Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Insa, acest cocktail de substante nutritive poate sa fie si un dezavantaj, deoarece nu numai mamiferele se hranesc cu substantele nutritive din lapte, ci
si un numar foarte mare de microorganisme. O parte dintre bacteriile si mucegaiurile care alcatuiesc microflora laptelui sunt benefice, intrucit ele
intervin in anumite procese tehnologice prin care se obtin iaurturile (bacteriile lactice acidofile) si unele sortimente de branzeturi (genul Penicillium,
utilizat pentru prepararea branzeturilor Camembert, Nasal, Gorgonzola, Roquefort etc.), dar exista si o microflora patogena, alcatuita din diverse specii
de microorganisme potential patogene pentru om, care pot pune sanatatea consumatorilor in pericol daca laptele nu este tratat corespunzator.
Tehnologiile conventionale de obtinere a laptelui si a preparatelor din lapte recomanda utilizarea pasteurizarii si/sau a sterilizarii ca metode de
distrugere a microorganismelor patogene, in vederea asigurarii inocuitatii laptelui, insa, in ultimele decenii, au aparut si metode noi de conservare a
O astfel de metoda este si
laptelui mai putin cunoscute celor ce nu sunt foarte familiarizati cu industria lactatelor.
igienizarea prin bactofugatie, aceasta fiind un procedeu care se bazeaza pe
diferenta de greutate specifica dintre microorganisme si lapte. Prin acest
procedeu, se urmareste reducerea incarcaturii microbiene a laptelui, eliminindu-
se in special sporii, deoarece acestia au o greutate specifica mai mare, fara a fi
afectata valoarea nutritiva a laptelui.
In practica, bactofugatia se foloseste la purificarea laptelui de bacterii butirice. In acest scop, laptele este termizat la 63˚C timp de citeva secunde,
normalizat la continutul necesar de grasime si apoi este bactofugat. Prin bactofugatie se elimina 85- 87% din flora butirica. Laptele tratat printr-un
asemenea procedeu se utilizeaza la fabricarea vestitei brinze Emmental in Franta, deoarece, utilizindu-se acest procedeu nu este afectata fosfataza
alcalina proprie laptelui,care joaca un rol important in maturarea brinzei respective.
Procedee de bactofugare
Bactofugarea laptelui se realizeaza cu ajutorul unui separator special de inalta precizie, prevazut cu o toba cu orificii de 0,3 mm, prin care se elimina
fractiunea concentrata de microorganisme. Aceasta poarta denumirea de bactofugat si reprezinta 2-3% din cantitatea totala de lapte, fiind formata din
microorganisme, inclusiv spori, precum si din anumite fractiuni proteice din lapte (in cazul laptelui degresat). Bactofugatul poate fi apoi sterilizat la 130-
140˚C, timp de 3- 4 sec prin procedeul VTS-Alfa Laval, iar dupa racire este combinat cu laptele bactofugat, fara a fi afectate proprietatile tehnologice
ale acestuia.
In prezent, exista mai multe procedee de bactofugatie a laptelui, dar cel mai
folosit este procedeul Bactotherm Alfa-Laval. Acest procedeu presupune
existenta unui bazin cu lapte care se preincalzeste, apoi intr-un schimbator cu
placi pina la temperatura de separare optima. Prin preincalzirea laptelui la 70-75˚C
se elimina pina la 95% dintre microorganisme. In continuare, laptele preincalzit
ajunge intr-o bactofuga, unde se separa bactofugatul de lapte, cel din urma fiind
trimis la utilizare, in timp ce bactofugatul este trimis la dezaerare sub vid, dupa
care, cu ajutorul unor pompe de vid ajunge in instalatia de sterilizare, apoi in
racitor. Dupa racire, bactofugatul se poate recombina cu laptele .
Exista si instalatii in care se combina bactoepuratia spontana cu bactofugatia fazei grase. Bactoepuratia spontana a laptelui se bazeaza pe faptul ca
sporii bacteriilor butirice prezente in lapte se concentreaza la smantinire in stratul superior, care alcatuieste faza grasa. Pentru realizarea acestei
smantaniri se utilizeaza vase speciale, care permit evacuarea pe inaltime atat a fazei grase, cat si a celei degresate, eficacitatea smantanirii fiind
invers proportionala cu inaltimea vasului. La folosirea acestui vas de smantanire spontana, cu antrenarea in faza grasa a sporilor bacteriilor butirice, s-
au constatat urmatoarele: faza grasa reprezinta 20-30% din volumul initial al laptelui, nivel de grasime al laptelui fiind aproape constant sub aceasta
faza. De asemenea, daca laptele supus smantanirii a fost pasteurizat si racit anterior, randamentul smantanirii creste 10 pina la 20 de procente decat
in cazul unui lapte crud racit, temperatura optima de smantanire fiind de 2-4˚C.
Instalatia industriala conceputa combina smantanirea spontana a laptelui, respectiv
eliminarea sporilor butirici in faza grasa cu bactofugatia fazei grase in vederea realizarii
ei pentru standardizarea laptelui destinat fabricarii branzeturilor. La utilizarea instalatiei,
este necesar ca laptele degresat rezultat in urma smantanirii spontane sa nu contina
mai mult de 10 grame grasime/ 1 litru lapte (pentru a avea un numar cat mai mic de
spori butirici in acest lapte). La bactofugatia fazei grase intr-o singura treapta, se elimina
88% dintre bacteriile butirice, iar la cea in doua trepte, peste 93%.
Bactofugarea se face, de obicei, in doua stadii, primul avand o eficienta de eliminare a
bacteriilor de 60-90%, iar cel de-al doilea de 55-85%, la sfarsitul operatiei, peste 95%
dintre bacterii fiind practic eliminate. Laptele bactofugat poate fi consumat ca atare sau
poate fi supus unei pasteurizari, astfel Avantajele bactofugarii
Ca avantaje ale acestei metode fata de tratamentele termice clasice, putem aminti faptul ca un lapte bactofugat si pasteurizat are o conservabilitate
semnificativ imbunatatita fata de laptele obisnuit. Chiar si bactofugatia simpla, neinsotita de vreun tratament termic ulterior, ii confera un termen de
valabilitate 2-4 zile dupa deschiderea cutiei, comparabil cu cel al laptelui pasteurizat. De asemenea, gustul laptelui bactofugat este mult mai placut,
deoarece nu se mai produce caramelizarea laptelui din timpul tratamentului termic si nu se mai produce nici oxidarea grasimii din lapte sub actiunea
enzimelor secretate de microorganisme, astfel ca laptele are practic gustul nemodificat de la mulgere pana la consum.
Nici valoarea nutritiva a laptelui nu se modifica, astfel ca laptele obtinut este sigur si nepericulos pentru sanatatea consumatorilor, conferind totodata
cantitatea adecvata de nutrienti necesari organismului.
Asadar, recomand utilizarea bactofugatiei ca metoda alternativa de sinestatatoare sau in combinatie cu tratamentele termice de pasteurizare-sterilizare
pentru obtinerea unor produse de calitate superioara, in special a branzeturilor. Cum am mentionat anterior, laptele bactofugat nu numai ca nu ridica
probleme atunci cind vine vorba de inocuitatea si siguranta alimentara a laptelui si a produselor derivate, ci este si foarte gustos si extrem de hranitor,
gustul laptelui ramanand practic neschimbat, lucru ce nu este posibil utilizind tratamentele termice drept metode de asigurare a conservabilitatii
laptelui. Costurile unei instalatii de bactofugare nu sunt extrem de ridicate, dar luand in calcul faptul ca laptele bactofugat poate fi comercializat si fara a
fi pasteurizat, investitia intr-un astfel de utilaj poate fi amortizata intr-un interval de timp nu foarte indelungat. Deci, procesatorii dornici sa se alinieze cu
trendurile actuale din industria alimentara de hrana vie, nu ar trebui sa ezite luarea in calcul a posibilitatii producerii laptelui si produselor lactate tratate
prin bactofugatie.
