ce priveşte lungimea medie a rădăcinilor care se formează pe butaş. Strict pentru genul Picea. baza butaşilor fiind introdusă pentru câteva secunde în soluţia respectivă (WAGNER şi OPRIŢA. bogat în substanţe nutritive. Biostimulatorii. 2002). chiar la speciile pendule care în mod normal nu mergeau înmulţite prin butăşire (Picea excelsa pendula. În acest caz se recomandă însă ca baza butaşului să fie strânsă cu multă atenţie în substrat pentru a se evita formarea golurilor de aer (MATEESCU. uşurinţă la transport. prevăzând totodată o utilizare pe scară largă a acestora pe viitor în horticultura decorativă.

dar nu se intră şi în lemnul portaltoiului. Se introduce altoiul. A fost prima şi cea mai mare experienţă de altoire în teren descoperit. Se recomandă ca aceştia să fie repicaţi primăvara în ghivece cu diametrul de 15 cm la gură. laricio pe puieţi de pin silvestru. fiind introduşi apoi în seră şi ţinuţi în nisip reavăn până în decembrie. Aceeaşi atenţie referitoare la îngrijirea puieţilor este indicată şi în seră. Are loc apoi suprapunerea altoiului peste tăietura de pe portaltoi şi în final se leagă cu bumbac parafinat sau rafie şi 19 . După TYYSTIJÄRVI şi KARKI (1969) citaţi de ENESCU (1994). cu toate că un procent de prindere de doar 10% nu este rar.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 1. când se face altoirea. Altoirea în placaj lateral este menţionată ca metodă de altoire la răşinoase şi de către ENESCU (1975) sau FLORESCU (1999). 2000). Portaltoii sunt bine îngrijiţi până toamna. Acest lucru are loc doar la baza tăieturii.3. Referitor la altoirea în seră acest cercetător recomandă drept portaltoi puieţi de molid comun de 2-3 ani bine dezvoltaţi.000 exemplare de molid au arătat un procent mediu de prindere de 68%. sub nivelul metodelor de altoire în placaj lateral. acelaşi lucru fiind necesar şi la realizarea despicăturii. Referitor la altoirea în despicătură. Acesta a altoit peste 10000 de altoi din specia Pinus nigra ssp. cu 3-5 muguri. Sunt de preferat altoi proveniţi din lujeri de un an cu precădere din lujerul terminal. ultimul denumind-o altoire laterală în placaj. care să aibă cel puţin 10-15 cm lungime şi o grosime aproximativ egală cu cea a portaltoilor. Aceştia urmează a fi depozitaţi în beciuri până se dezgheaţă. Locul de altoire este recomandat a fi lujerul terminal sau la înălţimea de 10-12 cm deasupra coletului. plivit şi afânarea pământului recomandându-se şi pulverizarea ghivecelor cu praf de cărbune. Ca metodă de altoire se recomandă altoirea în despicătură. unde pe lângă stropit. când sunt introduşi în seră pentru a reintra în vegetaţie. experienţe de altoire efectuate în Finlanda în perioada 1962-1968 pe un număr de aproximativ 300. în despicătura de 3-4 cm. Altoiul se confecţionează sub formă de pană simplă şi provine din vârful ramurii. Izolarea locului de altoire se face cu rafie şi ceară de altoit. Se face în acest scop o tăietură orizontală a portaltoiului la 4-6 cm deasupra coletului cu un briceag bine ascuţit pentru a se obţine o tăietură netedă. Printre primii autori de la noi care amintesc de altoirea la răşinoase se află RUBŢOV (1958). 1994).4. prin alipire sau chip budding. În perioada în care puieţii au intrat în vegetaţie are loc altoirea lor cu altoi recoltaţi cu 7-8 zile înainte. În principiu după spusele autorului se poate conta în general pe un procent de prindere de 30-40%. care menţionează altoirea la speciile Picea pungens var. glauca şi Abies concolor. care ating dimensiunea de 5-6(8) mm la colet (ABRUDAN. după ce în prealabil a fost curăţat de ace pe porţiunea care urmează a fi îmbinată prin altoire şi fasonat sub forma de pană. Primele lucrări de altoire la arbori cu importanţă însemnată au fost executate de MARVIER DU BOISDHYVER în anul 1840 în pădurea Fontainbleau din Franţa (ENESCU. recomandându-se efectuarea acesteia atât în seră cât şi direct în pepinieră. POSEDARU (2005) a obţinut cele mai slabe rezultate la toate speciile din genul Picea testate. 2006). unde are loc desprinderea unui strat de lemn cu scopul de a forma un pinten pe care se va sprijini capătul inferior al altoiului. Obţinerea materialului săditor prin altoire Altoirea la genul Picea se foloseşte numai în cazul speciilor şi a varietăţilor valoroase sau atunci când nu există alte posibilităţi de înmulţire (DRĂGHIA. Se va avea grijă să aibă loc o corespondenţă între zonele cambiale ale altoiului şi portaltoiului. ghivece care se îngroapă în pământ la loc umbrit. În acest scop pe locul respectiv se efectuează o tăietură lungă de 4-5 cm prin care se desprinde scoarţa de liber.

deoarece atunci conţinutul de zahăr din lujeri este redus. (2002). Totodată porţiunea desprinsă se recomandă a nu fi retezată la bază. primăvara devreme. DRĂGHIA (2000) recomandă la molid altoirea în placaj lateral efectuată la sfârşitul verii (august-septembrie) sau iarna până la începutul primăverii în sere. loc unde urmează a fi introdus altoiul fasonat sub formă de pană. Tot la răşinoase dar la cele altoite în câmp autorul propune altoirea în fentă laterală. această metodă este detaliată de către STĂNICĂ şi colab. Dintre cercetătorii contemporani. Acest procedeu ar fi dus la Staţiunea Ştefăneşti în cadrul experienţelor efectuate în anul 1973 la un procent de reuşită de 40%. (2002). când plantele mamă furnizoare de altoi sunt plantate în câmp. În acest scop se recomandă ca altoii să se recolteze cu puţin timp înaintea altoirii. la 8-10 cm deasupra coletului. Referitor la altoirea în placaj lateral. Altoii se recoltează în ziua altoirii. 2005) este altoire în chip budding. 2006). MOHAN (1995) descrie amănunţit metoda de altoire în despicătură. imediat ce portaltoiul a intrat în vegetaţie activă. La altoirile de vară s-a observat că rezultate mai bune s-au obţinut la folosirea de altoi subţiri. înainte de umflarea mugurilor. Drept portaltoi sunt folosiţi puieţi de Picea abies sau din speciile tipice. facilitând astfel o fixare mai bună a altoiului. La metodele de altoire menţionate până acum se alătură şi altoirea prin alipire amintită şi de FLORESCU (1999) şi descrisă mai amănunţit de către STĂNICĂ şi colab. Astfel autoarea. imediat după pornirea în vegetaţie.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca se unge cu mastic. Aceasta presupune o incizie longitudinală uşor curbată la partea superioară pe tulpina portaltoiului. Pentru acestea se recomandă ca altoii să nu se recolteze în perioada sau imediat după perioada de căldură estivală. în sere calde şi reci sau în teren liber. Tot altoire în placaj lateral recomandă şi LUBAN (1959). Tehnica de altoire este asemănătoare cu cea descrisă de FLORESCU (1999). 20 . metodă aplicabilă în special la speciile care se prind greu. altoirea fiind la masă în placaj lateral sau prin alipire. În acest scop portaltoii sunt trecuţi în încăperi mai răcoroase unde sunt ţinute timp de 8-10 zile cu scopul maturizării ţesuturilor. MATEESCU (2002) propune ca perioadă de altoire lunile august-septembrie. Acest tip de altoire mai poate fi întâlnit sub denumirea de „altoirea cu cloşcă”. CRISTESCU şi colab. cu unele specificaţii. Cunoscută şi sub denumirea de altoire în placaj cu mugure (scutişor). menţionată de către literatura de dată recentă (POSEDARU. dar o denumeşte altoire prin alipire laterală. S-au făcut experimentări şi pentru altoiri de vară. prin incizia pe portaltoi nu propune doar desprinderea scoarţei de lemn ci şi a unei porţiuni de lemn. În perspectiva altoirii altoii sunt păstraţi pe o perioadă de cel mult 10 zile în pivniţe la temperatura de 10-13°C şi acoperite cu o ţesătură umedă. Se desprind apoi coaja şi liberul de lemn pe lungimea tăieturii. (1975) recomandă ca acest tip de altoire să se facă în câmp. Acest lucru s-ar putea explica prin insuficienta lignificare a lujerilor din care au fost recoltaţi altoii groşi. Locul altoirii urmează a fi uns cu mastic cald. O altă metodă de altoire la genul Picea. Tot despre altoirea în placaj lateral ne vorbeşte şi ILIESCU (2002) ca metodă de altoire recomandată la răşinoase. puieţi care au fost repicaţi la ghivece în luna august al celui de-al doilea an de la semănat. în jurul lor fiind aşezaţi portaltoi în ghivece sau pungi. Ca moment al altoirii se recomandă perioada de primăvară (MCHOY. spre deosebire de predecesorul său.

