Georgel Constantin MAZĂRE

Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE HORTICULTURĂ Calea Mănăştur Nr. 3-5, 400372 Cluj-Napoca Telefon: + 40 264 596384 Fax: + 40 264 593792

Către,

Vă invităm să participaţi la susţinerea publică a tezei de doctorat intitulată: „Cercetări privind îmbunătăţirea tehnologiilor de producere a materialului săditor la speciile genului Picea şi diversificarea valorificării acestuia”, a d-lui ing. Georgel Constantin MAZĂRE, în vederea obţinerii titlului ştiinţific de „Doctor în Horticultură”. Susţinerea va avea loc în ziua de 23 iulie 2010 ora 1000, Amfiteatrul A1 Vă rugăm să comunicaţi aprecierile dumneavoastră în timp util, pe adresa Şcolii Doctorale USAMV Cluj-Napoca sau pe adresa de email george_mazare@yahoo.com

Conducător ştiinţific Prof. dr. Dumitru ZAHARIA

Ing. Georgel Constantin MAZĂRE

1

Georgel Constantin MAZĂRE

Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

Ing. Georgel Constantin MAZĂRE

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT CERCETĂRI PRIVIND ÎMBUNĂTĂŢIREA TEHNOLOGIILOR DE PRODUCERE A MATERIALULUI SĂDITOR LA SPECIILE GENULUI PICEA ŞI DIVERSIFICAREA VALORIFICĂRII ACESTUIA

Conducător ştiinţific, Prof. univ. dr. Dumitru ZAHARIA

CLUJ-NAPOCA 2010

2

Georgel Constantin MAZĂRE

Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca

UNIVERSITY OF AGRICULTURAL SCIENCES AND VETERINARY MEDICINE CLUJ NAPOCA HORTICULTURE FACULTY

Eng. Georgel Constantin MAZĂRE

SUMMARY OF PhD THESIS RESEARCHES CONCERNING IMPROVEMENT THE PLANTING MATERIAL PRODUCTION TECHNOLOGY FOR PICEA SPECIES AND DIVERSIFICATION OF ITS USES

Scientifically Coordinator, Prof. PhD Dumitru ZAHARIA

CLUJ-NAPOCA 2010
3

Georgel Constantin MAZĂRE

Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca

Comisia de doctorat a fost aprobată în următoarea componenţă:

Preşedinte:

Prof. dr. Radu SESTRAŞ - decan Facultatea de Horticultură, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, Cluj-Napoca Prof. dr. Dumitru ZAHARIA - conducător ştiinţific, Facultatea de Horticultură, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, Cluj-Napoca Prof. dr. Maria CANTOR - Facultatea de Horticultură, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, Cluj-Napoca Prof. dr. Vasile Ioan ABRUDAN - decan Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere, Universitatea Transilvania Braşov Prof. dr. Dagmar VIŞOIU - prodecan Facultatea de Horticultură şi Silvicultură, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului Timişoara

Membrii:

4

.........3............. Organizarea şi amplasarea experienţelor... 2................................5....3....5.................. Vătămări cauzate de factori biotici………………………........ Cadrul natural......………………………… 1....3.......4.... 1.2.....5............. 3......................1..................... 9 11 11 11 12 15 15 17 21 21 23 23 24 29 30 30 31 36 39 39 53 59 70 70 72 73 74 77 77 80 94 96 96 102 120 120 123 5 ........................1................1........3....... Importanţa ecologică............2......... Acţiunea factorilor asupra dezvoltării plantelor……......................... 1.. metoda de lucru şi organizarea experienţelor...................2.........................................1...5.......... 1................. 1............3... 1.... 3................. Materialul biologic......... Sistematica genului……………………..4... Scopul cercetărilor şi obiectivele urmărite...1..............1........1...1.......................................... Importanţa molidului ca pom de Crăciun.……………............. 1.....................3.. răspândirea naturală şi situaţia actuală a genului............. Obţinerea materialului săditor prin altoire............. Factorii dăunători şi combaterea lor ……………......1..3.... Caracteristici generale ale genului Picea…….... Importanţa speciilor genului Picea........2..4..... Cap.….........................2.2............5.... Cap... 2....... 3...1. Răspândirea speciilor genului Picea în ecosistemul ornamental.. Organizarea şi amplasarea experienţelor de altoire.................2...................... 1.................3...... 1............. Caractere morfologice generale ale genului………........3.2..3............4......... 1.... Factorii abiotici…………………........4............. 1.. Metoda de lucru…………………………………………………........ 1............................ 1. 1............2..............1....... 1............. 1....... Evoluţia genului Picea............ Rolul factorilor de mediu şi de cultură în creşterea şi dezvoltarea speciilor de Picea....2.................. Importanţa peisagistică.. Stadiul actual al cercetărilor privind situaţia speciilor genului Picea şi posibilităţile de multiplicare a acestora............. 3...................2......... 1............ Evoluţia. Cap........... 1....2........ Vătămări cauzate de factori abiotici………………………….. Situaţia cercetărilor privind înmulţirea speciilor genului Picea........... Istoric... 1.........2.... Obţinerea materialului săditor din sămânţă…………………… 1...........……............ 1. 2............ Organizarea şi amplasarea experienţelor de butăşire............2..............................1..........Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca CUPRINS INTRODUCERE........ Obţinerea materialului săditor din butaşi…………………….......... 1.........…………………………… 1.... 1.......... Materialul biologic utilizat...……..... 3................3....3.. Concluzii asupra studiului pedoclimatic.1..... 1... Răspândirea naturală şi situaţia actuală a genului în ecosistemul forestier..........4..... Importanţa economică...3..... origine……………………..1....... 3........................3..4........................................... Factorii biotici………………………... Factorii antropici………………….......... Locul desfăşurării experienţelor........ 2..................1.............1....................................... 1.3......1. scopul şi obiectivele cercetărilor….........................

.............. Influenţa stadiului de pornire în vegetaţie a portaltoiului şi a materialului folosit la altoire asupra numărului de altoi prinşi la altoirea în despicătură.............................7.............2...................2................. 4..................2...6........………… 6 218 224 226 229 235 ..................................................... 4....... 4. Comportarea speciei Picea pungens var................ 4.... 4............................ Comportarea speciilor Picea glauca ‘Conica’ şi Picea abies ‘Nidiformis’ la înmulţirea prin butaşi............. Influenţa gradului de pornire în vegetaţie a partenerilor de altoire şi a şi a momentului îndepărtării portaltoiului deasupra punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi la altoirea laterală în placaj. SUMMARY…………………………........ ANEXE.............. 4............................... 4............ 4........................................... 139 139 140 151 159 159 166 170 174 180 186 186 188 188 189 190 190 190 Cap................................... Concluzii şi recomandări cu privire la înmulţirea speciilor genului Picea şi valorificarea materialului săditor…………………………….............................................3..2...............…………………………………................................................ Influenţa biostimulatorilor de înrădăcinare asupra rizogenezei... 5.......2.4......2............... Eficienţa economică privind influenţa gradului de pornire în vegetaţie a partenerilor de altoire şi a momentului îndepărtării portaltoiului deasupra punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi.................................... Influenţa modului de fasonare a butaşului şi a substratului de înrădăcinare asupra rizogenezei.............................. 4..............2........................................ 6.................................................. argentea la înmulţirea prin altoire........ Rezultate obţinute în experienţele de înmulţire şi interpretarea acestora....1..................................... 211 BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………….. Influenţa lungimii altoiului şi a diametrului portaltoiului în punctul de altoire asupra numărului de altoi prinşi la altoirea laterală în placaj....... Cap.................. Influenţa realtoirii asupra numărului de altoi prinşi la altoirea laterală în placaj .......... 5.................Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Cap.................2....2................................1.......1.................2........ REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT…………………………………….............. 4.................................................... 4............. 4.........................2..1.............................. Posibilităţi noi de valorificare............................... 5.........................5........ 4....3...……………………………............. 4.... 4....... Eficienţa economică a lucrărilor de altoire.......1. Eficienţa economică privind influenţa realtoirii asupra numărului de altoi prinşi..............3................................ Influenţa stadiului de pornire în vegetaţie a altoiului şi a materialului folosit la altoire asupra numărului de altoi prinşi la altoirea în despicătură........3.... Valorificarea actuală.............. Diversificarea posibilităţilor de valorificare a materialului săditor la speciile genului Picea................ Influenţa gradului de pornire în vegetaţie a portaltoiului şi a nivelului de altoire asupra numărului de altoi prinşi la altoirea laterală în placaj......... Influenţa materialului folosit pentru izolarea punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi la altoirea laterală în placaj........1..2....... INDICE ALFABETIC AL AUTORILOR………..............1......................

....……....1.2.......... Abiotic factors…………..........1......... Natural conditions..... The spread of Picea genus species in landscape ecosystem........ origin. 1.....3.5......... Damage caused by a biotic factors …………………..5..... Chapter.. The role of environmental and cultural factors in the growth and development of Picea species............. 1... 2.........1........... Obtaining seedlings from cuttings………………….... Experimenal field...2............... 1.1.. Ecologycal importance............3.....4......……….................1......... Obtaining seedlings by grafting..................... 11 11 11 12 15 15 17 21 21 23 23 24 29 30 30 31 36 39 39 53 59 70 70 72 73 74 77 77 80 94 Chapter. 1........3................ Damaging factors and their control ……………..2.2....…………………………………………… 1.3....2....3................... Damage caused by biotic factors ………………………… 1.............. 1........ 1............. The actual situation of research concerning the Picea genus multiplication………………………………………………………….......... 1...........................1.3.. Natural spread and actual situation of genus in forest ecosystem..4. 1..........1.............. 1......... 2.......... 96 3.......………..... Morphological characters of genus ………….......... 3....... Landscape importance.........5................. 1......………….....1..... History..........4...................2....3......…………………………...........4................ Goals and objectives of researches...... Biological materials..... General aspects of Picea genus……..................... Working method...4.............……..................... Current state of knowledge concerning Picea genus species...5........... 1...................2......3.......... working method and experiences organization...1. The importance of Picea genus species.. 1.. 1...................................................... 96 3.......... 1.........3....................1.... Economic importance.........…………………….......4......... situation and theyr possibility of multiplying.... Factors influence on plant development……..... 1...........2... 2.....5..............1..1... goals and objectives of researches…………….....................2........... 1.................................... Conclusions of the pedoclimatic study..........1.............. Evolution of Picea genus.. 1................. Biotic factors…………………........................... Biological material....Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca CONTENTS INTRODUCTION..2.4.......2............1......1..................... 102 7 .............3........... 1..........………………................3.... 1...... Using spruce as a Christmas tree....... Systematic... 2...2.. 1.......... 1............ Evolution...3..............…. Anthropogenic factors…………….. natural spread and current situation of genus… 1...... 9 Chapter......... Obtaining seedlings from seed... 1.............................2... 1...........1....................................................................

... The influence of material used for isolating the grafting point on side grafting’s success..... 120 3..4.......... The influence of rooting promoters on rooting process...2......... 4.... The influence stock’s vegetative stage and grafting material on split grafting’s success.... Economical efficiency of graftings.....1..... The influence graft’s vegetative stage and grafting material on split grafting’s success. 4. 4.....2............... 5......................3.….1......................2.. 190 5.. 4.......1......... 190 Chapter.. The Picea glauca ‘Conica’ and Picea abies ‘Nidiformis’ species behavior at cuttings multiplication..…………..... Current uses…………...... 218 ANNEX...................2................... The results obtained in multiplication experiences ans their interpretation……………………………………………………….........3... 229 ENGLISH SUMMARY………………................2....... 4..................………………………………….......... 224 ALPHABETICAL INDEX OF AUTHORS....5........... 4....2. 211 BIBLIOGRAPHY……………………………...................... Proposals for use on the future.... argentea behavior at grafting multiplication.........3....... Economical efficiency concerning the influence of regrafting process on number of living grafts.....1..............……………………......................3..1... 235 8 .. 4... 4............................. 226 ROMANIAN SUMMARY………………………....2.... The influence of grafting partners’ vegetative stage and the time of stock’s cut above the grafting point on side grafting’s success............................... 4... 139 139 140 151 159 159 166 170 174 180 186 186 188 188 189 Chapter................ 190 5..2..... The Picea pungens var..........3. Economical efficiency concerning the influence of grafting partners’ vegetative stage and stock’s cut above the grafting point on number of living grafos……………….....2........ Grafting experiences organization and placement... The influence of grafting level on side grafting’s success........................2.. Experiences organization and location……………………….......1.2............1.. The influence of scion’s length and scion’s diameter at grafting point on side grafting’s success. The influence of re-grafting on side grafting’s success...... Conclusions and recommendations concerning the Picea genus propagation and seedlings’ valorification…………………………................2........6....................2.... The influence of cutting type and rooting substrate on rooting process………………………………………………………................. 120 3...3............................... 4.......... 123 Chapter.....…………………………….................... 4........................... Cuttings experiences organization and placement........Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 3. 4... 4.1. 4..................................... The Picea species’ planting material uses diversification…….....7... 4....3....... 6......................

77 figuri. pepiniera Bonţida .Cluj. 9 . Experienţele au fost amplasate pe parcursul a trei ani. între 2006 şi 2008. pepiniera Voivodeni . Aceasta este.. pepiniera Gura Humorului . efectul lor fiind foarte greu de substituit cu ajutorul altor plante.”magia coniferelor”. Pe cât sunt de minunate însă. 24 grafice şi 6 planşe foto. În vederea atingerii obiectivelor propuse în această lucrare. conţine un număr de 239 pagini unde se regăsesc 87 tabele. obţinute pe parcursul anilor de cercetare. Rezultatele preliminare. Chiar dacă au existat de-a lungul timpului observaţii şi cercetări referitoare la înmulţirea coniferelor. Pentru efectuarea experienţelor..Suceava. aşa cum mulţi au numit-o. pe atât de multe probleme prezintă pe partea de înmulţire. Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’ şi experienţe de altoire pe var. în primul an de doctorat am efectuat vizite de studiu la o serie de pepiniere din ţară unde se produc specii ornamentale de molid. Prezenta lucrare “Cercetări privind îmbunătăţirea tehnologiilor de producere a materialului săditor la speciile genului Picea şi diversificarea valorificării acestuia” se doreşte a fi o modestă contribuţie la dezvoltarea cercetărilor cu privire la obţinerea materialului săditor la răşinoase în general şi la speciile genului Picea în special. au fost organizate experienţe de butăşire pe două cultivaruri ale genului mai sus menţionat. Coniferele reprezintă ingredientul esenţial al unei grădini.. din cadrul Ocolului Silvic Turda. consider că există multe aspecte care ar trebui lămurite. În multe cărţi de specialitate s-a încercat să se răspundă la această întrebare. argentea a speciei Picea pungens. Nici măcar imaginile nu pot reuşi să exprime senzaţia pe care o ai în momentul în care te afli într-o grădină plină de conifere.este o întrebare pe care poate mulţi au avut-o. prin butăşire şi altoire.Bistriţa Năsăud etc.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca INTRODUCERE De ce să folosim conifere în amenajarea unui spaţiu verde?. Pentru elaborarea lucrării a fost necesară consultarea unui număr de 141 titluri bibliografice. Prin rezultatele care se vor obţine în urma experienţelor se speră lămurirea unor aspecte cu privire la obţi-nerea materialului săditor pe cale vegetativă. printre care aş aminti: pepiniera Mihai Viteazu .. dar puţine sunt cele care au reuşit acest lucru prin intermediul cuvintelor. îndeosebi la genul de conifere care face obiectul lucrării de faţă.Cluj. genul Picea. în două locaţii: serele disciplinelor de Arboricultură şi Floricultură din cadrul USAMV şi pepiniera Mihai Viteazu.Mureş. pepiniera Lunca Ilvei . Lucrarea de faţă este structurată pe 6 capitole. au fost concretizate în 6 lucrări ştiinţifice prezentate şi publicate în cadrul unor simpozioane naţionale şi internaţionale.