Laptele este un aliment absolut indispensabil creşterii şi dezvoltării organismuluiuman şi nu numai, încă din primele clipe de viaţă. Cu un
coeficient de utilizaredigestivă de 100%, acesta
minerale, aminoacizi şi vitamine, laptele este un alimentde bază atît pentru copii, cît şi pentru adulţi. 300 ml de lapte consumatechivalează, din punct de vedere
nutritiv, cu 100 de grame de carne, respectiv,două ouă, cu menţiunea că laptele este un aliment mult mai echilibrat în ceea cepriveşte proporţia substanţelor
nutritive şi conţinutul î
n colesterol decât carnea
sau ouăle.
Însă, acest cocktail de substanţe nutritive poate să fie şi un dezavantaj, deoarece nu numaimamiferele se hrănesc cu substanţele nutritive
din lapte, ci şi un număr foarte mare
de
Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or interruptions!
Start Free Trial
Cancel Anytime.
microorganisme. O parte dintre bacteriile şi mucegaiurile care alcătuiesc microflora laptelui sunt benefice, întrucît ele intervin în
anumite procese tehnologice prin care se obţin iaurturile(bacteriile lactice acidofile) şi unele sortimente de brânzet
uri (genul Penicillium, utilizat pentru
prepararea brânzeturilor Camembert, Năsal, Gorgonzola, Roquefort etc.), dar există şi omicrofloră patogenă, alcătuită din diverse specii
de microorganisme potenţial patogene pentruom, care pot pune sănătatea consumatorilor în pericol dacă laptele nu este tratat
corespunzător.Tehnologiile convenţionale de obţinere a laptelui şi a preparatelor din lapte recomandă utilizarea pasteurizării şi/sau a sterilizării ca
metode de distrugere a microorganismelor patogene, în
vederea asigurării inocuităţii laptelui, însă, în ultimele decenii, au apărut şi metode noi deconservare a laptelui mai puţin cunoscute celor ce nu
sunt foarte familiarizaţi cu industrialactatelor. O astfel de metodă este şi igienizarea prin bactofugaţi
e, aceasta fiind un procedeu care
se bazează pe diferenţa de greutate specifică dintre microorganisme şi lapte. Prin acest procedeu,se urmăreşte reducerea încărcăturii microbiene a
laptelui, eliminîndu
-se în special sporii,
deoarece aceştia au o greutate specifică mai mare, fără a fi afectată valoarea nutritivă a laptelui.În practică, bactofugaţia se foloseşte la purificarea
laptelui de bacterii butirice. În acest scop,laptele este termizat la 63˚C timp de cîteva secunde, normalizat la conţinutul necesar de grăsimeşi
apoi este bactofugat. Prin bactofugaţie se elimină 85
-
87% din flora butirică. Laptele tratat
printr-
un asemenea procedeu se utilizează la fabricarea vestitei brînze Emmental în Franţa,
deoarece, utilizîndu-se acest procedeu nu este afecta
tă fosfataza alcalină proprie laptelui,care joacă un rol important în maturarea brînzei respective.
Procedee de bactofugare
Bactofugarea laptelui se realizează cu ajutorul unui separator special de înaltă precizie, prevăzutcu o tobă cu orificii de 0,3
mm, prin care se elimină fracţiunea concentrată de microorganisme.Aceasta poartă denumirea de bactofugat şi reprezintă 2
-
3% din cantitatea totală de lapte, fiindformată din microorganisme, inclusiv spori, precum şi din anumite fracţiuni proteice din lap
te (încazul laptelui degresat). Bactofugatul poate fi apoi sterilizat la 130-
140˚C, timp de 3
- 4 sec prinprocedeul VTS-
Alfa Laval, iar după răcire este combinat cu laptele bactofugat, fără a fi afectate proprietăţile tehnologice ale acestuia.
În prezen
t, există mai multe procedee de bactofugaţie a laptelui, dar cel mai folosit este
procedeul Bactotherm Alfa-
Laval. Acest procedeu presupune existenţa unui bazin cu lapte carese preîncălzeşte, apoi într
-
un schimbător cu plăci pînă la temperatura de separare optimă. Prin preîncălzirea laptelui la 70
-
75˚C se elimină pînă la 95% dintre microorganisme. În continuare,laptele preîncălzit ajunge într
-
o bactofugă, unde se separă bactofugatul de lapte, cel din urmă
fiind trimis la utilizare, în timp ce bactofugatul
este trimis la dezaerare sub vid, după care, cuajutorul unor pompe de vid ajunge în instalaţia de sterilizare, apoi în răcitor. După răcire,
bactofugatul se poate recombina cu laptele.
Există şi instalaţii în care se combină bactoepuraţia spontană cu bactofugaţia fazei grase.Bactoepuraţia spontană a laptelui se bazează pe faptul că
sporii bacteriilor butirice prezente înlapte se concentrează la smântînire în stratul superior, care alcătuieşte faza grasă. Pentru
realizarea acestei smântâniri se utilize
ază vase speciale, care permit evacuarea pe înălţime atât a
fazei grase, cât şi a celei degresate, eficacitatea smântânirii fiind invers proporţională cuînălţimea vasului. La folosirea acestui vas de smântânire
spontană, cu antrenarea în faza grasă a
sporilor bacteriilor butirice, s-
au constatat următoarele: faza grasă reprezintă 20
-30% din
volumul iniţial al laptelui, nivel de grăsime al laptelui fiind aproape constant sub această fază. Deasemenea, dacă laptele supus smântânirii a fost
pasteurizat şi răc
it anterior, randamentul
smântânirii creşte 10 pînă la 20 de procente decât în cazul unui lapte crud răcit, temperaturaoptimă de smântânire fiind de 2
-
4˚C.Instalaţia industrială concepută combină smântânirea spontană a laptelui, respectiv eliminarea
sp
orilor butirici în faza grasă cu bactofugaţia fazei grase în vederea realizării ei pentrustandardizarea laptelui destinat fabricării brânzeturilor. La
utilizarea instalaţiei, este necesar calaptele degresat rezultat în urma smântânirii spontane să nu conţină mai mult de 10 gramegrăsime/ 1 litru
lapte (pentru a avea un număr cât mai mic de spori butirici în acest lapte). La bactofugaţia fazei grase într
-
o singură treaptă, se elimină 88% dintre bacteriile butirice, iar la ceaîn două trepte, peste 93%.
B
actofugarea se face, de obicei, în două stadii, primul având o eficienţă de eliminare a bacteriilor
de 60-90%, iar cel de-al doilea de 55-
85%, la sfârşitul operaţiei, peste 95% dintre bacterii fiind
practic eliminate. Laptele bactofugat poate fi consumat ca atare sau poate fi supus unei
pasteurizări, astfel că procentul de bacterii distruse poate ajunge pînă la 98,99%, performanţă cenu poate fi niciodată atinsă prin pasteurizarea sau
sterilizarea simplă a laptelui, deoarece existăanumiţi spori bacterieni,
Ca avantaje ale acestei metode faţă de tratamentele termice clasice, putem aminti faptul că unlapte bactofugat şi pasteurizat are o conservabilitate
semnificativ îmbunătăţită faţă de lapteleobişnuit. Chiar şi bactofugaţia simplă, neînsoţită de vreun tratament termic ulterior, îi conferă un
termen de valabilitate 2-
4 zile după deschiderea cutiei, comparabil cu cel al laptelui pasteur
izat.
