Sunteți pe pagina 1din 16

Universitatea Transilvania Braov

Facultatea de Alimentaie i Turism

SIGURANTA ALIMENTARA SI PROTECTIA


CONSUMATORILOR

Prof.asoc.dr.ing.:POTROVITA

CUPRINS
1. SIGURANTA ALIMENTARA.........................................................3
1.1. Introducere.....................................................................................3
1.2. Siguranta alimentelor....................................................................4
1.2.1. Principii generale.....................................................................4
1.2.2. Cerinte generale.......................................................................4
1.2.3. Evaluarea riscurilor................................................................5
1.2.4. Avantajele certificarii sistemului de management al
sigurantei alimentare.........................................................................5
1.3. Igiena produselor alimentare........................................................6
1.3.1. Domeniul de aplicabilitate......................................................6
1.4. Codul de bune practici a producatorului de bunuri
alimentare ..............................................................................................
...................6
1.5. Dezvoltarea conceptului de siguranta alimentara la nivel
European................................................................................................7
2. PROTECTIA CONSUMATORILOR.............................................9
2.1. Conceptualizarea notiunii de consumator si protectia
consumatorului......................................................................................9
2.1.1. Definirea consumatorului.......................................................9
2.1.2. Protectia consumatorului si necesitatea acesteia..................9
2.2. Legislatia privind protectia consumatorilor..............................10
2.2.1. Legea si consumatorul in Romania......................................10
2.2.2. Drepturile fundamentale ale consumatorilor in Uniunea
Europeana........................................................................................11
2.3. Recomandari si sfaturi practice pentru consumatori...............14
BIBLIOGRAFIE....................................................................................16

1. SIGURANTA ALIMENTARA

1.1. Introducere
Stilul de viata al timpurilor noastre este foarte diferit de cel din trecut. Ritmul
rapid al stilului modern de viata, precum si cresterea numarului de gospodarii formate
dintr-un singur individ, al familiilor cu un singur parinte si al femeilor care lucreaza,
au dus la schimbari in modul de preparare a mancarii si a consumarii acesteia. Un
rezultat pozitiv al acestor schimbari, a fost avansarea rapida a tehnologiei alimentare,
a prepararii si ambalarii lor, pentru a oferi siguranta si buna calitate a aprovizionarii
cu alimente. In ciuda existentei acestor noi descoperiri, poate aparea riscul
contaminarii alimentelor prin contaminanti naturali sau care sunt introdusi accidental
sau prin tratarea inadecvata a alimentelor.
In final, calitatea si siguranta alimentelor se bazeaza pe eforturile tuturor celor
implicati in lantul complex care include productia agricola, procesarea, transportul si
consumul. Conform Uniunii Europeane si Organizatiei Mondiale a Sanatatii siguranta alimentelor este o responsabilitate a tuturor, incepand de la originea lor pana
in momentul in care ajung pe masa.
Pentru a mentine calitatea si siguranta alimentelor de-a lungul lantului amintit,
este nevoie atat de proceduri care sa asigure faptul ca alimentele sunt integre, precum
si de proceduri de monitorizare care sa asigure ducerea la capat a operatiunilor in
bune conditii.
Politica sigurantei alimentelor din cadrul UE ia in considerare intregul lant al
alimentelor destinate consumului de catre animale sau oameni. Ea pune la dispozitie
reglementari extinse si subliniaza responsabilitatea producatorilor si a furnizorilor in
ceea ce priveste participarea lor la asigurarea calitatii aprovizionarii cu alimente.
Reglementarile UE sunt printre cele mai stricte din lume.
Pentru a face mai transparent si mai stiintific domeniul reglementarii
alimentelor, a existat o revizuire a cadrului sigurantei alimentelor in UE incepand cu
sfarsitul anilor 1990. In 1997, a fost stabilit un nou sistem de consiliere stiintific
pentru UE. Au fost create opt noi Comitete Stiintifice, pe langa un Comitet Stiintific
Central.
Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentelor (European Food Safety
Authority) va fi stabilita pe parcursul anului 2002. EFSA este o organizatie
independenta care lucreaza in stransa colaborare cu diverse agentii stiintifice si
institutii din tarile membre UE, oferind consiliere stiintifica independenta cu privire la
toate chestiunile cu impact direct sau indirect asupra sigurantei alimentelor. Ea
acopera toate stadiile productiei si furnizarii de alimente, de la producerea alimentelor
pana la furnizarea lor catre consumatori. EFSA indeplineste de asemenea evaluari ale
riscului in cadrul lantul alimentar si evaluari stiintifice referitoare la orice chestiune
care are un efect direct sau indirect asupra sigurantei furnizarii alimentelor, inclusiv
sanatatea si bunul tratament al animalelor si sanatatea plantelor.

