Georgel Constantin MAZĂRE

Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE HORTICULTURĂ Calea Mănăştur Nr. 3-5, 400372 Cluj-Napoca Telefon: + 40 264 596384 Fax: + 40 264 593792

Către,

Vă invităm să participaţi la susţinerea publică a tezei de doctorat intitulată: „Cercetări privind îmbunătăţirea tehnologiilor de producere a materialului săditor la speciile genului Picea şi diversificarea valorificării acestuia”, a d-lui ing. Georgel Constantin MAZĂRE, în vederea obţinerii titlului ştiinţific de „Doctor în Horticultură”. Susţinerea va avea loc în ziua de 23 iulie 2010 ora 1000, Amfiteatrul A1 Vă rugăm să comunicaţi aprecierile dumneavoastră în timp util, pe adresa Şcolii Doctorale USAMV Cluj-Napoca sau pe adresa de email george_mazare@yahoo.com

Conducător ştiinţific Prof. dr. Dumitru ZAHARIA

Ing. Georgel Constantin MAZĂRE

1

Georgel Constantin MAZĂRE

Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

Ing. Georgel Constantin MAZĂRE

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT CERCETĂRI PRIVIND ÎMBUNĂTĂŢIREA TEHNOLOGIILOR DE PRODUCERE A MATERIALULUI SĂDITOR LA SPECIILE GENULUI PICEA ŞI DIVERSIFICAREA VALORIFICĂRII ACESTUIA

Conducător ştiinţific, Prof. univ. dr. Dumitru ZAHARIA

CLUJ-NAPOCA 2010

2

Georgel Constantin MAZĂRE

Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca

UNIVERSITY OF AGRICULTURAL SCIENCES AND VETERINARY MEDICINE CLUJ NAPOCA HORTICULTURE FACULTY

Eng. Georgel Constantin MAZĂRE

SUMMARY OF PhD THESIS RESEARCHES CONCERNING IMPROVEMENT THE PLANTING MATERIAL PRODUCTION TECHNOLOGY FOR PICEA SPECIES AND DIVERSIFICATION OF ITS USES

Scientifically Coordinator, Prof. PhD Dumitru ZAHARIA

CLUJ-NAPOCA 2010
3

Georgel Constantin MAZĂRE

Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca

Comisia de doctorat a fost aprobată în următoarea componenţă:

Preşedinte:

Prof. dr. Radu SESTRAŞ - decan Facultatea de Horticultură, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, Cluj-Napoca Prof. dr. Dumitru ZAHARIA - conducător ştiinţific, Facultatea de Horticultură, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, Cluj-Napoca Prof. dr. Maria CANTOR - Facultatea de Horticultură, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, Cluj-Napoca Prof. dr. Vasile Ioan ABRUDAN - decan Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere, Universitatea Transilvania Braşov Prof. dr. Dagmar VIŞOIU - prodecan Facultatea de Horticultură şi Silvicultură, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului Timişoara

Membrii:

4

.........1.....................1.............. 1.................... Scopul cercetărilor şi obiectivele urmărite..3..... Rolul factorilor de mediu şi de cultură în creşterea şi dezvoltarea speciilor de Picea........................ Materialul biologic.....................2.......4....... Situaţia cercetărilor privind înmulţirea speciilor genului Picea......................................... 2.1................................. Evoluţia genului Picea.............1..... Importanţa molidului ca pom de Crăciun...2.. 1..... Obţinerea materialului săditor din sămânţă…………………… 1..3................. 1............... Sistematica genului…………………….……......4..............2......................…………….... Locul desfăşurării experienţelor....... 2....................5. 1..............................2....1..................4............…............1...3.................. Importanţa peisagistică........1............. 1....1..1. Vătămări cauzate de factori biotici……………………….......... Factorii antropici…………………............... Istoric........................ origine……………………............. Vătămări cauzate de factori abiotici…………………………......... Obţinerea materialului săditor prin altoire...... 1.... Evoluţia.....…….1.2..............3.. Caractere morfologice generale ale genului………............3.. 3.... 3............1... Factorii abiotici…………………. 2... 1..........3.................5........3.3..........4........................ Stadiul actual al cercetărilor privind situaţia speciilor genului Picea şi posibilităţile de multiplicare a acestora.. scopul şi obiectivele cercetărilor…......2........................................................ 1... 9 11 11 11 12 15 15 17 21 21 23 23 24 29 30 30 31 36 39 39 53 59 70 70 72 73 74 77 77 80 94 96 96 102 120 120 123 5 ..............2..... Acţiunea factorilor asupra dezvoltării plantelor……....... Organizarea şi amplasarea experienţelor de altoire..2.. 3......... 1.........5..Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca CUPRINS INTRODUCERE...... metoda de lucru şi organizarea experienţelor............. 1........ Importanţa speciilor genului Picea...3............2.... 1.......... Cap........... 1....................1..........3............... Importanţa economică.... Factorii biotici………………………....................................... 1..2........ Metoda de lucru…………………………………………………............... 1.................2............................3....1....... Cadrul natural....4....... Materialul biologic utilizat.. 1.3. 1......3....... 1.... Obţinerea materialului săditor din butaşi…………………….......................................2.. 3............... 1.... Importanţa ecologică..3................. Caracteristici generale ale genului Picea……... 1........ Cap....1.... 3................. Organizarea şi amplasarea experienţelor....3... 1..5... Răspândirea naturală şi situaţia actuală a genului în ecosistemul forestier.1................4.....1.. Cap.... Răspândirea speciilor genului Picea în ecosistemul ornamental..........2............. 1.............. 2.. 3...........................5...4.. Factorii dăunători şi combaterea lor ……………...................... 1......1..... 1... Concluzii asupra studiului pedoclimatic.………………………… 1.......................2. răspândirea naturală şi situaţia actuală a genului.......…………………………… 1................................. Organizarea şi amplasarea experienţelor de butăşire.........

......................……………………………........2............4.....2....... 5...........2............................. 4............................ 4.................... Influenţa biostimulatorilor de înrădăcinare asupra rizogenezei.....................2...........3............ Eficienţa economică privind influenţa realtoirii asupra numărului de altoi prinşi................. 5. Eficienţa economică a lucrărilor de altoire............. Influenţa lungimii altoiului şi a diametrului portaltoiului în punctul de altoire asupra numărului de altoi prinşi la altoirea laterală în placaj.............................Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Cap............................................................... 6........................................ Diversificarea posibilităţilor de valorificare a materialului săditor la speciile genului Picea............... 4...... argentea la înmulţirea prin altoire.....1......2......1.............................. 139 139 140 151 159 159 166 170 174 180 186 186 188 188 189 190 190 190 Cap................... Comportarea speciei Picea pungens var...........2.....................................................1..............2............ 4.............. 4............3..... REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT…………………………………….......................2........................ 4.................................... ANEXE..7...... Influenţa stadiului de pornire în vegetaţie a portaltoiului şi a materialului folosit la altoire asupra numărului de altoi prinşi la altoirea în despicătură.......6................1............ 4.....2.3......………… 6 218 224 226 229 235 ................... 4.................... INDICE ALFABETIC AL AUTORILOR………........................ 211 BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………........... Influenţa stadiului de pornire în vegetaţie a altoiului şi a materialului folosit la altoire asupra numărului de altoi prinşi la altoirea în despicătură............................ SUMMARY…………………………..1............ Eficienţa economică privind influenţa gradului de pornire în vegetaţie a partenerilor de altoire şi a momentului îndepărtării portaltoiului deasupra punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi........................... 4.................................. Influenţa gradului de pornire în vegetaţie a partenerilor de altoire şi a şi a momentului îndepărtării portaltoiului deasupra punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi la altoirea laterală în placaj............................................ Valorificarea actuală.... Posibilităţi noi de valorificare...3..................... 4................1..................................…………………………………......................... Rezultate obţinute în experienţele de înmulţire şi interpretarea acestora.................... 5.......................2.......1.... Influenţa realtoirii asupra numărului de altoi prinşi la altoirea laterală în placaj .2..5..... 4.............. 4.................2........ Influenţa modului de fasonare a butaşului şi a substratului de înrădăcinare asupra rizogenezei............... Cap. 4................ Influenţa materialului folosit pentru izolarea punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi la altoirea laterală în placaj............... Comportarea speciilor Picea glauca ‘Conica’ şi Picea abies ‘Nidiformis’ la înmulţirea prin butaşi............................. 4................................ 4.. Influenţa gradului de pornire în vegetaţie a portaltoiului şi a nivelului de altoire asupra numărului de altoi prinşi la altoirea laterală în placaj............................ Concluzii şi recomandări cu privire la înmulţirea speciilor genului Picea şi valorificarea materialului săditor……………………………..................

....... Damage caused by a biotic factors …………………... Damaging factors and their control ……………............................... 9 Chapter...... 3..........1.………….... situation and theyr possibility of multiplying.... The spread of Picea genus species in landscape ecosystem........ 1...2..4.4......................... Goals and objectives of researches...............2......... General aspects of Picea genus…….......... 2......................3................. Biological material..... 1..... 1.......................................... Ecologycal importance..... 11 11 11 12 15 15 17 21 21 23 23 24 29 30 30 31 36 39 39 53 59 70 70 72 73 74 77 77 80 94 Chapter................ natural spread and current situation of genus… 1...5................ Using spruce as a Christmas tree..3.................1...............5.1...... 1.....1.……………………...5....……............……........…………………………………………… 1... 1.....……….......3............ 1.......2............Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca CONTENTS INTRODUCTION.................................... Biotic factors…………………................... 1.......... Chapter................…………………………........ 1.................. 1...... Current state of knowledge concerning Picea genus species...........4... 1..................3...........3.........1................... Economic importance.........1. 1.......... 1......... Natural spread and actual situation of genus in forest ecosystem........3.. 1. 1..3..................................2................2.... Systematic..... 2....... 1........1................2...... 102 7 .............................. Obtaining seedlings from seed.........2......2......5...........3..................1........2.4.......... Factors influence on plant development…….............. Landscape importance... Anthropogenic factors…………….. Natural conditions... Obtaining seedlings by grafting...... goals and objectives of researches…………….....4......... Obtaining seedlings from cuttings…………………... 1... working method and experiences organization......... Biological materials........... 1.......…......4.............1...............………................. 1...................................1. Evolution.3.. 1.. 1.... The importance of Picea genus species.....1................2....... 1............. Abiotic factors………….. Conclusions of the pedoclimatic study. 1....... Experimenal field.3. 96 3....1........2..... Damage caused by biotic factors ………………………… 1...................3.. Working method...........2. origin.... Morphological characters of genus …………........1....1....3... History........... 96 3.... The role of environmental and cultural factors in the growth and development of Picea species............. The actual situation of research concerning the Picea genus multiplication…………………………………………………………..............1...4....................1. 2.........................……………….......... 2.............. Evolution of Picea genus... 1.........................5..2....

... The Picea species’ planting material uses diversification……...1..... Grafting experiences organization and placement.....………….. 4.......1...... Experiences organization and location………………………............7.........2.............................. 4...5.3.......... 139 139 140 151 159 159 166 170 174 180 186 186 188 188 189 Chapter... 4............... argentea behavior at grafting multiplication. Economical efficiency of graftings....3.... 224 ALPHABETICAL INDEX OF AUTHORS... Current uses…………... The influence stock’s vegetative stage and grafting material on split grafting’s success................................................... 4...... The Picea glauca ‘Conica’ and Picea abies ‘Nidiformis’ species behavior at cuttings multiplication... 120 3........…………………………………...2...........2.................................... 123 Chapter.......2...2....Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 3.......2.......2................1................3............ Economical efficiency concerning the influence of regrafting process on number of living grafts.. The influence graft’s vegetative stage and grafting material on split grafting’s success.... 4. Proposals for use on the future.......... 226 ROMANIAN SUMMARY……………………….......................... 218 ANNEX......1. 4..................... 235 8 .3.……………………………..1... 190 5........ 4... 4..2................. Economical efficiency concerning the influence of grafting partners’ vegetative stage and stock’s cut above the grafting point on number of living grafos………………... 5....... 229 ENGLISH SUMMARY………………...... The influence of grafting partners’ vegetative stage and the time of stock’s cut above the grafting point on side grafting’s success...... 190 Chapter........ 190 5...............2......6.... 4........2............. Conclusions and recommendations concerning the Picea genus propagation and seedlings’ valorification…………………………...…...... The influence of rooting promoters on rooting process... The influence of re-grafting on side grafting’s success....... Cuttings experiences organization and placement..1...............................2.................2.......... 4. 4.......... 4... 6..2... The results obtained in multiplication experiences ans their interpretation………………………………………………………..................1..........4................……………………......3. 4... 4.................. The influence of material used for isolating the grafting point on side grafting’s success................3.................1....... 211 BIBLIOGRAPHY……………………………........................... 120 3....... The Picea pungens var.....3.......... The influence of scion’s length and scion’s diameter at grafting point on side grafting’s success............... The influence of grafting level on side grafting’s success......... The influence of cutting type and rooting substrate on rooting process………………………………………………………..... 4.....

pepiniera Lunca Ilvei .Bistriţa Năsăud etc. Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’ şi experienţe de altoire pe var. îndeosebi la genul de conifere care face obiectul lucrării de faţă. Pentru elaborarea lucrării a fost necesară consultarea unui număr de 141 titluri bibliografice. În multe cărţi de specialitate s-a încercat să se răspundă la această întrebare. dar puţine sunt cele care au reuşit acest lucru prin intermediul cuvintelor. prin butăşire şi altoire. pe atât de multe probleme prezintă pe partea de înmulţire. Rezultatele preliminare. din cadrul Ocolului Silvic Turda..Suceava. Prezenta lucrare “Cercetări privind îmbunătăţirea tehnologiilor de producere a materialului săditor la speciile genului Picea şi diversificarea valorificării acestuia” se doreşte a fi o modestă contribuţie la dezvoltarea cercetărilor cu privire la obţinerea materialului săditor la răşinoase în general şi la speciile genului Picea în special.este o întrebare pe care poate mulţi au avut-o..Cluj. Aceasta este. argentea a speciei Picea pungens. pepiniera Bonţida .Mureş. între 2006 şi 2008. 77 figuri. obţinute pe parcursul anilor de cercetare. consider că există multe aspecte care ar trebui lămurite. Prin rezultatele care se vor obţine în urma experienţelor se speră lămurirea unor aspecte cu privire la obţi-nerea materialului săditor pe cale vegetativă.”magia coniferelor”. Chiar dacă au existat de-a lungul timpului observaţii şi cercetări referitoare la înmulţirea coniferelor. Coniferele reprezintă ingredientul esenţial al unei grădini. Pentru efectuarea experienţelor. au fost concretizate în 6 lucrări ştiinţifice prezentate şi publicate în cadrul unor simpozioane naţionale şi internaţionale. aşa cum mulţi au numit-o. în primul an de doctorat am efectuat vizite de studiu la o serie de pepiniere din ţară unde se produc specii ornamentale de molid. Pe cât sunt de minunate însă. efectul lor fiind foarte greu de substituit cu ajutorul altor plante. au fost organizate experienţe de butăşire pe două cultivaruri ale genului mai sus menţionat.. Lucrarea de faţă este structurată pe 6 capitole. pepiniera Gura Humorului . Nici măcar imaginile nu pot reuşi să exprime senzaţia pe care o ai în momentul în care te afli într-o grădină plină de conifere. printre care aş aminti: pepiniera Mihai Viteazu .. În vederea atingerii obiectivelor propuse în această lucrare. Experienţele au fost amplasate pe parcursul a trei ani. conţine un număr de 239 pagini unde se regăsesc 87 tabele. pepiniera Voivodeni . genul Picea. 24 grafice şi 6 planşe foto.Cluj. în două locaţii: serele disciplinelor de Arboricultură şi Floricultură din cadrul USAMV şi pepiniera Mihai Viteazu. 9 .Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca INTRODUCERE De ce să folosim conifere în amenajarea unui spaţiu verde?.

considerată relict terţiar (ŞOFLETEA. 10 .Genul Picea. Evoluţia.. răspândirea naturală şi situaţia actuală a genului 1. 1968.3. cu frunzele turtite şi cu dungi de stomate pe dos (SCHMIDT-VOGT. cu privire atât la încadrarea genului în unităţile de rang superior cât şi la modul de diviziune al acestuia. endemism de pe valea Drinei. Într-un articol publicat în 2004 (EUN KYOUNG JEONG et al. 2003). 1977).Ordinul Coniferales . 2004) se descrie o specie relictă. găsit în Asia de Est. Tot după acelaşi autor. în decursul timpului au fost multe discuţii şi implicit mai multe clasificări. vârful de obicei ascuţit. şi anume: • Eupicea.1. în şisturi din Jurasicul Mediu (VOGELLEHNER. din Devonian (LAROUSSE. Picea paleomaximowiczii. citat de SCHMIDT-VOGT.1. CARACTERISTICI GENERALE ALE GENULUI PICEA 1. O specie care îi atestă vechimea este Picea omorica. rombice în secţiune transversală. Sistematica genului Picea Referitor la sistematica acestui gen. din terţiar.1.Clasa Coniferopsida . ŞOFLETEA (2000) prezenta următoarea sistematică a genului: .3. Evoluţia genului Picea Primele fosile de gimnosperme datează de aproximativ 400 milioane de ani. 1. odată cu alte 23 de fosile de Gimnosperme.1 Istoric. la fel cum afirma şi WILLKOMM în 1887. 2001). • Omorica. 1. Cel mai vechi tip de arbore de molid cu lemn asemănător este Protopiceoxylon yabei. în Manciuria.1.1.Familia Pinaceae (Abietinae. cu frunzele aciculare. 1977). origine Genul Picea este un gen de arbori cu origine foarte veche.Subîncrengătura Gymnospermae . Abietinaceae) .2.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca C a p i t o l u l 1 STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND SITUAŢIA SPECIILOR GENULUI PICEA ŞI POSIBILITĂŢILE DE MULTIPLICARE A ACESTORA 1. genul Picea se împarte în două secţii.1. În anul 2000. descoperită în Coreea.