De asemenea, gustul laptelui bactofugat este mult mai plăcut, deoarece nu se mai producecaramelizarea laptelui din timpul tratamentului termic şi
nu se mai produce nici oxidareagrăsimii din lapte sub acţiunea enzimelor secretate de microorganisme, astfel că laptele are practic gustul
nemodificat de la mulgere până la consum. Nici valoarea nutritivă a laptelui nu se modifică, astfel că laptele obţinut este sigur şi
nepericulos pentru sănătatea consumatorilor, conferind totodată cantitatea adecvată de nutrienţi necesari
organismului.
Aşadar, recomand utilizarea bactofugaţiei ca metodă alternativă de sinestătătoare sau încombinaţie cu tratamentele termice de pasteurizare
-
sterilizare pentru obţinerea unor produse decalitate superioară, în special a
brânzeturilor. Cum am menţionat anterior, laptele bactofugat nunumai că nu ridică probleme atunci cînd vine vorba de inocuitatea şi siguranţa
alimentară alaptelui şi a produselor derivate, ci este şi foarte gustos şi extrem de hrănitor, gustul lapteluirămânând practic neschimbat, lucru ce
nu este posibil utilizînd tratamentele termice drept metodede asigurare a conservabilităţii laptelui. Costurile unei instalaţii de bactofugare nu sunt
extrem de
ridicate, dar luând în calcul faptul că laptele bactofugat poate fi comercializat şi fără a fi pasteurizat, investiţia într
-
un astfel de utilaj poate fi amortizată într
-un interval de timp nu foarte
îndelungat. Deci, procesatorii dornici să se alinieze cu trendurile actuale din industria alimentarăde „hrană vie”, nu ar trebui să ezite luarea în
calcul a posibilităţii producerii laptelui şi produselor lactate tratate prin bactofugaţie
Bactofugarea e un proces foarte interesant prin care laptele este centrifugat și astfel
bacteriile sunt eliminate.
Dar cât de eficient este acest proces? Well, e mai bine decât nimic, dar nu chiar 100% eficient
Conform acestor studii, 1 și 2, bactofugarea este cel mai eficientă atunci când e folosită împreună cu
pasteurizarea și nu separat.
Bactofugarea se face de obicei in 2 stadii, primul având o eficiență de eliminare a bacteriilor de 60-90%,
iar cel de-al doilea de 55-85%. Știți care e partea cea mai bună? Împreună cu pasteurizarea,
eficiența a ajuns la 98%. Există lapte bactofugat și pasteurizat produs în România de
o companie cu o reputație bună.
Asta nu înseamnă că bactofugarea nu ar fi o alternativă la pasteurizare, însă nu e nici pe departe cea mai
buna tehnică posibilă pentru siguranța alimentară a produselor lactate.
În orice caz, e cea mai mică problemă din cele trei pe care le-am aflat azi.
Iată ce declară compania că face zerul lor. Stiti care e chestia amuzantă? E adevarat! La
șoareci! Iată sursa de unde e evident că Naturlact au copiat informațiile și probabil a mai găsit unele pe
undeva. Deși efectul e unul important, faptul că ceva funcționează la șoareci nu înseamnă că
funcționează la oameni în aceeași măsură. Chiar dacă biologic suntem asemănători cu șoarecii
(împărtășim 85% din codul genetic și suntem mamifere) nu toate efectele pe care le descoperim pe un
animal se transformă în medicament funcțional în cazul oamenilor.
Directorul se lăuda că el vindecă de cancer de ani buni cu zerul respectiv. Probabil pisicile lui sunt foarte
fericite că mănâncă șoareci sănătoși.
O companie trebuie să câștige încrederea publicului prin produse de calitate și comunicare corecta cu
consumatorul. Minciunile, afirmațiile bombastice și exagerarea beneficiilor produselor nu sunt semnele
unei companii de încredere, cel puțin din punctul meu de vedere.
Interesant e că atunci când mi-am exprimat scepticismul asupra eliminării pasteurizării, mi s-a spus că am
fost spălat pe creier de către companii și că o să mă omoare osteoporoza pentru că beau lapte de la
Zuzu.
Stiți care e ironia? O companie care vinde lapte își asigură consumatorii ca celelalte îi otrăvesc încet încet,
în timp ce îi minte cu nerușinare. E vorba de o tehnică clasică în vânzarea directă prin care cineva îți
spune că ești bolnav și apoi îți spune brusc ”uite, am și medicametul de care ai nevoie”. Dar dacă te
mint…
Compania Naturlact are și o mică problemă cu creditorii, poate onestitatea ar ajuta în treaba asta
Este important să știm cum este tratat laptele provenind de la vacă pentru a ști cât de sigur este.
Omogenizarea, pasteurizarea și tratamentele UHT (practic o sterilizare la temperatură înaltă) sunt cele
mai comune tratamente ale laptelui. De ce e nevoie de asta?
Pentru că laptele crud conține foarte multe bacterii și care ar genera boli grave. Nu există nici un motiv
pentru a renunța la siguranța oferită de procesarea corectă și standardizată a laptelui.
Pasteurizarea este un proces sigur, dovedit eficient și care nu distruge conținutul nutritiv al laptelui.
Calciul este păstrat aproape în totalitate și absorbția se poate face corect. Bactofugarea este de
asemenea un proces complementar, sigur și de folosit împreună cu pasteurizarea pentru a asigura cele
mai înalte standarde de calitate și sănătate pentru consumatori.
Cuprins
Introducere 3
1.Compoziţia laptelui 5
2. Proprietăţi chimico-mecanice 7
2.2.Mijloace de asigurare a calităţii 9
2.3.Falsificarea laptelui 10
3. Schema tehnologică de prelucrare a laptelui 13
4.Tehologii inovatoare de procesare a laptelui 14
4.1. Pasteurizarea cu microunde 15
4.2.Bactofugarea 18
4.2.1.Procedee de bactofugare 18
4.2.2.Avantajele bactofugarii 19
4.3. Tratarea cu radiații electromagnetice 20
4.4.Razele X 22
5.Ambalarea laptelui 24
6.Etichetarea produselor lactate 26
6.1. Norme generale 26
6.2. Norme specifice pe grupe de produs 27
Bibliografie 29
Extras din document
Alimentul de bază în nutriţia omului, cel mai uşor asimilabil de organism, laptele este generic denumit Sângele Alb, datorită
celor peste o sută de substanţe nutritive oferite consumatorului: 20 de aminoacizi, mai mult de 10 acizi graşi, 25 de vitamine,
4 tipuri de lactoza, proteine, 45 de elemente minerale. Atât vitaminele aflate în număr mare, cât şi conţinutul proteic cu
aminoacizi ridica valoarea nutritivă a laptelui. Rezervele de grăsime, în combinaţie cu necesarul substanţelor nutritive ale
organismului uman, pot fi acoperite de consumul laptelui, acesta fiind tolerat mai bine decât alte alimente.
Conform Ordinului 230/2002 al ministrului Agriculturii, pentru laptele destinat comercializării, ulterioară pasteurizării şi
normalizării, a fost aleasă denumirea lapte de consum, cu referire la produsul obţinut prin prelucrarea laptelui de vacă sau
bivoliţa pus în circulaţie comercială. Denumirea exclude laptele de vacă în amestec cu cel de bivoliţă. În vederea definitivării
ca lapte de consum se face o curăţire mecanică preliminară obligatorie, pentru îndepărtarea impurităţilor, urmată de
normalizare, igienizare, ambalare, marcare.