1.2. Siguranta alimentelor


(Extras din Legea nr.150 emitent :Parlamentul Romaniei publicata in:Monitorul
Oficial nr.462 din 24 mai 2004)
Legea 150 reprezinta baza pentru asigurarea unui nivel inalt de protectie a
sanatatii oamenilor si a intereselor consumatorilor in ceea ce priveste
alimentele,tinand cont de diversitatea ofertei alimentare,incluzand si produse
traditionale,precum si functionarea eficienta a pietei interne.
Legea stabileste principii si responsabilitati comune,mijloace de a asigura o
baza stiintifica solida,cerinte si proceduri organizatorice eficiente pentru a sustine
luarea celor mai potrivite decizii in domeniul sigurantei alimentelor si al hranei pentru
animale.
Prevederile prezentei legi se aplica la toate etapele productiei, prelucrarii,
distributiei si comercializarii alimentelor si hranei pentru animale, cu exceptia
productiei primare pentru uz privat sau prepararii,manipularii sau depozitarii
alimentelor destinate consumului casnic.
Stabileste proceduri cu privire la problemele care au impact direct sau indirect
asupra sigurantei alimentelor si a hranei pentru animale.
Prin aliment sau produs alimentar se intelege orice produs sau substanta,
indiferent daca este procesat integral,partial sau neprocesat, destinat consumului uman
sau preconizat a fi destinat consumului uman.Alimentele includ si bauturile, guma de
mestecat si orice alta substanta, inclusiv apa incorporata intentionat in alimente in
timpul producerii, pregatirii sau tratarii acestora.
1.2.1. Principii generale
-protectia vietii si sanatatii umane,a intereselor consumatorilor, a intereselor
consumatorilor, folosirea de practici corecte in comertul cu alimente.
-realizarea liberei circulatii a alimentelor si a hranei pentru animale
fabricate,precum si comercializarea in conformitate cu principiile si cerintele generale
stabilite de lege.
1.2.2. Cerinte generale
Pentru asigurarea sigurantei alimentelor se vor respecta urmatoarele cerinte:
a) alimentele nu trebuie puse pe piata daca nu sunt sigure;
b) alimentele sunt considerate nesigure, daca sunt daunatoare pentru sanatate sau
inadecvate consumului uman;
c) pentru a determina daca un aliment nu este sigur, se va tine seama de
conditiile normale de utilizare a alimentelor de catre consumator la fiecare etapa a
productiei, procesarii si distributiei, precum si de informatiile furnizate
consumatorului, inclusiv informatiile de pe eticheta sau alte informatii generale puse
la dispozitie consumatorului;
d) pentru a stabili daca un aliment este daunator sanatatii trebuie avute in vedere
efectele probabile imediate si/sau pe termen scurt si/sau pe termen lung ale acelui
aliment asupra sanatatii persoanei care il consuma, precum si efectele asupra
generatiei viitoare, posibile efecte toxice cumulate, precum si sensibilitatea din
punctul de vedere al sanatatii a unei anumite categorii de consumatori;

e) pentru a determina daca un aliment este sau nu inadecvat pentru consumul


uman, trebuie sa se analizeze daca alimentul este inacceptabil pentru consumul uman
in conformitate cu destinatia sa, din punctul de vedere al contaminarii determinate de
factori externi sau nu, de alterare, deteriorare sau degradare;
f) in cazul in care un aliment nesigur face parte dintr-un lot, sarja sau transport
de alimente din aceeasi clasa sau cu aceeasi descriere, se va presupune ca toate
alimentele din respectivul lot, sarja sau transport sunt nesigure, in afara cazului in care
in urma unei evaluari detaliate nu se descopera nici o dovada care sa indice ca si restul
lotului/sarjei sau transportului este nesigur;
g) conformitatea unui aliment cu prevederile specifice aplicabile acelui aliment
nu va impiedica autoritatile competente sa ia masurile necesare in vederea impunerii
de restrictii la punerea pe piata sau in vederea retragerii acestuia de pe piata, in cazul
in care exista motive care arata ca alimentele nu sunt sigure, desi aparent acestea sunt
conforme.
Etichetarea, publicitatea si prezentarea alimentelor si hranei pentru
animale,inclusiv forma, aspectul sau ambalajul, materialele utilizate pentru ambalaj,
modul de prezentare si cadrul in care sunt dispuse, precum si informatiile difuzate
prin orice mijloc nu trebuie sa induca in eroare consumatorul.
1.2.3. Evaluarea riscurilor
-in vederea realizarii obiectivului general care vizeaza asigurarea unui nivel
inalt de protectie a sanatatii si a vietii oamenilor, legislatia in domeniul alimentelor se
bazeaza pe analiza riscurilor.
-evaluarea riscurilor este bazata pe informatiile stiintifice disponibile si este
realizata in mod independent,obiectiv si transparent.
-managementul riscurilor ia in considerare rezultatele evaluarii riscurilor si
opiniile Agentiei Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor, alti factori relevanti
pentru managementul riscurilor si principiul precautiei.
Legislatia in domeniul alimentelor urmareste sa protejeze interesele
consumatorilor si sa le furnizeze informatiile necesare, pentru a alege in cunostinta de
cauza alimentele pe care le consuma si vizeaza prevenirea:
a) practicilor frauduloase sau inselatoare;
b) falsificarii alimentelor;
c) oricaror practici care pot sa induca in eroare consumatorul.
1.2.4. Avantajele certificarii sistemului de management al sigurantei alimentare
furnizarea de produse finale sigure pentru utilizarea in urmatoarea veriga a lantului
alimentar sau sigure pentru consumatorul final;
evaluarea si aprecierea cerintelor clientilor si demonstreaza conformitatea cu
cerintele agreate mutual de clienti in legatura cu siguranta alimentelor;
comunicarea eficienta cu clientii si celelalte parti interesate de-a lungul lantului
alimentar;
conformitatea cu cerintele aplicabile ale autoritatii de reglementare in ceea ce
priveste siguranta alimentelor;
respectarea propriilor politici de siguranta a alimentelor.

