Universitatea Ecologică din București

Facultatea de Management Financiar

Specializarea – Finanțe-Bănci
Anul 3 - Focșani

Referat
Piața valutară

Lect.univ.dr. Mariana Paja

Student Ghinea Elena

 Piața valutară sau ForEx sau FX (prescurtat de la foreign exchange market din
engleză) este o piață a tranzacțiilor de vânzare-cumpărare a valutelor. Piețele valutare permit
participanților să schimbe o anumită monedă contra altei monede. Una dintre părți cumpără o
anumită monedă de la cealaltă parte, în schimbul unei alte monede.
Schimburile valutare există ca rezultat al comerțului și investițiilor internaționale,
astfel companiile care importă sau exportă mărfuri cumpără aceste mărfuri într-o monedă și
le vând într-o altă monedă. De aceea ele au nevoie să convertească în moneda în care plătesc
mărfurile respective o parte din banii pe care îi primesc. Speculația constituie cea mai mare
parte a tranzacțiilor pe piața valutară. Piața valutară nu are o locație fizică sau un punct
central precum celelalte pieții financiare, dar opereaza cu bănci, corporații și persoane
fizice pe întreg globul, 24 ore din 24, mai puțin în weekend. Cursul de schimb valutar sau
cursul FX reprezintă suma la care se schimbă o monedă contra altei monede.
Pe piața valutară, tranzacțiile pot fi executate în sume, la date și sub denumiri
variabile. Nu există mărimi sau termene de contract standard. Data la care cele două monede
sunt schimbate între ele este cunoscută sub numele de data de reglementare sau data valutei.
După volumul de tranzacții este cea mai mare piață internațională. Piață valutară
internațională constituie un sistem complex interbancar, prin care se tranzactionează sume
mari de bani, de către actorii din piață, la o rată de schimb stabilită la o anumită dată, într-un
anumit moment, în scopul schimbării (convertirii) unor valute contra altora.
Piața valutară este un sistem de relații financiar-valutare prin care se desfășoară
vânzările și cumpărările de valută (efectivă și în cont) și de devize (trate, bilete la ordin,
cecuri etc.) exprimate în moneda straină. Pe piața valutară, monedele și devizele sunt tratate
ca mărfuri și negociate ca atare. Piața valutară este locul acțiunilor comerciale desfășurate la
scară mondială de o gamă largă de participanți. Activitățile lor determină fluctuații ale
monedelor în funcție de previziunile lor cu privire la rata dobânzii, rata inflației și alți factori.
Cele mai importante piețe valutare cu caracter internațional sunt:
Londra, Zurich, Paris, New-York, Tokyo, Frankfurt etc. Pe aceste piețe, cursurile valutare
influențează foarte mult cursurile valutare de pe alte piețe. Devenită cea mai importantă și
mai lichidă piață financiară din lume, piața valutară este singura piață globală care
funcționează practic fără întrerupere. Utilizarea marilor rețele de transmitere a informațiilor
financiare – Swift, Reuters, Telerate, Bloomberg - conferă pieței unitatea necesară și permite
în același timp funcționarea sa continuă.
Piața valutară este ordonată de intermediari care au rolul de a forma piața, punându-i
în contact pe ofertanți și solicitanți. De obicei, piața valutară se compune dintr-o bursă
valutară care este o organizație reglementată de lege, dintr-un număr de bănci autorizate de
banca centrală pentru astfel de operațiuni, casele de schimb valutar care sunt societăți
specializate și autorizate în acest sens și persoane sau instituții care actionează pe piața
valutară în calitate de brokeri sau dealeri (brokerii realizează operațiuni de
vânzare/cumparare în numele clienților - fiind simpli intermediari, iar dealerii realizează
operațiunile respective și în nume  și cont propriu).