Standarde, clasificări, condiţii
Între anii 1974 şi 1989, laptele comercializat avea (atunci când se găsea), un conţinut unic de grăsimi de 1,5%. În prezent,
laptele de consum este astfel clasificat, după conţinutul de grăsime:
- lapte normalizat, adus la un conţinut de grăsime stabilit (1,5%; 1,8%; 2,5%; 3% şi 3,5%) prin adăugarea de lapte smântânit
sau parţial smântânit;
- laptele smântânit, cu un conţinut de max. 0,1% grăsime, din care s-a extras grăsimea prin separare mecanică;
- laptele hiperproteic, având un conţinut de grăsime de maximum 0,3% şi conţinut de proteina adus la limita minimă de
5,4%, nivel stabilit prin concentrarea parţială a laptelui smântânit.
Condiţiile tehnice de calitate impun respectarea instrucţiunilor tehnologice omologate şi respectarea normelor sanitar-
veterinare în vigoare, iar adăugarea de conservanţi, substanţe alcalizante, neutralizante sau a altor substanţe străine de
compoziţia bazală este interzisă. Materia primă folosită la fabricarea laptelui de consum trebuie să corespundă STAS 2418-
61.
Coform legislaţiei comunitare din domeniul politicilor agricole comune, sunt considerate ca fiind lapte de consum
următoarele produse:
- lapte crud: laptele care nu a fost supus unui tratament termic la peste 40 de grade Celsius sau unui tratament cu efect
similar;
- lapte integral standardizat: laptele cu un conţinut al grăsimilor de minimum 3,5%. Cu menţiunea că statele UE pot alege,
pentru laptele integral standardizat, o limită a grăsimii de 4% sau mai mult;
- lapte integral nestandardizat: lapte cu un conţinut nemodificat al grăsimii de la stadiul de mulgere, prin adăugarea sau
îndepărtarea de grăsimi şi prin amestecarea cu lapte al cărui conţinut de grăsimi a fost modificat. Procentul final de grăsime
al laptelui integral nestandardizat nu trebuie să coboare sub 3,5%;
- lapte semidegresat: lapte tratat termic al cărui conţinut în grăsimi a fost redus la cel puţin 1,5% şi la cel mult 1,8%
- lapte degresat: lapte fiert al cărui conţinut în grăsimi a fost coborât la cel mult 0,5%.
În cazul nerespectării condiţiilor impuse limitelor procentului de grăsimi, laptele tratat termic este considerat lapte de
consum, exclusiv prin afişarea pe ambalaj a conţinutului de grăsimi, vizibil, clar, cu formularea % grăsimi. Acest produs nu
poate fi prezentat ca lapte integral, lapte semidegresat sau lapte degresat.
Sunt permise următoarele modificări ale compoziţiei, numai dacă acestea, indicate pe ambalajul produsului, nu pot fi şterse
cu uşurinţă, iar valoarea nutritivă să fie inscripţionata conform directivelor CEE:
1. Modificarea conţinutului în grăsimi naturale prin adăugarea de lapte integral, semi-integral, degresat sau prin
adăugarea/îndepărtarea smântânii, pentru asigurarea procentului de grăsimi stabilit pentru laptele de consum;
2. Reducerea conţinutului de lactoza, prin schimbarea acesteia în glucoză şi galactoza;
3. Îmbogăţirea laptelui cu proteine lactate, vitamine sau săruri minerale.
Statele Uniunii Europene pot limita sau interzice aceste modificări.
1.Compoziţia laptelui
De la început trebuie să arătăm ca laptele are o compoziţie chimică variabilă în funcţie de specie, rasa, individ, luna de
lactaţie, condiţiile de hrănire, îngrijire şi chiar de factorii pedoclimatici în care sunt înglobate proteine, grăsimi, glucide,
vitamie, substanţe minerale, pigmenţi, elemente figurate, anticorpi şi gaze.
Proteinele din lapte sunt reprezentate prin cazeina în proporţie de 80% şi proteine serice 20%. Cazeinele sunt proteinele
care au în conţinutul lor fosfor legat de sub formă de acid fosforic cu conţinut de acid glutamic, serina, prolina, leucina şi
chiar cisteina. Proteinele serice sunt reprezentate prin lactalbumine, lactoglobuline, serumalbimune, proteaza şi peptine.
Aceste proteine, după coagularea laptelui trec în zer. Lipidele din lapte sunt trigliceride, fosfolipide şi steridele. Acestea se
afla în stare de emulsie globulară ce pot fi sferice sau elipsoide şi au un diametru de 2-10 microni.
Defectele laptelui
Falsificarile:
Tratamentele laptelui
a. fierberea – distruge agentii patogeni. Ea este urmata de o racire rapida sau lenta. In cea lenta
exista riscul contaminarii cu germeni din aer.
a. sterilizarea – in butelii ermetic inchise incalzite in autoclave la 130 – 1400C, timp de 20 min.
- omogenizarea – refrigerare
PROIECT
Capitolul I. Argument
Smantana pentru alimentatie se obtine prin smantanirea laptelui, pe cale naturalǎ sau
mecanicǎ. In prezent smantanirea se realizeazǎ cu ajutorul separatoarelor centrifugale.
Dupa locul de productie, smantana poate fi de doua tipuri:
- smantana de ferma, obtinuta la ferma, unde se smantaneste laptele, pentru a se asigura laptele
smantanit necesar hranirii tineretului animal;
- smantana industriala (de fabrica), care se obtine direct in intreprinderile de produse lactate,
superioara calitativ atat din punct de vedere al gradului de prospetime cat si din punct de vedere
senzorial.
Din punct de vedere fizico-chimic , laptele reprezinta un sistem foarte complex. El poate fi
considerat ca o emulsie de grasime intr-o solutie apoasa care contine numeroase alte substante,
unele sub forma coloidala, substante proteice, iar altele in stare dizolvata (lactoza, substante
azotate, saruri, pigmenti, vitamine).
Sub raport cantitativ, elementul predominant este apa, celelalte elemente constituie substanta
uscata totalǎ si reprezinta numai 12-13%.
Grasimea este componentul cel mai variabil al laptelui, continutul sau fiind in functie de
numerosi factori. Limitele normale de variatie a continutului de grasime in laptele de vaca sunt
de 3-5,4%, cu valoare medie de 3,7%.
Din punct de vedere chimic grasimea laptelui este formatǎ dintr-un amestec de gliceride (98-
99%) asociate cu mici cantitati de fosfolipide (0,2-1%), steroli (0,25-0,4%), acizi grasi liberi,
pigmenti si vitamine liposolubile.
Laptele destinat smantanii trebuie sa fie de foarte buna calitate , cu miros si gust normal, cu
aciditate de maximum 20sT si grad de impurificare redus.
Cultura de productie folosita pentru insamantarea smantanii este formata din Lactococcus
lactis subsp. lactis (puternic acidifiant), Lactococcus lactis subsp. cremoris (mai putin acidifiant
dar care favorizeaza obtinerea unei consistente cremoase) si Lactococcus lactis biov. diacetilactis
care formeaza substantele de aroma, insa are si capacitate acidifianta redusa.
Insamantarea smantanii mai poate fi facuta cu o cultura liofilizata prin inoculare directa.
3. Smantanirea laptelui
Smantana se obtine prin smantanirea laptelui pe cale naturala sau mecanizata. In urma
smantanirii laptelui rezulta smantana si lapte degresat.
Smantanirea naturala este datorata fenomenului natural de stratificare sub actiunea fortei
gravitationale prin diferenta de densitate ce existǎ intre grasime si ceilalti componenti care
formeaza laptele smantanit.
- marimea globulelor de grasime : cu cat diametrul globulelor este mai mare, cu atat
separarea lor este mai rapida.