1.3. Igiena produselor alimentare


(extras din Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European ai al
Consiliului)
1.3.1. Domeniul de aplicabilitate
Prezentul regulament stabileste norme generale pentru operatorii din sectorul
alimentar privind igiena produselor alimentare, tinand seama in special de
urmatoarele principii:
a) responsabilitatea principala pentru siguranta alimentara revine operatorului
din sectorul alimentar;
b) este necesar ca siguranta alimentara sa fie asigurata de-a lungul intregului
lant alimentar, incepand cu productia primara;
c) este important sa se mentina lantul criogenic, in special pentru alimentele
care nu pot fi depozitate la temperatura ambianta in conditii de siguranta alimentara,
mai ales alimentele congelate;
d) aplicarea generala a procedurilor bazate pe principiile HACCP, impreuna
cu utilizarea unor bune practici de igiena trebuie sa intareasca responsabilitatea
operatorului din sectorul alimentar;
e) ghidurile de buna practica reprezinta un instrument pretios care ajuta
operatorii din sectorul alimentar,in toate etapele lantului alimentar, sa respecte
normele de igiena alimentara si sa aplice principiile HACCP;
f) este necesara stabilirea criteriilor microbiologice si a cerintelor de control
al temperaturii pe baza evaluarii stiintifice a riscurilor;
g) este necesar sa se verifice daca produsele alimentare importate respecta cel
putin aceleasi norme sanitare ca cele produse in Comunitate, sau norme echivalente.
Prezentul regulament se aplica tuturor etapelor de productie, prelucrare si
distribuire a alimentelor si exporturilor, fara a aduce atingere unor cerinte mai
specifice privind igiena alimentare.
Prezentul regulament nu se aplica la:
a) productia primara pentru consum privat;
b) pregatirea, manipularea sau depozitarea alimentelor pentru consum privat;
c) livrarile directe de catre producator a unor cantitati mici de produse primare la
consumatorii finali sau unitatile locale de desfacere;
d) centrele de colectare si tabacariile care intra in categoria intreprinderilor din
sectorul alimentar numai datorita faptului ca utilizeaza materii brute pentru productie
de gelatina sau colagen.

1.4. Codul de bune practici a producatorului de bunuri alimentare


Codul de bune practici a producatorului de bunuri alimentare trebuie sa
contina urmatoarele prevederi:
Demonstrarea conformitatii cu cerintele legale si de reglementare privind
siguranta alimentului:
o

Bune practici de productie (Good Manufacturing Practices - GMP) conditiile si procedeele care asigura o calitate constanta si siguranta
alimentelor.

Analiza riscurilor si punctele critice de control (Hazard Analysis and


Critical Control Points - HACCP), centrata asupra identificarii
riscurilor potentiale si a controlarii lor in timpul procesului de
productie.
Standarde de asigurare a calitatii - aderarea la standardele stabilite de
organizatiile internationale de standardizare si autoevaluarea
conformitatii cu standardele romanesti care transpun legislatia
europeana: SR 13462-1, SR 13462-2, SR 13462-3.

Sa planifice, sa implementeze, sa opereze, sa pastreze si sa actualizeze un


sistem de management al sigurantei alimentului orientat catre furnizarea de
produse, care in conformitate cu utilizarea lor finala, sunt sigure pentru
consumator.