Rădăcina. şi Carpaţii româneşti. caracteristică răşinoaselor. 1. ale continentului european.3.1. 1998). sub influenţa glaciaţiunilor cuaternare molidul a trecut prin diverse transformări. Florile sunt unisexuate. Unele cultivare pot avea formă arbustivă. o dată cu răcirea climatului. între care şi specii din genul Picea. speciile sempervirescente să dispară sau să se izoleze spre părţile sudice. Florile femele sunt terminale. 1. locul lor fiind luat de către cele cu frunze caduce. formaţi pe lujerii din anul precedent. Ramurile sunt dispuse etajat în verticile regulate care apar de la o anumită înălţime. Referitor la molidul european. în grădini dendrologice sau botanice sunt: Picea pungens (formele argentea. viridis. calde. pentru ca spre sfârşitul acestei perioade.1. În Cuaternar sub acţiunea glaciaţiunilor succesive coniferele continuă să se găsească în plin regres. Europa şi Asia. Picea sitchensis. erecte.4. în Munţii Himalaya (27˚10' latitudine N) (SCHMIDT-VOGT. unde pot fi întâlnite 18 specii (HARRAR. purtând pe faţa internă două ovule. Printre centrele sale de refugii glaciare figurează. Pe faţa exterioară se află o a doua bractee sau solzul apărător. care înaintează în nordul Rusiei până la 72º25' iar în sudul arealului recordul este deţinut de către Picea spinulosa. realizată prin creşterea nedefinită a axului principal şi formarea unor ramuri din mugurii axilari. 1. în perioadele postglaciare cu climă mai blândă. Judecând după diferenţele morfo-anatomice reduse dintre Picea abies. Sistemul de înrădăcinare la molid este trasant (superficial). 1998). dar în general avem de a face cu arbori. în orice caz. a migrat către nord-vest şi nord (STĂNESCU şi ŞOFLETEA. 11 . de unde ulterior. Picea obovata şi Picea koraiensis ar rezulta că acesta a ajuns la noi din Orientul Îndepărtat trecând peste Siberia şi Munţii Ural. Picea engelmanni. lipsite de învelişuri florale. 1962). cunosc o deplină dezvoltare în cretacic (era secundară). Răspândirea naturală şi situaţia actuală a genului în ecosistemul forestier Genul Picea cuprinde specii larg răspândite în jumătatea de nord a Terrei. 160˚ longitudine V (Picea glauca) până în Rusia.3. Picea orientalis. speciile pot fi întâlnite din Alaska. Latitudinal. în America de Nord. În Pleistocen. Picea glauca. Longitudinal. coniferele.perioada pliocenă sau chiar miocenă. adică de mai multe milioane de ani (STĂNESCU şi ŞOFLETEA. 155º longitudine E (Picea abies). glauca). se pare că acesta datează probabil din terţiar . Ramificarea este de tip monopodial. Ca număr de specii cea mai mare răspândire o are în China. 1977). amentiforme şi nude. Tulpina. Caractere morfologice generale ale genului Picea Genul Picea include specii de răşinoase cu port piramidal sau conic.2. În terţiar acestea regresează în defavoarea Angiospermelor. Răspândirea speciilor genului Picea în ecosistemul ornamental Cele mai răspândite specii exotice întâlnite în spaţiile verzi. cea mai nordică specie este reprezentată tot de Picea abies. Picea omorica. constituite dintr-un solz fertil sau carpelă.3. cu ramificaţii principale ce au aproximativ aceleaşi dimensiuni şi se dispun la suprafaţa solului. Amenţii masculi sunt ovoizi.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Conform cercetătorului EMIL POP (1954) citat de ENESCU (1975).1.

2000. fiind totuşi mai pretenţios decât pinul silvestru sau pinul negru (RUBŢOV şi colab. molidul aparţine arealului boreal-nordic-montan. răspândirea sa fiind condiţionată de factorul termic. 1973. 2001). În linii mari genul Picea cuprinde arbori ce pot fi întâlniţi în regiunile reci şi temperate din emisfera nordică (BENT et al.2. 2005). 1998). SCHMIDT-VOGT.. 1. care poate antrena până la o treime din arbori. la maturitate pendente şi cu solzii lignificaţi. După cum afirma MENSEL (1943) citat de SCHMIDTH-VOGT (1977). Factorii orografici. ŞOFLETEA. decurenţi şi inseraţi în spirală. relativ mici şi se desprins uşor.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Conurile mascule sunt galbene. Dacă macrorelieful (munţii. 2003). Acţiunea factorilor de mediu asupra dezvoltării plantelor Factorii de mediu nu acţionează asupra plantelor izolat. Frunzele sunt aciculare. Modificarea unuia atrage după sine şi modificarea celorlalţi. 1996. formate din numeroase stamine şi seamănă cu nişte amenţi. fiecare în parte. S-ar putea astfel face o corecţie formulei lui MENSEL. ROLUL FACTORILOR DE MEDIU ŞI DE CULTURĂ ÎN CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA SPECIILOR DE PICEA 1. cu vârful de obicei ascuţit. Seminţele mature stau într-o concavitate la baza unei aripioare provenită dintr-o lamelă subţire desprinsă de pe carpelă. 1958). După cădere acele lasă o cicatrice circulară. natural sau creat de om în cadrul spaţiilor verzi. Frunza. PETRIDES. mergând până la limita arctică şi altitudinală a pădurilor. Stânjenirea dintre indivizii unei populaţii se manifestă pe cale biochimică prin autotoxine 12 .2. rombice în secţiune transversală la speciile din secţia Eupicea sau turtite ca la brazi şi cu două dungi de stomate pe dos la secţia Omorika. persistente. 1999. 1973. dealurile. molidul face parte din grupa speciilor cu cerinţe mici (ZAHARIA şi DUMITRAŞ. Astfel se explică de ce molidul este specie de câmpie în ţinuturile nordice. schimbări de care trebuie să ţinem cont la amplasarea speciilor. (MORARIU. Factorii abiotici Factorii climatici. mai potrivită fiind poate încadrarea arealistică la ţinuturile boreal-nordice-campestre şi colinare-sudice-montane (ŞOFLETEA. expoziţie. Factorii edafici. ŞOFLETEA. Din punct de vedere al cerinţelor faţă de gradul de fertilitate al solului. 1979. ci corelat. 2000).2. 1977. pantă. configuraţia terenului etc. 1.3.1. tot la fel şi microrelieful. 1. mai târziu sunt brune. Drept exemplu de relaţie favorizantă putem menţiona concreşterea rădăcinilor în plantaţiile dese de molid.2. În cultura plantelor lemnoase trebuie să se ţină cont şi de efectul factorilor de relief (altitudine. urcând spre subalpin şi chiar alpin pe măsură ce acesta avansează spre sud. pe care stau frunzele (STĂNESCU. câmpiile) determină o distribuţie naturală a acestui gen. Conurile femele tinere sunt roşii purpurii şi erecte. determină anumite schimbări pedoclimatice. Sunt nerăşinoase. Lujerii sunt prevăzuţi cu numeroşi umeraşi proeminenţi.2. Factorii biotici Relaţiile intraspecifice..). PARASCAN. BELDEANU. Ele au bractee mult mai scurte ce nu apar dintre carpelele pieloase.

ca şi consecinţă a acţiunii combinate a vântului şi zăpezii se datorează supraîncărcării coroanei de zăpadă. speciile din genul Picea se comportă diferit la acest factor. pentru ca Picea bicolor să nu sufere chiar deloc la acest factor datorită pornirii tardive în vegetaţie. acesta poate avea efecte negative. uneori destul de mari. cele mai tipice fiind relaţiile dintre arbori şi ciuperci micoritice. Factorii antropici Omul. molidul reprezintă una dintre speciile cele mai expuse doborâturilor de vânt. atât prin acţiunea sa directă asupra arborilor şi a formaţiunilor alcătuite de aceştia (rănire. bacterii sau actinomicete fixatoare de azot. Datorită sistemului său de înrădăcinare trasant. toate celelalte specii şi cultivaruri ale genului Picea pot fi considerate elemente antropofile. Rupturile de zăpadă. Picea orientalis rezistă şi destul de bine la îngheţurile din sudul Ucrainei. a distrus unele plante spontane. în afară de molidul autohton. 1. a transformat complet fizionomia peisajului vegetal. dar nu poate fi totuşi considerat tolerant la secetă. În această categorie se înscriu şi speciile Picea sitchensis sau Picea glauca. Între indivizii unei populaţii pot interveni şi relaţii de competiţie care reprezintă rivalitatea dintre indivizii aceleiaşi specii pentru resturile mediului. Vătămări cauzate de factori abiotici Acţiunea negativă a vântului asupra arborilor din genul Picea. Acest avantaj îl prezintă şi specia Picea pungens. Picea canadensis. Acţiunea negativă a zăpezii asupra molizilor. Relaţiile interspecifice. Aceasta. a transportat speciile dintr-o regiune în alta. FACTORII DĂUNĂTORI ŞI COMBATEREA LOR 1.3. rar vătămată de îngheţurile târzii (HILL. Specii cum ar fi Picea breweriana sau Picea engelmanni nu sunt chiar atât de sensibile la îngheţurile de primăvară. 1989). Nu putem să nu amintim însă şi omul factor antropic negativ. Unele specii din cadrul acestui gen sunt foarte sensibile la îngheţurile de primăvară. 2003).3. Picea engelmanni. Cele mai importante sunt relaţiile de simbioză. autoturisme etc. Acţiunea secetei asupra dezvoltării normale a molizilor. Se stabilesc între indivizii aparţinători mai multor specii şi îmbracă cele mai diferite forme. Pe suprafeţe întinse. 1. la fel ca şi Picea canadensis (RUBŢOV. Picea omorika.) cât şi în mod indirect (industrie. considerat ca fiind factorul cel mai activ şi mai puternic transformator al naturii şi chiar al plantelor.4. Picea orientalis este mai tolerant decât alţi molizi la uscăciune. 1970). defrişări etc. În acest sens putem afirma că. Ca specii rezistente la secetă putem menţiona: Picea abies. În momentul în care are loc o creştere a intensităţii vântului. Picea pungens poate suporta de asemenea atât 13 . În ceea ce priveşte rezistenţa la secetă. a modificat sau a contribuit la extinderea ariei de răspândire a altora.1. în funcţie de umiditate şi temperatură se poate fixa de cetină şi poate duce la dezechilibrarea trunchiurilor. lucru accentuat în cazul coroanelor asimetrice sau a condiţiilor de vânt sau furtună (HARING. 1958).).Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca (compuşi conţinuţi în produsele de descompunere a materiei organice proprii) care împiedică germinaţia seminţelor şi reduce numărul de puieţi (ZAHARIA şi DUMITRAŞ. Efectul negativ a îngheţurilor asupra exemplarelor de molid.2. Picea glauca.

Chiar şi animalele mari produc pagube însemnate cu precădere puieţilor. Armillaria mellea şi Stereum sp. din anumite motive se înregistrează atacul unor dăunători. vârfurile sau conurile. Pagubele produse de către chiciură asupra arborilor din genul Picea. Cea mai frecventă boală semnalată în pepinierele de răşinoase este culcarea puieţilor. Dacă însă. printre care cele mai temute sunt Fomes annosus şi Armillaria mellea. molidul poate fi atacat şi de alte ciuperci. fum. Daune produse molidului de ciupercile parazite. la dezvoltarea arborilor. După cum am subliniat în subcapitolul referitor la importanţa apei. larvele sârmă (Elateridae). Dacă specii ca Fomes annosus. Daune produse molidului de macrofaună. Trichoderma. Gândacii de scoarţă atacă în arboretele mature mai ales după doborâturi de vânt şi rupturi de zăpadă: Ips typographus. Odată cu înaintarea în vârstă. Această umiditate îi poate aduce însă şi daune şi asta în timpul iernii prin formarea de chiciură sau promoroacă. molidul este o specie de climate umede. În zonele urbane sau intens industrializate. Nu putem afirma acelaşi lucru referitor la umiditate şi despre Picea sitchensis. se găsesc frecvent asociate cu rănile de la baza tulpinii (răni de colet) sau cu cele de pe rădăcini. la înălţimi mai mari predomină putregaiul cauzat de iasca de ciot a răşinoaselor (Phellinus pini) (VLAD şi PETRESCU. se pot usca (ŞOFLETEA. Dintre acestea amintim în primul rând animalele mici. sensibilitatea cea mai mare faţă de secetă se înregistrează în primii 2-3 ani. Cephalosporium. Unele animale pot contribui şi ele. Pentru a nu se ajunge în situaţia aplicărilor unor măsuri de combatere a bolilor şi dăunătorilor. În ceea ce priveşte specia Picea abies. Poluarea industrială şi efectele ei asupra proceselor fiziologice ale molidului. Vătămări cauzate de factori biotici Daune produse molidului de către insecte. de nanism. fenomene ce pot duce la ruperea. 2001). În pepiniere şi plantaţii tinere dintre cele mai păgubitoare insecte care atacă molidul autohton putem menţiona larvele de Melolontha.2. Prevenirea şi combaterea dăunătorilor. 2002). folosindu-se substanţele de combatere corespunzătoare. se manifestă adeseori arsuri. praf. dereglarea proceselor metabolice. chiar şi uscarea arborilor (ILIESCU. trebuie luate imediat măsurile de combatere în conformitate cu normele tehnice în vigoare. se dezvoltă iniţial epifit pentru ca ulterior să pătrundă în profunzime. Totodată speciile de molid sunt afectate şi de o serie de păsări. 1977). 1. trombarul puieţilor de răşinoase (Hylobius abietis). Pityogenes calcographus. asfixierea mugurilor şi uneori chiar la ruperea ramurilor tinere. Sacchiphantes abietis şi Cephalodes strobilobius) sau păianjenul roşu (Tetranycus ununguis).Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca uscăciunea din aer cât şi cea din sol. în căutarea seminţelor. păduchii de gale (Sacchiphantes viridis. slăbind totodată fiziologic arborii atacaţi sau producând chiar uscarea lor. Ciupercile din genurile Ceratocystis. Aceste măsuri trebuie respectate încă de la instalarea speciilor în spaţiile verzi sau întemeierea arboretelor. în sens negativ. ciuperci de alterare cromatică. trebuie pus accentul în principal pe măsurile de prevenire a acestora. când puieţii au rădăcina foarte puţin dezvoltată şi. cu gaze de eşapament în exces. coropişniţa (Gryllotalpa gryllotalpa). fenomenul de cloroză. 14 . cauzată de specii de Fusarium.3. care se hrănesc cu diferite părţi ale acestora. ca urmare a insolaţiei sau secetei. Polygraphus polygraphus etc). care pot vătăma mugurii. obturarea stomatelor. îngheţarea. În plantaţiile tinere (3-15 ani) poate apărea şi de păduchele ţestos (Lecanium hemicyryphum).

