Universitatea Ecologică din București

Facultatea de Management Financiar

Specializarea – Finanțe-Bănci
Anul 2 - Focșani

REFERAT
IUBIREA

Conf. univ. dr. Elena Banciu

Student Ghinea Elena

 Albert Einstein vorbeşte despre legea supremă a Universului, cea mai puternică forţă
ce poate exista:
„Când am propus teoria relativităţii, foarte puţini oameni m-au înţeles, iar ceea ce
urmează să spun acum, se va ciocni de neînţelegerea şi prejudecăţile din această lume.
Există o forţă extrem de puternică, pentru care, cel puţin până în prezent, ştiinţa nu a
găsit o explicaţie formală. Este forţă care include şi guvernează totul, este chiar în spatele
oricărui fenomen care are loc în univers şi încă nu a fost identificată de noi: această forţă
universală este IUBIREA.
Când cercetătorii au investigat o teorie unificată a universului, au uitat cea mai
puternică forţă nevăzută. Iubirea este Lumina, care îi luminează pe cei ce o oferă şi o
primesc. Iubirea este gravitaţie, deoarece îi face pe unii oameni să se simtă atraşi de alţii.
Iubirea e putere, deoarece multiplică tot ce avem mai bun şi oferă umanităţii şansă de a nu
pieri în propriul egoism orb.
Pentru iubire noi trăim şi murim. Iubirea e Dumnezeu şi Dumnezeu este Iubire.
Această forţă explică totul şi oferă sens vieţii. Această este variabilă pe care am
ignorat-o de prea mult timp, poate pentru că ne este frică de iubire deoarece este singură
energie din univers pe care fiinţă umană nu a învăţat să o controleze după voinţă să.
Pentru a evidenţia iubirea, am creat o simplă subtituire în cea mai faimoasa ecuaţie
de-a mea. Dacă în loc de E=mc2, acceptăm că energia pentru a vindecă întreagă lume poate fi
obţinută din multiplicarea iubirii cu viteză luminii la pătrat, atunci ajungem la concluzia că
iubirea este cea mai puternică forţă ce există, deoarece nu are nici o limita.
După eşecul umanităţii în a utiliza şi controla celelalte forţe din univers, care până la
urmă s-au întors împotriva noastră, este imperios să ne hrănim pe noi înşine cu o altă formă
de energie…
Dacă vrem că speciile noastre să supravieţuiască, dacă vrem să descoperim sensul
vieţii, dacă vrem să salvăm lumea şi fiecare fiinţă conştientă ce trăieşte, atunci iubirea este
unicul răspuns.
Probabil nu suntem încă pregătiţi să creăm o bombă a iubirii, un mecanism destul de
puternic pentru a distruge ura, egoismul şi lăcomia care devastează planeta.
Cu toate acestea, fiecare individ poartă cu sine un mic, dar puternic generator de
iubire, a cărui energie aşteaptă să fie eliberată.
Când o să învăţăm să oferim şi să primim această energie universală, vom putea
afirmă că iubirea învinge tot, că poate transcende totul şi orice, deoarece iubirea este
chintesenţa vieţii.