Evaluarea gradului de satisfactie a consumatorilor privind siguranta


alimentului.
Asigurarea trasabilitatii produselor, prin comunicarea eficienta cu furnizorii si
clientii, cu alte parti implicate in lantul alimentar.
Asigurarea monitorizarilor, inregistrarilor si pastrarea documentelor pentru a
demonstra conformitatea produselor si serviciilor.
Certificarea sistemului de management al sigurantei alimentului de catre
organisme de certificare si actualizarea acestuia, ori de cate ori acest lucru se
impune pentru asigurarea ca organizatia/unitatea se conformeaza politicii
declarate de siguranta a alimentului.
Sa identifice, sa implementeze si sa cultive competentele necesare pentru
personalul ale carui activitati au impact asupra sigurantei alimentului.
Sa se asigure ca personalul responsabil pentru monitorizarea si aplicarea
actiunilor corective din cadrul sistemului de management al alimentului este
instruit.
Sa se asigure ca personalul este constient de importanta si relevanta
activitatilor sale individuale in contributia la siguranta alimentului.

Toate aceste prevederi ale drepturilor consumatorilor cat si ale producatorilor sunt
prezentate pe larg in Legea privind Codul Consumului, nr. 296/2004, republicata in 2008,
si care a fost prezentata in prima parte a articolului.

1.5. Dezvoltarea conceptului de siguranta alimentara la nivel European


Alimentatia europeana s-a infiintat in 1967 pe fundamentele conventiei
internationale. Intr-o faza initiala a fost conditionata de un management al comunitatii
de produse. Ajutorul alimentar putea astfel varia de la an la an in functie de rezervele
agriculturii europene.
Mult mai tarziu, dupa un pact intre Uniunea Europeana si Tarile ACP, ajutoarele
tehnice si financiare au fost donate la tarile beneficiare cu scopul de a castiga o
alimentatie suficienta.
Pana atunci reflectarea comisiei a evoluat de la un design al ajutorului alimentar
ca un instrument, printre altele, asta contribuind ca o imbunatatire la securitatea
alimentara, accesul la alimentatie in termeni concreti.
Aceasta reflectare este bazata pe urmatoarele principii:

1. Concentrarea asupra finantarii programelor


2. Implementarea unei politici si o buna integrare a instrumentelor securitatii
alimentare
3. Intarirea coordonarii intre donatori
4. Completarea diferentelor de ajutor alimentar de la managementul rezervelor
din agricultura europeana
5. Dezvoltarea progresiva a puterii de cumparare triunghiulara si locala
Tinand cont de aceste orientari, instrumentele noii securitati alimentare a fost
consolidata sau a fost instalata astfel:
-recuperarea programelor in cativa ani ( sfarsitul anilor 80 )
-inlocuirea actiunilor de livrari a ajutorului alimentar ( 1984 )
-cumparari locale si operatiuni triunghiulare ( 1987, apoi reinfiintat in 1986 )
-actiuni de suport pentru provizii si sistemul informator ( 1987 )
-programe pentru ajutorul alimentar (ajutorul alimentar oferit de guvern si bani la
magazinele locale )
-suport pentru produsele competitive locale
-suport pentru integrarea magazinelor, prioritate garantata pentru Least Advanced
Contries( LACs) Tarile dezavantajate.

2.

PROTECTIA CONSUMATORILOR

2.1. Conceptualizarea notiunii de consumator si protectia


consumatorului
2.1.1. Definirea consumatorului
Pentru a-si procura bunuri sau servicii, consumatorii intra in relatii cu
persoane fizice sau juridice care deruleaza activitatea de comert.
De regula, pietele cumparatoare sunt clasificate in 2 mari categorii:
a) Pietele constituite din consumatorii si utilizatorii finali.
b) Pietele constituite din consumatorii intermediari sau industriali, precum si din
revanzatori, respectiv, organizatii comerciale sau comercianti propriu-zisi.
La aceste categorii, se adauga si piata formata din organizatiile si institutiile ce
achizitioneaza bunuri si servicii pentru propriile lor nevoi.Consumatorii sau
utilizatorii finali,reprezinta publicul cel mai important in cadrul pietei. Acestia pot fi
actuali, efectivi sau potentiali, consumatorul final semnificand, de regula, diferitele
categorii de populatie care, pentru satisfacerea anumitor nevoi apeleaza la cumpararea
de bunuri de consum si servicii.
Rezulta ca piata consumatorilor finali cuprinde milioane de persoane si
familiile acestora, cu nevoile, dorintele, cu puterea lor de cumparare, si organizatiile,
institutiile administratiei de stat ce cumpara produse sau servicii pentru satisfacerea
nevoilor proprii si nu pentru prelucrare, utilizare productiva sau revanzare.
Consumator final este considerat orice subiect economic al carui comportament
este indreptat spre satisfacerea nevoilor si trebuintelor individuale sau ale
microgrupului din care face parte.
Din definitie, rezulta necesitatea pentru intreprinzator ca, in momentul
stabilirii strategiei de dezvoltare a firmei si a elaborarii planului de faceri, sa ia in
calcul intreaga paleta a consumatorilor sau utilizatorilor finali, evolutia activitatii
acestora.
Conceptul de consumator trebuie inteles si privit in interdependenta sa cu
semenii, avand si dimensiune
sociala.
In legislatia din tara noastra, consumatorul este definit ca persoana fizica
ce dobandeste, utilizeaza sau consuma ca destinatar final produse obtinute de la
agentii economici sau care beneficiaza de servicii prestate de acestia.
2.1.2. Protectia consumatorului si necesitatea acesteia
Constientizarea oamenilor asupra calitatii lor de consumatori este un
fenomenrelativ recent. Primul documentar in care au fost conturate drepturile
fundamentale ale consumatorilor il constituie Cartea drepturilor consumatorilor,
definita de presedintele american John Fitzgerald Kennedy, in anul 1992.Preocuparile
la nivel european privind drepturile consumatorului cunosc mai multe