pregătirea pentru semănat şi semănatul. la temperatura de -4ºC până la -15ºC. Prelucrarea conurilor şi extragerea seminţelor. speciile de molid. Păstrarea seminţelor.4. 2000). Recoltarea conurilor are loc în momentul în care seminţele au ajuns la maturitate şi sunt germinabile. Reprezintă ansamblul de operaţii ce trebuie aplicate seminţelor până când acestea constituie lotul utilizat în lucrările de reproducere. Momentul recoltării se poate prelungi până în decembrie sau februarie (ILIESCU. Înmulţirea pe cale vegetativă se efectuează fie în scopul transmiterii fidele a caracterelor specifice ale plantelor mamă. deci implicit speciile genului Picea. deoarece uscarea durează prea mult timp iar seminţele nu sunt de calitate (DRĂGHIA. dintre care putem aminti simplitatea metodei.4. 1998. lucru ce poate conduce la rezultate mulţumitoare numai în cazul unor perioade relativ scurte de timp. o conformaţie echilibrată a plantelor în evoluţia lor ulterioară precum şi un cost mai redus (ILIESCU. SITUAŢIA CERCETĂRILOR PRIVIND ÎNMULŢIREA SPECIILOR DE PICEA Obţinerea materialului dendrologic din sămânţă este cea mai simplă metodă de înmulţire şi implică cele mai mici costuri. lucru care duce la uscarea solzilor şi eliberarea seminţelor. Recoltarea conurilor. Obţinerea materialului săditor din sămânţă Înmulţirea prin sămânţă prezintă o serie de avantaje comparativ cu înmulţirea pe cale vegetativă. 1998). condiţionarea. 2002). Seminţe de Picea glauca au putut fi păstrate până la 10 ani. se obţin pe scară largă şi pe cale vegetativă prin altoire sau butăşire. După afirmaţiile lui CIESLAR (1897) citat de VLASE (1982).Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 1. randamentul ridicat. 2002). Un alt cercetător. prelucrarea conurilor şi extragerea seminţelor.1. printre care şi TILLOSTON. 1. plasticitatea mai bună a puieţilor. BARTON. de maximum 2-3 15 . şi anume: dezariparea. lucru valabil şi pentru speciile de răşinoase. primele experienţe referitoare la păstrarea închisă a seminţelor de răşinoase au fost efectuate de către SACHS încă din anul 1860. la temperaturi scăzute şi în condiţii de ermetizare. dar rezultatele acestuia nu au fost publicate. a arătat în 1935 că seminţele de Picea excelsa şi Picea canadensis s-au păstrat bine timp de 4-6 ani numai când au fost depozitate închis. Rezultatele acestuia au fost întărite şi de alţi cercetători. Acesta a ajuns la concluzia că seminţele închise ermetic în vase îşi menţin vitalitatea o perioadă mai îndelungată decât cele păstrate deschis. Cu toate acestea. curăţirea şi sortarea. care în anul 1921 a arătat că seminţele de Picea engelmanni se păstrează cel mai bine zvântate şi închise în containere izolate. Păstrarea seminţelor de molid se poate face şi deschis. Experienţele au fost continuate de către CIESLAR între anii 1886 şi 1897. Această etapă constă în supunerea conurilor la uscare. 2002). acest lucru datorându-se în principal conţinutului ridicat de ulei al acestora (DRĂGHIA. MATEESCU. Condiţionarea seminţelor. Acestea operaţii se execută doar în momentul când seminţele sunt uscate. păstrarea. 1989. Nu este recomandată recoltarea conurilor înainte de maturarea completă a seminţelor. fie în scopul obţinerii mai rapide şi mai uşoare a materialului săditor (ILIESCU. Pentru obţinerea seminţelor în vederea multiplicării pe cale generativă a speciilor de molid trebuie parcurse mai multe operaţii tehnologice şi anume: recoltarea conurilor. în special cele folosite în amenajările peisagistice. care se desfăşoară din septembrie până în noiembrie.

metodele aplicate la specia Picea abies putând fi aplicate cu bune rezultate şi la alte specii din cadrul genului Picea. 1998). seminţele de Picea glauca hidratate la rece (5°C) şi în absenţa luminii germinează mai repede şi într-un procent mai mare. În ceea ce priveşte seminţele de Picea pungens. De aceea cel mai mult a fost folosit şi este folosit în continuare în condiţiile de la noi sistemul de cultură cu rigole la strat şi mai rar la tarla.08% pentru ca după patru ani să se reducă la jumătate. Semănatul se poate face afară. Semănarea se face primăvara târziu. STĂNICĂ. astfel încât răsărirea semănăturilor să se producă după trecerea perioadei reci şi a îngheţului de primăvară (ILIESCU. sub influenţa unei game largi de temperatură. Dacă seminţele au nevoie şi de temperaturi scăzute atunci se ţin în apă la 3-5ºC (MATEESCU. dacă seminţele acestei specii sunt ţinute în apă timp de 18 ore iar apoi sunt puse la germinat. Tot după acelaşi autor.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca ani. Semănatul pe straturi este frecvent folosit în pepinierele de arbuşti şi arbori ornamentali. 2002. După FLORESCU (1996). După SCHÖNBORN (1964) citat de VLASE (1982) se consideră că seminţele speciilor de molid sunt destul de asemănătoare în ceea ce priveşte condiţiile necesare pentru păstrare. în prezenţa sau absenţa luminii. după trei ani cu 32. aceste nu necesită o pregătire deosebită pentru semănare. scop în care seminţele se usucă până la acest nivel apoi sunt introduse în vase ermetice. de 8-10 zile. Seminţele se ţin în apă atât cât să le cuprindă. premergătoare semănării în teren. După RUBŢOV (1958). Pregătirea seminţelor pentru semănat. 16 .. 2002). după doi ani cu 19. Pregerminarea sau preîncolţirea seminţelor este o altă cale de pregătire a acestora pentru semănat şi reprezintă procesul prin care seminţele se pun în condiţii de germinare (umiditate. rămânând în contactul cu aerul timp de 24 de ore. Cercetări efectuate asupra molidului autohton (VARGA. căldură) pentru o perioadă scurtă. seminţele de molid ţinute în zăpadă timp de 15-30 zile accelerează răsărirea şi măresc procentul de germinare. conţinutul de umiditate al seminţelor de molid pe durata păstrării trebuie să fie cuprins între 6-7% şi nemodificat. 2002). De amintit este şi metoda refrigerării seminţelor (ILIESCU. După RUBŢOV (1958). butelii de sticlă translucidă. 2002). Ţinerea seminţelor mai mult de 24 ore a arătat însă un efect total opus.63%.29%. semănarea prin împrăştiere preconizată de literatură pentru condiţiile din în Germania nu a dat rezultate satisfăcătoare la noi din mai multe considerente. lucru recomandat dealtfel şi la Picea omorika (ţinerea în apă cu temperatura de 20°C). precum şi în spaţii protejate în paturi de semănare sau în ghivece. La alte specii de molid unii cercetători (DRĂGHIA. lucru ce presupune păstrarea seminţelor pe diferite durate de timp la temperaturi scăzute. procentul de germinare a acestora este cu până la 15% mai mare decât a seminţelor netratate. O primă metodă de pregătire a seminţelor pentru semănare este umectarea. Se ştie că acestea germinează repede şi fără o stratificare prealabilă. 2000) recomandă din contră folosirea apei călduţe. direct în terenul pepinierei sau în substraturi special pregătite. Reprezintă ansamblul de operaţii care pot fi aplicate seminţelor în vederea obţinerii unui procent cât mai mare de germinare şi răsărire. în scopul parcurgerii mai rapide a etapei de imbibiţie şi iniţiere a germinaţiei (STĂNICĂ şi colab. 1956) au arătat că. Astfel se recomandă ţinerea seminţelor de Picea pungens în apă călduţă timp de 3 zile înainte de semănare. Cercetări efectuate de către VLASE şi VOINESCU (1966) asupra seminţelor de Picea abies păstrate deschis au arătat că după un an acestea îşi pierd capacitatea de germinare cu 4.

raport echilibrat între componentele minerale şi cele organice.. aeraţie optimă. În primul rând. Astfel.5 cm (RUBŢOV. fiecare de 10-15 zile. înmulţirea vegetativă se efectuează în scopul transmiterii fidele a caracterelor specifice plantei mamă. lucru valabil şi la cele aparţinătoare genului Picea. cu distanţa dintre rigole de 20 cm. Schema de cultură cu rigole echidistante. Un alt model de substrat recomandat pentru conifere poate fi compus din nisip cu puţină turbă (STĂNICĂ şi colab. sfârşit de mai început de iunie pentru butaşii verzi (răsadniţe). Rezultatele din practică recomandă unele reţete de substraturi. 1995). Cu toate că folosirea butaşilor verzi este posibilă. Obţinerea materialului săditor din butaşi În unele situaţii se recomandă înmulţirea pe cale vegetativă a speciilor.. După ILIESCU (2002). 2005). din punct de vedere tehnico-economic. conţinut minim de seminţe de buruieni şi agenţi fitopatogeni. 17 . octombrie-noiembrie pentru butaşii lignificaţi (seră). Semănatul la ghivece reprezintă o metodă folosită în special la cultura coniferelor. substraturi care trebuie să asigure o bună germinaţie şi creşterea puieţilor prin îndeplinirea următoarele condiţii: drenaj bun. ducând astfel la creşterea randamentului la unitatea de suprafaţă şi scurtarea duratei de obţinere a puieţilor (STĂNICĂ şi colab. la majoritatea speciilor pe cale vegetativă are loc o obţinere mai uşoară şi mai rapidă a materialului săditor. 1. august şi sfârşitul lunii septembrie. Referitor la perioada butăşirii. se recomandă ca adâncimea de semănare să reprezinte de 4-5 ori mărimea seminţei (MOHAN. Perioada butăşirii. 2003). pentru înrădăcinarea răşinoaselor se poate folosi un amestec de perlit cu turbă în diferite proporţii (ZAHARIA şi DUMITRAŞ. Ca o regulă generală. capacitatea de butăşire este mai ridicată în trei perioade ale anului. şi anume: augustseptembrie pentru butaşii semilignificaţi (răsadniţe). Pentru semănarea la ghivece se folosesc substraturi care au în componenţă diferite materiale. 1958) cu menţiunea că adâncimi mai mari de 2. Aceeaşi perioadă. şi anume iunie. cu specificaţia că varietăţile pitice ale genului Picea se recomandă a fi butăşite doar în sere cu recoltarea butaşilor în perioada iunie-august (POSEDARU. butăşirea la răşinoase se execută în seră în lunile martie sau septembrie-octombrie. 2002). Astfel. de obicei 1.4.5-3 cm reduc considerabil procesul de răsărire. preţ de cost redus. Pe de altă parte. din punct de vedere al valorii ornamentale a exemplarelor obţinute. varietăţile ornamentale de răşinoase se recomandă a fi butăşite în seră. depăşirea acestei perioade putând duce la rezultate foarte slabe. în perioada martie sau septembrie-octombrie. 2002. se recomandă totuşi folosirea cu precădere a celor semilignificaţi (iulie-august) şi lignificaţi (perioada de repaus vegetativ) (POSEDARU. Tipuri de substraturi. 1967). Semănatul pe paturi nutritive presupune asigurarea pentru seminţe a unui substrat adecvat şi o îngrijire mai atentă. coniferele prezintă o perioadă scurtă de timp în care pot fi butăşite. este recomandată şi de către FLORESCU (1999). Se recomandă adâncimi de 1-2 cm (HARALAMB. La butăşirile efectuate în afara acestor perioade se consideră că procentul de reuşită este mai redus respectiv perioada de înrădăcinare este mai lungă (STĂNICĂ şi colab. 2002). După acelaşi autor.2.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca RUBŢOV (1958) recomandă schema cu rigole simple la 15 cm în solurile fertile şi la 20 cm în solurile mai puţin fertile. Acelaşi amestec în raport de 4:1 este recomandat şi de către WAGNER şi OPRIŢA (1988). 2005). MATEESCU (2002) recomandă aproximativ aceleaşi trei perioade.. cu butaşi semilignificaţi este recomandată şi de către DRĂGHIA (2000).

Acelaşi autor (POSEDARU şi colab. caz în care se recomandă folosirea stimulanţilor de înrădăcinare. DRĂGHIA (2000) recomandă un amestec format în proporţii egale din pământ de grădină. la butăşirea răşinoaselor se recomandă în general folosirea stimulatorilor de înrădăcinare (ANA. cost redus. O condiţie importantă este şi raportul aer/apă. comparativ cu perlitul care este un substrat sărac. baza butaşilor fiind introdusă pentru câteva secunde în soluţia respectivă (WAGNER şi OPRIŢA. una dintre substanţele recomandate este acidul indolin acetic (AIA) 50 ppm (ZAHARIA şi DUMITRAŞ. nu recomandă folosirea unor astfel de substanţe la butăşirea molidului (RUBŢOV. Referitor la speciile de Picea. Aceste substanţe pot fi preparate sub formă de soluţie cu diferite concentraţii. uşurinţă la transport. scoţând lăstarii cu câte un scut mic de pe ramura mamă (butaş cu inel de ramură). pe tot parcursul de manipulare fiind feriţi de deshidratare (MATEESCU. Strict pentru genul Picea. La cultivarurile pitice (Picea glauca ‘Conica’. 2003). prevăzând totodată o utilizare pe scară largă a acestora pe viitor în horticultura decorativă. şi anume: permeabilitate bună. 2005). Picea engelmanni ‘Fendelsi’). Pot fi folosiţi şi lujeri de 2-3 ani. 2002) sau chiar perlit simplu (POSEDARU. chiar la speciile pendule care în mod normal nu mergeau înmulţite prin butăşire (Picea excelsa pendula. 2001) recomandă şi substrat constituit din perlit sau amestec în proporţii egale format din mraniţă. Butaşii recomandaţi a se confecţiona la răşinoase sunt cei cu călcâi trataţi cu stimulatori de înrădăcinare sub formă de pudră sau soluţie (Radistim. care a obţinut rezultate mai bune la butaşii de Picea pungens ‘Glauca Globosa’ şi Picea pungens var. 18 . AIB). să nu se descompună. Nici substratul alcătuit din mraniţă. steril. Biostimulatorii. capacitate bună pentru aer. bogat în substanţe nutritive. comparativ cu cel format doar din perlit (POSEDARU. Pentru confecţionarea butaşilor se folosesc vârfuri de lujeri care se obţin fie prin desprindere bruscă (călcâi).Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca ILIESCU. butaşii se pot planta necurăţaţi.) (POSEDARU şi colab. 2005). capacitate bună de reţinere a apei. La butăşirea în seră acesta recomandă lujeri de 1 an complet lignificaţi. Confecţionarea butaşilor. După RUBŢOV (1958) confecţionarea butaşilor prin tăierea lujerilor cu briceagul nu este recomandată deoarece după tăietura netedă calusul se formează foarte greu scăzând astfel procentul de prindere. argentea la care nu au fost folosiţi biostimulatori comparativ cu cei trataţi. 2002). 1988). pentru reuşită bună de înrădăcinare acesta trebuie să îndeplinească anumite condiţii. Se pare că ideal este ca 25-40% din volum să fie ocupat de aer (ILIESCU. să nu conţină germeni de boli. manipulare uşoară. În acest caz se recomandă însă ca baza butaşului să fie strânsă cu multă atenţie în substrat pentru a se evita formarea golurilor de aer (MATEESCU. turbă sau pământ de frunze şi nisip. Butăşirea cu ajutorul biostimulatorilor este recomandată şi de către HARTMANN (1965) citat de POSEDARU (2005) sau LUBAN (1959). La acelaşi rezultat a ajuns şi POSEDARU (2005). detaşaţi de pe lujerii de 2 ani prin rupere bruscă. 2001). Banoriz etc. turbă şi nisip. Picea pungens glauca ‘Globosa’) precum şi la cele cu acele multe şi dese. Rhizopon. Există însă şi autori care dimpotrivă. la care o îndepărtare a acestora ar duce la rănirea scoarţei. AIA. 2002). Butaşii se plantează imediat după confecţionare.. După cum am amintit până acum. fie prin tăiere cu briceagul. Indiferent de compoziţia substratului. turbă şi nisip nu are rezultate slabe în ceea ce priveşte lungimea medie a rădăcinilor care se formează pe butaş.. Acesta din urmă recomandă folosirea biostimulatorilor la specia Picea pungens. 2002). rămânând astfel pe butaş un călcâi ce merge până în cambiul plantei mamă. 1958). şi aceasta deoarece primul este un substrat hrănitor.