1. Abietinaceae) . origine Genul Picea este un gen de arbori cu origine foarte veche.1. 2001). Cel mai vechi tip de arbore de molid cu lemn asemănător este Protopiceoxylon yabei. la fel cum afirma şi WILLKOMM în 1887.1. endemism de pe valea Drinei. genul Picea se împarte în două secţii. în Manciuria.1 Istoric. • Omorica. în şisturi din Jurasicul Mediu (VOGELLEHNER. 1977). Evoluţia. citat de SCHMIDT-VOGT. vârful de obicei ascuţit. ŞOFLETEA (2000) prezenta următoarea sistematică a genului: .3. descoperită în Coreea.Subîncrengătura Gymnospermae .1. rombice în secţiune transversală.Ordinul Coniferales . CARACTERISTICI GENERALE ALE GENULUI PICEA 1. Sistematica genului Picea Referitor la sistematica acestui gen. 1. 1968. şi anume: • Eupicea. răspândirea naturală şi situaţia actuală a genului 1. Picea paleomaximowiczii. din Devonian (LAROUSSE.3.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca C a p i t o l u l 1 STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND SITUAŢIA SPECIILOR GENULUI PICEA ŞI POSIBILITĂŢILE DE MULTIPLICARE A ACESTORA 1.. 1977).Familia Pinaceae (Abietinae. Într-un articol publicat în 2004 (EUN KYOUNG JEONG et al. Tot după acelaşi autor. 1. 10 . În anul 2000. Evoluţia genului Picea Primele fosile de gimnosperme datează de aproximativ 400 milioane de ani. 2004) se descrie o specie relictă. cu frunzele aciculare. găsit în Asia de Est. considerată relict terţiar (ŞOFLETEA.1. 2003). cu frunzele turtite şi cu dungi de stomate pe dos (SCHMIDT-VOGT.1.Genul Picea. cu privire atât la încadrarea genului în unităţile de rang superior cât şi la modul de diviziune al acestuia. din terţiar.Clasa Coniferopsida .2. odată cu alte 23 de fosile de Gimnosperme. O specie care îi atestă vechimea este Picea omorica. în decursul timpului au fost multe discuţii şi implicit mai multe clasificări.

în Munţii Himalaya (27˚10' latitudine N) (SCHMIDT-VOGT. speciile sempervirescente să dispară sau să se izoleze spre părţile sudice. dar în general avem de a face cu arbori. În Cuaternar sub acţiunea glaciaţiunilor succesive coniferele continuă să se găsească în plin regres. Picea engelmanni. viridis. Picea obovata şi Picea koraiensis ar rezulta că acesta a ajuns la noi din Orientul Îndepărtat trecând peste Siberia şi Munţii Ural. care înaintează în nordul Rusiei până la 72º25' iar în sudul arealului recordul este deţinut de către Picea spinulosa. glauca). caracteristică răşinoaselor. realizată prin creşterea nedefinită a axului principal şi formarea unor ramuri din mugurii axilari. 1977). coniferele. 155º longitudine E (Picea abies). în orice caz.2. constituite dintr-un solz fertil sau carpelă. ale continentului european. Ramificarea este de tip monopodial. Amenţii masculi sunt ovoizi. Caractere morfologice generale ale genului Picea Genul Picea include specii de răşinoase cu port piramidal sau conic. speciile pot fi întâlnite din Alaska. 1.3. Tulpina. 1998). o dată cu răcirea climatului. Florile femele sunt terminale. purtând pe faţa internă două ovule. Picea glauca. Picea omorica. Rădăcina. În Pleistocen.1. în grădini dendrologice sau botanice sunt: Picea pungens (formele argentea. în America de Nord.1. se pare că acesta datează probabil din terţiar .perioada pliocenă sau chiar miocenă. Ramurile sunt dispuse etajat în verticile regulate care apar de la o anumită înălţime. 1. cu ramificaţii principale ce au aproximativ aceleaşi dimensiuni şi se dispun la suprafaţa solului. Sistemul de înrădăcinare la molid este trasant (superficial). erecte. Referitor la molidul european. Judecând după diferenţele morfo-anatomice reduse dintre Picea abies. În terţiar acestea regresează în defavoarea Angiospermelor. de unde ulterior. Răspândirea naturală şi situaţia actuală a genului în ecosistemul forestier Genul Picea cuprinde specii larg răspândite în jumătatea de nord a Terrei. formaţi pe lujerii din anul precedent. Picea sitchensis. lipsite de învelişuri florale. Florile sunt unisexuate. Europa şi Asia.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Conform cercetătorului EMIL POP (1954) citat de ENESCU (1975). amentiforme şi nude. Pe faţa exterioară se află o a doua bractee sau solzul apărător. a migrat către nord-vest şi nord (STĂNESCU şi ŞOFLETEA. locul lor fiind luat de către cele cu frunze caduce. şi Carpaţii româneşti. cea mai nordică specie este reprezentată tot de Picea abies. adică de mai multe milioane de ani (STĂNESCU şi ŞOFLETEA. în perioadele postglaciare cu climă mai blândă.3. Unele cultivare pot avea formă arbustivă. unde pot fi întâlnite 18 specii (HARRAR. între care şi specii din genul Picea. Longitudinal. Picea orientalis. 1. 11 . Ca număr de specii cea mai mare răspândire o are în China. Latitudinal. 1962). Printre centrele sale de refugii glaciare figurează. 1998). sub influenţa glaciaţiunilor cuaternare molidul a trecut prin diverse transformări.4. 160˚ longitudine V (Picea glauca) până în Rusia. cunosc o deplină dezvoltare în cretacic (era secundară). pentru ca spre sfârşitul acestei perioade. calde. Răspândirea speciilor genului Picea în ecosistemul ornamental Cele mai răspândite specii exotice întâlnite în spaţiile verzi.3.1.

SCHMIDT-VOGT.1.. Lujerii sunt prevăzuţi cu numeroşi umeraşi proeminenţi.3. Conurile femele tinere sunt roşii purpurii şi erecte. Stânjenirea dintre indivizii unei populaţii se manifestă pe cale biochimică prin autotoxine 12 . 2001). 2003).. la maturitate pendente şi cu solzii lignificaţi. configuraţia terenului etc. Modificarea unuia atrage după sine şi modificarea celorlalţi. fiecare în parte. Ele au bractee mult mai scurte ce nu apar dintre carpelele pieloase. După cum afirma MENSEL (1943) citat de SCHMIDTH-VOGT (1977). BELDEANU. expoziţie. 1. ROLUL FACTORILOR DE MEDIU ŞI DE CULTURĂ ÎN CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA SPECIILOR DE PICEA 1. 1998). Frunza. 2000. dealurile. determină anumite schimbări pedoclimatice. mai târziu sunt brune. pantă. cu vârful de obicei ascuţit. decurenţi şi inseraţi în spirală. După cădere acele lasă o cicatrice circulară. răspândirea sa fiind condiţionată de factorul termic. 2005). tot la fel şi microrelieful. molidul aparţine arealului boreal-nordic-montan. 1. urcând spre subalpin şi chiar alpin pe măsură ce acesta avansează spre sud. natural sau creat de om în cadrul spaţiilor verzi.). PARASCAN. În linii mari genul Picea cuprinde arbori ce pot fi întâlniţi în regiunile reci şi temperate din emisfera nordică (BENT et al. Factorii abiotici Factorii climatici. câmpiile) determină o distribuţie naturală a acestui gen. Din punct de vedere al cerinţelor faţă de gradul de fertilitate al solului.2. 1999. Acţiunea factorilor de mediu asupra dezvoltării plantelor Factorii de mediu nu acţionează asupra plantelor izolat. relativ mici şi se desprins uşor. Factorii biotici Relaţiile intraspecifice.2. Seminţele mature stau într-o concavitate la baza unei aripioare provenită dintr-o lamelă subţire desprinsă de pe carpelă.2. 1973. Sunt nerăşinoase. care poate antrena până la o treime din arbori.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Conurile mascule sunt galbene. S-ar putea astfel face o corecţie formulei lui MENSEL. 1979. 1. mergând până la limita arctică şi altitudinală a pădurilor. ŞOFLETEA. ŞOFLETEA. PETRIDES. rombice în secţiune transversală la speciile din secţia Eupicea sau turtite ca la brazi şi cu două dungi de stomate pe dos la secţia Omorika. 2000). 1977. mai potrivită fiind poate încadrarea arealistică la ţinuturile boreal-nordice-campestre şi colinare-sudice-montane (ŞOFLETEA. Drept exemplu de relaţie favorizantă putem menţiona concreşterea rădăcinilor în plantaţiile dese de molid. În cultura plantelor lemnoase trebuie să se ţină cont şi de efectul factorilor de relief (altitudine. pe care stau frunzele (STĂNESCU. Astfel se explică de ce molidul este specie de câmpie în ţinuturile nordice. formate din numeroase stamine şi seamănă cu nişte amenţi.2. 1958). fiind totuşi mai pretenţios decât pinul silvestru sau pinul negru (RUBŢOV şi colab. (MORARIU.2. 1996. persistente. Frunzele sunt aciculare. 1973. Dacă macrorelieful (munţii. schimbări de care trebuie să ţinem cont la amplasarea speciilor. ci corelat. Factorii edafici. Factorii orografici. molidul face parte din grupa speciilor cu cerinţe mici (ZAHARIA şi DUMITRAŞ.

Specii cum ar fi Picea breweriana sau Picea engelmanni nu sunt chiar atât de sensibile la îngheţurile de primăvară. Ca specii rezistente la secetă putem menţiona: Picea abies. uneori destul de mari. 1. Factorii antropici Omul. Picea orientalis rezistă şi destul de bine la îngheţurile din sudul Ucrainei. a transformat complet fizionomia peisajului vegetal. Aceasta. ca şi consecinţă a acţiunii combinate a vântului şi zăpezii se datorează supraîncărcării coroanei de zăpadă. 1989). a transportat speciile dintr-o regiune în alta. rar vătămată de îngheţurile târzii (HILL. FACTORII DĂUNĂTORI ŞI COMBATEREA LOR 1.4.2. atât prin acţiunea sa directă asupra arborilor şi a formaţiunilor alcătuite de aceştia (rănire. În momentul în care are loc o creştere a intensităţii vântului. Rupturile de zăpadă. Picea orientalis este mai tolerant decât alţi molizi la uscăciune. 1. În acest sens putem afirma că.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca (compuşi conţinuţi în produsele de descompunere a materiei organice proprii) care împiedică germinaţia seminţelor şi reduce numărul de puieţi (ZAHARIA şi DUMITRAŞ. În această categorie se înscriu şi speciile Picea sitchensis sau Picea glauca. Picea omorika. Se stabilesc între indivizii aparţinători mai multor specii şi îmbracă cele mai diferite forme. defrişări etc. în funcţie de umiditate şi temperatură se poate fixa de cetină şi poate duce la dezechilibrarea trunchiurilor. Datorită sistemului său de înrădăcinare trasant. Relaţiile interspecifice.). Efectul negativ a îngheţurilor asupra exemplarelor de molid. a modificat sau a contribuit la extinderea ariei de răspândire a altora. speciile din genul Picea se comportă diferit la acest factor. Nu putem să nu amintim însă şi omul factor antropic negativ. la fel ca şi Picea canadensis (RUBŢOV. lucru accentuat în cazul coroanelor asimetrice sau a condiţiilor de vânt sau furtună (HARING.3. 2003). Unele specii din cadrul acestui gen sunt foarte sensibile la îngheţurile de primăvară. bacterii sau actinomicete fixatoare de azot. 1970). în afară de molidul autohton. Vătămări cauzate de factori abiotici Acţiunea negativă a vântului asupra arborilor din genul Picea. a distrus unele plante spontane. autoturisme etc.1. Pe suprafeţe întinse. cele mai tipice fiind relaţiile dintre arbori şi ciuperci micoritice. Acest avantaj îl prezintă şi specia Picea pungens. Acţiunea negativă a zăpezii asupra molizilor. molidul reprezintă una dintre speciile cele mai expuse doborâturilor de vânt. Picea canadensis.3. acesta poate avea efecte negative. dar nu poate fi totuşi considerat tolerant la secetă. Acţiunea secetei asupra dezvoltării normale a molizilor. Între indivizii unei populaţii pot interveni şi relaţii de competiţie care reprezintă rivalitatea dintre indivizii aceleiaşi specii pentru resturile mediului. toate celelalte specii şi cultivaruri ale genului Picea pot fi considerate elemente antropofile. Picea pungens poate suporta de asemenea atât 13 . considerat ca fiind factorul cel mai activ şi mai puternic transformator al naturii şi chiar al plantelor. Picea glauca. pentru ca Picea bicolor să nu sufere chiar deloc la acest factor datorită pornirii tardive în vegetaţie. În ceea ce priveşte rezistenţa la secetă. Picea engelmanni.) cât şi în mod indirect (industrie. Cele mai importante sunt relaţiile de simbioză. 1958).

Armillaria mellea şi Stereum sp. coropişniţa (Gryllotalpa gryllotalpa). fenomene ce pot duce la ruperea. 1. sensibilitatea cea mai mare faţă de secetă se înregistrează în primii 2-3 ani. folosindu-se substanţele de combatere corespunzătoare. larvele sârmă (Elateridae). Prevenirea şi combaterea dăunătorilor. În ceea ce priveşte specia Picea abies. În pepiniere şi plantaţii tinere dintre cele mai păgubitoare insecte care atacă molidul autohton putem menţiona larvele de Melolontha.3. trebuie luate imediat măsurile de combatere în conformitate cu normele tehnice în vigoare. Unele animale pot contribui şi ele. printre care cele mai temute sunt Fomes annosus şi Armillaria mellea. Trichoderma. Dacă specii ca Fomes annosus. Pentru a nu se ajunge în situaţia aplicărilor unor măsuri de combatere a bolilor şi dăunătorilor. praf. ca urmare a insolaţiei sau secetei. Cea mai frecventă boală semnalată în pepinierele de răşinoase este culcarea puieţilor. care pot vătăma mugurii. păduchii de gale (Sacchiphantes viridis. Gândacii de scoarţă atacă în arboretele mature mai ales după doborâturi de vânt şi rupturi de zăpadă: Ips typographus. Poluarea industrială şi efectele ei asupra proceselor fiziologice ale molidului. obturarea stomatelor. cauzată de specii de Fusarium. se găsesc frecvent asociate cu rănile de la baza tulpinii (răni de colet) sau cu cele de pe rădăcini.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca uscăciunea din aer cât şi cea din sol. 1977). fum. asfixierea mugurilor şi uneori chiar la ruperea ramurilor tinere. Cephalosporium. de nanism. Ciupercile din genurile Ceratocystis. se pot usca (ŞOFLETEA. 2002). După cum am subliniat în subcapitolul referitor la importanţa apei. când puieţii au rădăcina foarte puţin dezvoltată şi. Pityogenes calcographus. vârfurile sau conurile. În zonele urbane sau intens industrializate. cu gaze de eşapament în exces. trebuie pus accentul în principal pe măsurile de prevenire a acestora. Daune produse molidului de ciupercile parazite. fenomenul de cloroză. În plantaţiile tinere (3-15 ani) poate apărea şi de păduchele ţestos (Lecanium hemicyryphum).2. în sens negativ. Aceste măsuri trebuie respectate încă de la instalarea speciilor în spaţiile verzi sau întemeierea arboretelor. Daune produse molidului de macrofaună. Chiar şi animalele mari produc pagube însemnate cu precădere puieţilor. 14 . Pagubele produse de către chiciură asupra arborilor din genul Picea. chiar şi uscarea arborilor (ILIESCU. se manifestă adeseori arsuri. Totodată speciile de molid sunt afectate şi de o serie de păsări. Dintre acestea amintim în primul rând animalele mici. Vătămări cauzate de factori biotici Daune produse molidului de către insecte. molidul este o specie de climate umede. la dezvoltarea arborilor. Polygraphus polygraphus etc). 2001). molidul poate fi atacat şi de alte ciuperci. dereglarea proceselor metabolice. Această umiditate îi poate aduce însă şi daune şi asta în timpul iernii prin formarea de chiciură sau promoroacă. îngheţarea. în căutarea seminţelor. din anumite motive se înregistrează atacul unor dăunători. trombarul puieţilor de răşinoase (Hylobius abietis). Sacchiphantes abietis şi Cephalodes strobilobius) sau păianjenul roşu (Tetranycus ununguis). la înălţimi mai mari predomină putregaiul cauzat de iasca de ciot a răşinoaselor (Phellinus pini) (VLAD şi PETRESCU. se dezvoltă iniţial epifit pentru ca ulterior să pătrundă în profunzime. Dacă însă. slăbind totodată fiziologic arborii atacaţi sau producând chiar uscarea lor. ciuperci de alterare cromatică. care se hrănesc cu diferite părţi ale acestora. Nu putem afirma acelaşi lucru referitor la umiditate şi despre Picea sitchensis. Odată cu înaintarea în vârstă.