- grosimea stratului de lapte: separarea este mai rapida atunci cand globulele de grasime
strabat un strat mai subtire de lapte.
Continutul de grasime din smantana se regleaza cu ajutorul unui surub aflat pe capacul
tobei sau pe gatul ultimului tater. Prin manevrarea surubului in sensul miscarii arcelor
ceasornicului se obtine smantana cu continut mai mare de grasime.
4.Normalizarea
Smantana care se foloseste sub forma de smantana de consum sau smantana destinata
obtinerii untului trebuie sa aiba un anumit continut de grasime. Normalizarea se realizeaza prin
adaugarea de lapte smantanit, prin adaos de lapte integral sau de smantana cu continut mai mic
de grasime. Calculul normalizǎrii smantanii se face prin pǎtratul lui Pearson sau pe baza unui
bilant de materiale.
5. Pasteurizarea- dezodorizarea
Pasteurizarea smantanii pentru consum se face la 92-95sC, timp de 20-30 sec, ea fiind
urmata de o racire brusca.
6.Racirea
Prin maturare se intelege totalitatea proceselor fizice si biochimice la care este supusa
smantana in scopul obtinerii unei consistente cremoase , a aromei si gustului caracteristic.
Temperatura la care se face maturarea variaza intre 18-22sC iar durata fermentarii este de
16-18 ore si se considera incheiata atunci cand aciditatea produsului este 50-60sT.
9.Dozarea in recipiente.
- pahare de sticla tip iaurt, pahare din carton cerat sau material plastic cu capacitati de 50-250g.
11.Depozitarea
- Suprafermentarea smantanii
Consistenta prea fluida - Nerespectarea parametrilor prevazuti la maturarea
biochimica si fizica
-unghiile trebuie taiate scurt,;parul trebuie strans sub boneta sau basma alba;
Persoanele care efectueaza curatenia generala trebuie sa poarte halate de alta culoare si
nu vor fi utilizate pentru procesele tehnologice.
Materia prima folosita trebuie sa fie de o calitate igienica ireprosabila, pentru a obtine un
produs care sa corespunda normelor tehnice si sanitare;
Personalul care activeaza la fabricarea produsului trebuie sa fie instruit asupra riscurilor
de contaminare ale produsului si ale defectelor daunatoare ale acestei contaminari.
Instalatia electrica va fi protejata impotriva apei, iar toate aparatele actionate electric vor
fi prevazute cu automate de protectie si vor fi bine izolate pentru a nu provoca
electrocutarea personalului.
Inainte de inceperea procesului de productie, se la controla daca fiecare utilaj in parte este
in stare buna de functionare.
Deservirea diferitelor utilaje se face numai de personal temeinic instruit care cunoaste
partile componente ale utilajelor respective si modul de functionare.
Toate locurile unde se executa spalari chimice vor fi prevazute cu instructiuni de spalare
specifice fiecarui utilaj, iar in imediata apropiere se vor gasi solutii de neutralizare (acid
boric, bicarbonat de sodiu.
Anexa 1
Fig.1 Separatorul centrifugal
Anexa 2
Fig.2 Vana de pasteurizare a smantanii
Bibliografie
1. Codoban J., Codoban J., 2006, Procesarea laptelui in sectii de capacitate mica, Editura
„Cetatea Doamnei”, Piatra Neamt .
2. Banu C., Meleghi E., Utilajul si tehnologia prelucrǎrii laptelui, Manual pentru clasele XI-XII,
Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1995.
4. Patrascu C., 1982, Teste pentru verificarea cunostintelor in tehnologia laptelui, Editura
Tehnica, Bucuresti.
5. Chintescu G., Patrascu C.,1988, Agenda pentru industria laptelui, Editura Tehnica, Bucuresti.
6. Toma C.,1980, Utilajul si tehnologia prelucrarii carnii si laptelui, manual pentru licee
industrial cu profil de Industrie Alimentara, Didactica si Pedagogica, Bucuresti.
7. ***Standardele de stat si norme interne tehnice de calitate, lapte si produse lactate, Ministerul
Comertului Interior, Institutul de Cercetari Comerciale, Oficiul de Informare Documentara
pentru Comert Interior, Bucuresti , 1975.
Laptele constituie materia prima de baza in obtinerea industriala a laptelui de consum, a produselor
lactate acide (iaurt, lapte batut, lapte acidofil, chefir), a smantanii, a untului, a branzeturilor si a
conservelor de lapte (produse lactate concentrate si produse lactate uscate).
Prin lapte se intelege in general laptele de vaca, iar cand este vorba de laptele altor animale se indica de
obicei si specia respectiva.
Laptele are o compozitie complexa continand in medie 87,2% apa, 3,7% grasime, 4,9% lactoza, 3,5%
proteine si 0,7 substante minerale. Substantele solide negrase (lactoza, proteinele si substantele minerale)
reprezinta in medie 9,1%, iar totalul substantelor solide cca 12,8%.
Compozitia laptelui depinde de o serie de factori dintre care cei mai importanti sunt: rasa,
anotimpul, varsta si modul de furajare a vacii si stadiul lactatiei.
Continutul de proteine si de grasime in lapte variaza in limite largi, in timp ce lactoza si substantele
minerale sunt in general in proportie de cca 5% si respectiv 0,7%.
Laptele concentrat la aproximativ o treime din volumul initial are urmatoarea compozitie medie:
65% apa, 10,5% grasime, 9,4% proteine, 13,0% lactoza si 2,1% saruri minerale.
Smantana contine in general intre 20% si 55% grasime; un continut de peste 55% grasime determina o
vascozitate prea mare a smantanii care afecteaza in mod defavorabil unele faze tehnologice ale procesului
de fabricatie.
Grasimea din lapte contine 97 pana la 98% trigliceride si o serie intreaga de componenti cu o pondere
mica cum ar fi mono si digliceride, fosfolipide si steride.
Continutul de acizi grasi in lapte este in functie de rasa, modul de furajare si anotimp.
Proteinele din lapte sunt reprezentate de cazeina, care ajunge pana la 85% din totalul proteinelor la
laptele smantanit, lactalbumina (10 12%) si lactoglobulina (58%).
Lactoza reprezinta un dizaharid constand din D-glucoza si D-galactoza, avand o slaba solubilitate.
Substantele minerale din lapte cuprind saruri de calciu, potasiu, magneziu, sodiu (in special cloruri,
fosfati si citrati).
Laptele integral lichid este un complex dispers constand in special din globule sferice de grasime si
particule de cazeina ca faze dispersate si zerul ca faza continua. Aspectul opalescent al
laptelui este atribuit particulelor de cazeinat si globulelor de grasime dispersate. Globulele de grasime
au in mod obisnuit diametre mai mici decat 4µ putand ajunge pana la 10µ. Dimensiunile globulelor sunt
influentate de rasa si stadiul lactatiei. Particulele de cazeinat sunt de forma sferica cu diametre intre 40µ
si 300µ.
Proprietatile termofizice ale laptelui si produselor lactate depind de continutul de grasime, de continutul de substante solide negrase
si de nivelul temperaturii. In tabelul 1. sunt redate cateva proprietati termofizice mai importante pentru lapte si unele produse
lactate.
Laptele constituie un produs de baza in alimentatia umana (lapte de consum) si materie prima
pentru produsele lactate (produse lactate acide, smantana, unt, conserve de lapte, branzeturi si
inghetata pe baza de lapte).