laricio pe puieţi de pin silvestru. ultimul denumind-o altoire laterală în placaj. Portaltoii sunt bine îngrijiţi până toamna. dar nu se intră şi în lemnul portaltoiului.3. Se introduce altoiul. când sunt introduşi în seră pentru a reintra în vegetaţie. cu toate că un procent de prindere de doar 10% nu este rar. unde are loc desprinderea unui strat de lemn cu scopul de a forma un pinten pe care se va sprijini capătul inferior al altoiului. Referitor la altoirea în seră acest cercetător recomandă drept portaltoi puieţi de molid comun de 2-3 ani bine dezvoltaţi. când se face altoirea. POSEDARU (2005) a obţinut cele mai slabe rezultate la toate speciile din genul Picea testate. Acesta a altoit peste 10000 de altoi din specia Pinus nigra ssp. experienţe de altoire efectuate în Finlanda în perioada 1962-1968 pe un număr de aproximativ 300. fiind introduşi apoi în seră şi ţinuţi în nisip reavăn până în decembrie. Se va avea grijă să aibă loc o corespondenţă între zonele cambiale ale altoiului şi portaltoiului. Referitor la altoirea în despicătură. cu 3-5 muguri. În principiu după spusele autorului se poate conta în general pe un procent de prindere de 30-40%. ghivece care se îngroapă în pământ la loc umbrit. Printre primii autori de la noi care amintesc de altoirea la răşinoase se află RUBŢOV (1958). 2006). după ce în prealabil a fost curăţat de ace pe porţiunea care urmează a fi îmbinată prin altoire şi fasonat sub forma de pană. În perioada în care puieţii au intrat în vegetaţie are loc altoirea lor cu altoi recoltaţi cu 7-8 zile înainte. Sunt de preferat altoi proveniţi din lujeri de un an cu precădere din lujerul terminal. Acest lucru are loc doar la baza tăieturii. Altoirea în placaj lateral este menţionată ca metodă de altoire la răşinoase şi de către ENESCU (1975) sau FLORESCU (1999). unde pe lângă stropit. care ating dimensiunea de 5-6(8) mm la colet (ABRUDAN. în despicătura de 3-4 cm. 1994). care menţionează altoirea la speciile Picea pungens var. Ca metodă de altoire se recomandă altoirea în despicătură. recomandându-se efectuarea acesteia atât în seră cât şi direct în pepinieră.000 exemplare de molid au arătat un procent mediu de prindere de 68%.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 1. A fost prima şi cea mai mare experienţă de altoire în teren descoperit. Izolarea locului de altoire se face cu rafie şi ceară de altoit. Obţinerea materialului săditor prin altoire Altoirea la genul Picea se foloseşte numai în cazul speciilor şi a varietăţilor valoroase sau atunci când nu există alte posibilităţi de înmulţire (DRĂGHIA. acelaşi lucru fiind necesar şi la realizarea despicăturii. glauca şi Abies concolor. prin alipire sau chip budding. Aceştia urmează a fi depozitaţi în beciuri până se dezgheaţă. Altoiul se confecţionează sub formă de pană simplă şi provine din vârful ramurii. După TYYSTIJÄRVI şi KARKI (1969) citaţi de ENESCU (1994). Locul de altoire este recomandat a fi lujerul terminal sau la înălţimea de 10-12 cm deasupra coletului.4. În acest scop pe locul respectiv se efectuează o tăietură lungă de 4-5 cm prin care se desprinde scoarţa de liber. Are loc apoi suprapunerea altoiului peste tăietura de pe portaltoi şi în final se leagă cu bumbac parafinat sau rafie şi 19 . Primele lucrări de altoire la arbori cu importanţă însemnată au fost executate de MARVIER DU BOISDHYVER în anul 1840 în pădurea Fontainbleau din Franţa (ENESCU. sub nivelul metodelor de altoire în placaj lateral. Se recomandă ca aceştia să fie repicaţi primăvara în ghivece cu diametrul de 15 cm la gură. care să aibă cel puţin 10-15 cm lungime şi o grosime aproximativ egală cu cea a portaltoilor. plivit şi afânarea pământului recomandându-se şi pulverizarea ghivecelor cu praf de cărbune. Aceeaşi atenţie referitoare la îngrijirea puieţilor este indicată şi în seră. 2000). Se face în acest scop o tăietură orizontală a portaltoiului la 4-6 cm deasupra coletului cu un briceag bine ascuţit pentru a se obţine o tăietură netedă.

(2002). la 8-10 cm deasupra coletului. DRĂGHIA (2000) recomandă la molid altoirea în placaj lateral efectuată la sfârşitul verii (august-septembrie) sau iarna până la începutul primăverii în sere. puieţi care au fost repicaţi la ghivece în luna august al celui de-al doilea an de la semănat. Se desprind apoi coaja şi liberul de lemn pe lungimea tăieturii. primăvara devreme. În perspectiva altoirii altoii sunt păstraţi pe o perioadă de cel mult 10 zile în pivniţe la temperatura de 10-13°C şi acoperite cu o ţesătură umedă. Tot altoire în placaj lateral recomandă şi LUBAN (1959).Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca se unge cu mastic. loc unde urmează a fi introdus altoiul fasonat sub formă de pană. imediat după pornirea în vegetaţie. spre deosebire de predecesorul său. prin incizia pe portaltoi nu propune doar desprinderea scoarţei de lemn ci şi a unei porţiuni de lemn. facilitând astfel o fixare mai bună a altoiului. Tot despre altoirea în placaj lateral ne vorbeşte şi ILIESCU (2002) ca metodă de altoire recomandată la răşinoase. imediat ce portaltoiul a intrat în vegetaţie activă. În acest scop portaltoii sunt trecuţi în încăperi mai răcoroase unde sunt ţinute timp de 8-10 zile cu scopul maturizării ţesuturilor. La altoirile de vară s-a observat că rezultate mai bune s-au obţinut la folosirea de altoi subţiri. (1975) recomandă ca acest tip de altoire să se facă în câmp. Aceasta presupune o incizie longitudinală uşor curbată la partea superioară pe tulpina portaltoiului. Ca moment al altoirii se recomandă perioada de primăvară (MCHOY. Altoii se recoltează în ziua altoirii. altoirea fiind la masă în placaj lateral sau prin alipire. MATEESCU (2002) propune ca perioadă de altoire lunile august-septembrie. Dintre cercetătorii contemporani. La metodele de altoire menţionate până acum se alătură şi altoirea prin alipire amintită şi de FLORESCU (1999) şi descrisă mai amănunţit de către STĂNICĂ şi colab. Locul altoirii urmează a fi uns cu mastic cald. în jurul lor fiind aşezaţi portaltoi în ghivece sau pungi. MOHAN (1995) descrie amănunţit metoda de altoire în despicătură. Pentru acestea se recomandă ca altoii să nu se recolteze în perioada sau imediat după perioada de căldură estivală. Totodată porţiunea desprinsă se recomandă a nu fi retezată la bază. CRISTESCU şi colab. înainte de umflarea mugurilor. Referitor la altoirea în placaj lateral. (2002). Acest tip de altoire mai poate fi întâlnit sub denumirea de „altoirea cu cloşcă”. 20 . Acest procedeu ar fi dus la Staţiunea Ştefăneşti în cadrul experienţelor efectuate în anul 1973 la un procent de reuşită de 40%. cu unele specificaţii. Cunoscută şi sub denumirea de altoire în placaj cu mugure (scutişor). 2005) este altoire în chip budding. În acest scop se recomandă ca altoii să se recolteze cu puţin timp înaintea altoirii. Tot la răşinoase dar la cele altoite în câmp autorul propune altoirea în fentă laterală. 2006). deoarece atunci conţinutul de zahăr din lujeri este redus. S-au făcut experimentări şi pentru altoiri de vară. Tehnica de altoire este asemănătoare cu cea descrisă de FLORESCU (1999). când plantele mamă furnizoare de altoi sunt plantate în câmp. metodă aplicabilă în special la speciile care se prind greu. menţionată de către literatura de dată recentă (POSEDARU. Acest lucru s-ar putea explica prin insuficienta lignificare a lujerilor din care au fost recoltaţi altoii groşi. Astfel autoarea. dar o denumeşte altoire prin alipire laterală. Drept portaltoi sunt folosiţi puieţi de Picea abies sau din speciile tipice. O altă metodă de altoire la genul Picea. în sere calde şi reci sau în teren liber. această metodă este detaliată de către STĂNICĂ şi colab.

Şi din punct de vedere al credinţei molidul are locul său special (HELMAN. IMPORTANŢA SPECIILOR GENULUI PICEA Speciile genului Picea sunt utilizate încă din cele mai vechi timpuri. 1957. chitarelor precum şi a altor instrumente (BITNER. reumatismul. Puieţii altoiţi vor fi transplantaţi cu pământ la rădăcină şi umbriţi până în luna august. guta. chibrituri etc. 1. printre care Paracelsus şi Matthialus utilizau mugurii. 2007).1. Picea abies produce de asemenea vestitul lemn de rezonanţă. 1975) are o valoare incontestabilă a întrebuinţării lemnului atât prin diversitatea domeniilor de utilizare cât şi prin însuşirile calitative superioare ale sale. Fitoterapia clasică foloseşte de la molid mugurii. Gradul de prindere al puieţilor altoiţi depinde nu doar de modul de altoire şi tehnica aplicată ci şi în mare măsură de atenţia acordată acestora după altoire. 2008). 1935). Nu acelaşi lucru se poate afirma despre lemnul speciei Picea pungens care nu este folosit foarte mult în industria cherestelei datorită lemnului fragil şi plin de noduri. BELDEANU. Se pot confecţiona astfel părţi constructive ale pianelor. Unii dintre cei mai renumiţi tămăduitori medievali. 21 . 2007). a canoelor sau a pantofilor. SMITH (2007) recomandă la speciile de răşinoase printre care şi la speciile de molid.. RUBŢOV (1958) recomandă ca după ce a fost făcută altoirea în seră ghivecele să fie păstrate sub mese. (GIURGIU. violinelor. PFL. Importanţa economică Speciile din genul Picea sunt importante pentru lemnul lor.5. 1. al cărui lemn are însuşiri acustice excepţionale (STĂNESCU şi ŞOFLETEA. Rădăcinile sale înmuiate şi despicate au fost folosite în trecut pentru confecţionarea coşurilor.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Dintre cercetătorii străini. Astfel. Udarea se face însă moderat după altoire deoarece aceştia nu rezistă la excesul de umiditate DRĂGHIA (2000). după o schemă de 1 x 1 m. Un lemn cu o valoare care o atinge pe cea a molidului autohton este cel de Picea engelmanni (GEORGESCU şi colab. două tipuri de altoire. acele şi răşina molidului în tratarea unor boli ca răcelile. Acele. altoirea sub scoarţă perfecţionată şi altoirea laterală în placaj. Tot pentru instrumente muzicale se recomandă şi lemnul speciilor Picea rubens şi Picea glauca. 1998). scoarţa şi răşina în calmarea tusei şi combaterea spasmelor şi balonărilor. puternic şi se prelucrează bine. Picea abies (ENESCU. conurile şi răşina de molid s-au folosit şi pentru fumigaţii menite să îmbălsămeze aerul. pentru ca în luna mai să fie scoase afară la umbră şi transplantate ulterior în solul pepinierei. la fel cum fabricarea viorilor de către lutieri ca Stradivarius şi Guarnieri s-a făcut din lemnul aceleiaşi specii. 1999).5. Specia cea mai răspândită şi mai valorosă din ţara noastră. Cele mai importante măsuri după MATEESCU (2002) se referă la umbrirea puieţilor şi udarea lor cu atenţie. se ştie că grecii antici confecţionau catargele corabiilor din lemn de molid. 1978. unde sunt umbrite şi există o temperatură mai scăzută. precum şi în calmarea stărilor nervoase. Răşina era mestecată înainte pentru prevenirea durerilor de dinţi (HARLOW. Acesta este uşor. BITNER. În afara utilizărilor enumerate poate fi folosit de asemenea în industrie pentru PAL. importanţa socială şi economică a acestora fiind incontestabilă. Fibrele sale lungi şi conţinutul redus de răşină îl fac ideal pentru pastă de hârtie şi celuloză.

2001). Comparativ cu alte specii de răşinoase. la noi a fost introdusă la Simeria după anul 1880. 1984). În tinereţe molidul poate fi folosit şi în intravilan pentru amenajarea gardurilor vii. Scoarţa de molid poate fi folosită pentru extracţia substanţelor tanante. chiar şi în America. 1984). glauca) obţinute prin selecţie de grădinarii din Europa (RUBŢOV. Tot în industria farmaceutică îşi găsesc întrebuinţare frunzele.5. Importanţa ecologică Molidul are o mare importanţă ecologică prin ambele forme sub care poate fi găsit în natură.. funcţia recreativă (LEAHU. fiind o specie foarte decorativă. În afară de coloritul acelor valoarea ornamentală poate consta şi în coroanele compacte (var. 2001). argentea şi var. 1958). servind ca arbori de ornament. Mugurii de molid sunt utilizaţi în special în industria alimentară şi în cea farmaceutică. 1. Picea orientalis se găseşte în Europa din anul 1837. funcţia climatică. în cazul cultivarurilor de talie mică (BENT et al. pretându-se la tăieri sumare.3. ceruri.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca O altă parte importantă din punct de vedere economic a molidului o reprezintă cetina. Picea engelmanni se cultivă în Europa încă din 1863. clorofilă. valoarea sa decorativă constând totodată şi în coroana deasă. este o specie foarte decorativă prin acele scurte (5-10 mm) şi ramurile subţiri (RUBŢOV.2. Este singura specie dintre răşinoasele din ţara noastră a cărui scoarţă face obiectul valorificării datorită conţinutului ridicat de tanin (CORLĂŢEANU.5. După GEORGESCU (1935) forma argentea ar fi fost obţinută în Olanda. Se recomandă totodată ca specie ornamentală în special în amenajarea pădurilor-parc. compacta) uneori cu ramurile de ordinul I relativ pendente (var. Printre produsele care se pot obţine din cetină se află uleiurile eterice (volatile). făină furajeră etc. 2006). fiind o specie care se pretează la tundere (RUBŢOV. 2001). scoarţa şi răşina (PÂRVU. 1958). de unde ar fi fost răspândită în toată lumea. sunt: funcţia hidrologică. 1973). atât ca arboret cât şi sub formă de pâlc de arbori sau exemplare izolate în cadrul amenajărilor peisagistice. Sunt cultivate formele cu ace argintii brumate (Picea pungens var. 1958. ŞOFLETEA. (CORLĂŢEANU. funcţia de protecţie a solurilor. Picea glauca se distinge prin forma deosebită a conurilor şi coloritul atractiv verdealbăstrui. 1958). funcţia sanitar igienică. Chiar dacă nu prezintă o importanţă forestieră datorită creşterilor reduse şi a lemnului de calitate inferioară (DUMITRIU-TĂTĂREANU. Importanţa peisagistică Genul Picea curpinde arbori şi arbuşti care pot fi cultivaţi atât în grădini şi spaţii verzi cât şi în vase. Se recomandă a fi introdusă ca specie de ornament cu precădere în zona de câmpie. 1960) Picea pungens este des întâlnit în parcuri şi grădini. Aceasta reprezintă un produs de o deosebită importanţă pentru industria chimică. 1. funcţia estetică. Cele mai importante efecte pe care le poate îndeplini o pădure de molid. 2005). cu ramuri până aproape de sol. care trebuie să aibă în compoziţie 30-35% conifere pentru a le asigura în timpul iernii un înveliş verde (MILEA. În regiunea dealurilor culturile de molid (Picea abies) au doar valoare decorativă. molidul este o specie mai slab producătoare de balsam. 22 . fiind considerat un arbore foarte decorativ de mare interes pentru centrele populate (RUBŢOV. kosteriana) (ŞOFLETEA.

forestry.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Picea canadensis se cultivă în parcurile din Europa încă din 1700. 1989). Picea rubens datorită portului său larg este cel mai adesea folosit în parcuri (HILL. 23 . Picea omorika se pretează ca specie ornamentală în parcurile de la noi datorită coroanei foarte înguste. 1989). Picea pungens.org).4. Pinus strobus sau Abies procera (www. majoritatea topurilor realizate în funcţie de preferinţele clienţilor remarcă doar două dintre ele. Importanţa ca pom de Crăciun Printre speciile utilizate cel mai mult în străinătate ca pomi de Crăciun se remarcă cele din genurile Abies şi Picea. 1. fiind o specie decorativă prin acele sale de o culoare verde-albăstrui sau negricioasă recomandată pentru zona de câmpie (RUBŢOV. Pinus şi Pseudotsuga. fiind adesea folosită în amenajările particulare (HILL. columnare (ŞOFLETEA. 1958). Picea omorika (HILL. Pseudotsuga menziesii. Picea glauca. Picea pungens şi Picea glauca. Mulţi horticultori consideră această specie ca având cea mai frumoasă formă dintre toate care aparţin genului Picea. 2001). În rândul speciilor de molid cel mai utilizate ca pomi de Crăciun se găsesc Picea abies. 1989). Pinus sylvestris. care împart supremaţia în topuri cu Abies fraseri.christmastree.com. Cu toate că există mai multe specii din acest gen care se pretează ca pom de Crăciun.about. www.5. Picea rubens.

