Introducere in psihologia cognitiva

Impactul interacțiunii psihologiei cognitive cu celelalte științe cognitive este vizibil la nivelul a
cel puțin trei aspecte – nivelul de analiză, aparatul conceptual utilizat și instrumentarul
metodologic folosit. 

Analiza proceselor informaționale se realizează la un nivel componențial, mult mai detaliat
comparativ cu abordarea tradițională, făcând trecerea de la analiza molară la cea moleculară. De
exemplu, în mod tradițional, memoria era văzută ca ceva unitar. În schimb, psihologia
cognitivă indică existența sistemelor mnezice diferite – memorie senzorială, semantică,
procedurală, explicită, implicită și altele.

Analiza moleculară a proceselor cognitive a rezultat din două presiuni, una de sus, una de jos.
Presiunea de sus a venit din partea specialiștilor în inteligență artificială. Aceștia, în
încercarea de a construi sisteme inteligente, s-au declarat nesatisfăcuți de conceptualizarea
din psihologia tradițională. Ei aveau nevoie de o analiză mai detaliată, componențială.

Presiunea de jos a venit din partea neuroștiințelor. Ca o consecință a descoperirilor din domeniul
neuroștiințelor, s-a creat un decalaj destul de mare între nivelul de analiză intracelular, extrem de
detaliat, din neuroștiințe și cel molar din psihologie.

În ceea ce privește aparatul conceptual, plasarea psihologiei cognitive în corpul

științelor cognitive și limbajul impus de noul nivel de analiză a sistemului cognitiv au dus la
dezvoltarea unui nou aparat conceptual. Repertoriul conceptual utilizat de psihologia
cognitivă variază în funcție de una din cele două paradigme în cadrul cărora se realizează
investigarea – paradigma clasic simbolică sau paradigma neoconexionistă. 

În final, la nivelul instrumentarului metodologic, experimentul a rămas axa metodologică

principală, la care s-a adăugat o nouă axă formată din triada modelare-formalizare-simulare pe
calculator. Acestea două nu epuizează întregul repertoriu metodologic la care recurge psihologia
cognitivă. Alte metode includ gândirea cu voce tare, înregistrarea mișcărilor oculare au
ascultarea dihotomică.

Pe lângă încadrarea psihologiei cognitive în cadrul științelor cognitive, la fel de importantă este

încadrarea psihologiei cognitive în cadrul științei psihologice.

În primul rând, toate sau aproape toate ramurile psihologiei sunt marcate de psihologia
cognitivă. De exemplu, în psihologia clinică, cercetările cu privire la prelucrarea informației în
cazul diferitelor afecțiuni sunt extrem de importante. Psihologia organizațională profită din plin
de cercetările cognitive asupra deciziilor, reprezentării cunoștințelor sau rezolvării de probleme.
Mai mult, psihologia cognitivă a dus la apariția de noi direcții de specializare, precum
psihoterapia cognitivă sau proiectarea interfeței om-calculator.

În al doilea rând, componenta cognitivă nu epuizează complexitatea fenomenelor psihice. De

exemplu, la nivelul creativității, este clar că factorii cognitivi joacă un rol esențial în procesul de
creație. Însă motivația influențează masiv atât performanța, cât și capacitatea creativă.
Pe scurt, psihologia cognitivă încearcă să satisfacă un dublu standard – de a oferi modele
formalizate și implementabile pe calculator și de a construi modele valide și relevante pentru
comportamentul uman.

Analiza sistemului cognitiv 

Definirea sistemului cognitiv

Un sistem cognitiv este un sistem fizic care posedă două proprietăți – de reprezentare și
de calcul.

Reprezentarea este o reflectare într-un mediu intern a realității exterioare. Esențialul în cazul

unei reprezentări este stabilirea unei relații sistematice între domeniul ce trebuie reprezentat și
mediul intern în care este reprezentat. Reprezentările folosite de sistemul cognitiv pot
fi simbolice, precum imagini, sau subsimbolice, precum pattern-uri de activare a rețelelor
neuronale. Calculul constă în manipularea reprezentărilor pe baza unor reguli. Dacă
reprezentările sunt simbolice, atunci vorbim despre reguli de manipulare a simbolurilor.

Reprezentarea și calculul sunt trăsături necesare și suficiente pentru ca un sistem fizic să posede
inteligență.

Nivele de analiză ale sistemului cognitiv 

Orice sistem cognitiv poate fi analizat la cel puțin patru niveluri – nivelul cunoștințelor, nivelul
computațional, nivelul reprezentațional – algoritmic și nivelul implementațional.

Nivelul cunoștințelor 

Pentru a înțelege comportamentul unui sistem cognitiv trebuie investigată baza de cunoștințe pe

care o posedă și scopul sau intențiile sale. Aceste două aspecte nu epuizează toată complexitatea
comportamentului uman, dar constituie un factor esențial în explicarea acestuia.

Comportamentele sau mecanismele psihice care se modifică în funcție de cunoștințe se

numesc cognitiv – penetrabile. De exemplu, recunoașterea unei litere se realizează mai rapid
dacă este prezentată într-un cuvânt cu sens decât într-o combinație lingvistică fără sens. În
general, orice obiect sau figură este recunoscută mai rapid într-un context corespunzător,
comparativ cu unul neobișnuit.

Nu doar comportamentul normal, ci și cel patologic este reglat de cunoștințe. De exemplu,

comportamentul fobic se poate ameliora datorită cunoștințelor pacientului. De asemenea,
simptomatologia depresivă variază în funcție de ce crede persoana despre sine și despre
capacitatea de a controla evenimentele.

Comportamentele sau procesările cognitive care nu sunt influențate de cunoștințele de care

dispune persoana se numesc cognitiv – impenetrabile. De exemplu, extragerea contururilor unui
obiect pe baza variației intensității luminii nu depinde de cunoștințele persoanei.
Prelucrarea stimulului de către sistemul cognitiv uman se realizează pornind de la caracteristicile
fizice, sau de suprafață, spre cele semantice sau funcționale. Acest tip de procesări se numește
analiză ascendentă, sau bottom – up. Cunoștințele pe care le are persoana fac posibil și alt tip de
procesări, de la baza de cunoștințe spre datele fizice ale stimulului. Acest tip de procesare se
numește analiză descendentă, sau top – down.

Webografie:

Psihologia cognitivă: Psihologia și științele cognitive - Psihoteca