etape:adopatarea de catre Consiliul Europei a Cartei pentru protectia


consumatorilor(1973); elaborarea si adoptarea de catre Comisia Europeana a primului
Program de Protectia a Consumatorilor care include si drepturile fundamentale ale
acestora punandu-se accent pe protectia sanatatii si sigurantei consumatorului.
Ansamblul de masuri care se constituie in politici de protectie a
consumatorilor s-a structurat in urma unei dezvolatri intense a productiei de masa.
Consumatorul are practic nevoie de anumite condimente protectioniste: un
sistem reglementativ care sa asigure protectie genarala si in domeniile periferice ale
economicului si socialului, organisme care sa aplice aceste reglementari in mod ferm.
In acest fel, cea mai eficienta protectie va fi cea individuala, prin cunoasterea
legilor si solicitarea respectarii lor.
Protectie inseamna recunoasterea ca orice consumator, chiar bine informat,
poate deveni victima abuzurilor impotriva carora e dator sa lupte, iar legea inseamna
nu doar eliminarea abuzurilor, ci si sanctionarea vinoavatilor. Consumatorul are
obligatia de a se informa si de a reflecta asupra achizitionarii. Constientizand
abuzurile trebuie sa ceara eliminarea lor, anularea clauzelor defavorizatoare si
eventual reglementari contractuale noi.
Dincolo de propria protectie, se utilizeaza retragerea produselor de pe piata
sau suprimarea clauzelor abuzive si eventuala reparare a prejudiciilor constante.
Prin natura lor, miscarile de aparare a consumatorilor imbraca doua aspecte: o
lupta nonviolenta ( de informare) a consumatorilor si o serie de actiuni ale
organizatiilor de protectie a consumatorilor ( reclamtii, proteste).
Protectia consumatorilor reprezinta un ansamblu de dispozitii legale de natura publica
sau privata, care asigura respectarea drepturilor si intereselor consumatorilor.

2.2. Legislatia privind protectia consumatorilor


2.2.1. Legea si consumatorul in Romania.
Statul, prin mijloacele prevazute de lege, protejeaza cetatenii in calitatea lor de
consumatori, asigurand informarea completa desprea caracteristicile esentiale ale
produselor si serviciilor, apara si asigura drepturile si interesele legitime impotriva
unor practici abuzive.
In Romania, protectia consumatorilor se realizeaza de catre urmatoarele
organisme ale administratiei publice, conform atributiilor si competentelor ce le revin
potrivit legii:

Oficiul pentru Protectia Consumatorilor;


Inspectoratul de Sanatate Publica;
Directia farmaceutica pentru Controlul de Stat al Medicamentelor si Cercetarii
Farmaceutice din Ministerul Sanatatii si Familiei;
Agentia Natioanala Sanitar-Veterinara din Ministerul Agriculturii si
Alimentatiei;
Agentia pentru Protectia Mediului din cadrul Ministerului Apelor, Padurilor si
Protectiei Mediului;
Garada Financiara, organ in subordinea Ministerului Finantelor;
Inspectoratl General al Politiei din Ministerul Administratiei Publice si