Desi laptele proaspat muls constituie un mediu favorabil dezvoltarii microoganismelor, numarul
acestora nu creste o perioada de timp dupa mulgere datorita prezentei unor substante care inhiba
dezvoltarea microorganismelor si chiar le distrug partial. Durata maxima a acestei perioade de timp,
denumita faza bactericida, este influentata de nivelul temperaturii de pastrare a laptelui, fiind cu atat
mai mare cu cat temperatura este mai scazuta. De aici rezulta rolul si importanta racirii cat mai
rapide, imediat dupa mulgere si la o temperatura cat mai scazuta a laptelui.
Alegerea temperaturii finale de racire a laptelui depinde de intervalul de timp dintre mulgere si
momentul inceperii racirii si de gradul de igiena. In tabelul 2. se pot observa influentele incarcaturii
microbiene initiale si a temperaturii de pastrare asupra cresterii numarului de microorganisme.
1 ml lapte 24 h 48 h 24 h 48 h 24 h 48 h
1 4 000 4 000 4 500 12 000 120 000 1 500 000 33 000 000
2 40 000 80 000 120 000 200 000 840 000 4 500 000 100 000 000
3 150 000 300 000 600 000 1 200 000 15 000 000 27 000 000 700 000 000
Daca laptele este recoltat in conditii igienice riguroare si ajunge intr-un interval de 45 ore de la
mulgere la beneficiar, temperatura finala de racire a laptelui poate fi de 1012°C, transportul facandu-se
cu mijloace izoterme. Daca insa laptele este pastrat o perioada mai mare pana ajunge la beneficiar,
de exemplu laptele recoltat seara si expediat a doua zi dimineata, atunci racirea trebuie facuta pana
la 45°C. O astfel de racire facuta imediat dupa mulgere asigura o prelungire a fazei bactericide pana la
circa 2 zile. Daca racirea se face pana la o temperatura apropiata de 0°C (asa cum se practica de exemplu
in tarile scandinave si cum exista tendinta si in alte tari), atunci perioada de pastrare a laptelui pana
cand ajunge la fabricile de prelucrare poate fi de 67 zile.
3. Produse lactate
3.1. Smantana
Compozitia smantanii este asemanatoare cu cea a laptelui fata de care difera continutul de grasime.
Continutul de grasime este, in general, cuprins intre 20% si 60%. Smantana se obtine din smantanirea
laptelui proaspat in separatoare centrifugale si poate fi destinata fabricarii untului sau a smantanii de
consum.
Smantana destinata
consumului poate fi
nefermentata
(smantana dulce) sau
fermentata.
Smantana dulce
contine 18% grasime
(smantana pentru
cafea) sau 3040%
grasime. Smantana
fermentata contine
mai mult de 20%
grasime.
Principalele faze
tehnologice ale
obtinerii smantanii
de consum si
de preparare a
culturilor selectionate
lactice pentru
maturarea biochimica
(in cazul smantanii
fermentate) sunt
redate in fig. 1.
Aparatele si
instalatiile utilizate
pentru realizarea
fazelor de
omogenizare, pasteur
izare si racire sunt similare cu cele folosite in cazul prepararii laptelui de consum.
Temperaturile necesare in fazele de maturare sunt mai scazute in cazul smantanii obtinute din lapte de
primavara sau vara in raport cu laptele de iarna.
Ambalarea smantanii de consum se face in borcane de sticla, pahare de carton cerat, pahare din material
plastic (cu capacitati de pana la 250 de grame).
Conservarea smantanii prin refrigerareconsta in racirea acesteia pana la 0 6°C si depozitarea in spatii
frigorifice corespunzatoare din punct de vedere igienico-sanitar si care nu au mirosuri straine.
Durata admisibila de pastrare in stare refrigerata a smantanii dulci si fermentate este de cateva zile, la o
temperatura de 06°C. Dupa acest interval de timp pot aparea modificari nedorite (defecte de gust si
miros ca urmare a activitatii microorganismelor dezvoltate ulterior pasteurizarii).
Conservarea prin congelare se aplica numai in cazul smantanii de calitate superioara, bine pasteurizata.
Pentru smantana destinata fabricarii inghetatei, inainte de congelare se adauga zahar (10% la
smantana cu 50% grasime) in scopul protejarii emulsiei de grasime si gustului pe perioada depozitarii in
stare congelata, a usurarii decongelarii si a mentinerii capacitatii de inglobare a aerului in mixul de
inghetata.
In vederea micsorarii destabilizarii emulsiei de grasime, mai ales la smantana cu un continut mai redus de
grasime, se recomanda viteze cat mai mari de congelare (mai mari decat 10 cm/h).
Pentru congelarea smantanii se utilizeaza aparate de congelare prin contact, in granule, cu functionare
continua (Pelletfreezers), aparate de congelare cilindrice, cu suprafata
raclata (Cyllndricalfreezers), aparate de congelare cu placi, prin contact si tunele de congelare rapida.
Ambalarea sub vid permite prelungirea duratei admisibile de depozitare a smantanii congelate.
3.2. Untul
Untul se obtine din smantana prin batere. El contine 75 pana la 83% grasime. Ca materie prima pentru
fabricarea industriala a untului se utilizeaza, de obicei, smantana cu un continut de grasime cuprins, in
general, intre 30 si 40%. In cazul in care se utilizeaza ca materie prima smantana congelata, aceasta este
in prealabil decongelata si amestecata cu smantana propaspata. Utilizarea smantanii de vara la fabricarea
untului iarna conduce la obtinerea unei calitati imbunatatite (rigiditate si fragilitate mai mici, proprietati
mai bune de curgere, continut mai ridicat de caroten si vitamina A).
Principalele faze tehnologice ale fabricarii untului, plecand de la smantana, sunt redate in schema din fig.
2. Obtinerea untului din smantana prin baterea acesteia se realizeaza fie prin procedeul clasic
(discontinuu), fie prin procedee continue.
In cazul procedeului clasic, baterea se realizeaza cu ajutorul putineiului, urmata fiind de spalarea si
malaxarea untului si, in final, eventuala adaugare de apa pentru realizarea compozitiei dorite.
Procedeele continue de fabricare a untului se preteaza la productii zilnice mari.
Nivelele medii de temperatura sunt: 710°C vara si 1014°C iarna, pentru baterea smantanii; 610°C vara
si 1012°C iarna pentru apa utilizata la spalarea untului si 210°C pentru malaxare.
Racirea in diferitele faze tehnologice ale fabricarii untului se realizeaza cu apa racita sau apa si gheata.
Refrigerarea untului dupa ambalare se realizeaza prin racire pana la temperaturi de 05°C. Durata
maxima admisibila de depozitare in stare refrigerata este de 48 saptamani la temperaturi de 02°C si de
23 saptamani la temperaturi de 4°C (umiditatea relativa a aerului recomandata in depozit este
de 7080%, iar vitezele de aer la nivelul produselor trebuie sa fie cat mai mici posibil).
Congelarea untului se realizeaza in aparate de congelare prin contact, cu placi sau in tunete de
congelare. Durata procesului de congelare este de cateva ore in cazul congelatoarelor cu placi (necesarul
de frig fiind de cea 140 kJ/kg unt) si de 2448 ore in cazul tunelelor de congelare (necesarul de frig fiind cca
200 kJ/kg unt).
Deoarece untul imprumuta usor mirosuri straine, ambalarea sa trebuie realizata cat mai etans.
Duratele maxime admisibile de depozitare a untului sunt de 15 luni la -30°C, 12 luni la -25°C, 8 luni la -
18°C si 3 luni la -10°C.
Produsele lactate acide se obtin din lapte prin fermentarea lactozei sub actiunea culturilor de bacterii
lactice care determina marirea aciditatii si coagularea laptelui. Ca produse lactate acide se fabrica iaurtul,
laptele batut, chefirul si laptele acidofil. Aceste produse se caracterizeaza printr-o conservabilitate mai
ridicata in raport cu laptele si printr-o valoare nutritiva ridicata, componentele proteice fiind mai usor
asimilabile.
Materia prima utilizata la fabricarea produselor lactate acide este laptele integral, normalizat sau
smantanit. Este necesara asigurarea unei anumite calitati a laptelui utilizat pentru a se obtine o calitate
corespunzatoare a produselor. Astfel, laptele trebuie sa aiba o incarcatura microbiana cat mai redusa, sa
fie cat mai proaspat, sa nu provina de la animale care au fost tratate cu antibiotice, deoarece acestea
impiedica dezvoltarea si actiunea bacteriilor lactice asupra lactozei, sa nu provina de la animale aflate in
primele 7 zile de lactatie sau in ultimele 15 zile ale lactatiei, deoarece compozitia modificata a acestui
lapte impiedica actiunea bacteriilor lactice.
Principalele faze tehnologice la fabricarea produselor lactate acide sunt, in general, urmatoarele:
receptia materiei prime, cu verificarea calitatii acesteia; curatirea laptelui cu ajutorul curatitorului
centrifugal; normalizarea continutului de grasime; la anumite produse, omogenizarea laptelui;
pasteurizarea laptelui; racirea, pana la 4548°C in cazul iaurtului, pana la 4042°C in cazul laptelui
acidofil, pana la 2226°C in cazul chefirului, pana la 3035°C in cazul laptelui batut; insamantarea laptelui
cu culturi de bacterii lactice; distribuirea in ambalaje; termostatarea in vederea asigurarii conditiilor de
dezvoltare a bacteriilor lactice si a fermentarii laptelui (in cazul chefirului procesul de fermentare cuprinde
2 faze, una de fermentare lactica si una de fermentare alcoolica); preracire la 1820°C; racire pana la 28°C
in cazul iaurtului si a laptelui batut si pana la 1014°C in cazul laptelui acidofil (in acest din urma caz se
evita racirea sub 10°C deoarece bacteria specifica acestui produs, Lactobacillus acidophilus nu rezista la
temperaturi mai scazute); depozitare la 28°C de minimum 1012 ore in cazul iaurtului si chefirului si
de minimum 6 ore in cazul laptelui batut, respectiv depozitarea la 1014°C de maximum 12 ore in cazul
laptelui acidofil; livrarea.
Fazele de preracire, racire si depozitare in stare racita au un rol important in tehnologia de fabricare.
Astfel, preracirea iaurtului dupa termostatare de la 4345°C pana la 1820°C in timp de 34 ore asigura
intarirea coagului si evita separarea zerului. Racirea iaurtului pana la 34 °C asigura
compactizarea coagului, imbunatateste calitatile de aroma si gust. Se evita depozitarea iaurtului mai
mult de 48 ore (la o temperatura de 28°C), deoarece pot surveni unele modificari calitative.
3.4. Branzeturi
Branzeturile sunt produse lactate obtinute prin procese de fermentare a laptelui ca urmare a
microorganismelor. Datorita continutului ridicat de proteine usor asimilabile de catre organismul
uman, a continutului de grasimi si a altor componente, branzeturile constituie un aliment de baza in
alimentatia umana.
Branzeturile reprezinta o categorie de alimente care se produc si se consuma practic in toate zonele
geografiec ale globului. Exista o mare diversitate de branzeturi, in lume producandu-se in mod curent
peste 800 de sortimente.
Dupa procentul de grasime din substanta uscata, branzeturile pot fi impartite conventional in :
- branzeturi foarte grase, cu un procent de grasime de 4555%, sau chiar mai mult, procentele foarte
ridicate de grasime corespunzand sortimentelor de branza cu smantana.
Dupa procentul de apa continut, branzeturile obtinute prin fermentare si inchegare direct din lapte pot fi
impartite in mod conventional in urmatoarele categorii:
a) branzeturi moi, cu un continut de 5580% apa, caracterizate printr-o durata mai mica de fermentare,
dar cu o durata mai mare de inchegare in raport cu branzeturile semitari si tari. Aceasta categorie
cuprinde branzeturile care se conserva in saramura (branza telemea), branzeturi care se
preparaprinacidulare naturala (branza proaspata de vaca), branzeturile cu mucegai
(branza Roquefort, branza Cammembert);
b) branzeturi semitari, cu continut de 3555% apa, care au o durata ceva mai mare de fermentare. Ca
tipuri reprezentative din aceasta categorie sunt trapisturile, branzeturile olandeze Edam si Gauda;
c) branzeturi tari, cu un continut de apa sub 35% apa, care au o durata mare de fermentare si o durata
foarte mica de inchegare.
In afara branzeturilor obtinute direct din lapte, exista branzeturi preparate din cas prin tratare termica
(cascavalurile de Penteleu si Dobrogea), branzeturi preparate din alte branzeturi, cas s.a. prin topire
(branza topita Svaiter, Carpati, Mixta etc.) si branzeturi framantate (branza de Moldova s.a.).
Laptele folosit la fabricarea branzeturilor trebuie sa indeplineasca o serie de conditii de calitate, acestea
determinand in final calitatea branzei obtinute (un numar mic de microorganisme, fara defecte de gust si
miros etc.)
In toate fazele tehnologice de fabricare a branzeturilor este necesar a se realiza un anumit nivel al
temperaturii si al umiditatii relative a aerului, iar in unele cazuri, nu trebuie sa se depaseasca o anumita
viteza a aerului la nivelul produsului. Ca faze importante in care intervine necesitatea racirii sunt
scurgerea, presarea, sararea, fermentatia (maturarea), uscarea, refrigerarea, congelarea si
depozitarea branzeturilor.
Scurgerea si presarea reprezinta faze prin care se realizeaza in principal, eliminarea zerului din masa de
cas. Ele se realizeaza in diverse moduri, in functie de sortimentul de branza.
Spatiile in care se realizeaza scurgerea si presarea branzeturilor au temperaturi ale aerului cuprinse, in
general, intre 15 si 20°C, cu mici exceptii la care temperatura este mai ridicata. Temperaturi mai
scazute prelungesc perioada de eliminare a zerului, iar temperaturi mai ridicate conduc la cresteri
insemnate ale aciditatii branzeturilor.
Sararea se poate face inainte de punerea coagului in forme sau dupa punerea in forme si presare.
Concentratia saramurii utilizate la sarare este de 2023% sare pentru branzeturi tari si 1620% sare
pentru branzeturi moi. Temperatura saramurii trebuie mentinuta cat mai constanta la valori, in general,
de 1214°C la branzeturile moi si 1416°C la branzeturile tari. Deoarece in timpul sararii continua
eliminarea de zer, este necesara reconcentrarea saramurii. Pentru obtinerea unei sarari cat mai uniforme,
saramura racita este recirculata, filtrata si se corecteaza aciditatea acesteia in mod permanent. Durata
procesului de sarare variaza de la cateva ore pana la mai multe zile, duratele mai mari
corespunzand branzeturilor tari, saramurilor mai putin concentrate si temperaturilor mai scazute ale
saramurii. In spatiile de sarare, temperaturile aerului sunt mai scazute decat in spatiile de scurgere si
presare fiind mentinute la valori, in general, de 1016°C. Umiditatile relative ale aerului sunt de 8595%.
Temperaturile aerului in spatiile de fermentatie sunt de 816°C pentru branzeturile semitari si 2022°C
pentru branzeturile tari, iar umiditatile relative ale aerului sunt de 8595%. Vitezele aerului nu trebuie sa
depaseasca 0,3 m/s la nivelul produselor.
Exista unele sortimente de branza la care procesul de fermentatie se realizeaza in doua faze, prima cu o
temperatura a aerului ceva mai ridicata si cea de-a doua cu o temperatura mai scazuta.
Nivelul temperaturii aerului in spatiile de refrigerare este functie de gradul de fermentatie cu care
branzeturile sunt introduse in aceste spatii, de tipul si caracteristicile produsului. Temperaturile
aerului sunt de 08°C in cazul branzeturilor moi si de 412°C in cazul branzeturilor semitari si tari.
Umiditatile relative ale aerului sunt cuprinse intre 7090% in functie de sortimentul de branza si nivelul
temperaturii aerului.
Duratele de depozitare maxim admisibile ale branzeturilor refrigerate variaza in limite largi in functie
de sortimentul si nivelul temperaturii de depozitare.
Astfel, branzeturile nefermentate (branza proaspata de vaci) poate fi depozitata maximum 2 zile la 05°C,
branza proaspata presata poate fi mentinuta 10 15 zile la o temperatura de 05°C, in timp ce branzeturile
fermentate pot fi depozitate la temperaturi de cca 4°C perioade de timp mult mai mari, de ordinul lunilor
de zile..
In tabelul 15.3 sunt prezentate orientativ, cateva elemente tehnologice principale ale fazelor de
fermentare pentru cateva tipuri de branzeturi precum si duratele de depozitare admisibile in conditii
date de temperatura si umiditate relativa ale aerului.
Parafinarea si ambalarea in folii de aluminiu sau de material plastic pot prelungi considerabil duratele de
depozitare maxim admisibile.
Conservarea prin congelare a branzeturilor este utilizata numai in cazul branzei proaspete de vaca,
deoarece la toate celelalte categorii de branzeturi, congelarea determina modificari nedorite ale
structurii ca urmare a formarii cristalelor de gheata.
Branza proaspata de vaci poate fi conservata 6 luni la temperaturi de -18-23°C. Dupa o decongelare lenta,
aceasta poate fi utilizata ca materie prima la fabricarea unor sortimente de branza.
3.5. Conserve de lapte
Conservele de lapte cuprind in principal sortimente de lapte concentrat si sortimente de lapte praf si se
obtin prin indepartarea partiala sau aproape totala a apei continute in lapte.
In cazul produselor concentrate, pentru marirea conservabilitatii se practica fie adaugarea de zahar (lapte
concentrat cu zahar), fie sterilizarea.
Fabricarea laptelui concentrat sterilizat cuprinde, pe langa curatirea centrifugala a laptelui racit si
normalizare, urmatoarele faze tehnologice: pasteurizare la 95100°C timp de 10 min; concentrarea
prin evaporare sub vid pana la 2331% substanta uscata; omogenizarea; racirea pana la 1012°C
si depozitarea in vane timp de maximum 1215 ore; ambalare, de obicei in ambalaje metalice; sterilizare la
115°C timp de 15 min in aparate cu functionare continua sau in autoclave; racirea pana la 2025°C in timp
de 1520 minute; omogenizare; termostatare la 37°C timp de 10 zile urmata de indepartarea cutiilor care
prezinta defecte de inchidere sau bombaje; depozitarea la temperaturi sub 15°C, dar nu sub 0°C si
umiditate de 85%.
Produsele lactate uscate (lapte praf, lapte praf instant, zara praf si zer praf) se obtin prin eliminarea
aproape totala a apei, prin uscare in pelicula pe valturi sau prin pulverizare (atomizare).
branzeturi Faz Temp Umidita Durat Observatii Temp Umiditatea Durata [zile] Observatii
a . [°C] tea a [zile] . [°C] relativa [%]
relativa
[%]
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
Cu pasta 14-16 20-25 Tehnologie 2-6 85 210-270 Spatii fara
moale, in clasica. lumina
saramura: Ambalare in naturala si
telemea din cutii sau fara
lapte de oaie, butoaie din iluminare
vaca, bivolita material directa
plastic
Cu pasta 8-10 30-60 Tehnologie 2-6 85 210-270 Spatii fara
moale, in sa- la lumina
ramura: temperatura naturala si
telemea din redusa fara
lapte de oaie, iluminare
vaca, bivolita directa
Cu pasta 1 14-15 3-4 Ambalaje in 2-6 85-90
moale, in sa- 10-12 cutii sau bu-
ramura: fetta 2 10 toaie din
din lapte de 2-6 material
oaie sau de 3 90 plastic
vaca
Cu pasta 1 12-14 80-85 10 - Dupa faza 1, 2-5 70-75 15
moale, tip 70-75 12 7- se amba-
Cammember 2 4-10 10 leaza
t din lapte de
vaca
Semitari, tip 1 2 13-15 90-93 21 Periodic, 2-8 80-85 60 Nu se admite
Olanda, din 3 14-16 89-90 bucatile de suprapunere
lapte de vaca 10-12 85-87 13-15 branza se a bucatilor de
10-12 intorc branza
Periodic
bucatile se
spala cu
solutie apa-
NaC110% si
temperatura
de 20°C.
Dupa
aparitia unei
coji dure
galbena, se
parafineaza
Semitari, tip 10-12 85-90 peste Tehnologie 2-8 80-85 60 Nu se admite
Olanda, din 50 simplificata suprapunere
lapte de vaca a bucatilor de
branza
La fiecare
doua zile
bucatile se
intorc, se
spala cu
solutie apa
NaCI si se
sterg.
O data pe
saptamana
bucatile se
intorc si se
spala
Cu pasta 1 17-18 max. 85 8-10 In primele 4- 2-6 80-85 150 Spatii fara
oparita, tip 5 zile se fac - iluminare
cascaval 2 12-14 max. 85 90-60 2 intoarceri 180 directa.
Dobrogea din zilnic. In
lapte de oaie, ultimele 4-5 Stivuirea rotilo
tip cascaval zile se fac r sau bucatilor
Dalia din coloane de de cascaval se
lapte de vaca cate 2 bucati face pe
care se maximum
intorc odata
la doua zile 4-5 bucati/stiva
Bucatile se
aseaza in
coloane de
cate 2-3 si se
intorc odata
la 3-4 zile.
Spre
sfarsitul
maturarii se
pot forma
coloane de
cate 3-4
bucati
4. Aspecte igienico-sanitare si de calitate
O deosebita importanta in vederea asigurarii calitatii produselor lactate o constituie asigurarea unei
calitati corespunzatoare a laptelui proaspat si o racire cat mai rapida aplicata imediat dupa mulgere.
Pentru toate produsele lactate se executa, pe faze tehnologice, controlul calitatii conform standardelor si
legislatiei in vigoare.
Brânza Gouda este o brânză grasă, cu pastă semitare maturată natural. Este produsă în Olanda din lapte de vacă obţinut în fermele
producătoare de lactate şi se maturează în camere speciale, fiind transformată într-un produs pentru consum. Brânză Gouda este produsă
din unul sau mai multe din următoarele ingrediente de bază: lapte, smântâna, lapte de vacă degresat sau semidegresat. Brânza se prezintă
sub forma unui cilindru aplatizat, a unui cub sau a unei “franzele”, cântărind între 2,5 şi 20 kg. Formă de cilindru aplatizat are margini
convexe care se arcuiesc uşor, partea de deasupra şi cea de dedesupt sunt plate iar înălţimea reprezintă între o pătrime şi o treime din
diametru. Conţinutul (maxim) de umiditate la 12 zile după ziua de fabricaţie este de 42,5 %, iar conţinutul de sare în substanţă uscată
este de maxim 4%. Brânzeturile olandeze semitari sunt brânza Edam şi Gouda, sortimente foarte rapide pe piaţa mondială. În ţara noastră
se fabrică în mod curent Edam, sub numele de brânză Olanda.