Momentul recoltării se poate prelungi până în decembrie sau februarie (ILIESCU. 1.4. Reprezintă ansamblul de operaţii ce trebuie aplicate seminţelor până când acestea constituie lotul utilizat în lucrările de reproducere. deci implicit speciile genului Picea. După afirmaţiile lui CIESLAR (1897) citat de VLASE (1982). Recoltarea conurilor. Obţinerea materialului săditor din sămânţă Înmulţirea prin sămânţă prezintă o serie de avantaje comparativ cu înmulţirea pe cale vegetativă. 2002). deoarece uscarea durează prea mult timp iar seminţele nu sunt de calitate (DRĂGHIA. Păstrarea seminţelor.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 1. dintre care putem aminti simplitatea metodei. Cu toate acestea. acest lucru datorându-se în principal conţinutului ridicat de ulei al acestora (DRĂGHIA. SITUAŢIA CERCETĂRILOR PRIVIND ÎNMULŢIREA SPECIILOR DE PICEA Obţinerea materialului dendrologic din sămânţă este cea mai simplă metodă de înmulţire şi implică cele mai mici costuri. Această etapă constă în supunerea conurilor la uscare. Seminţe de Picea glauca au putut fi păstrate până la 10 ani. Nu este recomandată recoltarea conurilor înainte de maturarea completă a seminţelor. Pentru obţinerea seminţelor în vederea multiplicării pe cale generativă a speciilor de molid trebuie parcurse mai multe operaţii tehnologice şi anume: recoltarea conurilor. MATEESCU. la temperaturi scăzute şi în condiţii de ermetizare. speciile de molid. care în anul 1921 a arătat că seminţele de Picea engelmanni se păstrează cel mai bine zvântate şi închise în containere izolate. se obţin pe scară largă şi pe cale vegetativă prin altoire sau butăşire. Înmulţirea pe cale vegetativă se efectuează fie în scopul transmiterii fidele a caracterelor specifice ale plantelor mamă. pregătirea pentru semănat şi semănatul. Un alt cercetător. primele experienţe referitoare la păstrarea închisă a seminţelor de răşinoase au fost efectuate de către SACHS încă din anul 1860. fie în scopul obţinerii mai rapide şi mai uşoare a materialului săditor (ILIESCU. condiţionarea. şi anume: dezariparea. 2002). lucru care duce la uscarea solzilor şi eliberarea seminţelor. Experienţele au fost continuate de către CIESLAR între anii 1886 şi 1897. 1989.1. Acestea operaţii se execută doar în momentul când seminţele sunt uscate. 2002). Rezultatele acestuia au fost întărite şi de alţi cercetători. Prelucrarea conurilor şi extragerea seminţelor. de maximum 2-3 15 . lucru ce poate conduce la rezultate mulţumitoare numai în cazul unor perioade relativ scurte de timp. la temperatura de -4ºC până la -15ºC. care se desfăşoară din septembrie până în noiembrie. prelucrarea conurilor şi extragerea seminţelor. printre care şi TILLOSTON. randamentul ridicat. 1998. a arătat în 1935 că seminţele de Picea excelsa şi Picea canadensis s-au păstrat bine timp de 4-6 ani numai când au fost depozitate închis. în special cele folosite în amenajările peisagistice. Acesta a ajuns la concluzia că seminţele închise ermetic în vase îşi menţin vitalitatea o perioadă mai îndelungată decât cele păstrate deschis. lucru valabil şi pentru speciile de răşinoase. 1998). Condiţionarea seminţelor. o conformaţie echilibrată a plantelor în evoluţia lor ulterioară precum şi un cost mai redus (ILIESCU. Recoltarea conurilor are loc în momentul în care seminţele au ajuns la maturitate şi sunt germinabile.4. 2000). Păstrarea seminţelor de molid se poate face şi deschis. curăţirea şi sortarea. BARTON. păstrarea. dar rezultatele acestuia nu au fost publicate. plasticitatea mai bună a puieţilor.

Cercetări efectuate asupra molidului autohton (VARGA. după doi ani cu 19. 1998). rămânând în contactul cu aerul timp de 24 de ore. 2002.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca ani. precum şi în spaţii protejate în paturi de semănare sau în ghivece. De aceea cel mai mult a fost folosit şi este folosit în continuare în condiţiile de la noi sistemul de cultură cu rigole la strat şi mai rar la tarla. butelii de sticlă translucidă.29%. În ceea ce priveşte seminţele de Picea pungens. de 8-10 zile.08% pentru ca după patru ani să se reducă la jumătate.. scop în care seminţele se usucă până la acest nivel apoi sunt introduse în vase ermetice. 16 . în prezenţa sau absenţa luminii. direct în terenul pepinierei sau în substraturi special pregătite. premergătoare semănării în teren. procentul de germinare a acestora este cu până la 15% mai mare decât a seminţelor netratate. conţinutul de umiditate al seminţelor de molid pe durata păstrării trebuie să fie cuprins între 6-7% şi nemodificat. 2000) recomandă din contră folosirea apei călduţe. Pregătirea seminţelor pentru semănat. după trei ani cu 32. metodele aplicate la specia Picea abies putând fi aplicate cu bune rezultate şi la alte specii din cadrul genului Picea. sub influenţa unei game largi de temperatură. 2002).63%. Reprezintă ansamblul de operaţii care pot fi aplicate seminţelor în vederea obţinerii unui procent cât mai mare de germinare şi răsărire. seminţele de molid ţinute în zăpadă timp de 15-30 zile accelerează răsărirea şi măresc procentul de germinare. După RUBŢOV (1958). După SCHÖNBORN (1964) citat de VLASE (1982) se consideră că seminţele speciilor de molid sunt destul de asemănătoare în ceea ce priveşte condiţiile necesare pentru păstrare. Cercetări efectuate de către VLASE şi VOINESCU (1966) asupra seminţelor de Picea abies păstrate deschis au arătat că după un an acestea îşi pierd capacitatea de germinare cu 4. După RUBŢOV (1958). 2002). aceste nu necesită o pregătire deosebită pentru semănare. lucru ce presupune păstrarea seminţelor pe diferite durate de timp la temperaturi scăzute. Seminţele se ţin în apă atât cât să le cuprindă. Semănarea se face primăvara târziu. O primă metodă de pregătire a seminţelor pentru semănare este umectarea. Semănatul se poate face afară. astfel încât răsărirea semănăturilor să se producă după trecerea perioadei reci şi a îngheţului de primăvară (ILIESCU. 1956) au arătat că. După FLORESCU (1996). 2002). Tot după acelaşi autor. Ţinerea seminţelor mai mult de 24 ore a arătat însă un efect total opus. La alte specii de molid unii cercetători (DRĂGHIA. Dacă seminţele au nevoie şi de temperaturi scăzute atunci se ţin în apă la 3-5ºC (MATEESCU. în scopul parcurgerii mai rapide a etapei de imbibiţie şi iniţiere a germinaţiei (STĂNICĂ şi colab. seminţele de Picea glauca hidratate la rece (5°C) şi în absenţa luminii germinează mai repede şi într-un procent mai mare. Pregerminarea sau preîncolţirea seminţelor este o altă cale de pregătire a acestora pentru semănat şi reprezintă procesul prin care seminţele se pun în condiţii de germinare (umiditate. De amintit este şi metoda refrigerării seminţelor (ILIESCU. semănarea prin împrăştiere preconizată de literatură pentru condiţiile din în Germania nu a dat rezultate satisfăcătoare la noi din mai multe considerente. căldură) pentru o perioadă scurtă. Se ştie că acestea germinează repede şi fără o stratificare prealabilă. Astfel se recomandă ţinerea seminţelor de Picea pungens în apă călduţă timp de 3 zile înainte de semănare. lucru recomandat dealtfel şi la Picea omorika (ţinerea în apă cu temperatura de 20°C). dacă seminţele acestei specii sunt ţinute în apă timp de 18 ore iar apoi sunt puse la germinat. Semănatul pe straturi este frecvent folosit în pepinierele de arbuşti şi arbori ornamentali. STĂNICĂ.

Acelaşi amestec în raport de 4:1 este recomandat şi de către WAGNER şi OPRIŢA (1988). raport echilibrat între componentele minerale şi cele organice. varietăţile ornamentale de răşinoase se recomandă a fi butăşite în seră. este recomandată şi de către FLORESCU (1999). 2005). Tipuri de substraturi. Perioada butăşirii. fiecare de 10-15 zile. Referitor la perioada butăşirii. Ca o regulă generală. 1967). Un alt model de substrat recomandat pentru conifere poate fi compus din nisip cu puţină turbă (STĂNICĂ şi colab. La butăşirile efectuate în afara acestor perioade se consideră că procentul de reuşită este mai redus respectiv perioada de înrădăcinare este mai lungă (STĂNICĂ şi colab. octombrie-noiembrie pentru butaşii lignificaţi (seră). aeraţie optimă. cu butaşi semilignificaţi este recomandată şi de către DRĂGHIA (2000). Cu toate că folosirea butaşilor verzi este posibilă. 2002).5-3 cm reduc considerabil procesul de răsărire. Pe de altă parte. 2002). substraturi care trebuie să asigure o bună germinaţie şi creşterea puieţilor prin îndeplinirea următoarele condiţii: drenaj bun. După acelaşi autor. Semănatul la ghivece reprezintă o metodă folosită în special la cultura coniferelor. conţinut minim de seminţe de buruieni şi agenţi fitopatogeni. sfârşit de mai început de iunie pentru butaşii verzi (răsadniţe). Astfel. 2003). se recomandă totuşi folosirea cu precădere a celor semilignificaţi (iulie-august) şi lignificaţi (perioada de repaus vegetativ) (POSEDARU. din punct de vedere tehnico-economic. august şi sfârşitul lunii septembrie. din punct de vedere al valorii ornamentale a exemplarelor obţinute. şi anume: augustseptembrie pentru butaşii semilignificaţi (răsadniţe). Pentru semănarea la ghivece se folosesc substraturi care au în componenţă diferite materiale. Se recomandă adâncimi de 1-2 cm (HARALAMB. 17 .4. 1958) cu menţiunea că adâncimi mai mari de 2. Obţinerea materialului săditor din butaşi În unele situaţii se recomandă înmulţirea pe cale vegetativă a speciilor... capacitatea de butăşire este mai ridicată în trei perioade ale anului. de obicei 1. Semănatul pe paturi nutritive presupune asigurarea pentru seminţe a unui substrat adecvat şi o îngrijire mai atentă. ducând astfel la creşterea randamentului la unitatea de suprafaţă şi scurtarea duratei de obţinere a puieţilor (STĂNICĂ şi colab. 2005). şi anume iunie.5 cm (RUBŢOV. butăşirea la răşinoase se execută în seră în lunile martie sau septembrie-octombrie. Aceeaşi perioadă. pentru înrădăcinarea răşinoaselor se poate folosi un amestec de perlit cu turbă în diferite proporţii (ZAHARIA şi DUMITRAŞ. 1995). preţ de cost redus. Schema de cultură cu rigole echidistante. coniferele prezintă o perioadă scurtă de timp în care pot fi butăşite. se recomandă ca adâncimea de semănare să reprezinte de 4-5 ori mărimea seminţei (MOHAN. Rezultatele din practică recomandă unele reţete de substraturi. 1.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca RUBŢOV (1958) recomandă schema cu rigole simple la 15 cm în solurile fertile şi la 20 cm în solurile mai puţin fertile. 2002. MATEESCU (2002) recomandă aproximativ aceleaşi trei perioade. lucru valabil şi la cele aparţinătoare genului Picea. în perioada martie sau septembrie-octombrie.. cu specificaţia că varietăţile pitice ale genului Picea se recomandă a fi butăşite doar în sere cu recoltarea butaşilor în perioada iunie-august (POSEDARU. înmulţirea vegetativă se efectuează în scopul transmiterii fidele a caracterelor specifice plantei mamă. cu distanţa dintre rigole de 20 cm. Astfel.2. După ILIESCU (2002). depăşirea acestei perioade putând duce la rezultate foarte slabe. la majoritatea speciilor pe cale vegetativă are loc o obţinere mai uşoară şi mai rapidă a materialului săditor. În primul rând.

2002). steril. Acesta din urmă recomandă folosirea biostimulatorilor la specia Picea pungens. 1958). Butaşii recomandaţi a se confecţiona la răşinoase sunt cei cu călcâi trataţi cu stimulatori de înrădăcinare sub formă de pudră sau soluţie (Radistim. să nu conţină germeni de boli. pentru reuşită bună de înrădăcinare acesta trebuie să îndeplinească anumite condiţii. Aceste substanţe pot fi preparate sub formă de soluţie cu diferite concentraţii. 18 . turbă şi nisip. cost redus. nu recomandă folosirea unor astfel de substanţe la butăşirea molidului (RUBŢOV. La acelaşi rezultat a ajuns şi POSEDARU (2005).. Butaşii se plantează imediat după confecţionare. la care o îndepărtare a acestora ar duce la rănirea scoarţei. manipulare uşoară. una dintre substanţele recomandate este acidul indolin acetic (AIA) 50 ppm (ZAHARIA şi DUMITRAŞ. 2002). 2001). Pentru confecţionarea butaşilor se folosesc vârfuri de lujeri care se obţin fie prin desprindere bruscă (călcâi). uşurinţă la transport. 2005). fie prin tăiere cu briceagul. AIB). capacitate bună pentru aer. Pot fi folosiţi şi lujeri de 2-3 ani. Banoriz etc. Se pare că ideal este ca 25-40% din volum să fie ocupat de aer (ILIESCU. butaşii se pot planta necurăţaţi. Biostimulatorii. argentea la care nu au fost folosiţi biostimulatori comparativ cu cei trataţi. Rhizopon. Indiferent de compoziţia substratului. Referitor la speciile de Picea. O condiţie importantă este şi raportul aer/apă. Acelaşi autor (POSEDARU şi colab. detaşaţi de pe lujerii de 2 ani prin rupere bruscă. la butăşirea răşinoaselor se recomandă în general folosirea stimulatorilor de înrădăcinare (ANA. 1988). şi aceasta deoarece primul este un substrat hrănitor. scoţând lăstarii cu câte un scut mic de pe ramura mamă (butaş cu inel de ramură). AIA. DRĂGHIA (2000) recomandă un amestec format în proporţii egale din pământ de grădină. pe tot parcursul de manipulare fiind feriţi de deshidratare (MATEESCU. turbă şi nisip nu are rezultate slabe în ceea ce priveşte lungimea medie a rădăcinilor care se formează pe butaş. Picea pungens glauca ‘Globosa’) precum şi la cele cu acele multe şi dese. 2002) sau chiar perlit simplu (POSEDARU. Strict pentru genul Picea. La cultivarurile pitice (Picea glauca ‘Conica’. Există însă şi autori care dimpotrivă. După cum am amintit până acum. rămânând astfel pe butaş un călcâi ce merge până în cambiul plantei mamă. comparativ cu cel format doar din perlit (POSEDARU. caz în care se recomandă folosirea stimulanţilor de înrădăcinare. La butăşirea în seră acesta recomandă lujeri de 1 an complet lignificaţi. Picea engelmanni ‘Fendelsi’). chiar la speciile pendule care în mod normal nu mergeau înmulţite prin butăşire (Picea excelsa pendula. După RUBŢOV (1958) confecţionarea butaşilor prin tăierea lujerilor cu briceagul nu este recomandată deoarece după tăietura netedă calusul se formează foarte greu scăzând astfel procentul de prindere. Nici substratul alcătuit din mraniţă. bogat în substanţe nutritive. În acest caz se recomandă însă ca baza butaşului să fie strânsă cu multă atenţie în substrat pentru a se evita formarea golurilor de aer (MATEESCU. 2001) recomandă şi substrat constituit din perlit sau amestec în proporţii egale format din mraniţă. prevăzând totodată o utilizare pe scară largă a acestora pe viitor în horticultura decorativă. Confecţionarea butaşilor. turbă sau pământ de frunze şi nisip. comparativ cu perlitul care este un substrat sărac. baza butaşilor fiind introdusă pentru câteva secunde în soluţia respectivă (WAGNER şi OPRIŢA. şi anume: permeabilitate bună. 2003). Butăşirea cu ajutorul biostimulatorilor este recomandată şi de către HARTMANN (1965) citat de POSEDARU (2005) sau LUBAN (1959). 2002)..) (POSEDARU şi colab.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca ILIESCU. care a obţinut rezultate mai bune la butaşii de Picea pungens ‘Glauca Globosa’ şi Picea pungens var. 2005). capacitate bună de reţinere a apei. să nu se descompună.