a dimensiunilor partenerilor de altoire. obiectivele de cercetare au fost grupate astfel: a) pentru cultivarurile Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’: studiul influenţei genotipului. Înmulţirea speciilor şi varietăţilor de conifere ornamentale. iar în ceea ce priveşte altoirea procentul de prindere este în general destul de scăzut iar tehnologia presupune personal cu o anumită experienţă în domeniu. b) pentru specia Picea pungens forma argentea: stabilirea celei mai bune metode de altoire. a modului de fasonare al butaşului. în partea de nord-vest a ţării. este o operaţie dificilă. În afara spaţiilor de învăţământ şi administrative. Deoarece prin rezultatele acestor cercetări se urmăreşte îmbunătăţirea tehnologiei de producere a materialului săditor pe cale vegetativă a unor varietăţi din genul Picea. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE CERCETĂRILOR Capitolul 2 prezintă: Scopul cercetărilor şi obiectivele urmărite.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca C a p i t o l u l 2 LOCUL DESFĂŞURĂRII EXPERIENŢELOR. referitor la înmulţirea pe cale vegetativă a acestor specii. în cadrul universităţii există mai multe sere şi solarii arondate disciplinelor de specialitate ale Facultăţii de Horticultură. ar fi multe aspecte tehnologice care ar putea fi îmbunătăţite pentru a se obţine rezultate mult mai bune. studiul influenţei gradului de pornire în vegetaţie a portaltoiului şi altoiului. cu precădere a celor din genul Picea. Arboricultură şi Arhitectură peisageră. Experienţele au fost amplasate în cadrul serei şi solarului disciplinelor de Floricultură. nu puţine sunt cazurile când exemplarele aduse la noi suferă după ce sunt plantate definitiv deoarece nu sunt obişnuite cu condiţiile climatice. 24 . a înălţimii pe portaltoi la care se efectuează altoirea precum şi a realtoirii asupra prinderii altoiului. Astfel. atât prin butăşire cât şi prin altoire.1. Acest institut este situată în partea de est a municipiului. 3. Chiar dacă acestea sunt produse pe scară largă pe plan extern şi pot satisface cererea de pe piaţă. c) studiul posibilităţilor de diversificare a valorificării materialului săditor obţinut Cele două locaţii în care au fost organizate experienţele se află situate în centrul ţării. SCOPUL CERCETĂRILOR ŞI OBIECTIVELE URMĂRITE În ultimul timp în ţara noastră au fost introduse specii şi varietăţi noi de conifere cu valoare ornamentală ridicată. pornind de la perioade de înmulţire şi ajungând până la substanţe stimulatoare sau chiar metode noi. Butaşii înrădăcinează greu şi într-o perioadă de timp îndelungată. a materialelor folosite la legare. Cadrul natural şi condiţiile climatice în care s-au desfăşurat experienţele. în cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară. a substratului de înrădăcinare şi a biostimulatorilor de înrădăcinare asupra rizogenezei. Primul dintre amplasamente se află situat în localitatea Cluj-Napoca.

a cărui apă o foloseşte pentru irigaţii. caracterizată prin climă boreală cu ierni friguroase şi umede. din care teren efectiv destinat culturilor silvice 14. Pepiniera este destinată producerii puieţilor forestieri necesari lucrărilor de regenerare a suprafeţelor parcurse cu diverse lucrări de tăiere. 25 . Podişul Transilvaniei se încadrează după sistemul W.3 ha. Suprafaţa actuală a pepinierei este de 26. cu temperatura celei mai calde luni între 18 şi 20°C.în partea vestică. Köppen. cu temperatura celei mai reci luni sub -3°C şi a celei mai calde peste 10°C. Pe lângă aceştia se produce şi o gamă diversă de arbori şi arbuşti ornamentali din specii de răşinoase şi foioase.3 ha. precum şi pentru împădurirea terenurilor agricole degradate preluate în acest scop de la diverşi deţinători. Din punct de vedere climatic. cu temperatura celei mai calde luni între 20-22°C şi cu maximum de precipitaţii la începutul verii. cu iarnă rece şi cu mai mult de patru luni pe an cu temperatura medie peste 10°C. Aceastase află situată la 4 km de Municipiul Turda pe drumul judeţean care face legătura între acesta şi Comuna Călăraşi.în cea mai mare parte a podişului. Este situată la o distanţa de aproximativ 3 km de râul Arieş. în provincia climatică Df. pe platoul unde istoricii apreciază că a fost ucis voievodul Mihai Viteazu. Din cele patru subprovincii climatice ale acestei provincii întâlnim două: • Dfbx .Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Cel de-al doilea loc al experienţelor este Pepiniera “Mihai Viteazu” din Turda. • Dfbk .

pe care au fost grefaţi altoi proveniţi de la cea de-a doua specie. MATERIALUL BIOLOGIC UTILIZAT Prezintă speciile care au constituit obiectul experienţelor şi tehnica de executare a butăşirilor şi respectiv altoirilor. . care au păstrat la bază o porţiune din ramurile de 2 ani rezultată prin tăietură perpendiculară pe ax cu ajutorul unui foarfece.la experienţele de butăşire .la experienţele de altoire materialul biologic a provenit de la speciile Picea abies şi Picea pungens forma argentea. după cum urmează: 3. Butaşii folosiţi au fost de două tipuri în funcţie de modul de fasonare. sunt stabilite obiectivele urmărite în această lucrare şi sunt totodată descrise materialele folosite în experienţe. În cazul ambelor metode de altoire s-au folosit două tipuri de materiale pentru contactul strâns al partenerilor de altoire. În continuare acest subcapitol prezintă detaliat etapele butăşirii şi altoirii. ca şi portaltoi. metoda de lucru şi organizarea experienţelor.materialul biologic a fost reprezentat de butaşi proveniţi de pe exemplare ale cultivarurilor Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’.Materialul biologic. De la prima specie au fost folosiţi puieţi. Butaşii cu cârlig s-au confecţionat tot din creşterile anuale. METODA DE LUCRU Metodele de altoire folosite au fost altoirea laterală în placaj şi altoirea în despicătură. respectiv aspectele tehnologice ale operaţiilor de butăşire şi altoire. Butaşii cu călcâi au fost obţinuţi prin desprinderea lujerilor anuali în sensul invers creşterii lor. cu imagini sugestive care vin în completarea descrierii. este motivată necesitatea organizării cercetărilor. rafia plastifiată şi rafia de tei.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca C a p i t o l u l 3 MATERIALUL BIOLOGIC. Este structurat pe trei subcapitole.2. 3. A doua parte a acestui subcapitol prezintă metoda de lucru. şi anume butaşi cu călcâi şi butaşi cu cârlig. METODA DE LUCRU ŞI ORGANIZAREA EXPERIENŢELOR În Capitolul 3 . Materialul biologic utilizat pentru realizarea experienţelor a fost grupat în funcţie de metoda de obţinere a materialului săditor: .1. metodele de lucru precum şi modul de organizare şi amplasare a experienţelor. Pentru a nu permite accesul apei la punctul de altoire rafia de tei a fost folosită în combinaţie cu ceara de altoit. prelevându-se în acest mod şi o porţiune de coajă cu lemn de pe ramurile în vârstă de 2 ani. 26 .

Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’. Experienţa II. în cadrul a 5 experienţe fiind folosită metoda de altoire laterală în placaj iar în celelalte 2 metoda de altoire în despicătură. cu 16 variante experimentale şi trei repetiţii.4. în cazul experienţelor de altoire numărul total de factori folosiţi a fost mult mai mare. Această experienţă a avut loc tot pe perioada a 3 ani în sera pepinierei Mihai Viteazu. Acestea au fost efectuate înainte de apariţia creşterilor anuale. Dacă la butăşire numărul total al factorilor folosiţi pentru cele două experienţe a fost doar de patru. Experienţele au fost de tip polifactorial. Experienţa este trifactorială de tipul 2 x 2 x 6. Experienţa este trifactorială de tipul 2 x 2 x 4. Prima experienţă de altoire s-a desfăşurat pe parcursul a 3 ani. bifactorial şi trifactorial. butăşirile au fost organizate sub forma a două experienţe trifactoriale. fiecare variantă fiind formată din câte 30 de butaşi (tabelul 3. În ambele câmpuri experimentale. experienţele au fost organizate în perioada de primăvară. A fost organizat un număr de 7 experienţe de altoire. ORGANIZAREA ŞI AMPLASAREA EXPERIENŢELOR Pentru ambele cultivaruri luate în studiu în cadrul experienţelor de butăşire.). Experienţa I. Experienţele de altoire. în prima jumătate a lunii martie. factorii studiaţi şi graduările acestora sunt prezentate sintetic în tabelul 3.3. 27 .). grupate în funcţie de metoda de altoire. la începutul lunii martie.3. cu un număr de 30 butaşi pentru fiecare variantă (tabelul 3. Substratul de înrădăcinare folosit a fost nisipul obişnuit.2.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 3. Organizarea şi amplasarea experienţelor de altoire. 2007 şi 2008 în sera USAMV. aşezate în blocuri randomizate. 2006.

2. 28 .Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Tabelul 3.3. Variantele experienţei I de butăşire Varianta experimentală V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 V9 V10 V11 V12 V13 V14 V15 V16 V17 V18 V19 V20 V21 V22 V23 V24 Specia Tipul de butaş Substratul nisip perlit turbă nisip + perlit (1:1) nisip + turbă (1:1) perlit + turbă (1:1) nisip perlit turbă nisip + perlit (1:1) nisip + turbă (1:1) perlit + turbă (1:1) nisip perlit turbă nisip + perlit (1:1) nisip + turbă (1:1) perlit + turbă (1:1) nisip perlit turbă nisip + perlit (1:1) nisip + turbă (1:1) perlit + turbă (1:1) Picea glauca ‘Conica’ cu călcâi Picea glauca ‘Conica’ cu cârlig Picea abies ‘Nidiformis’ cu călcâi Picea abies ‘Nidiformis’ cu cârlig Tabelul 3. Variantele experienţei II de butăşire Varianta experimentală V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 V9 V10 V11 V12 V13 V14 V15 V16 Specia Picea glauca ‘Conica’ Tipul de butaş cu călcâi Substratul Netratat Radistim 2 Radistim 3 Radistim soluţie Netratat Radistim 2 Radistim 3 Radistim soluţie Netratat Radistim 2 Radistim 3 Radistim soluţie Netratat Radistim 2 Radistim 3 Radistim soluţie Picea glauca ‘Conica’ cu cârlig Picea abies ‘Nidiformis’ cu călcâi Picea abies ‘Nidiformis’ cu cârlig Tabelul 3.4.

0.altoi nepornit în vegetaţie.7 cm b2 .rafie de tei + ceară de altoit 29 .portaltoi bine pornit în vegetaţie (muguri deschişi) Experienţa II Factorul A.materialul folosit pentru legarea partenerilor de Factorul B .lungimea altoiului altoire b1 .lungimea altoiului a1 .9 cm a3 .rafie plastifiată pornite) a2 .momentul înlăturării vegetaţie al în vegetaţie al portaltoiului portaltoiului altoiului c1 . la prima altoire 2 verticil) a2 .7 cm a1 .5 cm b1 .deasupra nivelului altoirii anterioare (deasupra celui de-al doilea verticil) Experienţa V Factorul A .portaltoi bine pornit în vegetaţie (muguri deschişi) Experienţa III Factorul A .rafie naturală + ceară de altoit a2 .portaltoi slab pornit în vege. în anul altoirii Experienţa II Factorul A .sub punctul de altoire (sub primul verticil) b .gradul de pornire Factorul C .0.portaltoi bine pornit în după deschiderea mugurilor vegetaţie (muguri deschişi) altoiului.sub primului verticil a1 .la nivelul altoirii anterioare (între primul şi al doilea a1 .altoi pornit în vegetaţie b2 .materialul folosit pentru altoire a1 .9 cm ALTOIREA ÎN DESPICĂTURĂ Experienţa I Factorul A .portaltoi slab pornit în vegetaţie (doar rădăcinile pornite) b2 .altoi pornit în vegetaţie a2 .gradul de pornire în vegetaţie al portaltoiului Factorul B .b1 .gradul de pornire în Factorul B . refrigerat a2 .tăierea portaltoiului imediat b3 .portaltoi normal.tipul de portaltoi Factorul B .deasupra celui de-al doilea verticil a2 .rafie plastifiată a2 . altoirii refrigerat pornite) c2 .tăierea portaltoiului în a1 .Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Reprezentarea sintetică a experienţelor în cadrul celor două metode de altoire utilizate pentru obţinerea materialului săditor ALTOIREA LATERALĂ ÎN PLACAJ Experienţa I Factorul A.materialul folosit pentru legare altoiului b1 .7 cm a2 .0 cm Experienţa IV Factorul A .altoi nepornit în vegetaţie primăvara anului următor taţie (doar rădăcinile b2 .gradul de pornire în vegetaţie al portaltoiului Factorul B .rafie plastifiată a1 .gradul de pornire în vegetaţie a Factorul B.altoi nepornit în vegetaţie.între primul şi al doilea verticil b3 .nivelul altoirii pe portaltoi b1 .nivelul de altoire b1 .1.diametrul portaltoiului în punctul de altoire Factorul B .portaltoi slab pornit în vegetaţie (doar rădăcinile a1 .rafie naturală + ceară de altoit b2 .portaltoi altoit o dată (realtoire) b3 .

este prezentată influenţa genotipului. Tabelul 4.4 butaşi DS5% pentru compararea a două medii mod de fasonare x specie = 0. media pe ambele specii clasează butaşii cu călcâi pe primul loc. Rezultatele sunt prezentate în tabele bilaterale cuprinzând acţiunea a doi factori şi a interacţiunii dintre ei.6 butaşi Notă: diferenţa dintre oricare două valori.9 M 8. a modului de fasonare al butaşului şi a interacţiunii dintre aceşti doi factori asupra eficienţei înrădăcinării exprimată prin număr de butaşi înrădăcinaţi. utilizându-se metoda comparaţiilor multiple (testul Duncan) (ARDELEAN şi colab.1.). În ceea ce priveşte tipul de butaş utilizat. Influenţa genotipului şi a modului de fasonare al butaşului asupra numărului de butaşi înrădăcinaţi Modul de fasonare al butaşului Media pe Cu călcâi Cu cârlig Specia specie b b Picea glauca ‘Conica’ 9. 2002).Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca C a p i t o l u l 4 REZULTATE OBŢINUTE ÎN EXPERIENŢELE DE ÎNMULŢIRE ŞI INTERPRETAREA ACESTORA 4. În mod sigur Picea abies ‘Nidiformis’ pare mai predispusă la înmulţirea prin butaşi. Pentru interpretarea rezultatelor obţinute la înrădăcinarea butaşilor cultivarurilor de Picea glauca ‘Conica’ şi Picea abies ‘Nidiformis’. Această diferenţă este din punct de vedere statistic semnificativă (grafic 4.4 9. urmate de cel puţin o literă comună.9 N 10.5-0.6 procente de prindere pe cei cu cârlig. nu este semnificativă 30 . În tabelul 4.2.2.5 A DS5% pentru compararea a două medii mod de fasonare = 0. devansându-i cu 6.2. Influenţa modului de fasonare a butaşului şi a substratului de înrădăcinare asupra rizogenezei.2 9. Se observă că cele două cultivaruri luate în studiu (Picea glauca ‘Conica’ şi Picea abies ‘Nidiformis’) au avut valori diferite ale procentului de butaşi înrădăcinaţi.4 butaşiDS5% pentru compararea a două medii specie = 0. COMPORTAREA CULTIVARURILOR PICEA GLAUCA ‘CONICA’ ŞI PICEA ABIES ‘NIDIFORMIS’ LA ÎNMULŢIREA PRIN BUTAŞI Elementele care au fost biometrizate în vederea interpretării statistice a rezultatelor experienţelor au fost numărul de butaşi înrădăcinaţi şi lungimea rădăcinilor.3 B Picea abies ‘Nidiformis’ Media pe tip de butaş 12.7a 10.. datele obţinute în urma măsurătorilor au fost prelucrate statistic prin metoda analizei varianţei.4c 8.

Diferenţa dintre aceste două substraturi. urmat de cel format din nisip + perlit. nu reprezintă o valoare absolută prea mare (1.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca .1e 10.7 B 17.8e 3.2. Tabelul 4. Influenţa genotipului şi a substratului de înrădăcinare asupra numărului de butaşi înrădăcinaţi Specia Substratul Nisip Perlit Turba Nisip + Perlit Nisip + Turba Perlit + Turba Media pe specie Picea glauca ‘Conica’ 8.1 A 8.9-1. Procentul de înrădăcinare a butaşilor pe tipuri de butaş.3 N Picea abies Media pe substrat ‘Nidiformis’ e 8. (%) 45 butaş cu călcâi butaş cu cârlig 42.4c 9.3 30 15 0 Picea glauca Conica Picea abies Nidiformis specia 30.0 butaşi Notă: diferenţa dintre oricare două valori. Datele din tabelul 4.8c 12.9f 12.6 31.4a 15.6 M edia Grafic 4.1 F 9.3f 4.8c 12. a substratului de înrădăcinare şi a interacţiunii dintre aceşti doi factori asupra eficienţei înrădăcinării la genul Picea.7 butaşi DS5% pentru compararea a două medii substrat = 0. scot în evidenţă faptul că eficienţa cea mai ridicată. deşi semnificativă. exprimată prin numărul de butaşi înrădăcinaţi este obţinută pe substratul nisip + turbă. la care eficienţa înmulţirii prin butaşi la cele două specii este de abia 4.4). Cele mai slabe rezultate se obţin pe perlit simplu.1 butaşi înrădăcinaţi.4 E 14.8 8.8 D 4.5 M DS5% pentru compararea a două medii specie = 0. permite evidenţierea aportului speciei. nu este semnificativă 31 .9d 7.3. în funcţie de specie Analiza datelor din tabelul de sinteză 4.4 butaşi DS5% pentru compararea a două medii specie x substrat = 0.3.6-0.6b 13. urmate de cel puţin o literă comună.5 29. Mediul de cultură pare a avea şi el o influenţă semnificativă asupra eficienţei înrădăcinării la cele două specii studiate.9f 4.3.8 36.3 C 10.3 27.