Dacă se ia în considerare mecanismul de derulare a tranzacțiilor, piața valutară
prezintă trei segmente:
1. segmentul primar  al participanților care generează cererea și oferta de valută,
piața valutară fiind un mecanism de legatură între ofertanți și solicitatori;
2. segmentul principal asigură ansamblul operațiunilor până la finalizarea
tranzacțiilor, prin concentrarea cererii și ofertei, determinarea cursului în funcție
de termenul tranzacțiilor, avizarea clienților și efectuarea viramentelor în conturi;
3. segmentul tertiar asigură coordonarea și supravegherea tranzacțiilor, rolul
principal revenind băncilor centrale.
Pentru realizarea operațiilor pe piața valutară, băncile își stabilesc cursuri de
cumpărare și de vânzare pentru monedele convertibile ale diferitelor țări pe care le afișează
pe terminale video și le comunică telefonic clienților interesați, cursuri care se schimbă
permanent, chiar în decursul aceleiași zile, în funcție de evoluția cererii și ofertei pentru
valutele respective. Cursul de vânzare al intermediarilor pe piața valutară este întotdeauna
mai mare decât cel de cumpărare, diferența (marja, spread) dintre cele două cursuri revenind
băncii sub formă de comision. Cursul reprezintă expresia volumului și dinamicii cererii și
ofertei pe piața schimburilor valutare.
Mecanismul formării cursului valutar pe piață cunoaște trei stadii care duc la o
uniformizare a acestuia:
1. prima uniformizare are loc la nivelul fiecărei bănci, prin cererea și oferta de valută
cumulată la nivelul acestora;
2. a doua uniformizare se realizează la nivelul pieței valutare naționale, prin
compensare interbancară;
3. a treia uniformizare se produce la nivel internațional, prin compensarea între
piețele valutare naționale.
 Operatiunile derulate pe piata valutara se clasifica in functie de mai multe criterii,
astfel:
În funcție de scopul urmărit de clienți:
- tranzacții cu valute efectuate în scop comercial - pentru a asigura necesarul de
mijloace de plată pentru o operațiune curentă sau viitoare de import;
- tranzactii derulate în scopul protecției împotriva riscului valutar - în general,
operațiuni de hedging, prin care se urmărește menținerea puterii de cumpărare a
unei valute prin operațiuni succesive la vedere și la termen;
- tranzacții generate de nevoia de fructificare a conturilor de disponibil (tranzacții
de arbitraj) - se urmărește valorificarea diferențelor de curs valutar pe piețe diferite
sau la momente diferite;
- tranzacții de tip speculativ - urmăresc obținerea de profit ca urmare a modificării
cursului valutar în timp și spațiu sau ca urmare a existenței unei diferențe de
dobândă la fondurile exprimate în monede diferite;
- operații inițiate în scopul dirijării cursului de schimb - sunt efectuate de către
autoritățile monetare și se procedează la intervenții asupra ofertei de valută.
În funcție de momentul efectuării tranzacției și mecanismul finalizării acesteia:
- tranzacții la vedere (spot) - derulate pe baza cursului de schimb la vedere și
finalizate la cel mult 48 ore de la inițierea tranzacției;
- tranzacții la termen (forward) - încheiate la un moment inițial pe baza unui curs la
termen prestabilit și finalizate în general la termene de 1, 3, 6 luni de la data
încheierii tranzacției. În funcție de reglementările existente, pe anumite piețe
valutare se pot derula tranzacții și la alte termene decât cele considerate normale,
și anume, tranzacții la termene mai îndelungate de 9 sau 12 luni sau tranzacții la
termene intermediare de 45 sau 60 de zile.
În funcție de natura mijloacelor tranzacționate pe piața valutară:
- tranzacții cu valute efective;
- tranzacții cu valute în cont;
- tranzacții cu monede internaționale.
Categoriile de participanți care operează pe piața valutară sunt: băncile și agenții
nonbancari de schimb valutar; persoanele fizice și juridice; arbitrajiștii și speculatorii; băncile
centrale și trezoreriile.