10

Internelor;
Regia Autonoma a Registrului Auto Roman;
Biroul Roman de Metrologie Legala;
Institutul Roaman de Standardizare;
Corpul de Control al Primariilor.
Legislatia romana , prin Ordinul Guvernului nr21/1992, aprobata si modificata
prin Legea nr.11/1994, articolul 3, stabileste principalele drepturi ale consumatorilor:
De a fi protejati impotriva riscului de a achizitiona un produs sa a li se presta
un serviciu, care ar putea prejudicia viata, sanatatea, ori a afecta drepturile si
interesele lor legitima;
De a fi informati complet, concret si precis asupra caracteristicilor esentiale
ale produselor/ serviciilor, astfel incat decizia adoptata in legatura cu acestea
sa corespunda cat mai bine nevoilor lor; a fi educati in calitatea lor de
consumatori;
De a avea acces la pieta ce le asigura o gama variata de produse/ servicii de
calitate;
De a fi despagubiti pentru pagubele generate de calitatea necorespunzatoare a
produselor si serviciilor, folosind in acest scop mijloace prevazute de lege;
De a se organiza in asociatii pentru protectia consumatorilor, in scopul apararii
intereselor lor.
Cele mai frcvente incalcari ale drepturile consumatorilor sunt cauzate de:
comercializarea de produse cu abateri calitative sau care pot pune in pericol
viata/sanatatea/ securitatea consumatorilor, comercializarea de produse falsificate sau
contrafacute, pastrarea si depozitarea produselor destinate comercializarii in
mentinerea calitatii lor, comercializarea produselor cu elemente de idea altor valori ale
caracteristicilorntificare incomplete, prezentarea prin publicitate, in prospecte,
cataloage, mass-media etc.,a altor valori ale caracteristicilor produselor/ serviciilor
decat cele reale.
Cadrul legal pentru protecia si aparera drepturilor consumatorilor in tara
noastra este completat si de numeroase legi si actele normative care reglementeaza
acest domeniu.
2.2.2. Drepturile fundamentale ale consumatorilor in Uniunea Europeana
Promovarea drepturilor consumatorilor, prosperitatea si buna stare - sunt valori
esentiale ale Uniunii Europene si se reflecta in documentele adoptate si in activitatile
curente. Aceste zece principii referitoare la protectia consumatorilor in UE reprezinta
nivelul minim de protectie a consumatorilor in statele membre UE.
In calitate de consumator european, ai urmatoarele drepturi:
Dreptul de a cumpara ce vrei, unde vrei.
Daca vrei sa cumperi un produs sau un serviciu din alt stat european, legislatia
europeana iti permite acest lucru, si te scuteste de plata TVA sau a altor costuri cand
te intorci acasa. Acest lucru este valabil indiferent daca te deplasezi personal sau
comanzi ceva prin intermediul internetului, telefonic sau prin posta. In general
autoritatile nu te pot opri sa importi un produs pe care l-ai cumparat legal intr-un alt
stat european, cu exceptia unor produse cum ar fi armele etc.

11

Dreptul de a returna un produs daca nu functioneaza .


Ce se intampla daca achizitionezi un televizor si se strica imediat? In spiritul
legislatiei europene, daca un produs nu este conform cu contractul dintre tine si
vanzator, poti sa il duci inapoi si sa ceri sa fie reparat sau inlocuit. Poti sa ceri o
reducere sau sa ti se returneze banii. Acest lucru este valabil timp de doi ani de la
livrarea produsului. Iar in primele sase luni dupa livrare, obligatia conformitatii este a
vanzatorului, care trebuie sa demonstreze ca a respectat conditiile contractuale. Aceste
prevederi te protejeaza si in situatia in care ceea ce primesti nu este ceea ce ai
comandat. De exemplu daca ai comandat mobila tip antichitati si ai primit doar o
reproducere, poti sa returnezi produsul.

Dreptul de a beneficia de standarde inalte de siguranta pentru produse


alimentare si bunuri de larg consum.
Uita-te in jurul tau la supermarket - vei vedea produse din toata Europa. Sunt sigure?
Da, trebuie sa fie. UE are legi care te asigura ca esti in siguranta. Desi nici o prevere
legislativa nu poate garanta zero risc, sau 100% siguranta, tarile UE au unele dintre
cele mai inalte standarde de siguranta din lume. Siguranta alimentara este principiul
ca toate etapele productiei/ vanzarii garanteaza siguranta produselor. In consecinta,
reglementarile UE prevad modul in care se cresc si recolteaza plantele, ce
ingrasaminte se pot folosi, cum sunt procesate alimentele, ce coloranti si ce aditivi
sunt permisi, cum este stocat si, in sfarsit, vandut. De asemenea, UE are reglementari
care vizeaza produsele alimentare importate din alte parti ale lumii. Reglementarile
UE sunt stricte si in ce priveste alte tipuri de produse: jucarii, cosmetice,
electrocasnice etc, toate produsele comercializate in Uniune trebuind sa fie sigure, iar
firmele sunt obligate sa anunte autoritatile relevante daca descopera ca au plasat pe
piata produse nesigure. Evident, daca produsele prezinta pericole, ele vor trebui
retrase de urgenta de pe piata.
Dreptul de a fi informat asupra continutului produselor alimentare.
Cum poti afla ce contin alimentele pe care le mananci? Trebuie sa te uiti la ambalaj.
Reglementarile UE cu privire la etichetare garanteaza ca primesti toate informatiile de
care ai nevoie. Detalii complete despre ingrediente, coloranti, indulcitori, aditivi etc
trebuie sa fie incluse pe etichete. Daca un ingredient are potential alergenic, chiar si in
cantitati mici, acest lucru trebuie sa fie inscris vizibil pe ambalaj. Reglementarile UE
prevad si care produse pot fi denumite 'organice' si care pot folosi denumiri asociate
unor regiuni din Europa. De exemplu, daca gasesti masline cu mentiunea ca sunt
produse in Kalamata, atunci poti fi sigur ca acest lucru este adevarat. In fine,
reglementarile UE iti permit sa fii informat daca un anumit aliment este modificat
genetic sau daca contine ingrediente modificate genetic.
Dreptul de a semna contracte care iti respecta drepturile.
Ai semnat vreodata un contract fara a citi randurile scrise cu litere micute? Daca
textul respectiv precizeaza ca avansul pe care l-ai dat nu poate fi returnat, chiar daca
firma nu isi respecta obligatiile? Dar daca spune ca nu ai dreptul sa reziliezi contractul
daca nu platesti o compensatie semnificativa? Reglementarile UE considera acest tip
de clauze incorecte si indiferent de tara in care semnezi un asemenea contract, UE te
protejeaza de asemenea abuzuri.

12

Dreptul de a te razgandi.
Ce se intampla daca un vanzator vine la usa ta si te convinge sa semnezi un contract
care te obliga la plata unor sume importante? Legislatia europeana te protejeaza in
asemenea cazuri. In general, poti sa anulezi un asemenea contract in 7 zile. Exista si
exceptii, de exemplu contractele de asigurare sau, in unele state europene,
cumparaturile sub 60 de euro. Legislatia europeana te protejeaza cand cumperi prin
corespondenta, pe internet sau alte tipuri de vanzari la distanta. Nici situatiile in care
primesti bunuri pe care nu le-ai comandat si dupa aceea esti obligat sa le platesti nu
sunt legale. Daca achizitionezi un produs sau un serviciu de pe un website sau printrun program teleshopping - poti sa anulezi contractul, fara sa motivezi, in termen de 7
zile. Pentru anumite servicii financiare ai posibilitatea sa anulezi timp de pana la 14
zile.
Dreptul de a putea compara preturile.
Cum compari preturile a doua tipuri de produse, de exemplu cereale, care sunt
ambalate in gramaje diferite? Reglementarile europene cer ca etichetele sa contina si
pretul pe unitate, de exemplu pretul pe kg, sau pe litru, ca sa te ajute sa iei decizia
potrivita. De asemenea, UE cere firmelor de servicii financiare sa iti ofere anumite
informatii de o maniera standardizata, de exemplu in cazul creditelor sa te informeze
cu privire la dobanda anuala efectiva etc.
Dreptul de a nu fi inselat.
Primesti o scrisoare prin posta in care o firma iti spune ca ai castigat marele premiu la
o loterie pe care au organizat-o. Insa probabil ceea ce urmaresc este ca tu sa ii
contactezi astfel incat sa te poata convinge sa faci o comanda. De fapt n-ai castigat
nimic. Dar este o asemenea tactica de marketing legala? NU. Reclamele mincinoase
sunt interzise in UE. In plus, trebuie sa primest, atunci cand cumperi la distanta,
detalii complete despre produsul sau serviciul comandat si despre furnizor: cine sunt,
ce comercializeaza. cat costa produsul, cat costa trimiterea, cat timp va dura pana il
vei primi. Bancile trebuie sa iti ofere informatii despre dobanda pe care o vei plati,
durata contractului, modalitatile in care il vei putea anula.
Dreptul de a fi protejat si cand esti in vacanta.
Dar daca mergi in vacanta iar agentia de turism care te-a trimis intra in faliment? Daca
servicii descrise in brosura firmei nu sunt ceea ce primesti in realitate? In ambele
situatii, legislatia UE te protejeaza. Agentiile de turism trebuie sa te aduca acasa in
siguranta daca intra in faliment si trebuie sa iti ofere o compensatie daca serviciile pe
care le-ai primit difera de cele pe care le-ai contractat. Daca ei cresc unilateral
preturile, tu ai dreptul sa reziliezi contractul. Iar daca ajungi la aeroport si nu te poti
imbarca pentru ca compania aeriana a suprarezervat, reglementarile UE le cere sa iti
ofere o compensatie. EU te protejeaza obligand agentii economici sa iti dea
posibilitatea sa semnezi un contract in limba ta, iar pentru servicii de tip timesharing
ai o perioada de razgandire de 10 zile in care poti sa renunti fara a fi obligat sa
motivezi decizia. In fine, legislatia europeana iti ofera dreptul de a-ti duce prietenii cu
blanita cu tine in vacanta, daca veterinarul tau le-a eliberat 'pasapoartele'.
Dreptul de a primi sprijin in solutionarea problemelor legate de protectia
consumatorilor cu care te-ai confruntat in alta tara.