În tabelul 4.8b 4.3 A DS5% pentru compararea a două medii mod de fasonare = 0. Butaşii fasonaţi cu călcâi asigură o dezvoltare a rădăcinilor semnificativ mai bună decât butaşii fasonaţi cu cârlig. a modului de fasonare a butaşului şi a interacţiunii dintre aceşti doi factori asupra lungimii rădăcinilor de ordinul I ale butaşilor înrădăcinaţi.7 N Picea abies ‘Nidiformis’ 2.3 C 5.6b 4. este prezentată influenţa speciei (genotipului).1cd 4.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Tabelul 4.2bc 5.2 cm DS5% pentru compararea a două medii mod de fasonare x specie = 0. această diferenţă fiind suficient de mare pentru a fi considerată semnificativă.3 M Media pe substrat 2. a substratului de înrădăcinare a butaşilor şi a interacţiunii dintre genotip şi substrat asupra dezvoltării rădăcinilor butaşilor exprimată în centimetri.0b 3.7 B 4.3b 4.3-0.1a 4.8a 3. Datele prezentate în tabel reprezintă lungimea rădăcinilor exprimată în centimetri.2 cm DS5% pentru compararea a două medii substrat = 0.8b 2.7.6 cm Notă: diferenţa dintre oricare două valori. se poate constata că cultivarul Picea abies ‘Nidiformis’ prezintă rădăcini mai lungi în medie cu 0.8cd 4.9 N Media pe specie 3.8 A 2.8cd 3.8.4a 3. Tabelul 4.9 B DS5% pentru compararea a două medii specie = 0. Influenţa genotipului şi a modului de fasonare al butaşului asupra lungimii rădăcinilor (cm) Modul de fasonare al butaşului Specia Picea glauca ‘Conica’ Picea abies ‘Nidiformis’ Media pe tip de butaş Cu călcâi 4.1 M Cu cârlig 3. Influenţa genotipului şi a substratului de înrădăcinare asupra lungimii rădăcinilor (cm) Specia Substratul Nisip Perlit Turba Nisip + Perlit Nisip + Turba Perlit + Turba Media pe specie Picea glauca ‘Conica’ 2.1cd 4.1a 4. urmate de cel puţin o literă comună.2 cm DS5% pentru compararea a două medii specie x substrat = 0.3 cm faţă de rădăcinile cultivarului Picea glauca ‘Conica’. Tabelul 4.6 D 3. Acest avantaj se regăseşte în diferenţa 0.5c 6.7. prezintă influenţa speciei. nu este semnificativă În urma interpretării datelor referitoare la lungimea rădăcinilor de ordinul I la speciile luate în studiu.8.4d 3.2 cm DS5% pentru compararea a două medii specie = 0.2 cm dintre lungimea rădăcinilor butaşilor fasonaţi în cele două moduri. nu este semnificativă 32 .4 B 4.4 cm Notă: diferenţa dintre oricare două valori. urmate de cel puţin o literă comună.9 CD 4.

nu este suficient de mare pentru a plasa cele două categorii pe aceeaşi treaptă de eficienţă. Astfel.7.2 28.9 butaşi înrădăcinaţi.).Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Se pare că substraturile de înrădăcinare influenţează procesul de rizogeneză la speciile luate în studiu.6.1 butaşi înrădăcinaţi. Variantele cu turbă se diferenţiază semnificativ de celelalte substraturi.9 40 34. Influenţa biostimulatorilor de înrădăcinare asupra rizogenezei. Folosirea biostimulatorilor de înrădăcinare nu a avut o influenţă foarte mare asupra numărului de butaşi înrădăcinaţi. 33 . Pe al doilea loc s-au plasat variantele tratate cu Radistim 2 şi Radistim 3.0 53. Chiar dacă diferenţa în ceea ce priveşte numărul de butaşi înrădăcinaţi nu este foarte mare (1.6.0%). Diferenţa dintre butaşii trataţi cu Radistim soluţie şi cei netrataţi. Se poate afirma că în afară de Radistim soluţie.0 31.4 21.9 44.3 0 Picea glauca Conica Picea abies Nidiformis specia Grafic 4. Cele mai scurte rădăcini au prezentat butaşii înrădăcinaţi pe substratul alcătuit din nisip obişnuit.8 20 27. biostimulatorii Radistim 2 şi Radistim 3 au asigurat o eficienţă a înrădăcinării mai scăzută chiar decât în cazul butaşilor netrataţi (grafic 4. care a determinat obţinerea celui mai mare procent de înrădăcinare a butaşilor (48.3 42.4 48. urmat apoi de substraturile în a căror componenţă intră şi turba (turbă + perlit. rezultatele obţinute în cadrul cercetărilor arată că cea mai bună înrădăcinare a butaşilor şi implicit rădăcini mai lungi s-au obţinut în cazul substratului reprezentat de turbă. aceasta este suficientă pentru a fi considerată semnificativă din punct de vedere statistic (grafic 4.435. Se pare că acest mod de fasonare a stimulat dezvoltarea rădăcinilor într-o măsură mai mare decât fasonarea butaşilor cu cârlig. Netratat (%) 60 Radistim 2 Radistim 3 Radistim soluţie 53. turbă + nisip). în funcţie de specie M edia Varianta cu butaşi cu călcâi s-a dovedit a fi mai eficientă din punct de vedere a numărului de butaşi înrădăcinaţi. de doar 1. ale căror rezultate la înrădăcinare nu diferă între ele decât cu 0.0 35.). Procentul de înrădăcinare a butaşilor pe biostimulatori de înrădăcinare.6%). deşi semnificativă din punct de vedere statistic.

4 20 29. Influenţa genotipului şi a modului de fasonare al butaşului asupra numărului lungimii rădăcinilor butaşilor (cm) Modul de fasonare al butaşului Cu călcâi Cu cârlig Media pe specie Specia Picea glauca ‘Conica’ 4. Procentul de înrădăcinare a butaşilor pe tipuri de butaş.3 M 3.7 3.5 31.2 27.2 43. se observă dezvoltarea semnificativ mai bună a butaşilor proveniţi de la cultivarul Picea abies ‘Nidiformis’.9 B Picea abies ‘Nidiformis’ Media pe tip de butaş 4.9 3.14. nu este semnificativă 34 .8 N 4.14. urmate de cel puţin o literă comună.2 cm DS5% pentru compararea a două medii mod de fasonare x specie = 0.2 cm mai mare decât lungimea medie a rădăcinilor butaşilor proveniţi de la cultivarul Picea glauca ‘Conica’.2 cm DS5% pentru compararea a două medii specie = 0.4 4.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca butaş cu călcâi (%) 60 butaş cu cârlig 50.3-0.6 40 45.1 3.4 38.7.3 0 Netratat Radistim 2 Radistim 3 Radistim soluţie Media biostimulatorul Grafic 4.6 45.9 30.4 cm Notă: diferenţa dintre oricare două valori.837. Tabelul 4. Lungimea medie a rădăcinilor butaşilor fasonaţi din această specie este cu 0. în funcţie de biostimulatorul de înrădăcinare Din tabelul 4.1 A DS5% pentru compararea a două medii mod de fasonare = 0.

Diferenţa de lungime dintre cele două tipuri de butaş este de 0. dar inventarierea finală a altoilor supravieţuiţi nu a fost făcută decât la sfârşitul sezonului de vegetaţie.15. Pentru interpretarea rezultatelor referitoare la eficienţa altoirii. semnificativ mai mare decât lungimea medie a rădăcinilor butaşilor fasonaţi cu cârlig. prinderea altoiului grefat este mai slabă. reuşită exprimată prin numărul de altoi prinşi.15. Influenţa gradului de pornire în vegetaţie a partenerilor de altoire şi a momentului îndepărtării portaltoiului deasupra punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi.0 A Radistim 2 3. valoarea de doar 3. În acest sens se evidenţiază un spor de lungime a rădăcinilor butaşilor fasonaţi cu călcâi. COMPORTAREA SPECIEI PICEA PUNGENS FORMA ARGENTEA LA ÎNMULŢIREA PRIN ALTOIRE În cadrul experienţelor de altoire s-a urmărit influenţa diferiţilor factori asupra reuşitei altoirii. Influenţa genotipului şi a biostimulatorului de înrădăcinare asupra lungimii rădăcinilor (cm) Specia Picea glauca Picea abies Media pe substrat Substratul ‘Conica’ ‘Nidiformis’ Netratat 4. Acest lucru reiese din procentul de prindere de 54. procent mai mare decât cel din cazul altoirii pe portaltoi bine pornit în vegetaţie.0 A Media pe specie 3. Datele reprezintă lungimea butaşilor pe variante de butăşire.1 4.9 A Radistim 3 4. Din analiza datelor acestui tabel se confirmă superioritatea în ceea ce priveşte dezvoltarea rădăcinilor la butaşi de Picea abies ‘Nidiformis’.0 4.1 A Radistim soluţie 3. urmate de cel puţin o literă comună. odată cu lucrările de îngrijire aplicate pe parcurs.9 4. exprimată prin număr de altoi prinşi. În tabelul 4. este ilustrată influenţa genotipului şi a biostimulatorilor de înrădăcinare asupra dezvoltării sistemului radicular la butaşii înrădăcinaţi.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Modul de fasonare a butaşului şi-a pus amprenta şi asupra dezvoltării ulterioare a butaşilor înrădăcinaţi.5 cm.1 3.9 N 4. Chiar dacă această diferenţă este semnificativă.3 cm DS5% pentru compararea a două medii specie x biostimulator = 0.2 4. datele obţinute în urma măsurătorilor au fost prelucrate statistic prin metoda analizei varianţei.7 procente de prindere nu poate fi considerată foarte mare 35 .2 cm DS5% pentru compararea a două medii biostimulator = 0.8 4.2 4. Pe măsură ce gradul de pornire în vegetaţie a portaltoiului este mai avansat.0% în cazul folosirii de portaltoi abia pornit în vegetaţie. Biostimulatorii de înrădăcinare nu determină modificări în ceea ce priveşte lungimea rădăcinilor la butaşii înrădăcinaţi. nu este semnificativă 4.0 4.2. Tabelul 4. Comportarea puieţilor altoiţi a fost urmărită pe parcursul întregului sezon de vegetaţie. utilizându-se metoda comparaţiilor multiple (testul Duncan).4 cm Notă: diferenţa dintre oricare două valori.1 M DS5% pentru compararea a două medii specie = 0.

2 2007 2008 54. cele mai bune rezultate le înregistrează altoirile cu altoi nepornit în vegetaţie. Procentul de prindere a altoilor pe ani de experienţe. În ceea ce priveşte gradul de pornire în vegetaţie a altoiului.). 4.). Procentul de prindere a acestui tip de altoi (60.8 52.9 50.8 47.8 54.8 50.0 44.9 bine pornit 54. în funcţie de stadiul de vegetaţie a portaltoiului slab pornit (%) 60 56.2 40 20 0 slab pornit bine pornit Media gradul de pornire în vegetaţie a portaltoiului Grafic 4.9.3%) diferă semnificativ de cel al altoilor recoltaţi în perioada de repaus vegetativ şi ţinuţi la rece până în momentul altoirii (grafic. în funcţie de anul de experienţe 36 .0 53.3 40 20 0 2006 2007 2008 Media anul experienţei Grafic 4.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca (grafic 4.5 44.8. (%) 60 2006 56.9 52.9.9 54.954.8.2 50. Procentul de prindere a altoilor pe stadii de vegetaţie a portaltoiului.2 53.

comparaţia cu altoirea pe cea de-a treia creştere ne arată că numărul de altoi prinşi a fost semnificativ mai mare.11 M A II-a creştere 12.23.89 M A III-a creştere 9.78 altoi prinşi nefiind semnificativă. nu este semnificativă Influenţa nivelului de altoire asupra numărului de altoi prinşi.00 11.20.1-1. acesta nu este con-siderat statistic semnificativ.06 N Media pe perioadă de tăiere 10.37 A 10.48 A DS5% pentru compararea a două medii grad de vegetaţie portaltoi = 0.33 8.5 altoi Notă: diferenţa dintre oricare două valori. nu este semnificativă 37 . Influenţa gradului de pornire în vegetaţie a portaltoiului şi a nivelului altoirii asupra numărului de altoi prinşi Nivelul de altoire Stadiu portaltoi Slab pornit Bine pornit Media pe nivel de altoire Prima creştere 11. urmate de cel puţin o literă comună.96 10.81 10.3-0.81 A 10.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Datele din tabelul 4.30 A DS5% pentru compararea a două medii nivel de altoire = 0.00 8.44 10. Influenţa gradului de pornire în vegetaţie al portaltoiului şi a perioadei tăierii acestuia deasupra punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi Stadiul vegetativ al portaltoiului Slab pornit Perioada tăierii După un an Imediat după altoire Media pe stadiu de vegetaţie al portaltoiului 10. Tabelul 4.8-0.20.78 10.9 altoi DS5% pentru compararea a două medii nivel de altoire x grad de vegetaţie portaltoi = 1.6-0. au un minim avantaj în ceea ce priveşte procentul de prindere. Rezultatele altoirii au fost influenţate de către nivelul altoirii.7 altoi DS5% pentru compararea a două medii grad de vegetaţie portaltoi = 0.2 altoi Notă: diferenţa dintre oricare două valori.78 11.4 altoi DS5% pentru compararea a două medii an de experienţă = 0.80 M Bine pornit 9.67 N Media pe stadiu portaltoi 10.4 altoi DS5% pentru compararea a două medii grad de vegetaţie portaltoi x an experienţă = 0. urmate de cel puţin o literă comună. imediat după grefare.15 10. diferenţa de 0.4-0. Tabelul 4.3-0. Dacă altoirea pe a doua creştere nu a fost cu mult mai eficientă decât altoirea pe prima creştere.78 11. prezintă influenţa gradului de pornire în vegetaţie a portaltoiului şi a perioadei de tăiere a portaltoiului deasupra punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi. Chiar dacă altoii la care portaltoiul a fost îndepărtat deasupra punctului de altoire în anul altoirii.

).0%. aceasta nu este suficient de mare pentru a fi considerată semnificativă (grafic 4.8 60. în funcţie de anul de experienţe Folosirea de altoi cu lungimi diferite nu a dus la obţinerea de procente de prindere care să fie considerate semnificativ diferite. Chiar dacă procentul de prindere a altoilor în cazul realtoirii este mai scăzut decât în cazul altoirilor efectuate pe portaltoi normali. 38 .8 procente în avantajul portaltoilor mai subţiri. Influenţa realtoirii asupra numărului de altoi prinşi. Procentul de prindere a altoilor pe lungimi ale altoiului.0 altoi din totalul de 20 de grefaţi.5 55.23.7 cm.25. prezintă influenţa nivelului la care a fost efectuată altoirea şi a gradului de pornire în vegetaţie a portaltoiului asupra numărului de altoi prinşi.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Nu acelaşi lucru se poate afirma despre gradul de pornire în vegetaţie a portaltoiului.14.057.14. 0. Prima categorie este reprezentată de portaltoii cu diametrul în punctul de altoire de 0.).8 54. media de prindere fiind de 12.5 cm (%) 75 66. este considerată semnificativă (grafic 4.).3 45. Diferenţa de 5. Diferenţa de lungime de 2 cm dintre altoi. chiar dacă înclină puţin balanţa spre altoiul mai scurt.7% comparativ cu altoirile făcute pe portaltoi normal. Datele din tabelul bilateral 4. ceea ce reprezintă 60.8 51.7%.7 50 55.2 53.16. Acest tip de portaltoi asigură cea mai mare eficienţă de prindere a altoilor. nu este o diferenţă care să ne poată determina ce tip de altoi să folosim la altoire (Tabelul 4.0 51. faptul că au existat altoi prinşi reprezintă o reuşită.7 60.4 0. Chiar dacă pentru celelalte două tipuri de portaltoi încadraţi în categoria mai slabă există o diferenţă a procentului de prindere a altoilor de 2.0 50. care nu au mai fost altoiţi anterior.7 cm 1. datorită valorii mici. Procentul de prindere a altoilor în cazul realtoirii este de 55. Diametrul portaltoiului în punctul de altoire împarte rezultatele în două categorii.0 cm 25 0 2006 2007 2008 Media anii experien ei Grafic 4. Influenţa lungimii altoiului şi a diametrului portaltoiului în punctul de altoire asupra numărului de altoi prinşi. rezultate care confirmă cele afirmate.