1998). Acele. se ştie că grecii antici confecţionau catargele corabiilor din lemn de molid. la fel cum fabricarea viorilor de către lutieri ca Stradivarius şi Guarnieri s-a făcut din lemnul aceleiaşi specii. violinelor. Picea abies (ENESCU. altoirea sub scoarţă perfecţionată şi altoirea laterală în placaj. puternic şi se prelucrează bine. 1975) are o valoare incontestabilă a întrebuinţării lemnului atât prin diversitatea domeniilor de utilizare cât şi prin însuşirile calitative superioare ale sale. 1935).5. 2008). scoarţa şi răşina în calmarea tusei şi combaterea spasmelor şi balonărilor. conurile şi răşina de molid s-au folosit şi pentru fumigaţii menite să îmbălsămeze aerul. pentru ca în luna mai să fie scoase afară la umbră şi transplantate ulterior în solul pepinierei. PFL. 1. Rădăcinile sale înmuiate şi despicate au fost folosite în trecut pentru confecţionarea coşurilor. Gradul de prindere al puieţilor altoiţi depinde nu doar de modul de altoire şi tehnica aplicată ci şi în mare măsură de atenţia acordată acestora după altoire. două tipuri de altoire.. Specia cea mai răspândită şi mai valorosă din ţara noastră. RUBŢOV (1958) recomandă ca după ce a fost făcută altoirea în seră ghivecele să fie păstrate sub mese. (GIURGIU. BITNER. 1978. unde sunt umbrite şi există o temperatură mai scăzută. Importanţa economică Speciile din genul Picea sunt importante pentru lemnul lor. Astfel. chitarelor precum şi a altor instrumente (BITNER. 1999). precum şi în calmarea stărilor nervoase. Fitoterapia clasică foloseşte de la molid mugurii. acele şi răşina molidului în tratarea unor boli ca răcelile. importanţa socială şi economică a acestora fiind incontestabilă. Un lemn cu o valoare care o atinge pe cea a molidului autohton este cel de Picea engelmanni (GEORGESCU şi colab. Şi din punct de vedere al credinţei molidul are locul său special (HELMAN.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Dintre cercetătorii străini. după o schemă de 1 x 1 m. 21 .1. 1. SMITH (2007) recomandă la speciile de răşinoase printre care şi la speciile de molid. Fibrele sale lungi şi conţinutul redus de răşină îl fac ideal pentru pastă de hârtie şi celuloză. Nu acelaşi lucru se poate afirma despre lemnul speciei Picea pungens care nu este folosit foarte mult în industria cherestelei datorită lemnului fragil şi plin de noduri. al cărui lemn are însuşiri acustice excepţionale (STĂNESCU şi ŞOFLETEA. Unii dintre cei mai renumiţi tămăduitori medievali. În afara utilizărilor enumerate poate fi folosit de asemenea în industrie pentru PAL. chibrituri etc. Răşina era mestecată înainte pentru prevenirea durerilor de dinţi (HARLOW. 2007). 1957. Cele mai importante măsuri după MATEESCU (2002) se referă la umbrirea puieţilor şi udarea lor cu atenţie. Tot pentru instrumente muzicale se recomandă şi lemnul speciilor Picea rubens şi Picea glauca. Picea abies produce de asemenea vestitul lemn de rezonanţă. a canoelor sau a pantofilor. BELDEANU. IMPORTANŢA SPECIILOR GENULUI PICEA Speciile genului Picea sunt utilizate încă din cele mai vechi timpuri. Acesta este uşor. Se pot confecţiona astfel părţi constructive ale pianelor. reumatismul. Puieţii altoiţi vor fi transplantaţi cu pământ la rădăcină şi umbriţi până în luna august. guta. Udarea se face însă moderat după altoire deoarece aceştia nu rezistă la excesul de umiditate DRĂGHIA (2000). 2007). printre care Paracelsus şi Matthialus utilizau mugurii.5.

este o specie foarte decorativă prin acele scurte (5-10 mm) şi ramurile subţiri (RUBŢOV. 1973). valoarea sa decorativă constând totodată şi în coroana deasă. 2006). 2001). Se recomandă a fi introdusă ca specie de ornament cu precădere în zona de câmpie. funcţia recreativă (LEAHU. glauca) obţinute prin selecţie de grădinarii din Europa (RUBŢOV. care trebuie să aibă în compoziţie 30-35% conifere pentru a le asigura în timpul iernii un înveliş verde (MILEA. Scoarţa de molid poate fi folosită pentru extracţia substanţelor tanante. 1958). cu ramuri până aproape de sol.2. Este singura specie dintre răşinoasele din ţara noastră a cărui scoarţă face obiectul valorificării datorită conţinutului ridicat de tanin (CORLĂŢEANU. molidul este o specie mai slab producătoare de balsam. compacta) uneori cu ramurile de ordinul I relativ pendente (var. 1984). Importanţa peisagistică Genul Picea curpinde arbori şi arbuşti care pot fi cultivaţi atât în grădini şi spaţii verzi cât şi în vase. Printre produsele care se pot obţine din cetină se află uleiurile eterice (volatile). scoarţa şi răşina (PÂRVU. 2001). clorofilă. chiar şi în America. Picea glauca se distinge prin forma deosebită a conurilor şi coloritul atractiv verdealbăstrui. de unde ar fi fost răspândită în toată lumea. 1958). fiind o specie care se pretează la tundere (RUBŢOV. Cele mai importante efecte pe care le poate îndeplini o pădure de molid. kosteriana) (ŞOFLETEA. la noi a fost introdusă la Simeria după anul 1880. 1. Sunt cultivate formele cu ace argintii brumate (Picea pungens var. ceruri. funcţia estetică. 22 .5.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca O altă parte importantă din punct de vedere economic a molidului o reprezintă cetina. argentea şi var. Picea orientalis se găseşte în Europa din anul 1837. în cazul cultivarurilor de talie mică (BENT et al. pretându-se la tăieri sumare. 2001). Se recomandă totodată ca specie ornamentală în special în amenajarea pădurilor-parc. Aceasta reprezintă un produs de o deosebită importanţă pentru industria chimică. Comparativ cu alte specii de răşinoase. fiind considerat un arbore foarte decorativ de mare interes pentru centrele populate (RUBŢOV. 1. funcţia sanitar igienică. După GEORGESCU (1935) forma argentea ar fi fost obţinută în Olanda. 1958).5. (CORLĂŢEANU. Mugurii de molid sunt utilizaţi în special în industria alimentară şi în cea farmaceutică.3. fiind o specie foarte decorativă. ŞOFLETEA. 1984). Chiar dacă nu prezintă o importanţă forestieră datorită creşterilor reduse şi a lemnului de calitate inferioară (DUMITRIU-TĂTĂREANU. În regiunea dealurilor culturile de molid (Picea abies) au doar valoare decorativă. 1960) Picea pungens este des întâlnit în parcuri şi grădini. Importanţa ecologică Molidul are o mare importanţă ecologică prin ambele forme sub care poate fi găsit în natură. 2005). Picea engelmanni se cultivă în Europa încă din 1863. În afară de coloritul acelor valoarea ornamentală poate consta şi în coroanele compacte (var. funcţia climatică. 1958. servind ca arbori de ornament. În tinereţe molidul poate fi folosit şi în intravilan pentru amenajarea gardurilor vii. sunt: funcţia hidrologică. atât ca arboret cât şi sub formă de pâlc de arbori sau exemplare izolate în cadrul amenajărilor peisagistice. făină furajeră etc. funcţia de protecţie a solurilor. Tot în industria farmaceutică îşi găsesc întrebuinţare frunzele..

org). 1989).forestry.about.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Picea canadensis se cultivă în parcurile din Europa încă din 1700.com. fiind o specie decorativă prin acele sale de o culoare verde-albăstrui sau negricioasă recomandată pentru zona de câmpie (RUBŢOV. Picea pungens. Pseudotsuga menziesii.christmastree. Pinus sylvestris. 1. majoritatea topurilor realizate în funcţie de preferinţele clienţilor remarcă doar două dintre ele.4. 2001). Picea rubens datorită portului său larg este cel mai adesea folosit în parcuri (HILL. În rândul speciilor de molid cel mai utilizate ca pomi de Crăciun se găsesc Picea abies.5. Picea omorika (HILL. Picea rubens. Cu toate că există mai multe specii din acest gen care se pretează ca pom de Crăciun. 1989). Picea pungens şi Picea glauca. Picea glauca. Mulţi horticultori consideră această specie ca având cea mai frumoasă formă dintre toate care aparţin genului Picea. 23 . Pinus şi Pseudotsuga. www. 1989). Picea omorika se pretează ca specie ornamentală în parcurile de la noi datorită coroanei foarte înguste. fiind adesea folosită în amenajările particulare (HILL. Pinus strobus sau Abies procera (www. Importanţa ca pom de Crăciun Printre speciile utilizate cel mai mult în străinătate ca pomi de Crăciun se remarcă cele din genurile Abies şi Picea. columnare (ŞOFLETEA. care împart supremaţia în topuri cu Abies fraseri. 1958).

SCOPUL ŞI OBIECTIVELE CERCETĂRILOR Capitolul 2 prezintă: Scopul cercetărilor şi obiectivele urmărite. studiul influenţei gradului de pornire în vegetaţie a portaltoiului şi altoiului. ar fi multe aspecte tehnologice care ar putea fi îmbunătăţite pentru a se obţine rezultate mult mai bune. SCOPUL CERCETĂRILOR ŞI OBIECTIVELE URMĂRITE În ultimul timp în ţara noastră au fost introduse specii şi varietăţi noi de conifere cu valoare ornamentală ridicată. 3. a înălţimii pe portaltoi la care se efectuează altoirea precum şi a realtoirii asupra prinderii altoiului. cu precădere a celor din genul Picea. referitor la înmulţirea pe cale vegetativă a acestor specii. este o operaţie dificilă. Primul dintre amplasamente se află situat în localitatea Cluj-Napoca. În afara spaţiilor de învăţământ şi administrative. nu puţine sunt cazurile când exemplarele aduse la noi suferă după ce sunt plantate definitiv deoarece nu sunt obişnuite cu condiţiile climatice. Butaşii înrădăcinează greu şi într-o perioadă de timp îndelungată. a modului de fasonare al butaşului. b) pentru specia Picea pungens forma argentea: stabilirea celei mai bune metode de altoire. Experienţele au fost amplasate în cadrul serei şi solarului disciplinelor de Floricultură. Arboricultură şi Arhitectură peisageră. Astfel. pornind de la perioade de înmulţire şi ajungând până la substanţe stimulatoare sau chiar metode noi. în cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară. Cadrul natural şi condiţiile climatice în care s-au desfăşurat experienţele. a materialelor folosite la legare.1. obiectivele de cercetare au fost grupate astfel: a) pentru cultivarurile Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’: studiul influenţei genotipului. Acest institut este situată în partea de est a municipiului. a dimensiunilor partenerilor de altoire. c) studiul posibilităţilor de diversificare a valorificării materialului săditor obţinut Cele două locaţii în care au fost organizate experienţele se află situate în centrul ţării.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca C a p i t o l u l 2 LOCUL DESFĂŞURĂRII EXPERIENŢELOR. Chiar dacă acestea sunt produse pe scară largă pe plan extern şi pot satisface cererea de pe piaţă. în partea de nord-vest a ţării. Deoarece prin rezultatele acestor cercetări se urmăreşte îmbunătăţirea tehnologiei de producere a materialului săditor pe cale vegetativă a unor varietăţi din genul Picea. atât prin butăşire cât şi prin altoire. în cadrul universităţii există mai multe sere şi solarii arondate disciplinelor de specialitate ale Facultăţii de Horticultură. Înmulţirea speciilor şi varietăţilor de conifere ornamentale. a substratului de înrădăcinare şi a biostimulatorilor de înrădăcinare asupra rizogenezei. iar în ceea ce priveşte altoirea procentul de prindere este în general destul de scăzut iar tehnologia presupune personal cu o anumită experienţă în domeniu. 24 .

a cărui apă o foloseşte pentru irigaţii. • Dfbk . Podişul Transilvaniei se încadrează după sistemul W. Este situată la o distanţa de aproximativ 3 km de râul Arieş.în cea mai mare parte a podişului. cu temperatura celei mai reci luni sub -3°C şi a celei mai calde peste 10°C. Suprafaţa actuală a pepinierei este de 26. Köppen.3 ha.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Cel de-al doilea loc al experienţelor este Pepiniera “Mihai Viteazu” din Turda. pe platoul unde istoricii apreciază că a fost ucis voievodul Mihai Viteazu.3 ha. în provincia climatică Df. Pe lângă aceştia se produce şi o gamă diversă de arbori şi arbuşti ornamentali din specii de răşinoase şi foioase. caracterizată prin climă boreală cu ierni friguroase şi umede.în partea vestică. cu iarnă rece şi cu mai mult de patru luni pe an cu temperatura medie peste 10°C. cu temperatura celei mai calde luni între 20-22°C şi cu maximum de precipitaţii la începutul verii. Aceastase află situată la 4 km de Municipiul Turda pe drumul judeţean care face legătura între acesta şi Comuna Călăraşi. din care teren efectiv destinat culturilor silvice 14. Din punct de vedere climatic. cu temperatura celei mai calde luni între 18 şi 20°C. Din cele patru subprovincii climatice ale acestei provincii întâlnim două: • Dfbx . precum şi pentru împădurirea terenurilor agricole degradate preluate în acest scop de la diverşi deţinători. 25 . Pepiniera este destinată producerii puieţilor forestieri necesari lucrărilor de regenerare a suprafeţelor parcurse cu diverse lucrări de tăiere.