 Băncile și agenții nonbancari de schimb valutar - acționează în calitate de brokeri
sau dealeri pentru efectuarea schimbului valutar (vânzare/cumparare de la sau pentru clienții
lor). Venitul lor este reprezentat de comisionul perceput pentru fiecare tranzacție realizată și
de diferența practicată la cursul de cumpărare și de vânzare pentru fiecare valută în parte.
Cele mai simple operațiuni sunt cele practicate de casele de schimb valutar. În cazul sumelor
necesare operațiunilor de import/export, agenții economici se adresează băncilor comerciale
pe baza unor ordine de vânzare/cumpărare de valută, băncile comerciale și cele de investiții
fiind cei mai importanți operatori pe piața valutară.
Spre deosebire de casele de schimb valutar non-bancare, la casele de schimb valutar
care funcționează în cadrul băncilor diferența între cursul de cumpărare și cursul de vânzare
este mai redusă (datorită volumului mai mare de tranzacții derulate), se pot derula schimburi
valutare încrucișate, iar numărul valutelor tranzacționate este mai mare.
Persoanele fizice și juridice - acționează pe piața valutară pentru a facilita derularea
tranzacțiilor comerciale sau de investiții. Acest segment se constituie din:
importatori/exportatori, investitori internaționali de portofoliu, firme multinaționale, turiști
etc.
Speculatorii și arbitrajiștii - realizează profit în interiorul pieței valutare, ei derulând
o activitate continuă pe piața valutară. Speculatorii caută să obțină profit printr-o modificare a
nivelurilor generale de preț, iar arbitrajiștii caută să obțină profit din diferențele simultane de
preț pe piețe diferite.
Băncile centrale și trezoreriile - acționează pe piața valutară pentru a-și constitui sau
modifica rezervele valutare oficiale, dar și pentru a influența cursul la care moneda proprie
este tranzacționată. Scopul lor nu este în principal obținerea de profit, ci mai degrabă
influențarea raportului de tranzacționare al monedei proprii față de alte valute.
Băncile centrale acționează pe piața valutară utilizând în principal doua instrumente:
investiții directe sub forma operațiunilor de vânzare/cumpărare de valute; rata
dobânzii, al cărei nivel relativ face moneda națională mai mult sau mai puțin atrăgătoare
pentru plasamente sau investiții.
Investițiile băncilor centrale au un caracter sporadic și îndeplinesc câteva funcții
importante: executarea ordinelor primite de la clientela proprie – guverne, bănci centrale
străine, organisme internaționale; controlul asupra pieței; încercarea de a influența cursul de
schimb din motive de politică internă sau din necesitatea respectării unor angajamente
internaționale.
 Tranzacții la vedere pe piața valutară
Sunt tranzacții simple derulate pe baza cursului la vedere (spot), având scadența fixă
(finalizate în 48 de ore de la inițierea lor). Orice client care dorește cumpărarea/vânzarea de
valută adresează un ordin de cumpărare/vânzare spot pe o anumită piață valutară, conform
cursului la momentul adresării ordinului.
Cursul spot este cursul afișat pe fiecare piață valutară (la bursa valutară, la bancă sau
la casa de schimb) și determinat pe principalele valute după metoda cotației încrucișate.
Operațiunile spot sunt operațiuni directe prin care se asigură solicitările clienților de
mijloace de plată în valută sau ordinele acestora de transformare a unei valute într-o altă
valută. Pentru aceste tranzacții, obținerea de câștig nu constituie un scop, însă nu sunt excluse
nici operațiunile speculative: cumpărarea unei valute la vedere în vederea revânzării sale
după creșterea viitoare a cursului sau vânzarea la vedere a unei valute cu intenția de a o
răscumpăra ulterior la un curs mai scăzut.