28A 10.22M 11.16.89a 11. urmate de cel puţin o literă comună.67a 10.33a 11.85M 9 cm Media pe an experimental 11. nu este semnificativă nealtoit (%) 70 60 50 40 30 20 10 0 2006 2007 2008 Media anii experim entali 63.7 altoi DS5% pentru compararea a două medii lungime altoi x an de experienţă = 1.3 60.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Tabelul 4. Procentul de prindere a altoilor pe tipuri de portaltoi.8 altoi DS5% pentru compararea a două medii an de experienţă = 0.1 63.50A 11.6-0.7 45.6 61.56b 10. Influenţa anilor de experienţe şi a lungimii altoiului asupra numărului de altoi prinşi Lungimea altoiului (cm) 7 cm Anul experienţei 2006 2007 2008 Media pe lungime altoi 11.67a 9.11a 11.3 58.0 Grafic 4.33B DS5% pentru compararea a două medii lungime altoi = 0. în funcţie de anul de experienţe 39 .5 55.2 altoi Notă: diferenţa dintre oricare două valori.25.1-1.3 altoit o dată 61.

în condiţiile efectuate de noi a avut rezultate nule. care constituie indicatori sintetici ai influenţelor factorilor studiaţi asupra reuşitei procesului de altoire.5%. Dacă la altoirile din pomicultură rafia de tei şi ceara sunt folosite cu succes pentru izolarea locului de altoire. În acest caz rata profitului este de 63.2 62.3% mai mare decât varianta de altoire clasică cu altoi inactiv şi portaltoi forţat în seră.5 10.5% (grafic 4. Procentul de prindere a altoilor pe tipuri de material folosit la legare.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Influenţa materialului folosit pentru izolarea punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi. fiind de doar 9. se pot compara mult mai bine rezultatele experienţelor. în sensul că toţi puieţii altoiţi s-au uscat.7 Media Altoirea în despicătură. în cazul altoirii molidului argintiu aceste materiale nu au avut rezultate satisfăcătoare.4 9. 40 .). Ultimul subcapitol al acestui capitol de rezultate obţinute conţine calcule de eficienţă economică.33. cu 17. Odată cu stabilirea elementelor de eficienţă economică. Legarea partenerilor cu rafie plastifiată a asigurat un procent de prindere a altoilor comparabil cu cel întâlnit în mod normal la experienţele anterioare.19. Valoarea cea mai ridicată a profitului se înregistrează în cazul variantei de altoire în care se foloseşte portaltoi neforţat în seră pe care se grefează altoi ţinut la rece până în momentul altoirii (tabelul 4. cu costuri cât mai mici. Procentul de prindere a altoilor la care a fost folosită rafia şi ceara de altoit a înregistrat cea mai mică valoare întâlnită până acum la experienţele de altoire laterală în placaj.8 57. în funcţie lungimea altoiului rafie naturală 67.0 9. O valorificare optimă a acestor elemente se va regăsi într-un număr cât mai mare de altoi prinşi.7%.19. rafie plastifiată (%) 70 60 50 40 30 20 10 0 7 cm 9 cm tip de portaltoi Grafic 4. atingând valoarea de 62. Eficienţa economică privind influenţa gradului de pornire în vegetaţie a partenerilor de altoire şi a momentului îndepărtării portaltoiului deasupra punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi. O eficienţă economică ridicată la altoire presupune adoptarea celei mai bune tehnici de altoire astfel încât să fie valorificate la cel mai înalt nivel materialele utilizate şi activitatea depusă.).

deşi procentul de prindere este mai mic decât în cazul altoirilor în care se folosesc portaltoi normali.34.3 51. Tabelul 4. Calculul eficienţei economice Tip altoire Normală Realtoire Procent de prindere (%) 61.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Tabelul 4.7 Costuri Preţ mediu de (lei/100 vânzare buc) (lei/buc) 412 321 10 10 Venit brut (lei/100 buc) 615 557 Profit (lei/100 buc) 203 236 Rata profitului (%) 49.3 73. nealtoiţi anterior.34.9% Venit brut (lei/100 buc) 603 519 442 Inactiv Refrige Neforţat rat Activ Eficienţa economică privind influenţa realtoirii asupra numărului de altoi prinşi.5% (tabelul 4.).4% 63. În cazul realtoirilor. în urma calcului economic se poate observa că această variantă aduce un spor din punct de vedere economic de 36 lei la 100 de puieţi altoiţi.7% 44.33.5 41 .9 44.2 Costuri (lei/100 buc) 412 317 305 Preţ mediu de vânzare (lei/buc) 10 10 10 Profit (lei/100 buc) 191 202 137 Rata profitului (%) 46.5 55. Acesta reprezintă o rată a profitului de 73. Calculul eficienţei economice Varianta de altoire Grafting variant Tip portaltoi Forţat Tip altoi Procent de prindere (%) 60.

În prezent. Pe baza literaturii de specialitate studiate şi avându-se în vedere condiţiile climatice şi tehnologice din ţara noastră. au fost făcute biometrizări ale acestora. din punct de vedere dimensional şi al aspectului. 42 . În cadrul acestui capitol a fost făcută o analiză economică referitoare la obţinea pomilor de Crăciun din specia Picea pungens forma argentea pe cale vegetativă prin altoire şi pe cale generativă. În acest timp în străinătate producerea pomilor de Crăciun reprezintă o afacere de succes sau chiar o ramură importantă a industriei. Există unele pepiniere şi plantaţii unde are loc producerea pomilor de iarnă.în urma măsurătorilor efectuate s-a ajuns la concluzia că. aceasta înălţime este suficientă pentru a asigura în spaţiile de locuit mici. pornindu-se de la valorificarea actuală a acestuia şi continuându-se cu posibilităţi noi de valorificare. şi nu numai. pentru a fi apt de valorificare ca pom de Crăciun un exemplar de Picea pungens forma argentea are nevoie de cel puţin 8 ani dacă este obţinut pe cale generativă şi de cel puţin 10 ani dacă este obţinut pe cale vegetativă.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca C a p i t o l u l 5 DIVERSIFICAREA POSIBILITĂŢILOR DE VALORIFICARE A MATERIALULUI SĂDITOR LA SPECIILE GENULUI PICEA Capitolul V studiază Diversificarea posibilităţilor de valorificare a materialului săditor la speciile genului Picea. Chiar dacă are o înălţime relativ mică la această vârstă. efectul dorit. în ţara noastră acest aspect se rezumă în general la tăierea vârfului exemplarelor de molid din arborete înainte de exploatare. prin altoire. În acest sens s-a concluzionat că utilizarea pomilor de Crăciun din această specie obţinută pe cale vegetativă aduce o rată a profitului cu 12% mai mare decât în cazul obţinerii speciei pe cale generativă. se propune utilizarea molidului argintiu ca pom de Crăciun. dar tehnologia nu este la nivelul care ar trebui iar exemplarele obţinute nu pot fi comparate cu cele aduse din import. Pentru a stabili unele însuşiri morfologice ale molidului argintiu produs în pepinierele de la noi şi a stabili la ce vârstă acesta devine apt pentru a fi utilizat ca pom de Crăciun.

Continuarea cercetărilor în ceea ce priveşte utilizarea de biostimulatori de înrădăcinare utilizaţi la butăşirea cultivarurilor Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’. 2. deoarece trecerea timpului diminuează procentul de prindere a altoilor. în care s-a urmărit comportarea cultivarurilor Picea glauca ‘Conica’ şi Picea abies ‘Nidiformis’ la înmulţirea vegetativă prin butaşi. Pentru obţinerea materialului săditor prin altoire: 1. 4. 6. pe care se grefează altoi neporniţi în vegetaţie. care reduc procentul de prindere a butaşilor comparativ cu butaşii netrataţi. în special a celor care conţin turbă precum şi a substratului alcătuit doar din turbă pentru obţinerea de butaşi cu rădăcini mai bine dezvoltate. 6. 5. Continuarea cercetărilor în ceea ce priveşte substraturile utilizate la înrădăcinarea butaşilor cultivarurilor Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’. Evitarea utilizării biostimulatorilor Radistim 2 şi Radistim 3 la butăşirea acestor cultivaruri. de 9 cm. 5. recoltaţi cu puţin timp înaintea altoirii. 3. Utilizarea substraturilor mixte pentru obţinerea unui procent mare de butaşi înrădăcinaţi. se pot desprinde următoarele concluzii: Pentru obţinerea materialului săditor prin butăşire: 1. în vederea obţinerii unui procent mai mare de înrădăcinare şi a unei dezvoltări mai bune a rădăcinilor. 43 . care aduce un minim aport la rezultatele butăşirii comparativ cu butaşii netrataţi. Utilizarea substraturilor mixte. imediat ce portaltoiul a intrat în vegetaţie. 2. Pentru o reuşită mai bună a altoirilor de primăvară direct în câmp. 7. altoirea să se facă în câmp. argentea pe portaltoi de Picea abies utilizându-se metoda de altoire laterală în placaj. Altoirea speciei Picea pungens var. Folosirea de portaltoi forţaţi să pornească în vegetaţie în seră. 4. Efectuarea de cercetări privitoare la influenţa factorilor studiaţi în această lucrare asupra butăşirii în uscat la cultivarurile Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’. 3.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca C a p i t o l u l 6 CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI CU PRIVIRE LA ÎNMULŢIREA SPECIILOR GENULUI PICEA ŞI VALORIFICAREA MATERIALULUI SĂDITOR Analizând rezultatele obţinute în urma experienţelor efectuate în serele USAMV şi pepiniera Mihai Viteazu în anii 2006-2008. Altoirea cu altoi cu lungime de 7 cm. la cultivarurile Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’. grefarea de altoi recoltaţi în perioada de repaus vegetativ şi ţinuţi la rece până în momentul altoirii. primăvara devreme. În cazul nu se dispune de o seră şi nu este posibilă forţarea altoilor. Altoirea într-o perioadă cât mai scurtă de timp după ce portaltoiul a intrat în vegetaţie. Folosirea biostimulatorului Radistim soluţie. care asigură un procent de prindere mai bun decât altoirea cu altoi mai lung. Fasonarea butaşilor cu călcâi în detrimentul celor cu cârlig.

argentea. investiţia fiind justificată din punct de vedere economic. În urma cercetărilor referitoare la diversificarea valorificării materialului săditor la speciile genului Picea se poate recomanda: 1. Altoirea pe portaltoi cu diametrul în punctul de altoire de 0.5 cm) sau mai gros (1. care asigură un procent de prindere a altoilor net superior altoirii cu rafie naturală. Îndepărtarea portaltoiului deasupra punctului de altoire doar după prinderea sigură a altoiului.   44 . care să producă pomi de Crăciun din specia Picea pungens var.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 7. 8. pentru eliminarea costurilor de producere a acestora.0 cm). 9. Realtoirea în anul următor a puieţilor la care altoirea nu a reuşit în anul curent. Folosirea ca material de izolare a punctului de altoire a rafiei plastifiate. de preferinţă în anul următor altoirii.7 cm. 2. 10. Continuarea cercetărilor pentru stabilirea tehnologiei optime de cultură a molidului argintiu destinat valorificării ca pom de Crăciun. Înfiinţarea la noi în ţară a unor pepiniere dendrologice. sau cel puţin a unor secţii în cadrul pepinierelor existente. care asigură un procent de prindere a altoilor mai mare decât în cazul altoirilor pe portaltoi mai subţire (0.

20.. PURCELEAN. 1975. 1. GH. 7. R. V. Reader's Diges. 2009. 22. Bucureşti. Bucureşti. USA. 1999. GH. Tehnologii moderne de producere a materialului săditor dendrologic (III). 1970. CHIRITA. 18. Timber Press Inc. Italia BITNER R. Ed. Caiet II Silvicultură. În: Studii şi cercetări. Haga. BOOM. GEORGESCU. Conifers for gardens.. V. ŞT. 105-109. În: Studii şi cercetări. M. Silvicultură. 1972. DRĂGHIA LUCIA. STOICULESCU. Firefly books. BENT E. TANKO. 33-34. De vechi editori. În: Studii şi ceretări. Seria I. 1975. New York BRADLEY. pg. GR... 2006. În: Studii şi Cercetări. PAŞCOVICI. 183-198. IANB.. M. 2. GRIGORE. 1984. 3. 24. 41-43. Cornell University Press CORLĂŢEANU S.59-77. Tehnologii moderne de producere a materialului săditor dendrologic (II). 3. Un nou repelent pentru protejarea plantaţiilor de răşinoase împotriva pagubelor provocate de cervide. 1976. E. PANAITESCU. ARSENESCU. Ed. PODEANU. Îndrumător de lucrări practice de pomicultură generală. Oregon. 34. BARBU I. Universităţii Transilvania. CHIRITA. În: Bucovina forestieră. DECEI I. C.. DURAN. Cercetări privind determinarea volumului conţinut în cioată şi în rădăcini la molid. 1966. „Ion Ionescu de la Brad”.. DRANCA. Atelierul de multiplicat cursuri. 10. 1973. VOICHIŢA BARBU. V.. 14. Milano. 46-52. Native and cultivated conifers of northeastern North America.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca BIBLIOGRAFIE 1. TR. I. R. 1984. DOBRESCU ZENOVIA.. 1975.. Netherlands. Anul I.. XXXIII. DĂMĂCEANU C. P. În: Horticultura. BLOOM A. CRISTESCU V. Repelente pentru protejarea plantaţiilor tinere de molid împotriva cervidelor. Ed. 12. 1-2. Teză doctorat. 2002. C. 1. 2. 9. DUMITRESCU ELENA. DONIŢĂ N. Produse forestiere şi studiul lemnului. 1. Produse accesorii ale pădurii. Cluj Napoca.. 1965. 1000 pianti e fiori per il giardino. CR. 51-55. 7-15. M. Cercetări asupra condiţiilor de păstrare a unor seminţe forestiere. 2002. Tehnică experimentală horticolă... 16. 13. TR. et al. 515-551. EM. London CEPOIU N. ŞT. 11. STELIAN. Manual of cultivated conifers. Ed. Molidul în literatura ştiinţifică românească (1890-1990). ABRUDAN I. V. NESTEROV. 29. DUMITRESCU P. 23. SESTRAŞ. K. Ed. NIŢESCU. 17. 45 . 38. R. Universităţii Transilvania Braşov. Ecologie forestieră. 21. ARMĂŞESCU. The pruner’s bible: a step-by-step guide to pruning every plant in your garden. Gardening with conifers. Ceres Bucureşti.. 214-247. R. CUU T. În: Studii şi cercetări.. În: Studii şi cercetări. CEIANU. 2007. Producerea materialului săditor dendrologic. Tehnologii moderne de producere a materialului săditor dendrologic (I). AL.. XXVII. SIMIONESCU. R. 1975. Ed.. CHIRIŢĂ. Bucureşti CRISTESCU V. Cercetări privind stabilirea corelaţiei dintre germinaţia seminţelor obţi-nute în laborator şi răsărirea în sol la pin silvestru şi molid. Universitatea din Braşov. BELDEANU E. DUMITRESCU ELENA. GRIGORE. TR. CRISTESCU V. Academic-Pres. A. R. GRIGORE. În: Horticultura. R. I. S. MURVAI. STELIAN. BREGA. ŞTEFĂNESCU. Ed. 1986. 15. MIRELA CORDEA. În: Horticultura. 1979. NIŢESCU. DEN OUDEN. Contribuţii privind practicarea organizată a rezinajului în arboretele exploatabile de molid. STELIAN. 2005. În problema doborâturilor de vânt produse în perioada 1960-1970.. LANCULESCU. V. 4. GROBNIC. A. Braşov ARDELEAN M. BELDIE. SIMIONESCU. A. 2000. 8. 19. 5. 1993. Ceres. B. 36. COPE. 6. I. Iaşi. Ceres. 1984. Împăduriri.. P. S. MARIA MAIERAN..