Primele lucrări de altoire la arbori cu importanţă însemnată au fost executate de MARVIER DU BOISDHYVER în anul 1840 în pădurea Fontainbleau din Franţa (ENESCU. care să aibă cel puţin 10-15 cm lungime şi o grosime aproximativ egală cu cea a portaltoilor.000 exemplare de molid au arătat un procent mediu de prindere de 68%. fiind introduşi apoi în seră şi ţinuţi în nisip reavăn până în decembrie. Printre primii autori de la noi care amintesc de altoirea la răşinoase se află RUBŢOV (1958). Referitor la altoirea în despicătură. Aceştia urmează a fi depozitaţi în beciuri până se dezgheaţă.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 1. Ca metodă de altoire se recomandă altoirea în despicătură. în despicătura de 3-4 cm. recomandându-se efectuarea acesteia atât în seră cât şi direct în pepinieră. Acesta a altoit peste 10000 de altoi din specia Pinus nigra ssp. În acest scop pe locul respectiv se efectuează o tăietură lungă de 4-5 cm prin care se desprinde scoarţa de liber. unde pe lângă stropit. ghivece care se îngroapă în pământ la loc umbrit. ultimul denumind-o altoire laterală în placaj. După TYYSTIJÄRVI şi KARKI (1969) citaţi de ENESCU (1994). după ce în prealabil a fost curăţat de ace pe porţiunea care urmează a fi îmbinată prin altoire şi fasonat sub forma de pană. când sunt introduşi în seră pentru a reintra în vegetaţie. Acest lucru are loc doar la baza tăieturii. sub nivelul metodelor de altoire în placaj lateral. Se introduce altoiul. 2000). Are loc apoi suprapunerea altoiului peste tăietura de pe portaltoi şi în final se leagă cu bumbac parafinat sau rafie şi 19 . Se va avea grijă să aibă loc o corespondenţă între zonele cambiale ale altoiului şi portaltoiului. A fost prima şi cea mai mare experienţă de altoire în teren descoperit. În principiu după spusele autorului se poate conta în general pe un procent de prindere de 30-40%. dar nu se intră şi în lemnul portaltoiului. glauca şi Abies concolor. când se face altoirea. cu toate că un procent de prindere de doar 10% nu este rar. Portaltoii sunt bine îngrijiţi până toamna. În perioada în care puieţii au intrat în vegetaţie are loc altoirea lor cu altoi recoltaţi cu 7-8 zile înainte. Altoiul se confecţionează sub formă de pană simplă şi provine din vârful ramurii. Se face în acest scop o tăietură orizontală a portaltoiului la 4-6 cm deasupra coletului cu un briceag bine ascuţit pentru a se obţine o tăietură netedă. prin alipire sau chip budding. POSEDARU (2005) a obţinut cele mai slabe rezultate la toate speciile din genul Picea testate. unde are loc desprinderea unui strat de lemn cu scopul de a forma un pinten pe care se va sprijini capătul inferior al altoiului. 1994). 2006). care ating dimensiunea de 5-6(8) mm la colet (ABRUDAN.4. acelaşi lucru fiind necesar şi la realizarea despicăturii. laricio pe puieţi de pin silvestru. cu 3-5 muguri. Altoirea în placaj lateral este menţionată ca metodă de altoire la răşinoase şi de către ENESCU (1975) sau FLORESCU (1999). Obţinerea materialului săditor prin altoire Altoirea la genul Picea se foloseşte numai în cazul speciilor şi a varietăţilor valoroase sau atunci când nu există alte posibilităţi de înmulţire (DRĂGHIA. Izolarea locului de altoire se face cu rafie şi ceară de altoit. Aceeaşi atenţie referitoare la îngrijirea puieţilor este indicată şi în seră. Se recomandă ca aceştia să fie repicaţi primăvara în ghivece cu diametrul de 15 cm la gură. Referitor la altoirea în seră acest cercetător recomandă drept portaltoi puieţi de molid comun de 2-3 ani bine dezvoltaţi. plivit şi afânarea pământului recomandându-se şi pulverizarea ghivecelor cu praf de cărbune. Sunt de preferat altoi proveniţi din lujeri de un an cu precădere din lujerul terminal. care menţionează altoirea la speciile Picea pungens var. Locul de altoire este recomandat a fi lujerul terminal sau la înălţimea de 10-12 cm deasupra coletului. experienţe de altoire efectuate în Finlanda în perioada 1962-1968 pe un număr de aproximativ 300.3.

Tehnica de altoire este asemănătoare cu cea descrisă de FLORESCU (1999). cu unele specificaţii. Cunoscută şi sub denumirea de altoire în placaj cu mugure (scutişor). (2002). 20 . Tot la răşinoase dar la cele altoite în câmp autorul propune altoirea în fentă laterală. Aceasta presupune o incizie longitudinală uşor curbată la partea superioară pe tulpina portaltoiului. imediat ce portaltoiul a intrat în vegetaţie activă. Tot altoire în placaj lateral recomandă şi LUBAN (1959). puieţi care au fost repicaţi la ghivece în luna august al celui de-al doilea an de la semănat. Locul altoirii urmează a fi uns cu mastic cald. Ca moment al altoirii se recomandă perioada de primăvară (MCHOY.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca se unge cu mastic. Tot despre altoirea în placaj lateral ne vorbeşte şi ILIESCU (2002) ca metodă de altoire recomandată la răşinoase. spre deosebire de predecesorul său. altoirea fiind la masă în placaj lateral sau prin alipire. S-au făcut experimentări şi pentru altoiri de vară. la 8-10 cm deasupra coletului. când plantele mamă furnizoare de altoi sunt plantate în câmp. 2006). 2005) este altoire în chip budding. facilitând astfel o fixare mai bună a altoiului. primăvara devreme. (1975) recomandă ca acest tip de altoire să se facă în câmp. loc unde urmează a fi introdus altoiul fasonat sub formă de pană. Pentru acestea se recomandă ca altoii să nu se recolteze în perioada sau imediat după perioada de căldură estivală. La metodele de altoire menţionate până acum se alătură şi altoirea prin alipire amintită şi de FLORESCU (1999) şi descrisă mai amănunţit de către STĂNICĂ şi colab. metodă aplicabilă în special la speciile care se prind greu. În acest scop portaltoii sunt trecuţi în încăperi mai răcoroase unde sunt ţinute timp de 8-10 zile cu scopul maturizării ţesuturilor. menţionată de către literatura de dată recentă (POSEDARU. La altoirile de vară s-a observat că rezultate mai bune s-au obţinut la folosirea de altoi subţiri. CRISTESCU şi colab. Acest procedeu ar fi dus la Staţiunea Ştefăneşti în cadrul experienţelor efectuate în anul 1973 la un procent de reuşită de 40%. Acest tip de altoire mai poate fi întâlnit sub denumirea de „altoirea cu cloşcă”. dar o denumeşte altoire prin alipire laterală. MATEESCU (2002) propune ca perioadă de altoire lunile august-septembrie. această metodă este detaliată de către STĂNICĂ şi colab. În acest scop se recomandă ca altoii să se recolteze cu puţin timp înaintea altoirii. în jurul lor fiind aşezaţi portaltoi în ghivece sau pungi. imediat după pornirea în vegetaţie. Totodată porţiunea desprinsă se recomandă a nu fi retezată la bază. MOHAN (1995) descrie amănunţit metoda de altoire în despicătură. În perspectiva altoirii altoii sunt păstraţi pe o perioadă de cel mult 10 zile în pivniţe la temperatura de 10-13°C şi acoperite cu o ţesătură umedă. Drept portaltoi sunt folosiţi puieţi de Picea abies sau din speciile tipice. Se desprind apoi coaja şi liberul de lemn pe lungimea tăieturii. Altoii se recoltează în ziua altoirii. în sere calde şi reci sau în teren liber. DRĂGHIA (2000) recomandă la molid altoirea în placaj lateral efectuată la sfârşitul verii (august-septembrie) sau iarna până la începutul primăverii în sere. Acest lucru s-ar putea explica prin insuficienta lignificare a lujerilor din care au fost recoltaţi altoii groşi. înainte de umflarea mugurilor. O altă metodă de altoire la genul Picea. Dintre cercetătorii contemporani. Referitor la altoirea în placaj lateral. (2002). prin incizia pe portaltoi nu propune doar desprinderea scoarţei de lemn ci şi a unei porţiuni de lemn. deoarece atunci conţinutul de zahăr din lujeri este redus. Astfel autoarea.

se ştie că grecii antici confecţionau catargele corabiilor din lemn de molid. Rădăcinile sale înmuiate şi despicate au fost folosite în trecut pentru confecţionarea coşurilor. chitarelor precum şi a altor instrumente (BITNER. guta. după o schemă de 1 x 1 m. Se pot confecţiona astfel părţi constructive ale pianelor. 1998). scoarţa şi răşina în calmarea tusei şi combaterea spasmelor şi balonărilor. chibrituri etc. Importanţa economică Speciile din genul Picea sunt importante pentru lemnul lor. 1957. SMITH (2007) recomandă la speciile de răşinoase printre care şi la speciile de molid. Unii dintre cei mai renumiţi tămăduitori medievali. Nu acelaşi lucru se poate afirma despre lemnul speciei Picea pungens care nu este folosit foarte mult în industria cherestelei datorită lemnului fragil şi plin de noduri. reumatismul. Udarea se face însă moderat după altoire deoarece aceştia nu rezistă la excesul de umiditate DRĂGHIA (2000).. la fel cum fabricarea viorilor de către lutieri ca Stradivarius şi Guarnieri s-a făcut din lemnul aceleiaşi specii. conurile şi răşina de molid s-au folosit şi pentru fumigaţii menite să îmbălsămeze aerul.5. 2007). În afara utilizărilor enumerate poate fi folosit de asemenea în industrie pentru PAL. 1978. 1975) are o valoare incontestabilă a întrebuinţării lemnului atât prin diversitatea domeniilor de utilizare cât şi prin însuşirile calitative superioare ale sale. a canoelor sau a pantofilor. Fibrele sale lungi şi conţinutul redus de răşină îl fac ideal pentru pastă de hârtie şi celuloză. 21 . puternic şi se prelucrează bine. Specia cea mai răspândită şi mai valorosă din ţara noastră. Răşina era mestecată înainte pentru prevenirea durerilor de dinţi (HARLOW. Picea abies produce de asemenea vestitul lemn de rezonanţă. acele şi răşina molidului în tratarea unor boli ca răcelile. IMPORTANŢA SPECIILOR GENULUI PICEA Speciile genului Picea sunt utilizate încă din cele mai vechi timpuri. Fitoterapia clasică foloseşte de la molid mugurii. Un lemn cu o valoare care o atinge pe cea a molidului autohton este cel de Picea engelmanni (GEORGESCU şi colab.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Dintre cercetătorii străini. 1935). al cărui lemn are însuşiri acustice excepţionale (STĂNESCU şi ŞOFLETEA. 1. precum şi în calmarea stărilor nervoase. 1. altoirea sub scoarţă perfecţionată şi altoirea laterală în placaj. Acesta este uşor. Tot pentru instrumente muzicale se recomandă şi lemnul speciilor Picea rubens şi Picea glauca. două tipuri de altoire.5. importanţa socială şi economică a acestora fiind incontestabilă. Şi din punct de vedere al credinţei molidul are locul său special (HELMAN. PFL. violinelor. BITNER. 2008). (GIURGIU. 1999). Acele. printre care Paracelsus şi Matthialus utilizau mugurii. Astfel. unde sunt umbrite şi există o temperatură mai scăzută. RUBŢOV (1958) recomandă ca după ce a fost făcută altoirea în seră ghivecele să fie păstrate sub mese. Cele mai importante măsuri după MATEESCU (2002) se referă la umbrirea puieţilor şi udarea lor cu atenţie. Picea abies (ENESCU.1. 2007). BELDEANU. Gradul de prindere al puieţilor altoiţi depinde nu doar de modul de altoire şi tehnica aplicată ci şi în mare măsură de atenţia acordată acestora după altoire. pentru ca în luna mai să fie scoase afară la umbră şi transplantate ulterior în solul pepinierei. Puieţii altoiţi vor fi transplantaţi cu pământ la rădăcină şi umbriţi până în luna august.

atât ca arboret cât şi sub formă de pâlc de arbori sau exemplare izolate în cadrul amenajărilor peisagistice. funcţia recreativă (LEAHU. molidul este o specie mai slab producătoare de balsam. fiind o specie care se pretează la tundere (RUBŢOV. Picea orientalis se găseşte în Europa din anul 1837. kosteriana) (ŞOFLETEA. Se recomandă a fi introdusă ca specie de ornament cu precădere în zona de câmpie. clorofilă. 1. servind ca arbori de ornament. 1984). argentea şi var. 2005). ŞOFLETEA. în cazul cultivarurilor de talie mică (BENT et al. funcţia climatică. cu ramuri până aproape de sol. fiind o specie foarte decorativă. care trebuie să aibă în compoziţie 30-35% conifere pentru a le asigura în timpul iernii un înveliş verde (MILEA. este o specie foarte decorativă prin acele scurte (5-10 mm) şi ramurile subţiri (RUBŢOV. ceruri. 22 .2. făină furajeră etc. funcţia sanitar igienică. Se recomandă totodată ca specie ornamentală în special în amenajarea pădurilor-parc.3. chiar şi în America. glauca) obţinute prin selecţie de grădinarii din Europa (RUBŢOV. 1958. În tinereţe molidul poate fi folosit şi în intravilan pentru amenajarea gardurilor vii. În regiunea dealurilor culturile de molid (Picea abies) au doar valoare decorativă. 1960) Picea pungens este des întâlnit în parcuri şi grădini. Sunt cultivate formele cu ace argintii brumate (Picea pungens var. funcţia de protecţie a solurilor.5. 2001). Importanţa ecologică Molidul are o mare importanţă ecologică prin ambele forme sub care poate fi găsit în natură. scoarţa şi răşina (PÂRVU. 1. funcţia estetică. Este singura specie dintre răşinoasele din ţara noastră a cărui scoarţă face obiectul valorificării datorită conţinutului ridicat de tanin (CORLĂŢEANU. Chiar dacă nu prezintă o importanţă forestieră datorită creşterilor reduse şi a lemnului de calitate inferioară (DUMITRIU-TĂTĂREANU. 2006). de unde ar fi fost răspândită în toată lumea.. 2001). Picea glauca se distinge prin forma deosebită a conurilor şi coloritul atractiv verdealbăstrui. sunt: funcţia hidrologică. 1958). În afară de coloritul acelor valoarea ornamentală poate consta şi în coroanele compacte (var. 1958). 1984). la noi a fost introdusă la Simeria după anul 1880. Scoarţa de molid poate fi folosită pentru extracţia substanţelor tanante.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca O altă parte importantă din punct de vedere economic a molidului o reprezintă cetina. Tot în industria farmaceutică îşi găsesc întrebuinţare frunzele. 1973). fiind considerat un arbore foarte decorativ de mare interes pentru centrele populate (RUBŢOV. Printre produsele care se pot obţine din cetină se află uleiurile eterice (volatile). Aceasta reprezintă un produs de o deosebită importanţă pentru industria chimică. 1958). Cele mai importante efecte pe care le poate îndeplini o pădure de molid. Importanţa peisagistică Genul Picea curpinde arbori şi arbuşti care pot fi cultivaţi atât în grădini şi spaţii verzi cât şi în vase. pretându-se la tăieri sumare. 2001). Mugurii de molid sunt utilizaţi în special în industria alimentară şi în cea farmaceutică. (CORLĂŢEANU.5. După GEORGESCU (1935) forma argentea ar fi fost obţinută în Olanda. Picea engelmanni se cultivă în Europa încă din 1863. valoarea sa decorativă constând totodată şi în coroana deasă. Comparativ cu alte specii de răşinoase. compacta) uneori cu ramurile de ordinul I relativ pendente (var.

Picea omorika se pretează ca specie ornamentală în parcurile de la noi datorită coroanei foarte înguste. columnare (ŞOFLETEA.4. 1989).org). Picea rubens. Mulţi horticultori consideră această specie ca având cea mai frumoasă formă dintre toate care aparţin genului Picea. În rândul speciilor de molid cel mai utilizate ca pomi de Crăciun se găsesc Picea abies.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Picea canadensis se cultivă în parcurile din Europa încă din 1700. Picea pungens.forestry. www.5. Pinus sylvestris. Pinus şi Pseudotsuga. 1989). 1. 1958). Cu toate că există mai multe specii din acest gen care se pretează ca pom de Crăciun. Importanţa ca pom de Crăciun Printre speciile utilizate cel mai mult în străinătate ca pomi de Crăciun se remarcă cele din genurile Abies şi Picea. Picea rubens datorită portului său larg este cel mai adesea folosit în parcuri (HILL. care împart supremaţia în topuri cu Abies fraseri.christmastree. 1989). Pseudotsuga menziesii. 23 . Picea omorika (HILL. Picea glauca.about.com. majoritatea topurilor realizate în funcţie de preferinţele clienţilor remarcă doar două dintre ele. fiind o specie decorativă prin acele sale de o culoare verde-albăstrui sau negricioasă recomandată pentru zona de câmpie (RUBŢOV. Pinus strobus sau Abies procera (www. Picea pungens şi Picea glauca. 2001). fiind adesea folosită în amenajările particulare (HILL.