Cursul spot este cursul care se formează prin centralizarea ordinelor de cumpărare cu
cele de vânzare, adresate pentru aceeași valută și pe aceeași piață la un moment dat. Ordinele
de cumpărare/vânzare de valută adresate de clienți pot fi:
- “ordine la cursul pieței” (la cel mai bun curs din punct de vedere al
intermediarului pe piața valutară) la care clientul cunoaște cursul existent pe piața
la momentul adresării ordinului și este de acord ca tranzacția sa de
cumpărare/vânzare de valută să se realizeze la acest curs sau la unul apropiat. În
cazul acestor ordine, clientul este interesat de realizarea efectivă a tranzacției și nu
de cursul la care aceasta se derulează.
- “ordine la curs limită” la care clientul este interesat ca tranzacția sa de
vânzare/cumpărare de valută să se realizeze la un anumit curs pe care el îl
precizează în ordin sau la unul mai bun. Limita precizată de client este o limită
minimă la ordinele de vânzare (“doresc să vând cu cel puțin …”) și limita maximă
la ordinele de cumpărare (“doresc să cumpăr cu cel mult …”).

Factorii care influențează formarea cursurilor spot, pot fi:

- pe termen scurt:
diferența între dobânzile internaționale - creșterea nivelului dobânzii practicat de
către banca centrală are ca efect sporirea intrărilor de valuta în țara respectivă, determinând
întărirea monedei naționale;
 sporirea volumului tranzacțiilor încheiate de companiile multinaționale - în cazul în
care acestea dețin o pondere importantă în comertul țării pe teritoriul căreia acționează,
urmarea este creșterea intrărilor de valută și întărirea monedei naționale;
avansurile și întârzierile în realizarea creanțelor și plăților în valută care nu sunt
acoperite de contracte la termen sau altă modalitate de acoperire împotriva riscului valutar:
Ø      în cazul aprecierii valutei de referință, acțiunile în avans ale importatorilor și
acțiunile cu întârziere ale exportatorilor vor contribui la întărirea valutei de referință;
Ø      în cazul deprecierii valutei de referință, prin întârziere importatorii reduc cererea
de valută, în timp ce exportatorii desfășoară acțiuni în avans mărind oferta de valută;
măsuri politice și economice - naționalizări, emisiune suplimentară de monedă,
schimbarea guvernului, echilibrarea balanței de plăți etc.
acțiunile băncii centrale - prin operațiuni de vânzare/cumpărare de valută se
influențează cursul de schimb al monedei naționale.
- pe termen lung:
ratele relative de inflație - cu cât rata inflației într-o țară este mai mare, cu atât
moneda țării respective se va deprecia mai mult;
situația balanței de plăți - o balanță cronic deficitară determină slăbirea monedei
naționale.

Tranzacții la termen pe piața valutară

Sunt inițiate la momentul To, când se încheie contractul și se stabilește cursul, urmând
a fi finalizate la un moment ulterior Tn, când va avea loc mișcarea efectivă a sumelor
tranzacționate, la cursul valutar convenit în contract.
Operațiunile la termen sunt generate de interesele vânzătorilor și cumpărătorilor de
valută care se asigură ca la o dată viitoare: vor avea disponibilități în valută care să le permită
onorarea contractelor internaționale sau efectuarea unor plăți necomerciale; pot transforma
valuta încasată dintr-o operațiune comercială sau necomercială în monedă națională sau o altă
valută, la un curs prestabilit.
O importanță deosebită o prezintă cursul la termen prestabilit. În general, el este
diferit de cursul la vedere. Diferența între cele doua cursuri este dată de creșterea (report sau
premium) sau scăderea (deport sau discount) cursului la termen față de cursul la vedere. În
situația în care cursul la termen este egal cu cursul la vedere se spune că ele sunt la paritate.