Ed. 34. 46 . EUN K. FLORESCU GH. 1967. 1935. The Garden Diy Expert. G. HELMAN A. 40. Molidul candelabru.. LEAHU I.Seminţe forestiere. M-13 DNA fingerprinting can be used in studies on phenotypic reversions of forest trees mutants. Oregon. ILIESCU ANA-FELICIA.. Random House Group Ltd. Amenajarea pădurilor. Agrosilvică. 1-2. DUMITRIU-TĂTĂREANU. Transworld Publishers. FARJON A. 37. Agro-silvică. LEAHU I. W. Guide to southern trees.. HARLOW. Didactică şi Pedagogică Bucureşti. Dover publications... 1996. KRUSSMANN G. DUMITRIU-TĂTĂREANU.. 1978. 249-280. În: Studii şi cercetări. issue 3. LEANDRU LIA. Anul II. În: Studii şi cercetări. HESSAYON D.. 158-172. 1957.. USA 27. În: Plant Researches. Ed. 2. Bucureşti. HARALAMB AT. În: Horticultura. Ed. 1960. 79-115. 2008. ILIESCU ANA FELICIA. Ameliorarea principalelor specii forestiere. molid şi tei. 27. ENESCU V. Arbori şi arbuşti forestieri ornamentali cultivaţi în RPR. vol. 58. K.seminţe forestiere. Bucureşti. ECKENWALDER. În: Bucovina forestieră. FLORESCU GH. 35. Înmulţirea vegetativă a arborilor forestieri. 1999. 30. I. FLORESCU. 1989. 2009. Bucureşti. 12. J. 2. 42. 2008. pin. În: Anale. Timber Press. GH. HEON. wreaths and greens. 51. ENESCU V.. I. Cultura arborilor şi arbuştilor ornamentali.. La pépinière: Multiplication des arbres. La maison rustique. GIURGIU V. HOLONEC L. S.. ANCA DUMITRESCU. Agrosilvică. 1999 Împăduriri . Korea. 109-127. Bucureşti. 26. HILL L. 55. În: Studii şi cercetări. Trees of the eastern and central United States and Canada. 2007. GRUDNICKI F. 53. G. M. 38. Ed. Ed. 1975. Ed. 1963. În: Horticultura.. 41... GEORGESCU C. Christmas trees: growing and selling trees. 7-11. HARRAR E. Calendarul recoltării fructelor şi seminţelor de arbori şi arbuşti ornamentali. 1994.. Molidul şi foloasele lui. Reprografia Universităţii Transilvania din Braşov. 1. ICHIM R.. ENESCU V. 2004. 2. Ceres. FLANDUNG M. Cercetări privind rupturile de zăpadă din arboretele de molid din Munţii Maramureşului. ILIESCU ANA-FELICIA. Bucureşti. LLC. J. 2002. ILIESCU ANA-FELICIA. HARING P. Coeficientul de zvelteţe şi stabilitatea individuală a arborilor de molid. Cercetări privind producerea puieţilor forestieri în paturi nutritive alcătuite din litieră. FARJON A. Arboricultură ornamentală. 310-314. 27. C. 44. AcademicPres. arbustes. 1964. 1. Dover publications. 183-189. 117. A natural history of conifers. Împăduriri. 1970. Împăduriri . 31. În: Studii şi cercetări. 52. Bucureşti. Împăduriri .. New York 45. HARRAR. 1998. Ceres. Ed. 26-27. 57. Ed. 1962. 1989.. 2004. Ceres.. MOLDOVAN. ZIEGENHAGEN. 1-111. 1993. 479-499. 28. În: Lumea satului 3 (ediţia electronică).. 1994. 1989. GRUDNICKI MARGARETA.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 25. 2001. GROBNIC GH. New York 46. Fiziologia plantelor lemnoase. 1981. Conifers of the world. Portland. Timber Press. 49. 33. Ed..Pepiniere forestiere. 1994. USA 32. K. 48. J. Introduction to the conifers. In: Curtiss Botanical Magazine. Storey Publishing. Didactică şi Pedagogică Bucureşti. Portland. Cultura speciilor forestiere. Reprografia Universităţii Transilvania din Braşov. 39. T. Consideraţiuni asupra culturii răşinoaselor în parcul dendrologic Dofteana. 2006.. Ed. VLASE. Cercetări privind stimularea germinaţiei seminţelor şi a creşterii puieţilor cu ajutorul naftenatului de sodiu la stejar. 1970.. COSTEA. 3.. In: Trees. Conservarea pădurilor.. 56. J. Metode de favorizare a germinaţiei seminţelor de arbori şi arbuşti ornamentali. E. Cluj-Napoca. În: Bucovina forestieră. KYUNGSIK. A. 54. Ceres. 43. Reprografia Universităţii Transilvania Braşov. Rezultatele unor experimentări în problema conservării seminţelor de molid. 75-87.. Oregon. Dendrometrie. 1998. 7. 28-31. B. Bucureşti..Ceres. 12. 47.. Fossil woods from Janggi Group (Early Miocene) in Pohang Basin. conifères et arbres Fruitiers. 29. XXIV. I. 1994. Ed. 36. Ed. 50. Universităţii Suceava.

În: Bul. E. GHIDRA. 52-55. MAZĂRE G. New York USA 63. USAMV Cluj-Napoca.. MAZĂRE G. E. Referat II. 69. AL. 64.. Ed. USAMV Cluj-Napoca. M. Ed. Tehnica culturilor silvice . Bucureşti. 3. MARINELLI JANET et al. Referat bibliografic. USAMV Cluj-Napoca. Researches concerning narrow-crowned spruce ideotype Picea abies f. 1995. Cercetări parţiale privind posibilităţile de înmulţire la speciile de Picea. V. Bucureşti. Bucureşti. MAZĂRE G. 2001. 157. GH. C. SKAWINSKY. 2008.. Bul. 82. USAMV Cluj-Napoca. În: Rev. În: Bul. USAMV a Banatului Timişoara. Agro-silvică. ASAS. Cercetări parţiale privind posibilităţile de înmulţire la speciile de Picea. MAZĂRE G. M. 2000. 1980. S. 70. Stadiul cercetărilor privind sortimentul şi cultura speciilor din genul Picea... Premise pentru creşterea calităţii. 87. SUSAN BERRY. Researches conducted in order to obtain Picea pungens var. In: Photosynthetica 38. Ed. P. 1997. PARASCAN D. Universul plantelor. densităţii şi rezistenţei la rupturi de zăpadă a arboretelor din România. LUBAN E. Ed. DUŢU. 65. Iaşi.seminţe şi butaşi. L. Agrosilvică.. USAMV Cluj-Napoca. P. În: Analele ICAS. Teză de doctorat. ASAS. 1970.. 277-281. În: Grădina. PÂRNUŢĂ GH. MARCU GH.. 75. Ed. 1972. MAZĂRE G. A. M. 2006. 2005... Ed. 2002. 46.. WAGNER. Researches concerning the growth and development of Picea pungens species in Romania. IX.A. 84. 64. Evaluated the superoxide dismutase activity and chlorophyll fluorescence in Picea abies leaves growing at different altitudes. 528.. 2003. 109-122. D. Hermes House. 88. MAZĂRE G. LUCACIU. London 65. În: Cer-cetări ştiinţifice.. MAZĂRE G. EDP. În: Bul. Cluj-Napoca. PARASCAN D.. Pentru Viaţă. ORLAIE N. 83. A. Pendula in Romania. via şi livada. Ed. 1969. 86. Dendrologie. Gardening All Year Round. Referat III. 60. Înmulţirea coniferelor pe cale vegetativă. Bucureşti. Brooklyn Botanic Garden. Researches regarding the Picea pungens Argentea variety propagation. A. 528. 2005. Ediţia a II-a. MISZALSKI Z. Bucureşti. 1. Argentea by grafting. 1996. 2005. 62.. ZAHARIA . ZAHARIA. 2006. ADELINA DUMITRAŞ. Bucureşti. Horticultură şi Viticultură. Ceres. Ed. Arbori şi arbuşti. Ed. Bucureşti. MORARIU I... D. PALADE L. Bucureşti. USAMV Cluj-Napoca. BAKOŞ. Ed. 62. PÂRVU. V. ADELINA DUMITRAŞ.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 59. 65. Ed. NIEWIADOMSKA. PÂRNUŢĂ GH. 1999. 80. 73. NOORDHUIS K. Vasile Goldiş.. KEPA. 76. Doborâturile produse de vânt în anii 1964-1966 în pădurile din România. Arbori şi arbuşti ornamentali. 5. Biometrical studies concerning the Picea pungens var. MOHAN GH. 72. Producerea. T. NEGRUŢIU FILOFTEIA. SĂVULESCU. 379-384. 67. Ediţia a III-a. I. 1959. MAZĂRE G. DANCIU.. 2005. ADELINA DUMITRAŞ. Ceres. 2007. II. I. Ceres. Botanică forestieră. MIULESCU I. The obtaining of Picea cultivars by cuttings. 48-50. 402-406. Tehnologii moderne în horticultură. 85.. MMI Rebo International. Botanica generală şi sistematică. Osama. NEGULESCU E. Gardening success. LUBAN E. În: Bul. 2008. Cercetări privind ideotipurile de molid cu coroana îngustă... USAMV Cluj-Napoca. 2009.. ZAHARIA.. MCHOY. Bucureşti 47 . JIDARU. GABRIELA ROMAN. MIHAELA MORARIU. 77. 79. 68.. USAMV Cluj-Napoca. Growing Conifers.S. ŞT. Ceres. D. Ed.. În: Bul.. MLADIN.. MAZĂRE G. 2000. ZAHARIA. MARIANA DEJEU. 1973. 171-172. 61.. 78. 66. 2006. Argentea behavior in our country. BRADLEY. MATEESCU R. CEUCA. 1965. 1971. The Picea pungens Argentea variety behavior at graft side multiplication. Spaţii verzi. EUGENIA HĂRŞAN. Producerea materialului săditor dendrologic pentru parcuri şi grădini.T. Fiziologia plantelor lemnoase. 71. 66. păstrarea şi valorificarea materialului săditor pomicol şi dendrologic. Bucureşti. V. 2008. 8. Ceres. TIMOFTE.. 81. 1992. 74. Rolul spaţiilor verzi în îmbunătăţirea microclimatului din centrele populate. LUCICA IRIMIE. Bucureşti. PARNIA P. HOLONEC.

Teză doctorat. EDP. 1956. 2002. 77-82. SMITH MIRANDA. Seria I. V. The pant propagator’s bible. PEARMAN P. Pentru Viaţă. Bucureşti. 1973. Contribuţii privind productivitatea pepinierelor de molid şi pin. 2007. Ediţia I-a. 1958. 2. JANET WEHR. A. În: Studii şi cercetări Silvicultură. Bucureşti. 100. 102. PETICILĂ. 109. FLORESCU. Late Glacial and Holocene vegetation history in the southern part of Transylvania (Romania): pollen analysis of two sequences from Avrig. T. Bucureşti. Bucureşti. GRĂMADĂ. 2005.. Houghton Mifflin Company. P. Atlas florae Romania. PREDA M. MAURICE REILLE.. Dendrologie. Dendrologie. 49-61. France 94. 2001. Ed. 277-293. N. Cercetări privind înmulţirea unor varietăţi ornamentale de Abies şi Picea. ŞOFLETEA. Ceres Bucureşti. I. Cercetări privind producerea puieţilor de pin silvestru şi molid pe paturi nutritive sub adăpost de folii sinetice. Ed. POSEDARU ALINA. În: Horticultura. OANA POPESCU. TANTĂU I. pe cale vegetativă. L. Cum şi când se înmulţesc coniferele ornamentale. 1968. STĂNESCU V. J. 1973. 1998. SORINA FARCAŞ. COCALCU. Silvicultura cu bazele geneticii forestiere.. Die Fichte (Band II). 2000.. Cultura speciilor lemnoase în pepiniere Ediţia a II-a. VAN DER KNAAP. EDP Bucureşti. 103. 1971. Verlag Paul Parey. Vergiliu. 115. 90. VELICICA DAVIDESCU. XXVIII. 26.. New York 91. ŞOFLETEA. În: Ecology Letters. 106. VIORICA CHITU.. SONEA V. PHILLIPS SUE. Cercetări ştiinţifice USAMVB Timişoara. LE LAY.. Agrosilvică. 32-37. Ed.. M. 1979. Ed. A. STĂNESCU M. Houghton Mifflin Company. 117.mijloc de înlăturare a poluării atmosferei. 2008. ANA FELICIA ILIESCU. Houghton Mifflin Company. CHRISTOPHE. 10. În: Analele ICAS. STĂNICĂ FL. 1986. Timişoara. 81-108. Ed. Picea şi Chamaecyparis.. 112. 9. 1997. Ed. Ed. G.. ROXANA MADJAR. 113. CARABELA. ANATOLIE. L. 2001. BROENNIMANN. New York 92. Eastern trees. RĂDULESCU SABINA... Bucureşti. Pentru Viaţă. 19-24. 1958. PETRIDES. Agrosilvică de stat. Ceres. PREDA M. 1961.. L. 1997. 1998. Ed. Rodale Press. D. Dendrologie. II. A. 2003.Vol.. Ceres. Ceres. Arboricultură ornamentală şi Arhitectură peisa-geră. 110. Agrosilvică de stat. 1..Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 89. Ed. N. 1977. G. 96. I.. Studiul privind efectul rezinajului asupra creşterilor la molid şi pin. STĂNESCU V. 1979. 48 . 2006. A. L. 1998. Verlag Paul Parey. Studii şi cercetări. Braşov.. Braşov. Ed. 105. SCHMIDT-VOGT H. Cultura speciilor lemnoase ornamentale. Hamburg und Berlin. STĂNESCU V. 1969. BÎNDU. În: Journal of quaternary science. 95. Western trees. Studii şi cercetări cu privire la metodele eficiente de înmulţire a varietăţilor ornamentale ale genurilor Abies. ZIMMERMANN. Courbevoie. POSEDARU ALINA. Éditions Soline. ENGLER. RUBŢOV ŞT. PALADE. N. Spaţiile verzi . OLIVIA PETRIDES. 108. Hamburg und Berlin. 21. PALADE. MONICA DUMITRAŞCU. PURCELEAN ST. Bucureşti. 97. Cercetări privind proporţia crăcilor la răşinoase (molid şi brad). În: Studii şi cercetări. Bucureşti. POSEDARU ALINA. Arhitectura peisageră. 2000. comparativ cu producerea lor fără adăpost în pepiniere. S. 104.Vol. Ed. RUBŢOV ŞT. N. Cultura speciilor lemnoase în pepiniere (forestiere şi decorative). ŞOFLETEA N.. 98. Horticultură şi Viticultură. Ceres. W. RUBŢOV ŞT.. ST. ŞOFLETEA N. A. G.. DECEI.. 111. SANDA V. Înmulţirea plantelor horticole lemnoase. TEODORA ANCA. PETRESCU. 116. PETRIDES. DE BEAULIEU. Ed. SCHMIDT-VOGT H. Encyclopédie pratique du jardinage. 11. Flora forestieră lemnoasă a României.. 1-12. Bucureşti. GUISANT. Prediction of plant species distribution across six millennia. Agroprint. În: Rev. O. PETRIDES. 1998. 107. F.10-32. VITTOZ. C. 16. 114. New York 93. STANCIU. G. R. Bucureşti 99. Trees and shrubs. 92-100. Die Fichte (Band I). 19. ŞOMANDRA. I. 101.

Amenajamentul O.org 49 .. 2006.. ediţia electronică http://www.fs. Înrădăcinarea butaşilor de Chamaecyparis şi Juniperus sub influenţa substanţelor stimulatoare. PETRESCU. L. x x x. The Gardner’s Bible. 1974. A. www. M. Green arhitecture. 2. 133. VLAD I. 20-22. 7. pin şi larice asupra germinaţiei. 38. R. 5.edu 140. 124. În: Studii şi cercetări. 97-100. www. În: Studii şi cercetări. WAGNER ŞT. 128. Păstrarea seminţelor de molid. WINES J. În: Analele ICAS. 2009. În: Studii şi cercetări. 134. Ceres. Cluj. x x x. 2003.ces. 125.forestry. DAMIAN. 1966. Puterea de germinaţie a seminţelor de molid în cazul păstrării obişnuite pe o perioadă de 3-4 ani. Murdoch Books Pty Limited 135. În: Horticultura.. Coordonator Isabelle Bourdial. Science Daily. ADELINA DUMITRAŞ.terapii-naturiste. V. Cultura molidului în România.us 137. 130. ZAHARIA D. 132. Enciclopedia del giardinaggio. x x x. I. Norme tehnice unificate în silvicultură 131. Cercetări de laborator cu privire la scurtarea perioadei germinative la seminţele de Picea excelsa cu ajutorul acidului azotic. www. Global book publishing.ncsu. ZAHARIA D. Specii lemnoase ornamentale. Risoprint. 127. 121. 1988. x x x. 123. Weidenfeld & Nicolson Wellington House. I. VLASE IL. Ed. 1982. Arboricultură ornamentală. Flora şi fauna. Todesco. Christmas trees for pleasure and profit.about. Bucureşti. x x x. (ediţie electronică). 126. 2004. 1977. Flora. Rutgers University Press.com /releases/2008/04 136. 7-22.S.com 138.com 139. Bucureşti.. Random House Australia. timp de 5 ani. Conservarea seminţelor forestiere. 1987. WRAY D. Botanica. Benedikt Taschen Verlag GmbH. 122.na. VLASE IL. 31. Ceres. ADELINA DUMITRAŞ. x x x. VLASE IL. www. Turda. 2003. cu umiditate redusă şi constantă. 129. 371-373. LUCIA VOINESCU.. Ed.. Ed. Tandem Verlag GmbH. 2008. Ed. 1956. VERONICA CIOLAN. OPRIŢA. 2000.sciencedaily. 120. Cluj-Napoca. Influenţa duratei şi modului de păstrare a seminţelor de molid. www. în depozite neclimatizate. 2008. 89-108.christmastreelocations...com 141.. Grupul editorial Rao. 2003.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 118. www. 119.fed... VLASE IL. 1984. lumea ştiinţei.christmastree. LUCIA VOINESCU. VARGA D. ZAHARIA. LUCIA VOINESCU. x x x.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful