Bacteriile xerotolerante: supraviețuind

printr-o perioadă de secetă

Microorganismele xerotolerante sunt extremofile care pot supraviețui în medii cu disponibilitate
extrem de limitată a apei. În ciuda importanței lor pentru aceste ecosisteme, bacteriile xerotolerante au
fost în mare măsură trecute cu vederea.
O mare diversitate de bacterii xerotolerante poate fi găsită în multe medii extreme diferite,
inclusiv medii calde și reci, cum ar fi deșerturile Atacama și Antarctica. În acești biomi, microorganismele
xerotolerante supraviețuiesc în nișe geologice adăpostite care permit activitatea biologică.
Repausul și sporularea sunt răspunsuri comportamentale comune la uscare, care permit
microorganismelor xerotolerante să reacționeze la ciclurile sporadice de precipitații și secetă, rămânând
într-o stare metabolică inertă.
Bacteriile xerotolerante folosesc mai multe mecanisme fiziologice pentru a preveni distrugerea
celulelor și pierderea apei, inclusiv modificările fosfolipidelor pentru a menține fluiditatea membranei,
secreția de substanțe polimerice extracelulare (EPS) care rețin apă și acumularea de substanțe dizolvate
compatibile care păstrează potențialul osmotic de-a lungul membranei.
Pentru microorganismele xerotolerante, stabilitatea ADN-ului și a proteinei sunt cruciale pentru
a se asigura că activitatea celulară este reluată în condiții favorabile. În consecință, majoritatea
adaptărilor moleculare la stresul xeric implică reglarea în creștere a proteinelor care sunt stabile în
condiții de activitate scăzută a apei și care păstrează integritatea ADN-ului prin protecție fizică și
reparare.
Deși bacteriile xerotolerante sunt unice prin capacitatea lor de a supraviețui în medii în care apa
este puțină, multe dintre mecanismele de adaptare pe care le folosesc sunt declanșate și de alte stresuri
abiotice care sunt prezente în aceste medii. Prin urmare, aceste mecanisme fac parte dintr-un răspuns
adaptativ mai larg care permite supraviețuirea microorganismelor în biomi extremi.

Abstract
Apa este vitală pentru multe procese biologice și este esențială pentru toate organismele vii. Cu
toate acestea, numeroase macroorganisme și microorganisme s-au adaptat pentru a supraviețui în
medii în care apa este rară; astfel de organisme sunt denumite colectiv xerotolerante. Odată cu
creșterea deșertificării globale din cauza schimbărilor climatice și a proceselor de deșertificare conduse
de om, devine din ce în ce mai important să înțelegem modul în care organismele xerotolerante fac față
lipsei de apă. În această revizuire, discutăm adaptările de mediu, fiziologice și moleculare care permit
bacteriilor xerotolerante să supraviețuiască în medii în care apa este limitată și evidențiază perspectivele
tehnologiilor moderne „omice”. Înțelegerea xerotoleranței va informa și, sperăm, va ajuta eforturile de a
reglementa și chiar de a inversa deșertificarea.