Butaşii înrădăcinează greu şi într-o perioadă de timp îndelungată. în cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară. Înmulţirea speciilor şi varietăţilor de conifere ornamentale.1. Cadrul natural şi condiţiile climatice în care s-au desfăşurat experienţele. Primul dintre amplasamente se află situat în localitatea Cluj-Napoca. referitor la înmulţirea pe cale vegetativă a acestor specii. Arboricultură şi Arhitectură peisageră. 3. Astfel. c) studiul posibilităţilor de diversificare a valorificării materialului săditor obţinut Cele două locaţii în care au fost organizate experienţele se află situate în centrul ţării. În afara spaţiilor de învăţământ şi administrative. Acest institut este situată în partea de est a municipiului. este o operaţie dificilă. ar fi multe aspecte tehnologice care ar putea fi îmbunătăţite pentru a se obţine rezultate mult mai bune. a substratului de înrădăcinare şi a biostimulatorilor de înrădăcinare asupra rizogenezei. obiectivele de cercetare au fost grupate astfel: a) pentru cultivarurile Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’: studiul influenţei genotipului. Chiar dacă acestea sunt produse pe scară largă pe plan extern şi pot satisface cererea de pe piaţă. Deoarece prin rezultatele acestor cercetări se urmăreşte îmbunătăţirea tehnologiei de producere a materialului săditor pe cale vegetativă a unor varietăţi din genul Picea. b) pentru specia Picea pungens forma argentea: stabilirea celei mai bune metode de altoire. a dimensiunilor partenerilor de altoire. în cadrul universităţii există mai multe sere şi solarii arondate disciplinelor de specialitate ale Facultăţii de Horticultură. a înălţimii pe portaltoi la care se efectuează altoirea precum şi a realtoirii asupra prinderii altoiului. nu puţine sunt cazurile când exemplarele aduse la noi suferă după ce sunt plantate definitiv deoarece nu sunt obişnuite cu condiţiile climatice. 24 . SCOPUL CERCETĂRILOR ŞI OBIECTIVELE URMĂRITE În ultimul timp în ţara noastră au fost introduse specii şi varietăţi noi de conifere cu valoare ornamentală ridicată. pornind de la perioade de înmulţire şi ajungând până la substanţe stimulatoare sau chiar metode noi. a materialelor folosite la legare. cu precădere a celor din genul Picea. atât prin butăşire cât şi prin altoire. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE CERCETĂRILOR Capitolul 2 prezintă: Scopul cercetărilor şi obiectivele urmărite. Experienţele au fost amplasate în cadrul serei şi solarului disciplinelor de Floricultură. studiul influenţei gradului de pornire în vegetaţie a portaltoiului şi altoiului.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca C a p i t o l u l 2 LOCUL DESFĂŞURĂRII EXPERIENŢELOR. în partea de nord-vest a ţării. iar în ceea ce priveşte altoirea procentul de prindere este în general destul de scăzut iar tehnologia presupune personal cu o anumită experienţă în domeniu. a modului de fasonare al butaşului.

Din punct de vedere climatic.3 ha. a cărui apă o foloseşte pentru irigaţii. Suprafaţa actuală a pepinierei este de 26.3 ha. Este situată la o distanţa de aproximativ 3 km de râul Arieş. din care teren efectiv destinat culturilor silvice 14. cu iarnă rece şi cu mai mult de patru luni pe an cu temperatura medie peste 10°C. pe platoul unde istoricii apreciază că a fost ucis voievodul Mihai Viteazu. 25 . Pe lângă aceştia se produce şi o gamă diversă de arbori şi arbuşti ornamentali din specii de răşinoase şi foioase.în cea mai mare parte a podişului. Pepiniera este destinată producerii puieţilor forestieri necesari lucrărilor de regenerare a suprafeţelor parcurse cu diverse lucrări de tăiere. • Dfbk . Köppen.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Cel de-al doilea loc al experienţelor este Pepiniera “Mihai Viteazu” din Turda. precum şi pentru împădurirea terenurilor agricole degradate preluate în acest scop de la diverşi deţinători. cu temperatura celei mai reci luni sub -3°C şi a celei mai calde peste 10°C. Aceastase află situată la 4 km de Municipiul Turda pe drumul judeţean care face legătura între acesta şi Comuna Călăraşi.în partea vestică. cu temperatura celei mai calde luni între 20-22°C şi cu maximum de precipitaţii la începutul verii. Podişul Transilvaniei se încadrează după sistemul W. în provincia climatică Df. cu temperatura celei mai calde luni între 18 şi 20°C. Din cele patru subprovincii climatice ale acestei provincii întâlnim două: • Dfbx . caracterizată prin climă boreală cu ierni friguroase şi umede.

pe care au fost grefaţi altoi proveniţi de la cea de-a doua specie. metodele de lucru precum şi modul de organizare şi amplasare a experienţelor. cu imagini sugestive care vin în completarea descrierii. În cazul ambelor metode de altoire s-au folosit două tipuri de materiale pentru contactul strâns al partenerilor de altoire. este motivată necesitatea organizării cercetărilor. ca şi portaltoi. prelevându-se în acest mod şi o porţiune de coajă cu lemn de pe ramurile în vârstă de 2 ani.2. În continuare acest subcapitol prezintă detaliat etapele butăşirii şi altoirii.1. rafia plastifiată şi rafia de tei.materialul biologic a fost reprezentat de butaşi proveniţi de pe exemplare ale cultivarurilor Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’. Pentru a nu permite accesul apei la punctul de altoire rafia de tei a fost folosită în combinaţie cu ceara de altoit. A doua parte a acestui subcapitol prezintă metoda de lucru. şi anume butaşi cu călcâi şi butaşi cu cârlig.Materialul biologic. MATERIALUL BIOLOGIC UTILIZAT Prezintă speciile care au constituit obiectul experienţelor şi tehnica de executare a butăşirilor şi respectiv altoirilor. Materialul biologic utilizat pentru realizarea experienţelor a fost grupat în funcţie de metoda de obţinere a materialului săditor: .la experienţele de altoire materialul biologic a provenit de la speciile Picea abies şi Picea pungens forma argentea. De la prima specie au fost folosiţi puieţi. 3. . Butaşii cu cârlig s-au confecţionat tot din creşterile anuale.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca C a p i t o l u l 3 MATERIALUL BIOLOGIC. METODA DE LUCRU ŞI ORGANIZAREA EXPERIENŢELOR În Capitolul 3 . 26 . sunt stabilite obiectivele urmărite în această lucrare şi sunt totodată descrise materialele folosite în experienţe. Este structurat pe trei subcapitole.la experienţele de butăşire . respectiv aspectele tehnologice ale operaţiilor de butăşire şi altoire. Butaşii cu călcâi au fost obţinuţi prin desprinderea lujerilor anuali în sensul invers creşterii lor. METODA DE LUCRU Metodele de altoire folosite au fost altoirea laterală în placaj şi altoirea în despicătură. metoda de lucru şi organizarea experienţelor. după cum urmează: 3. care au păstrat la bază o porţiune din ramurile de 2 ani rezultată prin tăietură perpendiculară pe ax cu ajutorul unui foarfece. Butaşii folosiţi au fost de două tipuri în funcţie de modul de fasonare.

în cadrul a 5 experienţe fiind folosită metoda de altoire laterală în placaj iar în celelalte 2 metoda de altoire în despicătură. Experienţa este trifactorială de tipul 2 x 2 x 6. Prima experienţă de altoire s-a desfăşurat pe parcursul a 3 ani. Experienţele de altoire. 2006.4. bifactorial şi trifactorial. 2007 şi 2008 în sera USAMV. Experienţele au fost de tip polifactorial. cu 16 variante experimentale şi trei repetiţii. Această experienţă a avut loc tot pe perioada a 3 ani în sera pepinierei Mihai Viteazu.2. ORGANIZAREA ŞI AMPLASAREA EXPERIENŢELOR Pentru ambele cultivaruri luate în studiu în cadrul experienţelor de butăşire. Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’. 27 .Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 3.). butăşirile au fost organizate sub forma a două experienţe trifactoriale. în cazul experienţelor de altoire numărul total de factori folosiţi a fost mult mai mare. Organizarea şi amplasarea experienţelor de altoire. Experienţa I. Experienţa II.). factorii studiaţi şi graduările acestora sunt prezentate sintetic în tabelul 3. grupate în funcţie de metoda de altoire. experienţele au fost organizate în perioada de primăvară. aşezate în blocuri randomizate. în prima jumătate a lunii martie.3. Experienţa este trifactorială de tipul 2 x 2 x 4. fiecare variantă fiind formată din câte 30 de butaşi (tabelul 3. A fost organizat un număr de 7 experienţe de altoire. Substratul de înrădăcinare folosit a fost nisipul obişnuit. cu un număr de 30 butaşi pentru fiecare variantă (tabelul 3. În ambele câmpuri experimentale.3. Dacă la butăşire numărul total al factorilor folosiţi pentru cele două experienţe a fost doar de patru. Acestea au fost efectuate înainte de apariţia creşterilor anuale. la începutul lunii martie.

Variantele experienţei II de butăşire Varianta experimentală V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 V9 V10 V11 V12 V13 V14 V15 V16 Specia Picea glauca ‘Conica’ Tipul de butaş cu călcâi Substratul Netratat Radistim 2 Radistim 3 Radistim soluţie Netratat Radistim 2 Radistim 3 Radistim soluţie Netratat Radistim 2 Radistim 3 Radistim soluţie Netratat Radistim 2 Radistim 3 Radistim soluţie Picea glauca ‘Conica’ cu cârlig Picea abies ‘Nidiformis’ cu călcâi Picea abies ‘Nidiformis’ cu cârlig Tabelul 3. Variantele experienţei I de butăşire Varianta experimentală V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 V9 V10 V11 V12 V13 V14 V15 V16 V17 V18 V19 V20 V21 V22 V23 V24 Specia Tipul de butaş Substratul nisip perlit turbă nisip + perlit (1:1) nisip + turbă (1:1) perlit + turbă (1:1) nisip perlit turbă nisip + perlit (1:1) nisip + turbă (1:1) perlit + turbă (1:1) nisip perlit turbă nisip + perlit (1:1) nisip + turbă (1:1) perlit + turbă (1:1) nisip perlit turbă nisip + perlit (1:1) nisip + turbă (1:1) perlit + turbă (1:1) Picea glauca ‘Conica’ cu călcâi Picea glauca ‘Conica’ cu cârlig Picea abies ‘Nidiformis’ cu călcâi Picea abies ‘Nidiformis’ cu cârlig Tabelul 3.4.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Tabelul 3.3.2. 28 .

materialul folosit pentru legare altoiului b1 .portaltoi normal.portaltoi slab pornit în vegetaţie (doar rădăcinile pornite) b2 .Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Reprezentarea sintetică a experienţelor în cadrul celor două metode de altoire utilizate pentru obţinerea materialului săditor ALTOIREA LATERALĂ ÎN PLACAJ Experienţa I Factorul A.la nivelul altoirii anterioare (între primul şi al doilea a1 .materialul folosit pentru legarea partenerilor de Factorul B .diametrul portaltoiului în punctul de altoire Factorul B .nivelul altoirii pe portaltoi b1 .b1 .lungimea altoiului altoire b1 .portaltoi slab pornit în vege.7 cm a1 .portaltoi altoit o dată (realtoire) b3 .portaltoi slab pornit în vegetaţie (doar rădăcinile a1 .tăierea portaltoiului imediat b3 .rafie de tei + ceară de altoit 29 .0.rafie naturală + ceară de altoit b2 .7 cm b2 .între primul şi al doilea verticil b3 .sub punctul de altoire (sub primul verticil) b .portaltoi bine pornit în vegetaţie (muguri deschişi) Experienţa II Factorul A.nivelul de altoire b1 .gradul de pornire în vegetaţie al portaltoiului Factorul B .deasupra nivelului altoirii anterioare (deasupra celui de-al doilea verticil) Experienţa V Factorul A .altoi nepornit în vegetaţie primăvara anului următor taţie (doar rădăcinile b2 .deasupra celui de-al doilea verticil a2 . refrigerat a2 .altoi nepornit în vegetaţie.tipul de portaltoi Factorul B .1.gradul de pornire Factorul C .momentul înlăturării vegetaţie al în vegetaţie al portaltoiului portaltoiului altoiului c1 . în anul altoirii Experienţa II Factorul A .5 cm b1 .materialul folosit pentru altoire a1 .gradul de pornire în Factorul B .gradul de pornire în vegetaţie al portaltoiului Factorul B .lungimea altoiului a1 .9 cm ALTOIREA ÎN DESPICĂTURĂ Experienţa I Factorul A .9 cm a3 .altoi pornit în vegetaţie a2 .portaltoi bine pornit în vegetaţie (muguri deschişi) Experienţa III Factorul A .altoi nepornit în vegetaţie.sub primului verticil a1 . la prima altoire 2 verticil) a2 .rafie naturală + ceară de altoit a2 .rafie plastifiată a1 .0.gradul de pornire în vegetaţie a Factorul B.0 cm Experienţa IV Factorul A . altoirii refrigerat pornite) c2 .portaltoi bine pornit în după deschiderea mugurilor vegetaţie (muguri deschişi) altoiului.rafie plastifiată a2 .rafie plastifiată pornite) a2 .tăierea portaltoiului în a1 .altoi pornit în vegetaţie b2 .7 cm a2 .

6 butaşi Notă: diferenţa dintre oricare două valori.2. este prezentată influenţa genotipului.5-0. nu este semnificativă 30 . urmate de cel puţin o literă comună. Influenţa genotipului şi a modului de fasonare al butaşului asupra numărului de butaşi înrădăcinaţi Modul de fasonare al butaşului Media pe Cu călcâi Cu cârlig Specia specie b b Picea glauca ‘Conica’ 9. datele obţinute în urma măsurătorilor au fost prelucrate statistic prin metoda analizei varianţei. utilizându-se metoda comparaţiilor multiple (testul Duncan) (ARDELEAN şi colab.6 procente de prindere pe cei cu cârlig. Rezultatele sunt prezentate în tabele bilaterale cuprinzând acţiunea a doi factori şi a interacţiunii dintre ei.4c 8.1.9 N 10. COMPORTAREA CULTIVARURILOR PICEA GLAUCA ‘CONICA’ ŞI PICEA ABIES ‘NIDIFORMIS’ LA ÎNMULŢIREA PRIN BUTAŞI Elementele care au fost biometrizate în vederea interpretării statistice a rezultatelor experienţelor au fost numărul de butaşi înrădăcinaţi şi lungimea rădăcinilor.). Se observă că cele două cultivaruri luate în studiu (Picea glauca ‘Conica’ şi Picea abies ‘Nidiformis’) au avut valori diferite ale procentului de butaşi înrădăcinaţi.. media pe ambele specii clasează butaşii cu călcâi pe primul loc.2 9. În mod sigur Picea abies ‘Nidiformis’ pare mai predispusă la înmulţirea prin butaşi. În ceea ce priveşte tipul de butaş utilizat. Influenţa modului de fasonare a butaşului şi a substratului de înrădăcinare asupra rizogenezei.3 B Picea abies ‘Nidiformis’ Media pe tip de butaş 12.5 A DS5% pentru compararea a două medii mod de fasonare = 0.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca C a p i t o l u l 4 REZULTATE OBŢINUTE ÎN EXPERIENŢELE DE ÎNMULŢIRE ŞI INTERPRETAREA ACESTORA 4.4 9. devansându-i cu 6. În tabelul 4.4 butaşi DS5% pentru compararea a două medii mod de fasonare x specie = 0.7a 10. Tabelul 4.2.4 butaşiDS5% pentru compararea a două medii specie = 0.9 M 8. Această diferenţă este din punct de vedere statistic semnificativă (grafic 4. 2002). a modului de fasonare al butaşului şi a interacţiunii dintre aceşti doi factori asupra eficienţei înrădăcinării exprimată prin număr de butaşi înrădăcinaţi. Pentru interpretarea rezultatelor obţinute la înrădăcinarea butaşilor cultivarurilor de Picea glauca ‘Conica’ şi Picea abies ‘Nidiformis’.2.

8c 12.2. nu este semnificativă 31 .Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca .8 36.3f 4.4).3.6-0. permite evidenţierea aportului speciei.6 31. exprimată prin numărul de butaşi înrădăcinaţi este obţinută pe substratul nisip + turbă.5 29.1 butaşi înrădăcinaţi.7 butaşi DS5% pentru compararea a două medii substrat = 0. Influenţa genotipului şi a substratului de înrădăcinare asupra numărului de butaşi înrădăcinaţi Specia Substratul Nisip Perlit Turba Nisip + Perlit Nisip + Turba Perlit + Turba Media pe specie Picea glauca ‘Conica’ 8. Tabelul 4.7 B 17.4 E 14.8 D 4.3 27.4c 9. nu reprezintă o valoare absolută prea mare (1. deşi semnificativă.1 A 8.5 M DS5% pentru compararea a două medii specie = 0.8 8.4 butaşi DS5% pentru compararea a două medii specie x substrat = 0.9-1.6b 13. urmate de cel puţin o literă comună. Diferenţa dintre aceste două substraturi. Procentul de înrădăcinare a butaşilor pe tipuri de butaş.3 N Picea abies Media pe substrat ‘Nidiformis’ e 8.8e 3. scot în evidenţă faptul că eficienţa cea mai ridicată.3.1 F 9.9d 7. a substratului de înrădăcinare şi a interacţiunii dintre aceşti doi factori asupra eficienţei înrădăcinării la genul Picea.9f 12.9f 4. la care eficienţa înmulţirii prin butaşi la cele două specii este de abia 4.1e 10. Datele din tabelul 4.3.0 butaşi Notă: diferenţa dintre oricare două valori. urmat de cel format din nisip + perlit.3 C 10. (%) 45 butaş cu călcâi butaş cu cârlig 42.3 30 15 0 Picea glauca Conica Picea abies Nidiformis specia 30. Cele mai slabe rezultate se obţin pe perlit simplu.8c 12.4a 15. în funcţie de specie Analiza datelor din tabelul de sinteză 4. Mediul de cultură pare a avea şi el o influenţă semnificativă asupra eficienţei înrădăcinării la cele două specii studiate.6 M edia Grafic 4.

7. a modului de fasonare a butaşului şi a interacţiunii dintre aceşti doi factori asupra lungimii rădăcinilor de ordinul I ale butaşilor înrădăcinaţi.3 cm faţă de rădăcinile cultivarului Picea glauca ‘Conica’. În tabelul 4.9 N Media pe specie 3.3 A DS5% pentru compararea a două medii mod de fasonare = 0.4 B 4. Datele prezentate în tabel reprezintă lungimea rădăcinilor exprimată în centimetri. Acest avantaj se regăseşte în diferenţa 0.2 cm DS5% pentru compararea a două medii specie x substrat = 0.3 M Media pe substrat 2.8b 2.1cd 4.8cd 4. această diferenţă fiind suficient de mare pentru a fi considerată semnificativă.1a 4.6 D 3.5c 6. a substratului de înrădăcinare a butaşilor şi a interacţiunii dintre genotip şi substrat asupra dezvoltării rădăcinilor butaşilor exprimată în centimetri.2 cm DS5% pentru compararea a două medii mod de fasonare x specie = 0.3-0.9 B DS5% pentru compararea a două medii specie = 0.4a 3.7 N Picea abies ‘Nidiformis’ 2.1cd 4.8. este prezentată influenţa speciei (genotipului). Tabelul 4.8a 3.1a 4.0b 3.1 M Cu cârlig 3.7. nu este semnificativă În urma interpretării datelor referitoare la lungimea rădăcinilor de ordinul I la speciile luate în studiu. Tabelul 4.6 cm Notă: diferenţa dintre oricare două valori. urmate de cel puţin o literă comună.9 CD 4.8cd 3. nu este semnificativă 32 .2 cm dintre lungimea rădăcinilor butaşilor fasonaţi în cele două moduri.8b 4. Butaşii fasonaţi cu călcâi asigură o dezvoltare a rădăcinilor semnificativ mai bună decât butaşii fasonaţi cu cârlig. urmate de cel puţin o literă comună. se poate constata că cultivarul Picea abies ‘Nidiformis’ prezintă rădăcini mai lungi în medie cu 0.4d 3.4 cm Notă: diferenţa dintre oricare două valori.6b 4.8.2bc 5.8 A 2.2 cm DS5% pentru compararea a două medii substrat = 0. Influenţa genotipului şi a modului de fasonare al butaşului asupra lungimii rădăcinilor (cm) Modul de fasonare al butaşului Specia Picea glauca ‘Conica’ Picea abies ‘Nidiformis’ Media pe tip de butaş Cu călcâi 4.3b 4.3 C 5.2 cm DS5% pentru compararea a două medii specie = 0. Influenţa genotipului şi a substratului de înrădăcinare asupra lungimii rădăcinilor (cm) Specia Substratul Nisip Perlit Turba Nisip + Perlit Nisip + Turba Perlit + Turba Media pe specie Picea glauca ‘Conica’ 2. prezintă influenţa speciei.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Tabelul 4.7 B 4.

biostimulatorii Radistim 2 şi Radistim 3 au asigurat o eficienţă a înrădăcinării mai scăzută chiar decât în cazul butaşilor netrataţi (grafic 4. aceasta este suficientă pentru a fi considerată semnificativă din punct de vedere statistic (grafic 4. ale căror rezultate la înrădăcinare nu diferă între ele decât cu 0. Influenţa biostimulatorilor de înrădăcinare asupra rizogenezei. Pe al doilea loc s-au plasat variantele tratate cu Radistim 2 şi Radistim 3.). turbă + nisip). 33 .0 35. de doar 1.0%).3 0 Picea glauca Conica Picea abies Nidiformis specia Grafic 4.7.4 21.3 42. deşi semnificativă din punct de vedere statistic. Netratat (%) 60 Radistim 2 Radistim 3 Radistim soluţie 53. Cele mai scurte rădăcini au prezentat butaşii înrădăcinaţi pe substratul alcătuit din nisip obişnuit.435.8 20 27. urmat apoi de substraturile în a căror componenţă intră şi turba (turbă + perlit.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Se pare că substraturile de înrădăcinare influenţează procesul de rizogeneză la speciile luate în studiu. în funcţie de specie M edia Varianta cu butaşi cu călcâi s-a dovedit a fi mai eficientă din punct de vedere a numărului de butaşi înrădăcinaţi.1 butaşi înrădăcinaţi. care a determinat obţinerea celui mai mare procent de înrădăcinare a butaşilor (48.2 28. Astfel.0 31. Diferenţa dintre butaşii trataţi cu Radistim soluţie şi cei netrataţi. Se pare că acest mod de fasonare a stimulat dezvoltarea rădăcinilor într-o măsură mai mare decât fasonarea butaşilor cu cârlig. nu este suficient de mare pentru a plasa cele două categorii pe aceeaşi treaptă de eficienţă. Variantele cu turbă se diferenţiază semnificativ de celelalte substraturi.).0 53. Chiar dacă diferenţa în ceea ce priveşte numărul de butaşi înrădăcinaţi nu este foarte mare (1. Se poate afirma că în afară de Radistim soluţie. Procentul de înrădăcinare a butaşilor pe biostimulatori de înrădăcinare.9 40 34.6.6%).6.4 48.9 44. Folosirea biostimulatorilor de înrădăcinare nu a avut o influenţă foarte mare asupra numărului de butaşi înrădăcinaţi.9 butaşi înrădăcinaţi. rezultatele obţinute în cadrul cercetărilor arată că cea mai bună înrădăcinare a butaşilor şi implicit rădăcini mai lungi s-au obţinut în cazul substratului reprezentat de turbă.

9 30.6 45. Influenţa genotipului şi a modului de fasonare al butaşului asupra numărului lungimii rădăcinilor butaşilor (cm) Modul de fasonare al butaşului Cu călcâi Cu cârlig Media pe specie Specia Picea glauca ‘Conica’ 4.4 cm Notă: diferenţa dintre oricare două valori.4 20 29.4 38.3-0.2 cm mai mare decât lungimea medie a rădăcinilor butaşilor proveniţi de la cultivarul Picea glauca ‘Conica’.837.14. în funcţie de biostimulatorul de înrădăcinare Din tabelul 4.3 0 Netratat Radistim 2 Radistim 3 Radistim soluţie Media biostimulatorul Grafic 4. urmate de cel puţin o literă comună.1 A DS5% pentru compararea a două medii mod de fasonare = 0.9 B Picea abies ‘Nidiformis’ Media pe tip de butaş 4.1 3. Procentul de înrădăcinare a butaşilor pe tipuri de butaş.14.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca butaş cu călcâi (%) 60 butaş cu cârlig 50.4 4.7 3. Lungimea medie a rădăcinilor butaşilor fasonaţi din această specie este cu 0.3 M 3.2 cm DS5% pentru compararea a două medii mod de fasonare x specie = 0.2 27.6 40 45.2 cm DS5% pentru compararea a două medii specie = 0.2 43.5 31. Tabelul 4.7.8 N 4.9 3. nu este semnificativă 34 . se observă dezvoltarea semnificativ mai bună a butaşilor proveniţi de la cultivarul Picea abies ‘Nidiformis’.

3 cm DS5% pentru compararea a două medii specie x biostimulator = 0. Chiar dacă această diferenţă este semnificativă. valoarea de doar 3. Diferenţa de lungime dintre cele două tipuri de butaş este de 0. datele obţinute în urma măsurătorilor au fost prelucrate statistic prin metoda analizei varianţei.0% în cazul folosirii de portaltoi abia pornit în vegetaţie. COMPORTAREA SPECIEI PICEA PUNGENS FORMA ARGENTEA LA ÎNMULŢIREA PRIN ALTOIRE În cadrul experienţelor de altoire s-a urmărit influenţa diferiţilor factori asupra reuşitei altoirii.1 M DS5% pentru compararea a două medii specie = 0. Influenţa gradului de pornire în vegetaţie a partenerilor de altoire şi a momentului îndepărtării portaltoiului deasupra punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi.9 N 4.7 procente de prindere nu poate fi considerată foarte mare 35 .0 A Media pe specie 3. Din analiza datelor acestui tabel se confirmă superioritatea în ceea ce priveşte dezvoltarea rădăcinilor la butaşi de Picea abies ‘Nidiformis’.4 cm Notă: diferenţa dintre oricare două valori. utilizându-se metoda comparaţiilor multiple (testul Duncan). Biostimulatorii de înrădăcinare nu determină modificări în ceea ce priveşte lungimea rădăcinilor la butaşii înrădăcinaţi.0 A Radistim 2 3. prinderea altoiului grefat este mai slabă. semnificativ mai mare decât lungimea medie a rădăcinilor butaşilor fasonaţi cu cârlig. Comportarea puieţilor altoiţi a fost urmărită pe parcursul întregului sezon de vegetaţie. Pentru interpretarea rezultatelor referitoare la eficienţa altoirii.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Modul de fasonare a butaşului şi-a pus amprenta şi asupra dezvoltării ulterioare a butaşilor înrădăcinaţi.2 4.15. Acest lucru reiese din procentul de prindere de 54.9 4.15. urmate de cel puţin o literă comună. dar inventarierea finală a altoilor supravieţuiţi nu a fost făcută decât la sfârşitul sezonului de vegetaţie. Tabelul 4. În tabelul 4.1 4. În acest sens se evidenţiază un spor de lungime a rădăcinilor butaşilor fasonaţi cu călcâi. Influenţa genotipului şi a biostimulatorului de înrădăcinare asupra lungimii rădăcinilor (cm) Specia Picea glauca Picea abies Media pe substrat Substratul ‘Conica’ ‘Nidiformis’ Netratat 4.2 cm DS5% pentru compararea a două medii biostimulator = 0.9 A Radistim 3 4.0 4. procent mai mare decât cel din cazul altoirii pe portaltoi bine pornit în vegetaţie.1 3. exprimată prin număr de altoi prinşi. reuşită exprimată prin numărul de altoi prinşi. nu este semnificativă 4. Pe măsură ce gradul de pornire în vegetaţie a portaltoiului este mai avansat.5 cm.2. odată cu lucrările de îngrijire aplicate pe parcurs.8 4. Datele reprezintă lungimea butaşilor pe variante de butăşire.0 4. este ilustrată influenţa genotipului şi a biostimulatorilor de înrădăcinare asupra dezvoltării sistemului radicular la butaşii înrădăcinaţi.2 4.1 A Radistim soluţie 3.

în funcţie de anul de experienţe 36 . Procentul de prindere a altoilor pe ani de experienţe. Procentul de prindere a altoilor pe stadii de vegetaţie a portaltoiului.8.0 53.0 44.2 50. (%) 60 2006 56.9.3%) diferă semnificativ de cel al altoilor recoltaţi în perioada de repaus vegetativ şi ţinuţi la rece până în momentul altoirii (grafic.2 40 20 0 slab pornit bine pornit Media gradul de pornire în vegetaţie a portaltoiului Grafic 4.9 54.2 2007 2008 54. 4.9 52.8 47.9 50.8 50.8 54.8. în funcţie de stadiul de vegetaţie a portaltoiului slab pornit (%) 60 56.954. Procentul de prindere a acestui tip de altoi (60.9. cele mai bune rezultate le înregistrează altoirile cu altoi nepornit în vegetaţie.2 53.5 44.).3 40 20 0 2006 2007 2008 Media anul experienţei Grafic 4.8 52.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca (grafic 4.). În ceea ce priveşte gradul de pornire în vegetaţie a altoiului.9 bine pornit 54.

Dacă altoirea pe a doua creştere nu a fost cu mult mai eficientă decât altoirea pe prima creştere. prezintă influenţa gradului de pornire în vegetaţie a portaltoiului şi a perioadei de tăiere a portaltoiului deasupra punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi.4-0.78 11.81 10.7 altoi DS5% pentru compararea a două medii grad de vegetaţie portaltoi = 0.78 altoi prinşi nefiind semnificativă.9 altoi DS5% pentru compararea a două medii nivel de altoire x grad de vegetaţie portaltoi = 1. imediat după grefare. urmate de cel puţin o literă comună.48 A DS5% pentru compararea a două medii grad de vegetaţie portaltoi = 0.6-0. urmate de cel puţin o literă comună.20.78 11.2 altoi Notă: diferenţa dintre oricare două valori.3-0. nu este semnificativă Influenţa nivelului de altoire asupra numărului de altoi prinşi.30 A DS5% pentru compararea a două medii nivel de altoire = 0. diferenţa de 0. acesta nu este con-siderat statistic semnificativ.20.00 8.81 A 10.3-0.89 M A III-a creştere 9.8-0. Influenţa gradului de pornire în vegetaţie a portaltoiului şi a nivelului altoirii asupra numărului de altoi prinşi Nivelul de altoire Stadiu portaltoi Slab pornit Bine pornit Media pe nivel de altoire Prima creştere 11.15 10.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Datele din tabelul 4.11 M A II-a creştere 12. Tabelul 4.67 N Media pe stadiu portaltoi 10. Influenţa gradului de pornire în vegetaţie al portaltoiului şi a perioadei tăierii acestuia deasupra punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi Stadiul vegetativ al portaltoiului Slab pornit Perioada tăierii După un an Imediat după altoire Media pe stadiu de vegetaţie al portaltoiului 10. comparaţia cu altoirea pe cea de-a treia creştere ne arată că numărul de altoi prinşi a fost semnificativ mai mare.06 N Media pe perioadă de tăiere 10.4 altoi DS5% pentru compararea a două medii grad de vegetaţie portaltoi x an experienţă = 0. Rezultatele altoirii au fost influenţate de către nivelul altoirii.78 10.4 altoi DS5% pentru compararea a două medii an de experienţă = 0.33 8.00 11.37 A 10.44 10. Chiar dacă altoii la care portaltoiul a fost îndepărtat deasupra punctului de altoire în anul altoirii. Tabelul 4.96 10.5 altoi Notă: diferenţa dintre oricare două valori.23. nu este semnificativă 37 .80 M Bine pornit 9.1-1. au un minim avantaj în ceea ce priveşte procentul de prindere.

nu este o diferenţă care să ne poată determina ce tip de altoi să folosim la altoire (Tabelul 4.7 50 55. datorită valorii mici.7 60.).2 53.8 51. Procentul de prindere a altoilor pe lungimi ale altoiului. în funcţie de anul de experienţe Folosirea de altoi cu lungimi diferite nu a dus la obţinerea de procente de prindere care să fie considerate semnificativ diferite. ceea ce reprezintă 60.23. Diferenţa de lungime de 2 cm dintre altoi. faptul că au existat altoi prinşi reprezintă o reuşită. prezintă influenţa nivelului la care a fost efectuată altoirea şi a gradului de pornire în vegetaţie a portaltoiului asupra numărului de altoi prinşi.0 51.0 cm 25 0 2006 2007 2008 Media anii experien ei Grafic 4.). chiar dacă înclină puţin balanţa spre altoiul mai scurt.3 45.25. Diferenţa de 5.057. media de prindere fiind de 12. Chiar dacă pentru celelalte două tipuri de portaltoi încadraţi în categoria mai slabă există o diferenţă a procentului de prindere a altoilor de 2.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Nu acelaşi lucru se poate afirma despre gradul de pornire în vegetaţie a portaltoiului. Chiar dacă procentul de prindere a altoilor în cazul realtoirii este mai scăzut decât în cazul altoirilor efectuate pe portaltoi normali. Influenţa lungimii altoiului şi a diametrului portaltoiului în punctul de altoire asupra numărului de altoi prinşi.4 0.7%. care nu au mai fost altoiţi anterior.8 54.5 cm (%) 75 66. 0.7 cm. este considerată semnificativă (grafic 4. Procentul de prindere a altoilor în cazul realtoirii este de 55. Diametrul portaltoiului în punctul de altoire împarte rezultatele în două categorii.7% comparativ cu altoirile făcute pe portaltoi normal.8 60.0 50. Prima categorie este reprezentată de portaltoii cu diametrul în punctul de altoire de 0. Datele din tabelul bilateral 4.0 altoi din totalul de 20 de grefaţi. rezultate care confirmă cele afirmate.7 cm 1.14. Influenţa realtoirii asupra numărului de altoi prinşi.16.14. Acest tip de portaltoi asigură cea mai mare eficienţă de prindere a altoilor.).0%.8 procente în avantajul portaltoilor mai subţiri. aceasta nu este suficient de mare pentru a fi considerată semnificativă (grafic 4.5 55. 38 .