Indicatorii report si deport rezulta din: modificările previzionate de intermediar în
legatură cu evoluția cursului valutar între momentul To și Tn (dacă el va aștepta momentul
Tn pentru a face rost de moneda solicitată); diferențele de dobândă înregistrate la fondurile
exprimate în monedele tranzacționate (atunci când intermediarul procură imediat moneda
solicitată, folosindu-și disponibilitățile în altă monedă și o utilizează pentru acordarea unui
credit în perioada de așteptare To – Tn).
Diferența între cele doua cursuri este dată de numărul de puncte (PIPS, FWDS) = 10-4.
Dacă FWDS cumpărare < FWDS vânzare (punctele sunt în ordine crescătoare),
moneda de bază face la termen REPORT (iar moneda cotantă face deport);
Dacă FWDS cumpărare > FWDS vânzare (punctele sunt în ordine descrescătoare),
moneda de bază face la termen DEPORT (iar moneda cotantă face report).
REPORT
FWD cumpărare = SPOT cumpărare + FWDS cumpărare (cifra mai mică)
FWD vânzare = SPOT vânzare + FWDS vânzare (cifra mai mare)
DEPORT
FWD cumpărare = SPOT cumpărare – FWDS cumpărare (cifra mai mare)
FWD vânzare = SPOT vânzare – FWDS vânzare (cifra mai mică)
În practica internațională numărul de puncte (FWDS) se calculează astfel:
FWDS cumpărare x/y = Spot cumpărare x/y * (RDD x – RDI y) * luni
12 * 100 + RDI y * luni
FWDS vânzare x/y = Spot vânzare x/y * (RDI x – RDD y) * luni
12 * 100 + RDD y * luni
RDD = rata dobânzii la depozite
RDI = rata dobânzii la împrumuturi
În ceea ce privește cotarea la termen a monedelor există mai multe situații:
- pentru scadențe cuprinse între 3 - 6 luni se stabilesc cotații la termen pentru
majoritatea valutelor;
- pentru scadențe cuprinse între 12 - 24 luni se stabilesc cotații la termen doar
pentru monede importante;
- pentru scadențe mai mari de 2 ani se stabilesc cotații la termen doar pentru
monedele: USD, EUR CHF, JPY, GBP.

Tranzacții la termen ferm

Sunt tranzacții la termen care se încheie la un anumit moment și urmează a fi
executate în mod obligatoriu după o anumită perioadă de timp prestabilită de cele doua părți.
Scopul acestor tranzacții este de modificare a structurii unui portofoliu de valute la o dată
viitoare prin intermediul unor operațiuni inițiate anterior la un curs prestabilit.
Datorită lichidării tranzacției la o dată viitoare, se pot creea avantaje suplimentare
pentru operatori (cumpărarea la termen ferm poate fi urmată de revânzarea valutei
respective la un curs mai mare sau vânzarea la termen ferm poate fi urmată de
răscumpărarea valutei respective la un curs mai mic, ambele situații aducând profit
operatorului).
Un alt scop al acestor tranzacții derivă din faptul că băncile comerciale
centralizează ordinele de cumpărare și de vânzare primite de la clienți pentru aceeași
valută și cu aceeași scadență, stabilind un sold debitor/creditor. Tranzacția fermă se va
derula pe piața valutară numai pentru soldul operațiunilor (pentru a procura valuta
necesară sau pentru a fructifica disponibilul).
Tranzacții Swap
Sunt operațiuni care rezultă din combinarea unei tranzacții spot cu o tranzacție
forward, ambele având aceeași scadență sau o combinare între două tranzacții forward, având
scadențe diferite. Scopul acestor tranzacții vizează protecția împotriva riscului valutar,
permițând operatorilor să beneficieze atât de fluctuația ratelor de dobândă practicate pe cele
doua piețe, cât și de fluctuația cursului valutar.