13

Reglementarile UE prevad ca ai dreptul sa fii informat pentru a lua deciziile corecte.


Drepturile tale trebuie protejate, in special in contextul dezvoltarii comertului
electronic, al folosirii monedei unice si al mobilitatii crescute. UE iti ofera siguranta si
garantia ca primesti cele mai bune produse / servicii pentru banii pe care ii dai. UE a
creat chiar un organism propriu care se ocupa exclusiv de problematica drepturilor
consumatorilor - Centrul european al consumatorilor.

2.3. Recomandari si sfaturi practice pentru consumatori


Atunci cand se achizitioneaza un produs,trebuie sa se aiba in vedere
urmatoarele:
Inainte de cumparare:
-cititi informatiile cu privire la produsele ce vi se ofera de catre agentii
economici(denumirea produsului,cantitatea,pretul,termenul de garantie sau de
valabilitate, riscuri previzibile,contraindicatii si mod de utilizare,conditii de
conservare si pastrare etc.).
-nu va lasati influentati de reclama si ambalaj,deoarece reclama poate fi adevarata dar
si inselatorie ,iar ambalajul mai atragator nu contine totdeauna un produs mai bun.
-pretul si calitatea pot varia mult; alegeti fara graba si cereti toate informatiile de care
aveti nevoie vanzatorului (agentii economici suntobligati sa demonstreze
consumatorilor,la cererea acestora,cu ocazia cumpararii,modul de
instalare,utilizare,functionare si intretinere al produselor).
-preturile si tarifele trebuie afisate in mod vizibil si intr-o forma neechivoca,usor de
citit.
-cititi informatiile scrise cu litere mici;uneori sunt cele mai importante.
-nu va lasati impresionati de anuntulmarfa vanduta nu se schimba! intrucat aveti
dreptul legal la inlocuirea produsului necorespunzator sau la restituirea contravalorii
acestuia si ,dupa caz,la despagubire.
-cereti document de vanzare(bon,chitanta)cu data cumpararii,denumirea agentului
economic,denumirea produsului si valoarea.
-cititi (fara jena!) indicatiile mijloacelor de masurare la cantariri si verificati si pretul
stabilit de comerciant.
-pentru bunurile de folosinta indelungata cereti instructiuni de folosire si certificatul
de garantie (in limba romana,chiar daca sunt din import).
-solicitati vanzatorului sa faca demonstratii de functionare si utilizare a acestora.
-verificati daca instructiunile de folosire sunt clare si daca certificatul de garantie are
inscrise toate datele legale.
Dupa cumparare ,daca s-a constatat ca produsul sau serviciul prestat este
necorespunzator din punct de vedere al calitatii:
-nu mai folositi produsul si actionati imediat pentru rezolvarea nemultumirii.
-prezentati documentele de vanzare si, dupa caz,certificatul de garantie si solicitati
agentului economic(magazinului) de la care ati achizitionat produsul respective,s ail
inlocuiasca sau sa va restituie contravaloarea acestuia.
-pentru bunurile de folosinta indelungata,defectate in perioada de garantie,va veti
adresa unitatii service mentionata in certificatul de garantie,in vederea remedierii.
-incercati sa rezolvati problema aparuta cat mai repede; fiti clari in modul in care vreti
sa fie rezolvata plangerea si adoptati o atitudine politicoasa,corecta si responsabila,dar
perseverenta(chiar daca sunteti refuzati intr-un mod neprietenos).Legea va apara daca
aveti dreptate.

14

-notati cand si cu cine ati vorbit din partea agentului economic respective,ca si
raspunsul primit
-daca sunteti nemultumiti de modul de rezolvare a reclamatiei va puteti adresa direct
sau prin asociatiile pentru protectia consumatorilor, O.P.C.-lui,sau,dupa
caz,instantelor judecatoresti competente.

15

BIBLIOGRAFIE
1. Dan SERBAN,Cristina Maria CANJA-Siguranta alimentelor,garantia
protectiei consumatorului-Editura Universitatii TRANSILVANIA din
Brasov,2010
2. D.Patriche, Gh. Pistol Protectia Consumatorilor, Ed. Monitorul Oficial,
Bucuresti, 1998
3. http://www.romalimenta.ro/press.php
4. http://www.immromania.ro/presa/articol.php?id=159
5. http://www.referat.ro/

16