. În continuare acest subcapitol prezintă detaliat etapele butăşirii şi altoirii.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca C a p i t o l u l 3 MATERIALUL BIOLOGIC. 26 . METODA DE LUCRU Metodele de altoire folosite au fost altoirea laterală în placaj şi altoirea în despicătură. prelevându-se în acest mod şi o porţiune de coajă cu lemn de pe ramurile în vârstă de 2 ani.la experienţele de altoire materialul biologic a provenit de la speciile Picea abies şi Picea pungens forma argentea. este motivată necesitatea organizării cercetărilor. şi anume butaşi cu călcâi şi butaşi cu cârlig. metoda de lucru şi organizarea experienţelor.Materialul biologic. ca şi portaltoi. care au păstrat la bază o porţiune din ramurile de 2 ani rezultată prin tăietură perpendiculară pe ax cu ajutorul unui foarfece. MATERIALUL BIOLOGIC UTILIZAT Prezintă speciile care au constituit obiectul experienţelor şi tehnica de executare a butăşirilor şi respectiv altoirilor. Butaşii folosiţi au fost de două tipuri în funcţie de modul de fasonare. pe care au fost grefaţi altoi proveniţi de la cea de-a doua specie.la experienţele de butăşire . cu imagini sugestive care vin în completarea descrierii. după cum urmează: 3.materialul biologic a fost reprezentat de butaşi proveniţi de pe exemplare ale cultivarurilor Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’. METODA DE LUCRU ŞI ORGANIZAREA EXPERIENŢELOR În Capitolul 3 . Pentru a nu permite accesul apei la punctul de altoire rafia de tei a fost folosită în combinaţie cu ceara de altoit.1. respectiv aspectele tehnologice ale operaţiilor de butăşire şi altoire. Materialul biologic utilizat pentru realizarea experienţelor a fost grupat în funcţie de metoda de obţinere a materialului săditor: .2. Este structurat pe trei subcapitole. metodele de lucru precum şi modul de organizare şi amplasare a experienţelor. De la prima specie au fost folosiţi puieţi. rafia plastifiată şi rafia de tei. A doua parte a acestui subcapitol prezintă metoda de lucru. În cazul ambelor metode de altoire s-au folosit două tipuri de materiale pentru contactul strâns al partenerilor de altoire. 3. sunt stabilite obiectivele urmărite în această lucrare şi sunt totodată descrise materialele folosite în experienţe. Butaşii cu cârlig s-au confecţionat tot din creşterile anuale. Butaşii cu călcâi au fost obţinuţi prin desprinderea lujerilor anuali în sensul invers creşterii lor.

). în prima jumătate a lunii martie.2. În ambele câmpuri experimentale. aşezate în blocuri randomizate. în cazul experienţelor de altoire numărul total de factori folosiţi a fost mult mai mare. ORGANIZAREA ŞI AMPLASAREA EXPERIENŢELOR Pentru ambele cultivaruri luate în studiu în cadrul experienţelor de butăşire.3. A fost organizat un număr de 7 experienţe de altoire. 2006. cu 16 variante experimentale şi trei repetiţii. Prima experienţă de altoire s-a desfăşurat pe parcursul a 3 ani. Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’. Acestea au fost efectuate înainte de apariţia creşterilor anuale. cu un număr de 30 butaşi pentru fiecare variantă (tabelul 3. Dacă la butăşire numărul total al factorilor folosiţi pentru cele două experienţe a fost doar de patru.).Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 3. grupate în funcţie de metoda de altoire. Experienţele de altoire. Experienţa II.3.4. în cadrul a 5 experienţe fiind folosită metoda de altoire laterală în placaj iar în celelalte 2 metoda de altoire în despicătură. fiecare variantă fiind formată din câte 30 de butaşi (tabelul 3. la începutul lunii martie. Experienţa I. butăşirile au fost organizate sub forma a două experienţe trifactoriale. Organizarea şi amplasarea experienţelor de altoire. 2007 şi 2008 în sera USAMV. bifactorial şi trifactorial. experienţele au fost organizate în perioada de primăvară. 27 . Substratul de înrădăcinare folosit a fost nisipul obişnuit. factorii studiaţi şi graduările acestora sunt prezentate sintetic în tabelul 3. Experienţele au fost de tip polifactorial. Această experienţă a avut loc tot pe perioada a 3 ani în sera pepinierei Mihai Viteazu. Experienţa este trifactorială de tipul 2 x 2 x 6. Experienţa este trifactorială de tipul 2 x 2 x 4.

Variantele experienţei II de butăşire Varianta experimentală V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 V9 V10 V11 V12 V13 V14 V15 V16 Specia Picea glauca ‘Conica’ Tipul de butaş cu călcâi Substratul Netratat Radistim 2 Radistim 3 Radistim soluţie Netratat Radistim 2 Radistim 3 Radistim soluţie Netratat Radistim 2 Radistim 3 Radistim soluţie Netratat Radistim 2 Radistim 3 Radistim soluţie Picea glauca ‘Conica’ cu cârlig Picea abies ‘Nidiformis’ cu călcâi Picea abies ‘Nidiformis’ cu cârlig Tabelul 3.4.2. Variantele experienţei I de butăşire Varianta experimentală V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 V9 V10 V11 V12 V13 V14 V15 V16 V17 V18 V19 V20 V21 V22 V23 V24 Specia Tipul de butaş Substratul nisip perlit turbă nisip + perlit (1:1) nisip + turbă (1:1) perlit + turbă (1:1) nisip perlit turbă nisip + perlit (1:1) nisip + turbă (1:1) perlit + turbă (1:1) nisip perlit turbă nisip + perlit (1:1) nisip + turbă (1:1) perlit + turbă (1:1) nisip perlit turbă nisip + perlit (1:1) nisip + turbă (1:1) perlit + turbă (1:1) Picea glauca ‘Conica’ cu călcâi Picea glauca ‘Conica’ cu cârlig Picea abies ‘Nidiformis’ cu călcâi Picea abies ‘Nidiformis’ cu cârlig Tabelul 3.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Tabelul 3. 28 .3.

0.materialul folosit pentru legare altoiului b1 .gradul de pornire în vegetaţie al portaltoiului Factorul B .tăierea portaltoiului în a1 .rafie naturală + ceară de altoit b2 .altoi pornit în vegetaţie a2 .deasupra nivelului altoirii anterioare (deasupra celui de-al doilea verticil) Experienţa V Factorul A .între primul şi al doilea verticil b3 .la nivelul altoirii anterioare (între primul şi al doilea a1 . la prima altoire 2 verticil) a2 .tăierea portaltoiului imediat b3 .materialul folosit pentru legarea partenerilor de Factorul B .9 cm ALTOIREA ÎN DESPICĂTURĂ Experienţa I Factorul A .rafie naturală + ceară de altoit a2 .altoi pornit în vegetaţie b2 .portaltoi bine pornit în după deschiderea mugurilor vegetaţie (muguri deschişi) altoiului.portaltoi slab pornit în vegetaţie (doar rădăcinile a1 .7 cm a1 .tipul de portaltoi Factorul B .portaltoi bine pornit în vegetaţie (muguri deschişi) Experienţa II Factorul A.materialul folosit pentru altoire a1 . altoirii refrigerat pornite) c2 .diametrul portaltoiului în punctul de altoire Factorul B . în anul altoirii Experienţa II Factorul A .gradul de pornire în vegetaţie al portaltoiului Factorul B .sub punctul de altoire (sub primul verticil) b .0.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Reprezentarea sintetică a experienţelor în cadrul celor două metode de altoire utilizate pentru obţinerea materialului săditor ALTOIREA LATERALĂ ÎN PLACAJ Experienţa I Factorul A.7 cm b2 .altoi nepornit în vegetaţie.1.gradul de pornire în vegetaţie a Factorul B. refrigerat a2 .7 cm a2 .rafie plastifiată a2 .nivelul altoirii pe portaltoi b1 .lungimea altoiului altoire b1 .altoi nepornit în vegetaţie primăvara anului următor taţie (doar rădăcinile b2 .momentul înlăturării vegetaţie al în vegetaţie al portaltoiului portaltoiului altoiului c1 .5 cm b1 .rafie plastifiată pornite) a2 .deasupra celui de-al doilea verticil a2 .portaltoi bine pornit în vegetaţie (muguri deschişi) Experienţa III Factorul A .portaltoi normal.nivelul de altoire b1 .9 cm a3 .gradul de pornire Factorul C .portaltoi slab pornit în vege.sub primului verticil a1 .rafie plastifiată a1 .altoi nepornit în vegetaţie.b1 .gradul de pornire în Factorul B .portaltoi altoit o dată (realtoire) b3 .rafie de tei + ceară de altoit 29 .0 cm Experienţa IV Factorul A .lungimea altoiului a1 .portaltoi slab pornit în vegetaţie (doar rădăcinile pornite) b2 .

Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca C a p i t o l u l 4 REZULTATE OBŢINUTE ÎN EXPERIENŢELE DE ÎNMULŢIRE ŞI INTERPRETAREA ACESTORA 4.2. devansându-i cu 6.4c 8. este prezentată influenţa genotipului.4 9.6 procente de prindere pe cei cu cârlig.4 butaşiDS5% pentru compararea a două medii specie = 0.6 butaşi Notă: diferenţa dintre oricare două valori. COMPORTAREA CULTIVARURILOR PICEA GLAUCA ‘CONICA’ ŞI PICEA ABIES ‘NIDIFORMIS’ LA ÎNMULŢIREA PRIN BUTAŞI Elementele care au fost biometrizate în vederea interpretării statistice a rezultatelor experienţelor au fost numărul de butaşi înrădăcinaţi şi lungimea rădăcinilor.2. Se observă că cele două cultivaruri luate în studiu (Picea glauca ‘Conica’ şi Picea abies ‘Nidiformis’) au avut valori diferite ale procentului de butaşi înrădăcinaţi. Influenţa modului de fasonare a butaşului şi a substratului de înrădăcinare asupra rizogenezei.2. În mod sigur Picea abies ‘Nidiformis’ pare mai predispusă la înmulţirea prin butaşi. În ceea ce priveşte tipul de butaş utilizat. Rezultatele sunt prezentate în tabele bilaterale cuprinzând acţiunea a doi factori şi a interacţiunii dintre ei. Pentru interpretarea rezultatelor obţinute la înrădăcinarea butaşilor cultivarurilor de Picea glauca ‘Conica’ şi Picea abies ‘Nidiformis’.3 B Picea abies ‘Nidiformis’ Media pe tip de butaş 12.1.4 butaşi DS5% pentru compararea a două medii mod de fasonare x specie = 0.5-0. Această diferenţă este din punct de vedere statistic semnificativă (grafic 4. media pe ambele specii clasează butaşii cu călcâi pe primul loc. a modului de fasonare al butaşului şi a interacţiunii dintre aceşti doi factori asupra eficienţei înrădăcinării exprimată prin număr de butaşi înrădăcinaţi.. 2002).2 9.9 N 10. urmate de cel puţin o literă comună. Tabelul 4.9 M 8. Influenţa genotipului şi a modului de fasonare al butaşului asupra numărului de butaşi înrădăcinaţi Modul de fasonare al butaşului Media pe Cu călcâi Cu cârlig Specia specie b b Picea glauca ‘Conica’ 9.7a 10.). datele obţinute în urma măsurătorilor au fost prelucrate statistic prin metoda analizei varianţei. În tabelul 4. utilizându-se metoda comparaţiilor multiple (testul Duncan) (ARDELEAN şi colab.5 A DS5% pentru compararea a două medii mod de fasonare = 0. nu este semnificativă 30 .

7 butaşi DS5% pentru compararea a două medii substrat = 0.4c 9. permite evidenţierea aportului speciei.3 C 10. Tabelul 4. exprimată prin numărul de butaşi înrădăcinaţi este obţinută pe substratul nisip + turbă. (%) 45 butaş cu călcâi butaş cu cârlig 42.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca . urmat de cel format din nisip + perlit. deşi semnificativă.6 31. Influenţa genotipului şi a substratului de înrădăcinare asupra numărului de butaşi înrădăcinaţi Specia Substratul Nisip Perlit Turba Nisip + Perlit Nisip + Turba Perlit + Turba Media pe specie Picea glauca ‘Conica’ 8.8 8. nu reprezintă o valoare absolută prea mare (1.9d 7.5 29.8 36.8c 12. a substratului de înrădăcinare şi a interacţiunii dintre aceşti doi factori asupra eficienţei înrădăcinării la genul Picea. Cele mai slabe rezultate se obţin pe perlit simplu.4 butaşi DS5% pentru compararea a două medii specie x substrat = 0.1 butaşi înrădăcinaţi.7 B 17. Datele din tabelul 4.3 27. scot în evidenţă faptul că eficienţa cea mai ridicată.3 N Picea abies Media pe substrat ‘Nidiformis’ e 8.3.9f 4.9-1.8c 12.3.2.3.6b 13. Diferenţa dintre aceste două substraturi.6 M edia Grafic 4. la care eficienţa înmulţirii prin butaşi la cele două specii este de abia 4.6-0.4 E 14.5 M DS5% pentru compararea a două medii specie = 0.8 D 4.4).8e 3.3 30 15 0 Picea glauca Conica Picea abies Nidiformis specia 30. în funcţie de specie Analiza datelor din tabelul de sinteză 4. Mediul de cultură pare a avea şi el o influenţă semnificativă asupra eficienţei înrădăcinării la cele două specii studiate.0 butaşi Notă: diferenţa dintre oricare două valori. urmate de cel puţin o literă comună.4a 15.9f 12. Procentul de înrădăcinare a butaşilor pe tipuri de butaş.3f 4.1e 10. nu este semnificativă 31 .1 A 8.1 F 9.

1cd 4.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Tabelul 4.3 C 5.2 cm DS5% pentru compararea a două medii specie = 0.1a 4.2 cm dintre lungimea rădăcinilor butaşilor fasonaţi în cele două moduri.3 A DS5% pentru compararea a două medii mod de fasonare = 0.4a 3.0b 3.9 CD 4.3-0. Tabelul 4.2bc 5.8b 2.8cd 3.8 A 2. a modului de fasonare a butaşului şi a interacţiunii dintre aceşti doi factori asupra lungimii rădăcinilor de ordinul I ale butaşilor înrădăcinaţi.8b 4. a substratului de înrădăcinare a butaşilor şi a interacţiunii dintre genotip şi substrat asupra dezvoltării rădăcinilor butaşilor exprimată în centimetri.7 N Picea abies ‘Nidiformis’ 2.6 D 3. este prezentată influenţa speciei (genotipului).8.8cd 4.5c 6. Datele prezentate în tabel reprezintă lungimea rădăcinilor exprimată în centimetri. prezintă influenţa speciei. Acest avantaj se regăseşte în diferenţa 0. nu este semnificativă În urma interpretării datelor referitoare la lungimea rădăcinilor de ordinul I la speciile luate în studiu.1a 4.7. În tabelul 4.1cd 4.2 cm DS5% pentru compararea a două medii substrat = 0.4 B 4.3 M Media pe substrat 2.3b 4. urmate de cel puţin o literă comună.3 cm faţă de rădăcinile cultivarului Picea glauca ‘Conica’.8a 3.8.6b 4. Butaşii fasonaţi cu călcâi asigură o dezvoltare a rădăcinilor semnificativ mai bună decât butaşii fasonaţi cu cârlig. se poate constata că cultivarul Picea abies ‘Nidiformis’ prezintă rădăcini mai lungi în medie cu 0. nu este semnificativă 32 .2 cm DS5% pentru compararea a două medii mod de fasonare x specie = 0.9 B DS5% pentru compararea a două medii specie = 0.6 cm Notă: diferenţa dintre oricare două valori.9 N Media pe specie 3. Tabelul 4.2 cm DS5% pentru compararea a două medii specie x substrat = 0. Influenţa genotipului şi a substratului de înrădăcinare asupra lungimii rădăcinilor (cm) Specia Substratul Nisip Perlit Turba Nisip + Perlit Nisip + Turba Perlit + Turba Media pe specie Picea glauca ‘Conica’ 2.1 M Cu cârlig 3. această diferenţă fiind suficient de mare pentru a fi considerată semnificativă.7.4d 3.7 B 4.4 cm Notă: diferenţa dintre oricare două valori. urmate de cel puţin o literă comună. Influenţa genotipului şi a modului de fasonare al butaşului asupra lungimii rădăcinilor (cm) Modul de fasonare al butaşului Specia Picea glauca ‘Conica’ Picea abies ‘Nidiformis’ Media pe tip de butaş Cu călcâi 4.

biostimulatorii Radistim 2 şi Radistim 3 au asigurat o eficienţă a înrădăcinării mai scăzută chiar decât în cazul butaşilor netrataţi (grafic 4. Se poate afirma că în afară de Radistim soluţie.6%).9 40 34.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Se pare că substraturile de înrădăcinare influenţează procesul de rizogeneză la speciile luate în studiu. nu este suficient de mare pentru a plasa cele două categorii pe aceeaşi treaptă de eficienţă. Astfel.0 35.0 31.1 butaşi înrădăcinaţi. 33 . Folosirea biostimulatorilor de înrădăcinare nu a avut o influenţă foarte mare asupra numărului de butaşi înrădăcinaţi.6.8 20 27. urmat apoi de substraturile în a căror componenţă intră şi turba (turbă + perlit. deşi semnificativă din punct de vedere statistic. aceasta este suficientă pentru a fi considerată semnificativă din punct de vedere statistic (grafic 4.). Diferenţa dintre butaşii trataţi cu Radistim soluţie şi cei netrataţi. de doar 1.9 butaşi înrădăcinaţi.9 44.4 21.0%). Procentul de înrădăcinare a butaşilor pe biostimulatori de înrădăcinare.). Netratat (%) 60 Radistim 2 Radistim 3 Radistim soluţie 53. care a determinat obţinerea celui mai mare procent de înrădăcinare a butaşilor (48.0 53. în funcţie de specie M edia Varianta cu butaşi cu călcâi s-a dovedit a fi mai eficientă din punct de vedere a numărului de butaşi înrădăcinaţi. rezultatele obţinute în cadrul cercetărilor arată că cea mai bună înrădăcinare a butaşilor şi implicit rădăcini mai lungi s-au obţinut în cazul substratului reprezentat de turbă.4 48.2 28.3 42.6. Pe al doilea loc s-au plasat variantele tratate cu Radistim 2 şi Radistim 3.3 0 Picea glauca Conica Picea abies Nidiformis specia Grafic 4. Se pare că acest mod de fasonare a stimulat dezvoltarea rădăcinilor într-o măsură mai mare decât fasonarea butaşilor cu cârlig.7. Chiar dacă diferenţa în ceea ce priveşte numărul de butaşi înrădăcinaţi nu este foarte mare (1. turbă + nisip). Influenţa biostimulatorilor de înrădăcinare asupra rizogenezei. ale căror rezultate la înrădăcinare nu diferă între ele decât cu 0. Cele mai scurte rădăcini au prezentat butaşii înrădăcinaţi pe substratul alcătuit din nisip obişnuit. Variantele cu turbă se diferenţiază semnificativ de celelalte substraturi.435.

Tabelul 4.5 31.4 38.9 3.3 0 Netratat Radistim 2 Radistim 3 Radistim soluţie Media biostimulatorul Grafic 4.9 30. Influenţa genotipului şi a modului de fasonare al butaşului asupra numărului lungimii rădăcinilor butaşilor (cm) Modul de fasonare al butaşului Cu călcâi Cu cârlig Media pe specie Specia Picea glauca ‘Conica’ 4.8 N 4.4 cm Notă: diferenţa dintre oricare două valori. în funcţie de biostimulatorul de înrădăcinare Din tabelul 4.2 cm mai mare decât lungimea medie a rădăcinilor butaşilor proveniţi de la cultivarul Picea glauca ‘Conica’.3-0.837.6 40 45.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca butaş cu călcâi (%) 60 butaş cu cârlig 50.1 3.14.1 A DS5% pentru compararea a două medii mod de fasonare = 0. urmate de cel puţin o literă comună.4 20 29. Lungimea medie a rădăcinilor butaşilor fasonaţi din această specie este cu 0.3 M 3. se observă dezvoltarea semnificativ mai bună a butaşilor proveniţi de la cultivarul Picea abies ‘Nidiformis’.7.9 B Picea abies ‘Nidiformis’ Media pe tip de butaş 4.2 43.7 3.4 4.2 27.6 45.14. Procentul de înrădăcinare a butaşilor pe tipuri de butaş. nu este semnificativă 34 .2 cm DS5% pentru compararea a două medii specie = 0.2 cm DS5% pentru compararea a două medii mod de fasonare x specie = 0.