Costul tranzacției este dat de diferența de rată a dobânzii la valutele implicate în
operațiune pe un interval de timp egal cu scadența operațiunii la termen. Tranzacția swap se
bazează pe o succesiune de operații efectuate la decizia băncii care le inițiază urmărind o
combinare a tranzacțiilor pe piața valutară cu cele de pe piața creditului astfel încât în
momentul inițierii lor să se poată estima rezultatul tranzacției pe baza cursului predeterminat
de la tranzacțiile forward.
Tranzacții de arbitraj valutar
Se efectuează de către bănci pentru sume mari. Aceste operațiuni urmăresc să
valorifice diferențele de curs valutar sau de dobândă, fără ca arbitrajistul să își asume
obligația pentru prețul valutei. El cumpără pentru a vinde beneficiind doar de diferențele de
curs valutar sau de dobândă.
Arbitrajul valutar are ca scop fructificarea soldurilor conturilor de disponibil existente
la bănci. Arbitrajul valutar prin operațiuni forward se bazează pe diferențele ce ar putea să
existe între ratele de dobândă, pe de o parte, și diferențele între cursul la termen și cursul spot
practicate pe aceeași piață, pe de altă parte.
 Operațiunea constă în cumpărarea unei valute pe o piață unde cursul de schimb este
mai scăzut și revânzarea sa ulterioară (aproape simultan) pe o piață unde cursul de schimb
al respectivei valute este mai ridicat (și invers). Arbitrajul este considerat ca fiind o
operațiune fără risc la care operatorul se poate mulțumi și cu câștiguri mici. Operațiunea se
bazează pe cursuri cunoscute și nu pe previziuni și astfel nu se poate solda în principiu
decât cu câștig.
Înainte de efectuarea unui arbitraj trebuie atent studiați, pe lângă cursurile valutare,
o serie de factori care ar putea anihila câștigul așteptat dat de diferențele certe de curs:
cheltuielile de tranzacționare, comisioanele intermediarilor, cheltuielile de asigurare etc.
Viteza de derulare a unui arbitraj trebuie să fie foarte mare, cu ordine de sens
contrar date concomitent deoarece în alte condiții ordinele de vânzare și de cumpărare vor
influența raportul cerere/ofertă, conducând la egalizarea cursurilor într-un interval de timp
scurt.
Arbitrajul vizează un volum important al disponibilului. Rezultatul tranzacției de
arbitraj este însă influențat de condițiile pieței monetare, prin faptul că rata dobânzii pe
aceeași piață nu este fixă. În condițiile în care acordarea de credite se efectuează la
dobânda pieței, rezultatul scontat al tranzacției de arbitraj este influențat, favorabil sau
nefavorabil, de modificarea dobânzii pieței. Arbitrajul prin operațiuni la termen comportă
un grad de risc mai ridicat decât cel prin operațiuni la vedere.
Tranzacții speculative
Au ca scop obținerea de câștig din diferența de curs între momentul încheierii
tranzacției și scadența acesteia, chiar în condițiile în care operatorul nu dispune de suma
tranzacționată inițial. Principiul care stă la baza tranzacțiilor speculative este cumpără ieftin și
vinde scump.
Aceste tranzacții se caracterizează posibilitatea obținerii de profituri de către
speculator ca urmare a asumării unui risc în cunoștință de cauză. Riscul derivă din faptul că
evoluția cursului nu poate fi preconizată cu certitudine de către speculator.
Categoriile de speculatori care operează pe piața valutară au în vedere diferențele de
curs valutar de la o zi la alta, fluctuațiile de curs valutar față de media înregistrată pe o
anumită perioadă sau variațiile de curs valutar înregistrate pe perioade mai mari de timp
(luni).