7 altoi DS5% pentru compararea a două medii lungime altoi x an de experienţă = 1.1-1.2 altoi Notă: diferenţa dintre oricare două valori.50A 11. nu este semnificativă nealtoit (%) 70 60 50 40 30 20 10 0 2006 2007 2008 Media anii experim entali 63.0 Grafic 4.3 altoit o dată 61.28A 10.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Tabelul 4.89a 11.3 60.5 55.6-0.8 altoi DS5% pentru compararea a două medii an de experienţă = 0.25.85M 9 cm Media pe an experimental 11.33B DS5% pentru compararea a două medii lungime altoi = 0.7 45. urmate de cel puţin o literă comună.56b 10.22M 11.67a 10.11a 11. în funcţie de anul de experienţe 39 . Procentul de prindere a altoilor pe tipuri de portaltoi.3 58.33a 11. Influenţa anilor de experienţe şi a lungimii altoiului asupra numărului de altoi prinşi Lungimea altoiului (cm) 7 cm Anul experienţei 2006 2007 2008 Media pe lungime altoi 11.67a 9.16.1 63.6 61.

7 Media Altoirea în despicătură.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Influenţa materialului folosit pentru izolarea punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi. Odată cu stabilirea elementelor de eficienţă economică.7%. Valoarea cea mai ridicată a profitului se înregistrează în cazul variantei de altoire în care se foloseşte portaltoi neforţat în seră pe care se grefează altoi ţinut la rece până în momentul altoirii (tabelul 4. O valorificare optimă a acestor elemente se va regăsi într-un număr cât mai mare de altoi prinşi. Ultimul subcapitol al acestui capitol de rezultate obţinute conţine calcule de eficienţă economică. fiind de doar 9.).).19. în sensul că toţi puieţii altoiţi s-au uscat. rafie plastifiată (%) 70 60 50 40 30 20 10 0 7 cm 9 cm tip de portaltoi Grafic 4.8 57. în cazul altoirii molidului argintiu aceste materiale nu au avut rezultate satisfăcătoare. în funcţie lungimea altoiului rafie naturală 67.5% (grafic 4.0 9. Procentul de prindere a altoilor la care a fost folosită rafia şi ceara de altoit a înregistrat cea mai mică valoare întâlnită până acum la experienţele de altoire laterală în placaj.2 62. în condiţiile efectuate de noi a avut rezultate nule.33. Dacă la altoirile din pomicultură rafia de tei şi ceara sunt folosite cu succes pentru izolarea locului de altoire. atingând valoarea de 62. cu 17.19. se pot compara mult mai bine rezultatele experienţelor. Procentul de prindere a altoilor pe tipuri de material folosit la legare. În acest caz rata profitului este de 63. care constituie indicatori sintetici ai influenţelor factorilor studiaţi asupra reuşitei procesului de altoire.4 9.5 10.3% mai mare decât varianta de altoire clasică cu altoi inactiv şi portaltoi forţat în seră. Eficienţa economică privind influenţa gradului de pornire în vegetaţie a partenerilor de altoire şi a momentului îndepărtării portaltoiului deasupra punctului de altoire asupra numărului de altoi prinşi. Legarea partenerilor cu rafie plastifiată a asigurat un procent de prindere a altoilor comparabil cu cel întâlnit în mod normal la experienţele anterioare. cu costuri cât mai mici.5%. O eficienţă economică ridicată la altoire presupune adoptarea celei mai bune tehnici de altoire astfel încât să fie valorificate la cel mai înalt nivel materialele utilizate şi activitatea depusă. 40 .

5 41 . Tabelul 4. Acesta reprezintă o rată a profitului de 73.5 55.). nealtoiţi anterior. deşi procentul de prindere este mai mic decât în cazul altoirilor în care se folosesc portaltoi normali. Calculul eficienţei economice Varianta de altoire Grafting variant Tip portaltoi Forţat Tip altoi Procent de prindere (%) 60.3 73.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca Tabelul 4.34.9% Venit brut (lei/100 buc) 603 519 442 Inactiv Refrige Neforţat rat Activ Eficienţa economică privind influenţa realtoirii asupra numărului de altoi prinşi.4% 63.33.9 44. în urma calcului economic se poate observa că această variantă aduce un spor din punct de vedere economic de 36 lei la 100 de puieţi altoiţi.34. Calculul eficienţei economice Tip altoire Normală Realtoire Procent de prindere (%) 61. În cazul realtoirilor.7 Costuri Preţ mediu de (lei/100 vânzare buc) (lei/buc) 412 321 10 10 Venit brut (lei/100 buc) 615 557 Profit (lei/100 buc) 203 236 Rata profitului (%) 49.2 Costuri (lei/100 buc) 412 317 305 Preţ mediu de vânzare (lei/buc) 10 10 10 Profit (lei/100 buc) 191 202 137 Rata profitului (%) 46.3 51.5% (tabelul 4.7% 44.

Există unele pepiniere şi plantaţii unde are loc producerea pomilor de iarnă. În cadrul acestui capitol a fost făcută o analiză economică referitoare la obţinea pomilor de Crăciun din specia Picea pungens forma argentea pe cale vegetativă prin altoire şi pe cale generativă. pornindu-se de la valorificarea actuală a acestuia şi continuându-se cu posibilităţi noi de valorificare. în ţara noastră acest aspect se rezumă în general la tăierea vârfului exemplarelor de molid din arborete înainte de exploatare. prin altoire. Pe baza literaturii de specialitate studiate şi avându-se în vedere condiţiile climatice şi tehnologice din ţara noastră. Chiar dacă are o înălţime relativ mică la această vârstă. În acest timp în străinătate producerea pomilor de Crăciun reprezintă o afacere de succes sau chiar o ramură importantă a industriei. 42 . pentru a fi apt de valorificare ca pom de Crăciun un exemplar de Picea pungens forma argentea are nevoie de cel puţin 8 ani dacă este obţinut pe cale generativă şi de cel puţin 10 ani dacă este obţinut pe cale vegetativă.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca C a p i t o l u l 5 DIVERSIFICAREA POSIBILITĂŢILOR DE VALORIFICARE A MATERIALULUI SĂDITOR LA SPECIILE GENULUI PICEA Capitolul V studiază Diversificarea posibilităţilor de valorificare a materialului săditor la speciile genului Picea. În acest sens s-a concluzionat că utilizarea pomilor de Crăciun din această specie obţinută pe cale vegetativă aduce o rată a profitului cu 12% mai mare decât în cazul obţinerii speciei pe cale generativă. şi nu numai. dar tehnologia nu este la nivelul care ar trebui iar exemplarele obţinute nu pot fi comparate cu cele aduse din import. aceasta înălţime este suficientă pentru a asigura în spaţiile de locuit mici.în urma măsurătorilor efectuate s-a ajuns la concluzia că. din punct de vedere dimensional şi al aspectului. se propune utilizarea molidului argintiu ca pom de Crăciun. efectul dorit. au fost făcute biometrizări ale acestora. Pentru a stabili unele însuşiri morfologice ale molidului argintiu produs în pepinierele de la noi şi a stabili la ce vârstă acesta devine apt pentru a fi utilizat ca pom de Crăciun. În prezent.

6. Continuarea cercetărilor în ceea ce priveşte substraturile utilizate la înrădăcinarea butaşilor cultivarurilor Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’. 43 . care asigură un procent de prindere mai bun decât altoirea cu altoi mai lung. în special a celor care conţin turbă precum şi a substratului alcătuit doar din turbă pentru obţinerea de butaşi cu rădăcini mai bine dezvoltate. Efectuarea de cercetări privitoare la influenţa factorilor studiaţi în această lucrare asupra butăşirii în uscat la cultivarurile Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’. pe care se grefează altoi neporniţi în vegetaţie. în vederea obţinerii unui procent mai mare de înrădăcinare şi a unei dezvoltări mai bune a rădăcinilor. 2. Altoirea într-o perioadă cât mai scurtă de timp după ce portaltoiul a intrat în vegetaţie. 3. care aduce un minim aport la rezultatele butăşirii comparativ cu butaşii netrataţi. Altoirea speciei Picea pungens var. Evitarea utilizării biostimulatorilor Radistim 2 şi Radistim 3 la butăşirea acestor cultivaruri. grefarea de altoi recoltaţi în perioada de repaus vegetativ şi ţinuţi la rece până în momentul altoirii. argentea pe portaltoi de Picea abies utilizându-se metoda de altoire laterală în placaj. Folosirea biostimulatorului Radistim soluţie. care reduc procentul de prindere a butaşilor comparativ cu butaşii netrataţi. Altoirea cu altoi cu lungime de 7 cm. Folosirea de portaltoi forţaţi să pornească în vegetaţie în seră. Utilizarea substraturilor mixte. 5. altoirea să se facă în câmp. se pot desprinde următoarele concluzii: Pentru obţinerea materialului săditor prin butăşire: 1. Utilizarea substraturilor mixte pentru obţinerea unui procent mare de butaşi înrădăcinaţi. în care s-a urmărit comportarea cultivarurilor Picea glauca ‘Conica’ şi Picea abies ‘Nidiformis’ la înmulţirea vegetativă prin butaşi. 6.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca C a p i t o l u l 6 CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI CU PRIVIRE LA ÎNMULŢIREA SPECIILOR GENULUI PICEA ŞI VALORIFICAREA MATERIALULUI SĂDITOR Analizând rezultatele obţinute în urma experienţelor efectuate în serele USAMV şi pepiniera Mihai Viteazu în anii 2006-2008. Pentru obţinerea materialului săditor prin altoire: 1. 4. Pentru o reuşită mai bună a altoirilor de primăvară direct în câmp. imediat ce portaltoiul a intrat în vegetaţie. 5. recoltaţi cu puţin timp înaintea altoirii. de 9 cm. 3. 7. deoarece trecerea timpului diminuează procentul de prindere a altoilor. 2. Fasonarea butaşilor cu călcâi în detrimentul celor cu cârlig. În cazul nu se dispune de o seră şi nu este posibilă forţarea altoilor. primăvara devreme. Continuarea cercetărilor în ceea ce priveşte utilizarea de biostimulatori de înrădăcinare utilizaţi la butăşirea cultivarurilor Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’. 4. la cultivarurile Picea abies ‘Nidiformis’ şi Picea glauca ‘Conica’.

Continuarea cercetărilor pentru stabilirea tehnologiei optime de cultură a molidului argintiu destinat valorificării ca pom de Crăciun. care să producă pomi de Crăciun din specia Picea pungens var.5 cm) sau mai gros (1. 10. de preferinţă în anul următor altoirii. pentru eliminarea costurilor de producere a acestora. 8. În urma cercetărilor referitoare la diversificarea valorificării materialului săditor la speciile genului Picea se poate recomanda: 1.7 cm. 9. Folosirea ca material de izolare a punctului de altoire a rafiei plastifiate.0 cm). Altoirea pe portaltoi cu diametrul în punctul de altoire de 0. Îndepărtarea portaltoiului deasupra punctului de altoire doar după prinderea sigură a altoiului. Înfiinţarea la noi în ţară a unor pepiniere dendrologice. Realtoirea în anul următor a puieţilor la care altoirea nu a reuşit în anul curent.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 7. care asigură un procent de prindere a altoilor mai mare decât în cazul altoirilor pe portaltoi mai subţire (0. care asigură un procent de prindere a altoilor net superior altoirii cu rafie naturală. argentea. 2.   44 . sau cel puţin a unor secţii în cadrul pepinierelor existente. investiţia fiind justificată din punct de vedere economic.

SESTRAŞ.. NIŢESCU. Haga. Contribuţii privind practicarea organizată a rezinajului în arboretele exploatabile de molid. 2005. MURVAI. Cluj Napoca. 2006. 1000 pianti e fiori per il giardino. „Ion Ionescu de la Brad”. NESTEROV. M. În: Studii şi Cercetări.. Producerea materialului săditor dendrologic. 16. 46-52. C. Ed. Caiet II Silvicultură. New York BRADLEY. 10. S. 33-34. 515-551. BLOOM A. 2. Bucureşti. Produse accesorii ale pădurii. Anul I. Native and cultivated conifers of northeastern North America. et al. Manual of cultivated conifers. 1999. NIŢESCU. P. Gardening with conifers.. 36. ARSENESCU. 1975. În: Studii şi cercetări. 7-15. EM. Ed. BELDEANU E. ARMĂŞESCU. Tehnologii moderne de producere a materialului săditor dendrologic (I). I. 14. A. BOOM. CHIRITA. DĂMĂCEANU C. 38. PAŞCOVICI. XXXIII. DURAN. 22. I. 1-2. V.. Bucureşti CRISTESCU V. În: Horticultura. În: Horticultura. Braşov ARDELEAN M. DOBRESCU ZENOVIA. E. Tehnologii moderne de producere a materialului săditor dendrologic (III). 1984. LANCULESCU. IANB. M. 6. Seria I. Cercetări asupra condiţiilor de păstrare a unor seminţe forestiere. Atelierul de multiplicat cursuri. 18.. Ed. R. 2009. Ed. Bucureşti.59-77. 15. 2002.. 1.. A. Molidul în literatura ştiinţifică românească (1890-1990). ABRUDAN I. 34. 183-198. PURCELEAN. A. Firefly books. 1965. ŞT. Oregon. În problema doborâturilor de vânt produse în perioada 1960-1970. K. 11. TR. Academic-Pres. Cornell University Press CORLĂŢEANU S. Timber Press Inc. Ecologie forestieră. ŞT. 29. GR. 41-43. TR. V. V. 12. 1975. 13. Ceres. C. 1986. 1976. În: Studii şi cercetări. STELIAN. Tehnică experimentală horticolă. COPE. XXVII. GEORGESCU. R. 1984. DUMITRESCU ELENA. 7. 45 . Ed. GRIGORE. 24. MARIA MAIERAN. CRISTESCU V. 2. Cercetări privind stabilirea corelaţiei dintre germinaţia seminţelor obţi-nute în laborator şi răsărirea în sol la pin silvestru şi molid. DRANCA. 1. GRIGORE. 1979. În: Studii şi cercetări.. De vechi editori. Conifers for gardens. 21. 9. 2007. GRIGORE. Netherlands. M. În: Bucovina forestieră. V. 1993. London CEPOIU N. STELIAN. STOICULESCU. Repelente pentru protejarea plantaţiilor tinere de molid împotriva cervidelor. BARBU I. Iaşi. R. 2000.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca BIBLIOGRAFIE 1. 17. P. 1970. USA. Reader's Diges. SIMIONESCU. 4. R. 1975. AL. Ed. În: Studii şi cercetări. 3. TANKO. Teză doctorat. Universitatea din Braşov. 51-55. 3. S. Împăduriri. Silvicultură. GH. CEIANU. SIMIONESCU. CR. Universităţii Transilvania. Ceres. R. Îndrumător de lucrări practice de pomicultură generală. 20. DUMITRESCU P. BELDIE. 214-247. Italia BITNER R. Ceres Bucureşti. 5. 1966. Universităţii Transilvania Braşov. TR. R. DEN OUDEN.. 1. PANAITESCU.. DRĂGHIA LUCIA.. DONIŢĂ N. CRISTESCU V. 19.. Un nou repelent pentru protejarea plantaţiilor de răşinoase împotriva pagubelor provocate de cervide. BREGA. 2002. B. Ed. 105-109. I.. Milano. Produse forestiere şi studiul lemnului. 1984. V. 1973. GROBNIC. PODEANU. CUU T. R.. În: Horticultura. STELIAN. VOICHIŢA BARBU... 23. DUMITRESCU ELENA.. CHIRITA. Cercetări privind determinarea volumului conţinut în cioată şi în rădăcini la molid. ŞTEFĂNESCU.. pg. În: Studii şi ceretări. 1975. MIRELA CORDEA. 1972. CHIRIŢĂ. BENT E.. The pruner’s bible: a step-by-step guide to pruning every plant in your garden. GH.. 8. Tehnologii moderne de producere a materialului săditor dendrologic (II). DECEI I..