În tabelul 4. Chiar dacă această diferenţă este semnificativă. Tabelul 4.9 N 4. nu este semnificativă 4. Influenţa gradului de pornire în vegetaţie a partenerilor de altoire şi a momentului îndepărtării portaltoiului deasupra punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi.7 procente de prindere nu poate fi considerată foarte mare 35 . Influenţa genotipului şi a biostimulatorului de înrădăcinare asupra lungimii rădăcinilor (cm) Specia Picea glauca Picea abies Media pe substrat Substratul ‘Conica’ ‘Nidiformis’ Netratat 4. reuşită exprimată prin numărul de altoi prinşi. Biostimulatorii de înrădăcinare nu determină modificări în ceea ce priveşte lungimea rădăcinilor la butaşii înrădăcinaţi.15.0 A Radistim 2 3. COMPORTAREA SPECIEI PICEA PUNGENS FORMA ARGENTEA LA ÎNMULŢIREA PRIN ALTOIRE În cadrul experienţelor de altoire s-a urmărit influenţa diferiţilor factori asupra reuşitei altoirii. În acest sens se evidenţiază un spor de lungime a rădăcinilor butaşilor fasonaţi cu călcâi. dar inventarierea finală a altoilor supravieţuiţi nu a fost făcută decât la sfârşitul sezonului de vegetaţie. prinderea altoiului grefat este mai slabă.2. urmate de cel puţin o literă comună.3 cm DS5% pentru compararea a două medii specie x biostimulator = 0. Pe măsură ce gradul de pornire în vegetaţie a portaltoiului este mai avansat. procent mai mare decât cel din cazul altoirii pe portaltoi bine pornit în vegetaţie. semnificativ mai mare decât lungimea medie a rădăcinilor butaşilor fasonaţi cu cârlig. utilizându-se metoda comparaţiilor multiple (testul Duncan).2 4.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Modul de fasonare a butaşului şi-a pus amprenta şi asupra dezvoltării ulterioare a butaşilor înrădăcinaţi.0% în cazul folosirii de portaltoi abia pornit în vegetaţie.5 cm. Din analiza datelor acestui tabel se confirmă superioritatea în ceea ce priveşte dezvoltarea rădăcinilor la butaşi de Picea abies ‘Nidiformis’.8 4. Diferenţa de lungime dintre cele două tipuri de butaş este de 0.15.9 A Radistim 3 4.0 4. este ilustrată influenţa genotipului şi a biostimulatorilor de înrădăcinare asupra dezvoltării sistemului radicular la butaşii înrădăcinaţi.1 A Radistim soluţie 3. Comportarea puieţilor altoiţi a fost urmărită pe parcursul întregului sezon de vegetaţie.1 4. Datele reprezintă lungimea butaşilor pe variante de butăşire.2 4.2 cm DS5% pentru compararea a două medii biostimulator = 0. exprimată prin număr de altoi prinşi. datele obţinute în urma măsurătorilor au fost prelucrate statistic prin metoda analizei varianţei. Pentru interpretarea rezultatelor referitoare la eficienţa altoirii. Acest lucru reiese din procentul de prindere de 54.0 4. valoarea de doar 3. odată cu lucrările de îngrijire aplicate pe parcurs.1 3.0 A Media pe specie 3.9 4.1 M DS5% pentru compararea a două medii specie = 0.4 cm Notă: diferenţa dintre oricare două valori.

8 47.8 52.9.0 53.5 44.2 2007 2008 54.0 44.3%) diferă semnificativ de cel al altoilor recoltaţi în perioada de repaus vegetativ şi ţinuţi la rece până în momentul altoirii (grafic. 4.2 53.8 54.).8 50.9. Procentul de prindere a altoilor pe ani de experienţe.3 40 20 0 2006 2007 2008 Media anul experienţei Grafic 4.2 50.8. Procentul de prindere a acestui tip de altoi (60. în funcţie de anul de experienţe 36 .9 54. Procentul de prindere a altoilor pe stadii de vegetaţie a portaltoiului.954.8. (%) 60 2006 56. în funcţie de stadiul de vegetaţie a portaltoiului slab pornit (%) 60 56.2 40 20 0 slab pornit bine pornit Media gradul de pornire în vegetaţie a portaltoiului Grafic 4.9 52. În ceea ce priveşte gradul de pornire în vegetaţie a altoiului.).9 50. cele mai bune rezultate le înregistrează altoirile cu altoi nepornit în vegetaţie.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca (grafic 4.9 bine pornit 54.

3-0. prezintă influenţa gradului de pornire în vegetaţie a portaltoiului şi a perioadei de tăiere a portaltoiului deasupra punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi.1-1. Tabelul 4.20.00 8.4-0.3-0.4 altoi DS5% pentru compararea a două medii an de experienţă = 0.44 10. comparaţia cu altoirea pe cea de-a treia creştere ne arată că numărul de altoi prinşi a fost semnificativ mai mare. diferenţa de 0.89 M A III-a creştere 9.23. imediat după grefare. urmate de cel puţin o literă comună. Rezultatele altoirii au fost influenţate de către nivelul altoirii.9 altoi DS5% pentru compararea a două medii nivel de altoire x grad de vegetaţie portaltoi = 1.4 altoi DS5% pentru compararea a două medii grad de vegetaţie portaltoi x an experienţă = 0.48 A DS5% pentru compararea a două medii grad de vegetaţie portaltoi = 0.00 11.06 N Media pe perioadă de tăiere 10.81 10. nu este semnificativă 37 .78 11. nu este semnificativă Influenţa nivelului de altoire asupra numărului de altoi prinşi.78 altoi prinşi nefiind semnificativă.80 M Bine pornit 9. urmate de cel puţin o literă comună. Influenţa gradului de pornire în vegetaţie a portaltoiului şi a nivelului altoirii asupra numărului de altoi prinşi Nivelul de altoire Stadiu portaltoi Slab pornit Bine pornit Media pe nivel de altoire Prima creştere 11.11 M A II-a creştere 12. acesta nu este con-siderat statistic semnificativ.2 altoi Notă: diferenţa dintre oricare două valori. Chiar dacă altoii la care portaltoiul a fost îndepărtat deasupra punctului de altoire în anul altoirii.78 10.81 A 10.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Datele din tabelul 4. Tabelul 4.15 10.33 8.78 11.96 10. Dacă altoirea pe a doua creştere nu a fost cu mult mai eficientă decât altoirea pe prima creştere.37 A 10.8-0. Influenţa gradului de pornire în vegetaţie al portaltoiului şi a perioadei tăierii acestuia deasupra punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi Stadiul vegetativ al portaltoiului Slab pornit Perioada tăierii După un an Imediat după altoire Media pe stadiu de vegetaţie al portaltoiului 10.6-0.5 altoi Notă: diferenţa dintre oricare două valori. au un minim avantaj în ceea ce priveşte procentul de prindere.20.7 altoi DS5% pentru compararea a două medii grad de vegetaţie portaltoi = 0.30 A DS5% pentru compararea a două medii nivel de altoire = 0.67 N Media pe stadiu portaltoi 10.

14.). rezultate care confirmă cele afirmate. faptul că au existat altoi prinşi reprezintă o reuşită.8 procente în avantajul portaltoilor mai subţiri. este considerată semnificativă (grafic 4.7% comparativ cu altoirile făcute pe portaltoi normal. Influenţa lungimii altoiului şi a diametrului portaltoiului în punctul de altoire asupra numărului de altoi prinşi. Diferenţa de lungime de 2 cm dintre altoi.2 53.3 45. Datele din tabelul bilateral 4.7 60.0%. prezintă influenţa nivelului la care a fost efectuată altoirea şi a gradului de pornire în vegetaţie a portaltoiului asupra numărului de altoi prinşi.0 50. 38 .4 0.).7 cm 1. Procentul de prindere a altoilor pe lungimi ale altoiului.7 cm.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Nu acelaşi lucru se poate afirma despre gradul de pornire în vegetaţie a portaltoiului. 0.25.7 50 55. Procentul de prindere a altoilor în cazul realtoirii este de 55.057.23. Diametrul portaltoiului în punctul de altoire împarte rezultatele în două categorii. datorită valorii mici.0 cm 25 0 2006 2007 2008 Media anii experien ei Grafic 4.16.5 55.). ceea ce reprezintă 60.7%. care nu au mai fost altoiţi anterior.8 51. nu este o diferenţă care să ne poată determina ce tip de altoi să folosim la altoire (Tabelul 4.8 60.5 cm (%) 75 66. chiar dacă înclină puţin balanţa spre altoiul mai scurt. Acest tip de portaltoi asigură cea mai mare eficienţă de prindere a altoilor.14. în funcţie de anul de experienţe Folosirea de altoi cu lungimi diferite nu a dus la obţinerea de procente de prindere care să fie considerate semnificativ diferite. Prima categorie este reprezentată de portaltoii cu diametrul în punctul de altoire de 0. Chiar dacă pentru celelalte două tipuri de portaltoi încadraţi în categoria mai slabă există o diferenţă a procentului de prindere a altoilor de 2.8 54.0 51. media de prindere fiind de 12.0 altoi din totalul de 20 de grefaţi. Chiar dacă procentul de prindere a altoilor în cazul realtoirii este mai scăzut decât în cazul altoirilor efectuate pe portaltoi normali. Influenţa realtoirii asupra numărului de altoi prinşi. aceasta nu este suficient de mare pentru a fi considerată semnificativă (grafic 4. Diferenţa de 5.

33a 11.56b 10.28A 10.3 60.6-0.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Tabelul 4.89a 11.3 altoit o dată 61. nu este semnificativă nealtoit (%) 70 60 50 40 30 20 10 0 2006 2007 2008 Media anii experim entali 63.25.33B DS5% pentru compararea a două medii lungime altoi = 0.1-1.16.8 altoi DS5% pentru compararea a două medii an de experienţă = 0. Procentul de prindere a altoilor pe tipuri de portaltoi.22M 11.11a 11.6 61.7 altoi DS5% pentru compararea a două medii lungime altoi x an de experienţă = 1.67a 10.2 altoi Notă: diferenţa dintre oricare două valori. urmate de cel puţin o literă comună.5 55.3 58.85M 9 cm Media pe an experimental 11.7 45.50A 11. Influenţa anilor de experienţe şi a lungimii altoiului asupra numărului de altoi prinşi Lungimea altoiului (cm) 7 cm Anul experienţei 2006 2007 2008 Media pe lungime altoi 11. în funcţie de anul de experienţe 39 .1 63.67a 9.0 Grafic 4.

Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Influenţa materialului folosit pentru izolarea punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi. Eficienţa economică privind influenţa gradului de pornire în vegetaţie a partenerilor de altoire şi a momentului îndepărtării portaltoiului deasupra punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi. în condiţiile efectuate de noi a avut rezultate nule. rafie plastifiată (%) 70 60 50 40 30 20 10 0 7 cm 9 cm tip de portaltoi Grafic 4.5% (grafic 4.7 Media Altoirea în despicătură.19. Legarea partenerilor cu rafie plastifiată a asigurat un procent de prindere a altoilor comparabil cu cel întâlnit în mod normal la experienţele anterioare.3% mai mare decât varianta de altoire clasică cu altoi inactiv şi portaltoi forţat în seră.33. se pot compara mult mai bine rezultatele experienţelor. Procentul de prindere a altoilor pe tipuri de material folosit la legare. în funcţie lungimea altoiului rafie naturală 67. fiind de doar 9. atingând valoarea de 62.2 62. În acest caz rata profitului este de 63.8 57.5 10. Dacă la altoirile din pomicultură rafia de tei şi ceara sunt folosite cu succes pentru izolarea locului de altoire.7%.4 9. Valoarea cea mai ridicată a profitului se înregistrează în cazul variantei de altoire în care se foloseşte portaltoi neforţat în seră pe care se grefează altoi ţinut la rece până în momentul altoirii (tabelul 4. O eficienţă economică ridicată la altoire presupune adoptarea celei mai bune tehnici de altoire astfel încât să fie valorificate la cel mai înalt nivel materialele utilizate şi activitatea depusă.19. 40 .). cu costuri cât mai mici. Odată cu stabilirea elementelor de eficienţă economică. în cazul altoirii molidului argintiu aceste materiale nu au avut rezultate satisfăcătoare. Ultimul subcapitol al acestui capitol de rezultate obţinute conţine calcule de eficienţă economică. care constituie indicatori sintetici ai influenţelor factorilor studiaţi asupra reuşitei procesului de altoire. cu 17. Procentul de prindere a altoilor la care a fost folosită rafia şi ceara de altoit a înregistrat cea mai mică valoare întâlnită până acum la experienţele de altoire laterală în placaj.).5%.0 9. în sensul că toţi puieţii altoiţi s-au uscat. O valorificare optimă a acestor elemente se va regăsi într-un număr cât mai mare de altoi prinşi.

9% Venit brut (lei/100 buc) 603 519 442 Inactiv Refrige Neforţat rat Activ Eficienţa economică privind influenţa realtoirii asupra numărului de altoi prinşi.5 55. Acesta reprezintă o rată a profitului de 73.5% (tabelul 4. Calculul eficienţei economice Tip altoire Normală Realtoire Procent de prindere (%) 61.33. Calculul eficienţei economice Varianta de altoire Grafting variant Tip portaltoi Forţat Tip altoi Procent de prindere (%) 60.3 73. În cazul realtoirilor.7 Costuri Preţ mediu de (lei/100 vânzare buc) (lei/buc) 412 321 10 10 Venit brut (lei/100 buc) 615 557 Profit (lei/100 buc) 203 236 Rata profitului (%) 49.9 44.5 41 .3 51. Tabelul 4.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Tabelul 4.2 Costuri (lei/100 buc) 412 317 305 Preţ mediu de vânzare (lei/buc) 10 10 10 Profit (lei/100 buc) 191 202 137 Rata profitului (%) 46.).7% 44.34. deşi procentul de prindere este mai mic decât în cazul altoirilor în care se folosesc portaltoi normali. în urma calcului economic se poate observa că această variantă aduce un spor din punct de vedere economic de 36 lei la 100 de puieţi altoiţi. nealtoiţi anterior.4% 63.34.

42 . prin altoire. În acest sens s-a concluzionat că utilizarea pomilor de Crăciun din această specie obţinută pe cale vegetativă aduce o rată a profitului cu 12% mai mare decât în cazul obţinerii speciei pe cale generativă. Există unele pepiniere şi plantaţii unde are loc producerea pomilor de iarnă. În cadrul acestui capitol a fost făcută o analiză economică referitoare la obţinea pomilor de Crăciun din specia Picea pungens forma argentea pe cale vegetativă prin altoire şi pe cale generativă. dar tehnologia nu este la nivelul care ar trebui iar exemplarele obţinute nu pot fi comparate cu cele aduse din import. se propune utilizarea molidului argintiu ca pom de Crăciun.în urma măsurătorilor efectuate s-a ajuns la concluzia că. şi nu numai. În prezent. aceasta înălţime este suficientă pentru a asigura în spaţiile de locuit mici. Pentru a stabili unele însuşiri morfologice ale molidului argintiu produs în pepinierele de la noi şi a stabili la ce vârstă acesta devine apt pentru a fi utilizat ca pom de Crăciun.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca C a p i t o l u l 5 DIVERSIFICAREA POSIBILITĂŢILOR DE VALORIFICARE A MATERIALULUI SĂDITOR LA SPECIILE GENULUI PICEA Capitolul V studiază Diversificarea posibilităţilor de valorificare a materialului săditor la speciile genului Picea. În acest timp în străinătate producerea pomilor de Crăciun reprezintă o afacere de succes sau chiar o ramură importantă a industriei. Chiar dacă are o înălţime relativ mică la această vârstă. în ţara noastră acest aspect se rezumă în general la tăierea vârfului exemplarelor de molid din arborete înainte de exploatare. din punct de vedere dimensional şi al aspectului. pornindu-se de la valorificarea actuală a acestuia şi continuându-se cu posibilităţi noi de valorificare. pentru a fi apt de valorificare ca pom de Crăciun un exemplar de Picea pungens forma argentea are nevoie de cel puţin 8 ani dacă este obţinut pe cale generativă şi de cel puţin 10 ani dacă este obţinut pe cale vegetativă. Pe baza literaturii de specialitate studiate şi avându-se în vedere condiţiile climatice şi tehnologice din ţara noastră. au fost făcute biometrizări ale acestora. efectul dorit.

care aduce un minim aport la rezultatele butăşirii comparativ cu butaşii netrataţi. Continuarea cercetărilor în ceea ce priveşte utilizarea de biostimulatori de înrădăcinare utilizaţi la butăşirea cultivarurilor Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca C a p i t o l u l 6 CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI CU PRIVIRE LA ÎNMULŢIREA SPECIILOR GENULUI PICEA ŞI VALORIFICAREA MATERIALULUI SĂDITOR Analizând rezultatele obţinute în urma experienţelor efectuate în serele USAMV şi pepiniera Mihai Viteazu în anii 2006-2008. recoltaţi cu puţin timp înaintea altoirii. care asigură un procent de prindere mai bun decât altoirea cu altoi mai lung. în care s-a urmărit comportarea cultivarurilor Picea glauca ‘Conica’ şi Picea abies ‘Nidiformis’ la înmulţirea vegetativă prin butaşi. Altoirea într-o perioadă cât mai scurtă de timp după ce portaltoiul a intrat în vegetaţie. Continuarea cercetărilor în ceea ce priveşte substraturile utilizate la înrădăcinarea butaşilor cultivarurilor Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’. 43 . de 9 cm. 6. 3. care reduc procentul de prindere a butaşilor comparativ cu butaşii netrataţi. primăvara devreme. Evitarea utilizării biostimulatorilor Radistim 2 şi Radistim 3 la butăşirea acestor cultivaruri. altoirea să se facă în câmp. Utilizarea substraturilor mixte. argentea pe portaltoi de Picea abies utilizându-se metoda de altoire laterală în placaj. 4. Utilizarea substraturilor mixte pentru obţinerea unui procent mare de butaşi înrădăcinaţi. 2. Folosirea de portaltoi forţaţi să pornească în vegetaţie în seră. deoarece trecerea timpului diminuează procentul de prindere a altoilor. 3. în special a celor care conţin turbă precum şi a substratului alcătuit doar din turbă pentru obţinerea de butaşi cu rădăcini mai bine dezvoltate. Folosirea biostimulatorului Radistim soluţie. imediat ce portaltoiul a intrat în vegetaţie. 5. în vederea obţinerii unui procent mai mare de înrădăcinare şi a unei dezvoltări mai bune a rădăcinilor. la cultivarurile Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’. Efectuarea de cercetări privitoare la influenţa factorilor studiaţi în această lucrare asupra butăşirii în uscat la cultivarurile Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’. 6. Altoirea cu altoi cu lungime de 7 cm. În cazul nu se dispune de o seră şi nu este posibilă forţarea altoilor. 5. Pentru obţinerea materialului săditor prin altoire: 1. 4. Pentru o reuşită mai bună a altoirilor de primăvară direct în câmp. grefarea de altoi recoltaţi în perioada de repaus vegetativ şi ţinuţi la rece până în momentul altoirii. 7. 2. pe care se grefează altoi neporniţi în vegetaţie. se pot desprinde următoarele concluzii: Pentru obţinerea materialului săditor prin butăşire: 1. Fasonarea butaşilor cu călcâi în detrimentul celor cu cârlig. Altoirea speciei Picea pungens var.

sau cel puţin a unor secţii în cadrul pepinierelor existente. În urma cercetărilor referitoare la diversificarea valorificării materialului săditor la speciile genului Picea se poate recomanda: 1. 2. pentru eliminarea costurilor de producere a acestora.5 cm) sau mai gros (1. de preferinţă în anul următor altoirii. Folosirea ca material de izolare a punctului de altoire a rafiei plastifiate.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 7. care asigură un procent de prindere a altoilor net superior altoirii cu rafie naturală. Continuarea cercetărilor pentru stabilirea tehnologiei optime de cultură a molidului argintiu destinat valorificării ca pom de Crăciun. care asigură un procent de prindere a altoilor mai mare decât în cazul altoirilor pe portaltoi mai subţire (0. care să producă pomi de Crăciun din specia Picea pungens var. Înfiinţarea la noi în ţară a unor pepiniere dendrologice. Îndepărtarea portaltoiului deasupra punctului de altoire doar după prinderea sigură a altoiului. investiţia fiind justificată din punct de vedere economic. 9. Altoirea pe portaltoi cu diametrul în punctul de altoire de 0.7 cm.0 cm). Realtoirea în anul următor a puieţilor la care altoirea nu a reuşit în anul curent.   44 . 8. 10. argentea.