Sensul operațiunii (vânzare/cumpărare) este determinat de previziunile operatorului cu
privire la fluctuația cursului la o scadență viitoare:
 - speculații pe creștere (fr. “a la hausse”, engl. “bull”)  pentru o valută care se
consideră că se va aprecia la termen, tranzacția speculativă constă în cumpărarea
valutei pe baza cursului la termen prestabilit și vânzarea spot a valutei la scadența
operațiunii;
- speculații pe scădere (fr. “a la baisse”, engl. “bear”) pentru o valută la care se
prevede deprecierea, tranzacția speculativă constă în vânzarea la termen a valutei
respective la un curs la termen predeterminat, curs mai mare decât cursul spot ce
se va înregistra la scadența tranzacției.
Într-o tranzacție speculative operatorul își definește de la început poziția de
cumpărător sau vânzător la termen. În cazul în care tranzacția speculativă se inițiază fără a
exista un disponibil, finalizarea operațiunii presupune doua soluții: existența acceptului
partenerului de amânare a plății cu 24 ore, timp în care operatorul inițial derulează o
tranzacție de sens invers prin care își procură mijloacele de plată necesare; apelarea la un
credit pe termen foarte scurt (1zi), în cazul în care partenerul nu acceptă amânarea plății.
În cazul în care evoluția cursului este inversă față de cea anticipată de operator, acesta
se confruntă cu pierdere, tranzacțiile speculative având cel mai ridicat grad de risc.
Intervențiile speculatorilor atenuează oscilațiile cursurilor valutare și datorită lor
investitorii interesați în plasamente sau vânzări de valute au posibilitatea de a găsi mai ușor
contrapartidă. Speculația este considerată etică deoarece profitul realizat de speculator nu este
gratuit, ci este rezultatul riscurilor pe care acesta și le-a asumat.
Tranzacții pe bază de opțiuni
Opțiunea de schimb este un contract la termen standarizat care dă dreptul
cumpărătorului sau, dar nu și obligația de a cumpăra (opțiune de cumpărare – CALL) sau a
vinde (opțiune de vânzare - PUT) o anumită cantitate de valută la scadență (opțiuni de tip
european) sau oricând până la scadența (opțiuni de tip american) la un preț prestabilit (preț de
exercitare) în schimbul plății unei prime.
Elementele unei opțiuni:
- mărimea opțiunii - este standardizată fiind predeterminată în mod ferm la data
încheierii contractului când se decide cu privire la tranzacționarea unei opțiuni sau
a mai multor opțiuni și se precizează unitatea de tranzacționare pentru fiecare
opțiune în parte;
- durata opțiunii - perioada de timp în care opțiunea poate fi exercitată;
- prețul de exercitare - prețul predeterminat în momentul încheierii contractului la
care cumpărătorul opțiunii are dreptul să efectueze tranzacția (să cumpere sau să
 vândă valuta de contract). Este un preț ferm în raport de care se va stabili și
rezultatul tranzacției.
- prețul opțiunii - prima achitată de cumpărătorul opțiunii către vânzătorul acesteia
în momentul încheierii contractului. Prețul opțiunii este variabil și se stabilește la
bursă în funcție de raportul cerere/ofertă pentru opțiunile având la bază aceeași
valută suport și cu aceeași scadență.
Contractele forward sunt contracte nestandardizate (încheiate prin negociere între
părți) care prevăd cumpărarea/vânzarea unei valute suport la un anumit termen la un curs
prestabilit și nu pot fi executate decât la scadență. Rezultatul contractului se determină
comparând cursul prestabilit cu cursul existent pe piață la data scadenței contractului.
Contractele futures sunt contracte standardizate de cumpărare/vânzare a unei valute
suport la un anumit termen la un curs prestabilit care pot fi executate oricând până la
scadențăț deoarece prețul contractului variază zilnic în funcție de raportul cerere/ofertă
pentru contractul respectiv pe piață. Contractele futures pe piața valutară nu se pot încheia
pentru orice fel de valută, ci numai pentru anumite valute selecționate de bursa la care sunt
tranzacționate (considerate a fi cel mai intens tranzacționate și pentru care există un volum
suficient de mare de ordine de cumpărare/vânzare).