1960. HESSAYON D. În: Bucovina forestieră. Cultura speciilor forestiere.. Ed. Dover publications. 26.. Consideraţiuni asupra culturii răşinoaselor în parcul dendrologic Dofteana. 44. 1963.. W. 55. 1964. In: Curtiss Botanical Magazine. Didactică şi Pedagogică Bucureşti.. DUMITRIU-TĂTĂREANU. GH. Portland. 1-111. 2009. COSTEA. 109-127. ILIESCU ANA-FELICIA. HARRAR E. GRUDNICKI F. KYUNGSIK. În: Horticultura. Random House Group Ltd. Dover publications. issue 3. Rezultatele unor experimentări în problema conservării seminţelor de molid. Cluj-Napoca. 7-11. 28. 37. FLORESCU GH.seminţe forestiere. Metode de favorizare a germinaţiei seminţelor de arbori şi arbuşti ornamentali... VLASE. 479-499. 2008. In: Trees. 2007. USA 27. 36. pin. arbustes.... 1967. Introduction to the conifers. Împăduriri . S. FARJON A. Înmulţirea vegetativă a arborilor forestieri. 29. Bucureşti. 1. USA 32. Ceres. Amenajarea pădurilor. ENESCU V. Dendrometrie. Ed. I. The Garden Diy Expert. Conifers of the world. Agrosilvică.. Anul II.. I. În: Studii şi cercetări.. În: Studii şi cercetări.. Korea. Ed. Molidul candelabru. LEAHU I. 249-280. AcademicPres. 79-115. M. În: Horticultura. 1999 Împăduriri . J.. Ed. 39. 26-27. ILIESCU ANA-FELICIA... Bucureşti. Ceres. ILIESCU ANA-FELICIA. 1978. HEON.. 54. 2006. 2. Bucureşti. J. Ed. HARLOW. I. Calendarul recoltării fructelor şi seminţelor de arbori şi arbuşti ornamentali. wreaths and greens. Reprografia Universităţii Transilvania din Braşov. Ed. 1996. 1999. B. 1989.. Împăduriri. vol. HARALAMB AT. 51. ENESCU V. 310-314. 52. Ceres. Coeficientul de zvelteţe şi stabilitatea individuală a arborilor de molid. ZIEGENHAGEN. Ed. 1957. K. FLORESCU. 7. Ed. Cultura arborilor şi arbuştilor ornamentali. Cercetări privind rupturile de zăpadă din arboretele de molid din Munţii Maramureşului.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 25. 42. Bucureşti. 117. Christmas trees: growing and selling trees. FLORESCU GH. EUN K. ANCA DUMITRESCU. 28-31. HARRAR. Timber Press. 56. 1993. J. Agrosilvică. 53. 27. Ed. Cercetări privind stimularea germinaţiei seminţelor şi a creşterii puieţilor cu ajutorul naftenatului de sodiu la stejar. Arboricultură ornamentală. 41. 1994. 1989. Timber Press. 1975. ECKENWALDER. Oregon. Fiziologia plantelor lemnoase. 158-172. 31. Trees of the eastern and central United States and Canada. conifères et arbres Fruitiers. La maison rustique. ILIESCU ANA FELICIA. HOLONEC L. Molidul şi foloasele lui. 2002. 183-189. 1994. FARJON A. La pépinière: Multiplication des arbres. HARING P. 58. FLANDUNG M. 2001. În: Plant Researches. 1-2. G.. New York 46.Pepiniere forestiere. 50. Storey Publishing. 34. 47. Didactică şi Pedagogică Bucureşti. 1998. În: Anale.. În: Lumea satului 3 (ediţia electronică). 1981. HILL L. 1994.. KRUSSMANN G. 2008. Ceres. 1970. New York 45. Cercetări privind producerea puieţilor forestieri în paturi nutritive alcătuite din litieră. 75-87. DUMITRIU-TĂTĂREANU. C. 27. HELMAN A.. 30. 1970. 1935. LEAHU I. Reprografia Universităţii Transilvania Braşov. Ed. Fossil woods from Janggi Group (Early Miocene) in Pohang Basin. Portland. A natural history of conifers. J. ENESCU V. XXIV. T. În: Bucovina forestieră. 2004. Bucureşti. Arbori şi arbuşti forestieri ornamentali cultivaţi în RPR.. LEANDRU LIA. 40. Ed. G. Bucureşti.. Conservarea pădurilor. Ed. ICHIM R. 12. MOLDOVAN. 49. 35. LLC. Oregon. 2004. M-13 DNA fingerprinting can be used in studies on phenotypic reversions of forest trees mutants.. Transworld Publishers. Împăduriri . Agro-silvică. 3. GEORGESCU C. 38. 46 . A. 1989. Guide to southern trees. molid şi tei. Bucureşti. 2. 48. 1994. 43. 1998. E. 33.. 1. 12. GRUDNICKI MARGARETA. În: Studii şi cercetări. 57. În: Studii şi cercetări. Universităţii Suceava.. Ameliorarea principalelor specii forestiere. 1962. Reprografia Universităţii Transilvania din Braşov.. K. 2.Seminţe forestiere. GIURGIU V.Ceres. GROBNIC GH.

1992... MAZĂRE G. În: Bul. 76. 78. 1.T. 277-281. 1980. Ediţia a III-a. P. păstrarea şi valorificarea materialului săditor pomicol şi dendrologic. 171-172. 3. Ed.. ŞT. 64. EUGENIA HĂRŞAN. 2005. BAKOŞ. Agrosilvică.. D. 2006. Brooklyn Botanic Garden. MARINELLI JANET et al. 109-122. Bul. I.. Vasile Goldiş.. Ed. MATEESCU R.. A. Growing Conifers. 1973. Bucureşti. Gardening All Year Round. 402-406. 2008. MIHAELA MORARIU. ADELINA DUMITRAŞ. Ed. USAMV Cluj-Napoca. MMI Rebo International. 68. V. Ed. MIULESCU I. 1969. 2001.. Ceres. Ed. Tehnologii moderne în horticultură. 83. 2000. MAZĂRE G. 2005. Pentru Viaţă. 2006. 1996.. 379-384. Cluj-Napoca.. ZAHARIA. SĂVULESCU. Biometrical studies concerning the Picea pungens var. Ed. Ed.. Arbori şi arbuşti ornamentali. 84. 1970. Botanica generală şi sistematică. ASAS.. 67. 2007. Argentea behavior in our country. Hermes House. PÂRVU. 65. PÂRNUŢĂ GH.. KEPA. AL. T. Referat II. MAZĂRE G. Researches regarding the Picea pungens Argentea variety propagation. DANCIU. ZAHARIA. Producerea. 82. L. Osama. USAMV a Banatului Timişoara. În: Rev. 1965.. În: Bul. SKAWINSKY. 65. GH. Ed. PARASCAN D. densităţii şi rezistenţei la rupturi de zăpadă a arboretelor din România. II. Ed. Researches conducted in order to obtain Picea pungens var. Bucureşti.. HOLONEC. The obtaining of Picea cultivars by cuttings. 2008. 1997. LUBAN E. Bucureşti. Doborâturile produse de vânt în anii 1964-1966 în pădurile din România. 64. 72.. ADELINA DUMITRAŞ. Bucureşti 47 . BRADLEY. M. USAMV Cluj-Napoca. ZAHARIA . Researches concerning narrow-crowned spruce ideotype Picea abies f.. Arbori şi arbuşti. Ceres. În: Cer-cetări ştiinţifice. Teză de doctorat. Referat bibliografic. MAZĂRE G. 46. Înmulţirea coniferelor pe cale vegetativă. USAMV Cluj-Napoca. 48-50. Spaţii verzi. Ediţia a II-a. Horticultură şi Viticultură. Cercetări parţiale privind posibilităţile de înmulţire la speciile de Picea. Ceres. USAMV Cluj-Napoca. A.. Iaşi. DUŢU. IX. D. În: Analele ICAS. 80. 1995. ZAHARIA. E. S. MAZĂRE G. M. În: Bul. Ed. JIDARU. 71. MAZĂRE G. 62. LUBAN E. MLADIN. SUSAN BERRY. 2009. D. Researches concerning the growth and development of Picea pungens species in Romania. 2005. Producerea materialului săditor dendrologic pentru parcuri şi grădini. E. C. PALADE L. 88.... PARASCAN D. 528. În: Bul. PARNIA P. USAMV Cluj-Napoca. 1959. 2005.. New York USA 63. NEGULESCU E. 5. USAMV Cluj-Napoca. 66. Rolul spaţiilor verzi în îmbunătăţirea microclimatului din centrele populate. 77. In: Photosynthetica 38. LUCACIU. M. Bucureşti.A. NOORDHUIS K. 1999. NIEWIADOMSKA. MAZĂRE G. Premise pentru creşterea calităţii. Stadiul cercetărilor privind sortimentul şi cultura speciilor din genul Picea. 61. via şi livada. MAZĂRE G.seminţe şi butaşi. Universul plantelor. Botanică forestieră... 86. 66. În: Bul. GABRIELA ROMAN. A. 85. Evaluated the superoxide dismutase activity and chlorophyll fluorescence in Picea abies leaves growing at different altitudes.. V. EDP. P. 2000. 1972. TIMOFTE. 2006. CEUCA. Cercetări privind ideotipurile de molid cu coroana îngustă. USAMV Cluj-Napoca. MAZĂRE G. 69. 74. 1971. Bucureşti. 2002. MCHOY. Bucureşti. Ed. Argentea by grafting. Bucureşti.. 60. Agro-silvică. Bucureşti. 62. 2003. Bucureşti. WAGNER. ASAS. The Picea pungens Argentea variety behavior at graft side multiplication. Ceres. V. GHIDRA. USAMV Cluj-Napoca. MISZALSKI Z. ORLAIE N. Ceres.. Tehnica culturilor silvice . Bucureşti. I. 73. 528. Referat III. 2008. London 65. MARIANA DEJEU.S. Pendula in Romania. 70. ADELINA DUMITRAŞ. MORARIU I. 87. PÂRNUŢĂ GH. Fiziologia plantelor lemnoase. 8. NEGRUŢIU FILOFTEIA. 81.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 59. Dendrologie. 52-55. În: Grădina. 157. MOHAN GH. MARCU GH. Ed... 75. LUCICA IRIMIE. 79.. Gardening success. Cercetări parţiale privind posibilităţile de înmulţire la speciile de Picea.

. 1958. Houghton Mifflin Company.. 114. Dendrologie. L. Agroprint. 95. POSEDARU ALINA. Silvicultura cu bazele geneticii forestiere. N. Agrosilvică de stat. RUBŢOV ŞT.. A. 2007. 1998. PREDA M. PALADE. Bucureşti. F. PETRESCU. SORINA FARCAŞ. 21. TANTĂU I. 19-24. 100. PEARMAN P. New York 92. N. Hamburg und Berlin. DE BEAULIEU. S.. Bucureşti.. Studii şi cercetări cu privire la metodele eficiente de înmulţire a varietăţilor ornamentale ale genurilor Abies. DECEI. OLIVIA PETRIDES. Arboricultură ornamentală şi Arhitectură peisa-geră. Studii şi cercetări. STĂNESCU V. N. 1969. Die Fichte (Band II). VAN DER KNAAP. SCHMIDT-VOGT H. ŞOMANDRA. Agrosilvică. ANATOLIE. 1. 2001. OANA POPESCU. 112. G.. 1997. Vergiliu. L. I.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 89. 104. Ceres Bucureşti. Teză doctorat. Ed. Flora forestieră lemnoasă a României. CARABELA. MONICA DUMITRAŞCU. 2000. SONEA V. Ed. Dendrologie. Ed. RUBŢOV ŞT. În: Studii şi cercetări. P.. Prediction of plant species distribution across six millennia. 9. 103. EDP. J. 102. Contribuţii privind productivitatea pepinierelor de molid şi pin. SMITH MIRANDA. PALADE. 1998. Bucureşti. Cultura speciilor lemnoase în pepiniere (forestiere şi decorative). ŞOFLETEA N. Trees and shrubs. 101. Cercetări privind înmulţirea unor varietăţi ornamentale de Abies şi Picea. PETRIDES. POSEDARU ALINA. L. ENGLER. RUBŢOV ŞT.. 108. 2000. 117. 2008.. A. W. 16. ŞOFLETEA. O. G. C. VELICICA DAVIDESCU. STĂNICĂ FL. ROXANA MADJAR. Encyclopédie pratique du jardinage. Eastern trees. Houghton Mifflin Company. G. 1986. 81-108. MAURICE REILLE.. Braşov. Cercetări ştiinţifice USAMVB Timişoara. GUISANT. 1998. În: Rev. 1-12.. XXVIII. Ed. 32-37. În: Horticultura. 116. Agrosilvică de stat. pe cale vegetativă. ŞOFLETEA N. Ediţia I-a. 277-293. JANET WEHR. PHILLIPS SUE.mijloc de înlăturare a poluării atmosferei. Hamburg und Berlin. Ceres.10-32. Bucureşti. Ceres.. 1997.. Verlag Paul Parey. 19. 111. A. 90. comparativ cu producerea lor fără adăpost în pepiniere.. 1968. 11. PURCELEAN ST.. ZIMMERMANN. În: Journal of quaternary science.. Ed. V. Western trees. Ed. VITTOZ. 2003. TEODORA ANCA. 2002. Bucureşti. 113.Vol. GRĂMADĂ. Cultura speciilor lemnoase în pepiniere Ediţia a II-a. 10. Înmulţirea plantelor horticole lemnoase. Ed. Braşov. Ed. G. The pant propagator’s bible. ANA FELICIA ILIESCU. N. Studiul privind efectul rezinajului asupra creşterilor la molid şi pin. 107. 96. În: Studii şi cercetări Silvicultură. Ceres. Late Glacial and Holocene vegetation history in the southern part of Transylvania (Romania): pollen analysis of two sequences from Avrig. 1958. POSEDARU ALINA. Ed. 26. Ed. ST. 115. În: Ecology Letters. I. A. ŞOFLETEA. 49-61. 105.Vol. M. 2001. Timişoara. Ed. 1971. A. II. 1979. 92-100. 106. 110. FLORESCU. 2005. D. Dendrologie. 48 . Éditions Soline. STĂNESCU V. Cercetări privind producerea puieţilor de pin silvestru şi molid pe paturi nutritive sub adăpost de folii sinetice. 109. Die Fichte (Band I). I. BÎNDU. Arhitectura peisageră. RĂDULESCU SABINA. STĂNESCU V. 1977. Atlas florae Romania. VIORICA CHITU. SCHMIDT-VOGT H. STĂNESCU M.. R. Houghton Mifflin Company. PREDA M.. Ed. Bucureşti. PETRIDES. 1973. În: Analele ICAS. PETICILĂ. 1979. Bucureşti. Bucureşti 99. Cultura speciilor lemnoase ornamentale. 1998. New York 93. 98... Seria I. EDP Bucureşti. CHRISTOPHE. Bucureşti. 2006. Verlag Paul Parey. 97. STANCIU. New York 91. LE LAY. 2. 1956. T. Rodale Press.. L. 77-82. Ceres. Cum şi când se înmulţesc coniferele ornamentale. COCALCU.. Spaţiile verzi . Horticultură şi Viticultură. 1973. Cercetări privind proporţia crăcilor la răşinoase (molid şi brad). Picea şi Chamaecyparis. SANDA V. Courbevoie. Pentru Viaţă. Pentru Viaţă. BROENNIMANN. 1961. PETRIDES. France 94.

Flora şi fauna. x x x. www. 1988. 2004. 31.christmastreelocations. Ed. 125.com 139. LUCIA VOINESCU. WINES J. WAGNER ŞT. 89-108. The Gardner’s Bible. 123. Turda. 127. Ed. ZAHARIA D. x x x. 126. Arboricultură ornamentală. x x x. 134. Grupul editorial Rao. WRAY D. timp de 5 ani. Science Daily. VLASE IL. Înrădăcinarea butaşilor de Chamaecyparis şi Juniperus sub influenţa substanţelor stimulatoare. 2008. Todesco. 2003. VERONICA CIOLAN. Botanica. Global book publishing. x x x. 2008.. Rutgers University Press. 1974. www. LUCIA VOINESCU.. Tandem Verlag GmbH.. Cluj.ncsu. 1977. I. Enciclopedia del giardinaggio. 122. ADELINA DUMITRAŞ. 2006.S. Ed. Weidenfeld & Nicolson Wellington House. Păstrarea seminţelor de molid. 38. Bucureşti. în depozite neclimatizate. L. În: Studii şi cercetări. ediţia electronică http://www.Georgel Constantin MAZĂRE Rezumat teză de doctorat USAMV Cluj-Napoca 118. V. 7-22. Random House Australia. 1984.com 141. x x x. A. Conservarea seminţelor forestiere. Murdoch Books Pty Limited 135. Norme tehnice unificate în silvicultură 131. Specii lemnoase ornamentale. VLASE IL.forestry.. 128. 20-22. ZAHARIA. Cluj-Napoca. 1982. cu umiditate redusă şi constantă. Benedikt Taschen Verlag GmbH. În: Studii şi cercetări. 130. În: Analele ICAS. Bucureşti.terapii-naturiste. pin şi larice asupra germinaţiei. 1966. I. R. Flora. 2009. www.us 137. Puterea de germinaţie a seminţelor de molid în cazul păstrării obişnuite pe o perioadă de 3-4 ani. 120.fs. În: Studii şi cercetări. www.fed. Influenţa duratei şi modului de păstrare a seminţelor de molid. 97-100. 129. 2. 5..christmastree.com 138. 133.. M...sciencedaily. ZAHARIA D.edu 140. OPRIŢA. LUCIA VOINESCU. 121.. 2003. lumea ştiinţei. Coordonator Isabelle Bourdial.ces. (ediţie electronică)..org 49 . 2000. PETRESCU. 1987. Risoprint. VARGA D. www. Cultura molidului în România.com /releases/2008/04 136. 119. 124. ADELINA DUMITRAŞ.. 1956. Cercetări de laborator cu privire la scurtarea perioadei germinative la seminţele de Picea excelsa cu ajutorul acidului azotic. Ceres. 2003. DAMIAN.about. x x x. În: Horticultura. VLAD I.na. Ed. Green arhitecture. VLASE IL. x x x. 132. www. Christmas trees for pleasure and profit. Ceres. VLASE IL. 7. Amenajamentul O. 371-373.