ŞTEFĂNESCU. DRĂGHIA LUCIA. USA. Produse forestiere şi studiul lemnului. 1975. I. 1. 7. 14. 38. Cercetări privind determinarea volumului conţinut în cioată şi în rădăcini la molid. DĂMĂCEANU C. P. Atelierul de multiplicat cursuri. Tehnică experimentală horticolă. 3... De vechi editori. Împăduriri. Ed... DURAN. TANKO. ABRUDAN I. Cercetări privind stabilirea corelaţiei dintre germinaţia seminţelor obţi-nute în laborator şi răsărirea în sol la pin silvestru şi molid. 41-43. R. 34. SIMIONESCU. 22. 6. Contribuţii privind practicarea organizată a rezinajului în arboretele exploatabile de molid. Universităţii Transilvania. K. Ceres. Native and cultivated conifers of northeastern North America. GH. I. 1000 pianti e fiori per il giardino. ŞT. Ed. 1. 17. „Ion Ionescu de la Brad”. PAŞCOVICI. În problema doborâturilor de vânt produse în perioada 1960-1970. Timber Press Inc. GRIGORE. Ed. Tehnologii moderne de producere a materialului săditor dendrologic (I). 1965. GR. Teză doctorat. XXVII. M. R. 1. 1999. SESTRAŞ. Cercetări asupra condiţiilor de păstrare a unor seminţe forestiere. Silvicultură. 214-247. 29. pg. 24. 1973. În: Studii şi cercetări. BOOM. Molidul în literatura ştiinţifică românească (1890-1990). TR. 2. BREGA. London CEPOIU N. BENT E.. BARBU I. R. 51-55. 2002.. STELIAN. Producerea materialului săditor dendrologic. V. 3.. C. 21. 16. Un nou repelent pentru protejarea plantaţiilor de răşinoase împotriva pagubelor provocate de cervide. E. 1966. 20. Bucureşti CRISTESCU V. 515-551. Repelente pentru protejarea plantaţiilor tinere de molid împotriva cervidelor. În: Studii şi ceretări. A.. 1975.. 45 . LANCULESCU. Ceres. 1984. Ed. MARIA MAIERAN. R. Milano. 1-2. ARMĂŞESCU. I. AL. DUMITRESCU ELENA. 11. NIŢESCU. 2. 2002. DECEI I. DONIŢĂ N. 1972. Oregon. DOBRESCU ZENOVIA. M. 9. GEORGESCU. Manual of cultivated conifers... Cornell University Press CORLĂŢEANU S. 8. TR. GRIGORE. Anul I. XXXIII. PANAITESCU.. Bucureşti. 4. Ed. GROBNIC. 1970.. 1976. A. DUMITRESCU ELENA. DRANCA. Îndrumător de lucrări practice de pomicultură generală. În: Studii şi cercetări. 15.. Caiet II Silvicultură. 1984. V. 46-52. 2006. Cluj Napoca. 33-34. GRIGORE. 1975. 18. BLOOM A. 1993. B. 23. EM. COPE. V. În: Studii şi Cercetări. S.. DEN OUDEN. 2005. Reader's Diges. MIRELA CORDEA. C. TR. 1979. ŞT.59-77. Tehnologii moderne de producere a materialului săditor dendrologic (III). P. Seria I. În: Bucovina forestieră.. 7-15. CRISTESCU V. GH. 1984. STELIAN. SIMIONESCU. 1986. În: Horticultura. 105-109. BELDIE. BELDEANU E. Universităţii Transilvania Braşov. V. Firefly books. Tehnologii moderne de producere a materialului săditor dendrologic (II). 2000. 2009. CEIANU. New York BRADLEY. Ceres Bucureşti. M. CRISTESCU V. 183-198. ARSENESCU. Netherlands.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca BIBLIOGRAFIE 1. MURVAI. A. Ed. CUU T. IANB. S. CR.. CHIRIŢĂ. PURCELEAN. Haga. 12. 5. STELIAN. R. În: Studii şi cercetări. 19. Bucureşti. VOICHIŢA BARBU. Italia BITNER R. Braşov ARDELEAN M. NIŢESCU. În: Horticultura. The pruner’s bible: a step-by-step guide to pruning every plant in your garden. Ed. 13. STOICULESCU. DUMITRESCU P.. Gardening with conifers. R. 10. Universitatea din Braşov.. CHIRITA. CHIRITA. Academic-Pres. 2007. Produse accesorii ale pădurii.. 36. Conifers for gardens. V.. În: Horticultura. Ecologie forestieră. Iaşi. NESTEROV. et al. 1975. PODEANU. R. În: Studii şi cercetări.

FARJON A. ENESCU V. 1981. LEANDRU LIA. Oregon. 35. 34. I. 2. Universităţii Suceava. J. Ed. 1962. 1964. 57. Dendrometrie.. GIURGIU V.. 1989. A. 79-115. 2004. 3. 54. Ceres. 2. 30. Arbori şi arbuşti forestieri ornamentali cultivaţi în RPR. 1963. vol. La maison rustique. 1. COSTEA. LLC. Ameliorarea principalelor specii forestiere. 46 . 33. In: Trees. HESSAYON D. New York 46. 1989. arbustes. G. USA 27.. 1935. 1-2. În: Horticultura. Împăduriri . 31. 1999. Cultura speciilor forestiere. 44.Ceres. În: Studii şi cercetări. 158-172. Molidul candelabru.. pin. Coeficientul de zvelteţe şi stabilitatea individuală a arborilor de molid. Consideraţiuni asupra culturii răşinoaselor în parcul dendrologic Dofteana. 37. 28. 2008. HARING P. 43. 50. Agrosilvică. Agrosilvică. 52. 1970. Bucureşti. J. 7-11. GH. HARLOW. Fossil woods from Janggi Group (Early Miocene) in Pohang Basin.. Bucureşti. Bucureşti. 41. Rezultatele unor experimentări în problema conservării seminţelor de molid. Împăduriri. În: Bucovina forestieră.seminţe forestiere. Ed.. 38. Oregon. 2007. Arboricultură ornamentală. AcademicPres. 1994. 49. 1994. Trees of the eastern and central United States and Canada. În: Studii şi cercetări. ILIESCU ANA-FELICIA. Ed. A natural history of conifers. 28-31. În: Studii şi cercetări.. Ceres. Storey Publishing. 40. Ed. HARRAR E. ILIESCU ANA-FELICIA. 1960. 1989. K. Reprografia Universităţii Transilvania din Braşov. GROBNIC GH. Korea. Random House Group Ltd. 1999 Împăduriri . ECKENWALDER. FARJON A. 479-499.. Christmas trees: growing and selling trees. La pépinière: Multiplication des arbres. 58. 42.. Timber Press.. 51. 2009. HEON. În: Anale. 1994. 1970. HARALAMB AT. 48. USA 32. 26. Transworld Publishers.. C.. Ed. Conifers of the world. MOLDOVAN. Ceres. 2008. W. EUN K. În: Horticultura.Seminţe forestiere. 1998. Ed. J. Introduction to the conifers. 47. În: Plant Researches. Portland. 249-280. conifères et arbres Fruitiers.. 183-189. 27. GEORGESCU C. Ed. molid şi tei. 2002. 12. Cultura arborilor şi arbuştilor ornamentali. In: Curtiss Botanical Magazine.. Molidul şi foloasele lui. Cercetări privind stimularea germinaţiei seminţelor şi a creşterii puieţilor cu ajutorul naftenatului de sodiu la stejar. HILL L. GRUDNICKI MARGARETA. 109-127. 29. Ed... issue 3. 1-111.Pepiniere forestiere.. Reprografia Universităţii Transilvania Braşov. Portland. LEAHU I. GRUDNICKI F. 26-27. 1996... Conservarea pădurilor. Didactică şi Pedagogică Bucureşti. Ceres. Bucureşti. Dover publications.. ZIEGENHAGEN. I. Împăduriri . 1967. E. Bucureşti. M-13 DNA fingerprinting can be used in studies on phenotypic reversions of forest trees mutants. Reprografia Universităţii Transilvania din Braşov. HOLONEC L. VLASE... Fiziologia plantelor lemnoase. ANCA DUMITRESCU. 55.. HELMAN A. FLORESCU. I. În: Lumea satului 3 (ediţia electronică)... ENESCU V. HARRAR. 2006. 27. Calendarul recoltării fructelor şi seminţelor de arbori şi arbuşti ornamentali. FLANDUNG M. XXIV. 2. 53.. G. ICHIM R. ILIESCU ANA FELICIA. 56. 1975. DUMITRIU-TĂTĂREANU. Timber Press. Ed. T. 12. În: Bucovina forestieră. Guide to southern trees. Cluj-Napoca. Didactică şi Pedagogică Bucureşti. Metode de favorizare a germinaţiei seminţelor de arbori şi arbuşti ornamentali. 1994. 1. FLORESCU GH. KYUNGSIK. Bucureşti. 75-87. 39. Amenajarea pădurilor. wreaths and greens. DUMITRIU-TĂTĂREANU. Dover publications. Cercetări privind rupturile de zăpadă din arboretele de molid din Munţii Maramureşului. Înmulţirea vegetativă a arborilor forestieri.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 25. Ed. K. 2001. FLORESCU GH. 117. S. KRUSSMANN G. ILIESCU ANA-FELICIA. 1998. LEAHU I. The Garden Diy Expert. Ed. 36. Cercetări privind producerea puieţilor forestieri în paturi nutritive alcătuite din litieră. În: Studii şi cercetări. Agro-silvică. 1978. 7. 1993. ENESCU V. 2004.. 1957. Bucureşti. J. New York 45. 310-314. Anul II. Ed.. M. B.

79. Premise pentru creşterea calităţii. Growing Conifers. 1971. MAZĂRE G. 1992. LUBAN E. 86. 528. ZAHARIA . V.. MMI Rebo International. 87. NIEWIADOMSKA. În: Rev. HOLONEC.. PARNIA P...A. În: Cer-cetări ştiinţifice.. PÂRNUŢĂ GH. 76. Rolul spaţiilor verzi în îmbunătăţirea microclimatului din centrele populate. 402-406. 171-172. Ed.. Tehnologii moderne în horticultură. JIDARU. ZAHARIA. 2005.. Arbori şi arbuşti.. ADELINA DUMITRAŞ. ASAS. 46. MLADIN. Ceres. Referat II. NEGULESCU E. Pentru Viaţă. Researches concerning narrow-crowned spruce ideotype Picea abies f. DANCIU. 81. 2009. Researches regarding the Picea pungens Argentea variety propagation. 2006.. 1965.S. 2008. USAMV Cluj-Napoca. Arbori şi arbuşti ornamentali. I. 73. 88. 74. Osama.. 77.. Bucureşti. 68. 2006. Ediţia a II-a. 80. În: Bul. Ed.. 52-55. Pendula in Romania. Biometrical studies concerning the Picea pungens var. Iaşi. Agro-silvică. PARASCAN D. Ed. Argentea by grafting. USAMV Cluj-Napoca. 75. 1969. 1972. 2002.. TIMOFTE. EDP.. densităţii şi rezistenţei la rupturi de zăpadă a arboretelor din România. 2005. 83. P. BRADLEY. PALADE L. 48-50. Researches concerning the growth and development of Picea pungens species in Romania. MAZĂRE G. ŞT. Vasile Goldiş. Ed. 67. 2005. USAMV Cluj-Napoca. MARCU GH. MAZĂRE G. SUSAN BERRY. 1959. PÂRVU. GHIDRA. ZAHARIA. GH. Bucureşti. 2003. Bucureşti. Producerea materialului săditor dendrologic pentru parcuri şi grădini. 109-122. 78.. PÂRNUŢĂ GH. Cercetări privind ideotipurile de molid cu coroana îngustă. New York USA 63.. 1. Spaţii verzi. A. Ed. Referat III. 2000. 82. Bucureşti. 71. În: Bul.. Bucureşti. 277-281. În: Bul. 1997. ADELINA DUMITRAŞ. 66. Ed. The obtaining of Picea cultivars by cuttings. V. MORARIU I.. Botanică forestieră. 64. Bucureşti 47 . Evaluated the superoxide dismutase activity and chlorophyll fluorescence in Picea abies leaves growing at different altitudes. Doborâturile produse de vânt în anii 1964-1966 în pădurile din România.. 72. 2007. În: Grădina. În: Bul.. În: Analele ICAS. Fiziologia plantelor lemnoase. D. In: Photosynthetica 38. 60. L. London 65. USAMV Cluj-Napoca. D. KEPA. USAMV a Banatului Timişoara. Ediţia a III-a. MAZĂRE G.seminţe şi butaşi. 5. Cercetări parţiale privind posibilităţile de înmulţire la speciile de Picea. 2006. DUŢU. MOHAN GH. Bul. PARASCAN D. II. MIULESCU I. BAKOŞ. C. SKAWINSKY. Stadiul cercetărilor privind sortimentul şi cultura speciilor din genul Picea. 1970. P. MISZALSKI Z. NOORDHUIS K. 528. 3.. T. 65. Horticultură şi Viticultură. IX. Hermes House. S. 1995. LUCACIU. Gardening success.. 379-384. Bucureşti. EUGENIA HĂRŞAN. Bucureşti. 69. MAZĂRE G. Ceres. 64. Ceres. Ed.. USAMV Cluj-Napoca. 8. 1980. Bucureşti. Universul plantelor. NEGRUŢIU FILOFTEIA. 62... 157. 65. ORLAIE N. A.. 2000. 1973. AL. LUCICA IRIMIE. Ed. Gardening All Year Round. MCHOY. D. 70. 84. ADELINA DUMITRAŞ. MARINELLI JANET et al. SĂVULESCU. M. 61. Ed. 1996. Ed.. V. Cercetări parţiale privind posibilităţile de înmulţire la speciile de Picea. via şi livada. M. GABRIELA ROMAN. Teză de doctorat. MAZĂRE G. E. USAMV Cluj-Napoca. M. Ceres. MIHAELA MORARIU. Researches conducted in order to obtain Picea pungens var. păstrarea şi valorificarea materialului săditor pomicol şi dendrologic. MARIANA DEJEU. USAMV Cluj-Napoca. 2005. Ed. I. Cluj-Napoca.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 59. 1999. 62. MAZĂRE G. 2001. MAZĂRE G. The Picea pungens Argentea variety behavior at graft side multiplication. Agrosilvică.. 2008. LUBAN E. 85. Brooklyn Botanic Garden. Botanica generală şi sistematică. Ed. ASAS. Argentea behavior in our country. A. WAGNER. Bucureşti. USAMV Cluj-Napoca. Producerea.T. În: Bul. ZAHARIA. MATEESCU R. CEUCA.. E. Înmulţirea coniferelor pe cale vegetativă. Bucureşti. Referat bibliografic. Ceres. Tehnica culturilor silvice . 66.. Dendrologie. MAZĂRE G. 2008.

Horticultură şi Viticultură. 95. 2001. G. 114. PREDA M. 1998. 19. 101. EDP. N. D. SONEA V. 2007. ROXANA MADJAR. 96. RUBŢOV ŞT. L. Ediţia I-a.mijloc de înlăturare a poluării atmosferei. Studii şi cercetări. Ed. Ed... N. 107. OLIVIA PETRIDES. M. BROENNIMANN. Agrosilvică. Ceres. ST. RUBŢOV ŞT. 2. 1986. ENGLER. 2000. Trees and shrubs. POSEDARU ALINA. 104. 1956. Dendrologie. 1969. Bucureşti. 2008. PETRIDES. 102. 2003. Arhitectura peisageră. Late Glacial and Holocene vegetation history in the southern part of Transylvania (Romania): pollen analysis of two sequences from Avrig. RUBŢOV ŞT. 1997.. Contribuţii privind productivitatea pepinierelor de molid şi pin. L. 32-37. ŞOFLETEA. 1958.. PETICILĂ. Bucureşti 99. Western trees.. Agrosilvică de stat. GRĂMADĂ. STĂNESCU V. În: Horticultura. G... Courbevoie. 1958. VIORICA CHITU. TANTĂU I.. 1971. GUISANT. SMITH MIRANDA. POSEDARU ALINA. SCHMIDT-VOGT H. Die Fichte (Band II). J. Bucureşti. DE BEAULIEU. L. Cultura speciilor lemnoase în pepiniere Ediţia a II-a. Timişoara.. SANDA V.. S. FLORESCU. TEODORA ANCA. 11. Houghton Mifflin Company. Verlag Paul Parey. A. 113. Ed.. 112. P. Ceres. Cercetări ştiinţifice USAMVB Timişoara. N. Die Fichte (Band I). 10. Ed. R. Ed. În: Rev. PALADE. Seria I.. A. DECEI. POSEDARU ALINA. Ed. 110. II. 100. STĂNICĂ FL. ANA FELICIA ILIESCU. Bucureşti. STANCIU. Bucureşti. BÎNDU. pe cale vegetativă. 2005. Studiul privind efectul rezinajului asupra creşterilor la molid şi pin. STĂNESCU V.. Ed. Cercetări privind proporţia crăcilor la răşinoase (molid şi brad). O.. STĂNESCU V. 1-12. 1979. PETRIDES. Braşov. New York 91. 97. T. Rodale Press. Silvicultura cu bazele geneticii forestiere.. Dendrologie. 49-61. 1998. 108. W. Spaţiile verzi . 111. Pentru Viaţă. 98. Picea şi Chamaecyparis. 48 . 16. 105. Ed. XXVIII. Ceres. C. V. Houghton Mifflin Company. 2002. CARABELA. Hamburg und Berlin. Encyclopédie pratique du jardinage. VITTOZ. A. 77-82. 115. 1961. Cum şi când se înmulţesc coniferele ornamentale. 1.. L. A. 9. SCHMIDT-VOGT H. PEARMAN P. 109. Flora forestieră lemnoasă a României. 2000. 103. Ed. Atlas florae Romania. OANA POPESCU. 19-24. ZIMMERMANN. SORINA FARCAŞ. JANET WEHR. PHILLIPS SUE. New York 93. PREDA M. Bucureşti. ANATOLIE. 1998. The pant propagator’s bible. Cultura speciilor lemnoase în pepiniere (forestiere şi decorative). Bucureşti. MAURICE REILLE. ŞOMANDRA. Studii şi cercetări cu privire la metodele eficiente de înmulţire a varietăţilor ornamentale ale genurilor Abies. RĂDULESCU SABINA. 90. În: Journal of quaternary science. 1979. Ceres. VAN DER KNAAP. PETRIDES. Ed. VELICICA DAVIDESCU. 1968. Hamburg und Berlin.. 1973. New York 92. 26. 21. În: Studii şi cercetări Silvicultură. Cercetări privind înmulţirea unor varietăţi ornamentale de Abies şi Picea. Agroprint. Înmulţirea plantelor horticole lemnoase. 106. 2006. 92-100. Arboricultură ornamentală şi Arhitectură peisa-geră. LE LAY. PALADE. În: Analele ICAS.. În: Ecology Letters. I. G. Agrosilvică de stat. ŞOFLETEA N. Eastern trees. ŞOFLETEA. I. MONICA DUMITRAŞCU. CHRISTOPHE.. France 94. 2001. Cercetări privind producerea puieţilor de pin silvestru şi molid pe paturi nutritive sub adăpost de folii sinetice. În: Studii şi cercetări.Vol. 1997. Ceres Bucureşti. PETRESCU. 1998. 1977.. 1973. Éditions Soline.10-32. Cultura speciilor lemnoase ornamentale.Vol. PURCELEAN ST. I. G. Bucureşti. Houghton Mifflin Company. Teză doctorat. 116.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 89... Dendrologie. STĂNESCU M. Vergiliu. COCALCU. EDP Bucureşti. 117. ŞOFLETEA N. Verlag Paul Parey. Ed. Bucureşti. Pentru Viaţă. 277-293. 81-108. F. Ed. A. Braşov. N. comparativ cu producerea lor fără adăpost în pepiniere. Prediction of plant species distribution across six millennia.

133. Ceres. Grupul editorial Rao. Ed. ZAHARIA.ces. The Gardner’s Bible. 1966. x x x. 119.christmastreelocations.com /releases/2008/04 136.us 137. WINES J. Tandem Verlag GmbH. I. În: Horticultura. Risoprint.fed. În: Studii şi cercetări. Christmas trees for pleasure and profit. VLASE IL. timp de 5 ani. 134. www.. 2003. 1984. 2003. cu umiditate redusă şi constantă. ADELINA DUMITRAŞ.. R. Green arhitecture. M..Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 118.edu 140. 1982. 2009. Murdoch Books Pty Limited 135. Cluj. www. 1988. Weidenfeld & Nicolson Wellington House. WRAY D. VLASE IL. V.. În: Analele ICAS. L. Ceres. 124.. 38. 132. VERONICA CIOLAN. x x x.. 122. Global book publishing. Ed.org 49 . Ed. LUCIA VOINESCU. 2008. lumea ştiinţei. www. x x x. A. 31. 2000. 128. LUCIA VOINESCU. 129. Păstrarea seminţelor de molid.com 138. Influenţa duratei şi modului de păstrare a seminţelor de molid. 7-22. Conservarea seminţelor forestiere. ZAHARIA D. 130. Turda. ediţia electronică http://www. ADELINA DUMITRAŞ.. Arboricultură ornamentală. 97-100. x x x. VLASE IL.terapii-naturiste. DAMIAN. (ediţie electronică). Rutgers University Press. VLAD I.na. OPRIŢA. VARGA D. Coordonator Isabelle Bourdial. Enciclopedia del giardinaggio. 2. Botanica. Amenajamentul O. www. Bucureşti. 20-22. 125.. 127. 121. 2003. PETRESCU. 7. Cultura molidului în România. 2006. Random House Australia.com 141. Benedikt Taschen Verlag GmbH... În: Studii şi cercetări. VLASE IL. 126. x x x. I.christmastree.about. 89-108. Puterea de germinaţie a seminţelor de molid în cazul păstrării obişnuite pe o perioadă de 3-4 ani. Flora şi fauna.forestry. pin şi larice asupra germinaţiei. 1956.. Cluj-Napoca. www.fs. x x x. 371-373. 2008. Todesco. 5. ZAHARIA D. www. Cercetări de laborator cu privire la scurtarea perioadei germinative la seminţele de Picea excelsa cu ajutorul acidului azotic. În: Studii şi cercetări.S. 120.sciencedaily.ncsu. 1987. în depozite neclimatizate. Flora. LUCIA VOINESCU. Science Daily. Ed. x x x. Înrădăcinarea butaşilor de Chamaecyparis şi Juniperus sub influenţa substanţelor stimulatoare.com 139. 2004. 1977. Specii lemnoase ornamentale. 1974. 123. Norme tehnice unificate în silvicultură 131. Bucureşti. WAGNER ŞT.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->