Iubirea este un concept utilizat în legătură cu aproape orice: iubirea de sine, iubirea
față de partener, iubirea față de copil, iubirea față de țară, iubirea față de natură, iubirea față
de aproape, iubirea față de dușmani, iubirea față de animale etc.
Iubirea este ca un tort, cu mai multe straturi de stări emoționale și stiluri de
relaționare. Blatul este format din plăcere și interes, ca-n ”iubesc această carte” – în acest
context, iubirea implică un nivel crescut al plăcerii de a citi cartea respectivă, dar și un nivel
crescut al interesului manifestat față de ea. Glazura, care oferă nuanțele de gust, este dată de
stilul de relaționare dobândit de fiecare dintre noi în cadrul relației de atașament timpuriu. Cu
alte cuvinte, imboldul de a intra într-o relație de iubire este dat de plăcere și interes, iar
modul în care facem asta este dat de stilul de relaționare după care funcționăm.
În general, ne așteptăm că iubirea să presupună respect reciproc, fidelitate sexuală,
intimitate psihologică, plăcere sexuală, sprijin emoțional, plăcerea de a fi în compania
celuilalt și un echilibru între individualitate/independență și timp petrecut împreună.
La începutul relaţiei, iubirea este alimentată de versiunea idealizată a partenerului.
Această versiune devine mai realistă odată cu trecerea timpului când începem să observăm că
partenerul are şi defecte, nu doar calităţi. Chiar şi aşa, dezamăgirea provocată de
confruntarea cu defectele partenerului nu ne determină să renunţăm la angajamentul luat, ci,
dimpotrivă, ne gândim că partenerul este suficient de bun. Efortul mental depus pentru a
ajunge la o bună cooperare şi convieţuire cu partenerul este un proces dinamic ce prezintă
fluctuaţii, indiferent cât de fericiţi suntem împreună. Cu alte cuvinte, iubirea este efortul
mental depus pentru a menţine actual angajamentul.
Odată cu depășirea perioadei de îndrăgostire, iluziile legate de partener dispar și
devenim mult mai realiști în ceea ce privește beneficiile pe care le putem obține în cadrul
relației: ”ce îmi poate oferi X din punct de vedere social, economic, estetic, sexual etc.” O
relație matură și funcțională este caracterizată și de acest tip de ”contract” ce funcționează ca
un schimb de speranțe, așteptări și bunuri. Iubirea presupune acceptarea întregului pachet,
atât a beneficiilor, cât și a îndatoririlor.
Iubirea este un sentiment complex ce poate avea multe sensuri și poate lua diferite
forme. Este un sentiment care, în funcție de vârstă, istoric de viață etc., este experimentat
diferit de fiecare dintre noi și care ne poate șopti multe despre ceea ce suntem noi ca
”animale sociale”. Trebuie doar să avem puțină curiozitate.
Etapele succesive de dezvoltare a economiei și a culturii cotidiene au modificat și
conținutul investit în conceptul de ”iubire”, iar unele nuanțe de stări specifice iubirii fie s-au
consolidat, fie au dispărut.
Dintr-un instinct biologic deloc sofisticat – tendința de reproducere – caracteristică
fiecărei specii de animale diferențiate de particularitățile sexuale de la cele mai primitive
până la cele mai dezvoltate, iubirea, de-a lungul istoriei de mii de ani a omenirii, a devenit tot
mai complexă, încorporând din ce în ce mai multe trăiri spiritual-sufletești. Dintr-un fenomen
biologic, iubirea a devenit un factor psiho-social.
Dragostea a devenit complexă și polifonică. Emoțiile și sentimentele pe care le
trăiește omul modern în sfera dragostei, în care diferitele etape culturale de-a lungul a mii de
ani au educat și evidențiat diferite nuanțe ale iubirii, nu se potrivesc deloc cu
conceptul prea general și din acest motiv inexact al dragostei.
Relațiile de prietenie profundă presupun o parte din calitățile pe care le considerăm
dezirabile și în relațiile între soți: acestea includ atașament față de cealaltă persoană și
încrederea că ne putem baza pe sprijinul ei. Așteptările care pot fi create în cadrul unei
prietenii apropiate nu sunt însă impuse asupra prietenilor așa cum sunt asupra soților. Nu
există o ceremonie în cadrul căreia prietenii să își declare prietenia veșnică și grija reciprocă.
Relațiile intime pe care ar trebui să le protejăm și să le susținem sunt cele bazate pe
iubire. Mai mult decât atât, idealul nostru de iubire romantică ar fi îmbogățit dacă l-am
inspira din iubirea între prieteni: reciprocă, partenerială, consensuală. Iubirea, este sursa
valorii morale a relațiilor intime între oameni. Nu este nevoie să ne facem griji despre
amenințările la adresa familiei decât în măsura în care acestea sunt amenințări la adresa
iubirii.
Familia presupune obligații mai solide decât prietenia, indiferent de prezența sau
absența iubirii între membrii săi. Adulții au obligația morală de a-și sprijini părinții sau de a
se vedea cu mătușa rasistă sau vărul abuziv pur și simplu pentru că aceștia sunt familie. Mai
mult decât atât, într-o societate în care indivizii sunt dependenți material unii de alții, acest
grad înalt de responsabilitate între membrii familiei poate să fie necesar pentru supraviețuire.
Acesta este un bun motiv – alături de multe altele – pentru care este important să existe
instituții care să sprijine indivizii astfel încât să nu fie dependenți economic unii de alții: cu
alte cuvinte, un sistem de protecție socială puternic. Abia atunci au oamenii libertatea de a
cultiva relații apropiate autentice, bazate pe iubire și respect interpersonal, mai degrabă decât
pe necesitate sau inerție.