Dragostea

romantica

Elev: Busuioc Dorin-Daniel

Profesor: Melania Oana
 Nu e de mirare că te gândesti la dragoste din moment ce trăiesti într-o lume obsedată de dragoste.
Dragostea este tema predominantă în majoritatea cântecelor, a filmelor, romanelor, sau a programelor
TV.
 Peste tot în lumea showbizului, este cineva care se îndrăgosteste, rupe o relatie,se preface că iubeste,
dăruieste dragoste, are nevoie de iubire, trăieste în dragoste, sau moare pentru dragoste. In viata de
toate zilele, lipsa dragostei e primită ca un iad.
 Dorinta de a iubi si a fi iubit este la fel de obisnuită ca respiratia. Toată lumea doreste adevărata iubire,
o iubire puternică și adâncă, o dragoste care va dura vesnic. Si totusi, alergarea după dragoste a adus
mai multă durere, distrugere si amărăciune decât toate bolile și războaiele din lume.
 A iubi se învață. Deși vrem să credem că este ceva ce ține de instincte, starea de iubire se învață și
vine natural unei mame sănătoase psihic și emoțional, care-și conține copilul cu tandrețe și bucurie.
 Acest instinct nu pornește întotdeauna de la sine și asta nu înseamnă că acea mamă este în
neregulă, ci de multe ori nu știe cum să reproducă iubirea. Iubirea se învață în familia de origine,
din mediul social în care trăim, iar dacă avem șansa unei familii capabile de iubire și a unui mediu
social sănătos emoțional, ne putem declara recunoscători.
 Tiparele comportamentale, la orice nivel de abstractizare, se reproduc prin imitație și învățare.
Aceste tipare nu sînt înnăscute, ele nu sunt impregnate în biologia noastră, ci învățate prin observare
și imitare, neuronii-oglindă fiind implicați în imitație și în recunoașterea intenției celuilalt.
 Trezirea noastră în plan emoțional înseamnă transferul de energie spre noi tipare de probabilitate,
cum ar fi renunțarea la tiparele ce ne blochează și ne mențin în haos. O astfel de schimbare ne aduce
eliberare și libertatea de a experimenta noi manifestări ale iubirii, prin renunțarea la nevoia de
control, urmînd impulsul natural de integrare și armonie.
 În societatea noastră la nivel colectiv este imprimată ca model relația „Tom și Jerry“, o
relație de iubire competitivă, o luptă pentru putere între cei care sunt în relație, pentru
cine are dreptate, și o stare de agresiune constantă a unuia față de celălalt amestecată cu
afecțiune.
 Acest tipar de relație îl regăsim în toate relațiile ce ne înconjoară prin manifestări cum
sunt: ironia, zeflemeaua, gluma dureroasă, împunsătura răutăcioasă, precum: „băgatul
bățului prin gard“, „ți-am spus eu“, „am avut dreptate“, „dacă mă ascultai“.
Toate aceste comportamente ne sunt la îndemînă deoarece lipsa educației emoționale și sancționarea
sensibilității, cultivarea vinei ca sentiment bazal și a rușinii, încă din copilărie, au dus, la vârstă adultă, la
evitarea sensibilității, întrucăt ne expune vulnerabilitatea, or, unul dintre tiparele predate este cel în care
nu trebuie să arăți că poți fi rănit sau chiar că ești, deoarece te face să fii perceput drept un om slab.
Practic, sensibilitatea azi, în cultura noastră, este asociată cu a fi o structură slabă, ceea ce pare de
neconceput pentru modelele pe care societatea le perpetuează, modele de succes ale unor oameni care par
să le aibă pe toate.
 Cand doua persoane cu afinitati spirituale si psihologice semnificative se intalnesc si se
indragostesc, daca reusesc sa treaca dincolo de nivelul in care se zbat ca sa faca relatia sa
mearga, atunci iubirea lor romantica poate deveni o cale nu doar catre fericire emotionala
si implinire lucurilor, ci si catre dimensiuni mai inalte ale dezvoltarii personale.
 Astfel, iubirea romantica va fi contextul unei continue intalniri cu propriul sine, prin
procesul interactiunii cu un alt sine.In acest mod, cele doua constiinte, fiecare dedicata
evolutiei personale, isi pot oferi reciproc o stimulare si provocare extraordinara pentru a
creste.Iar ca urmare, extazul si pasiunea vor ajunge sa fie un mod de viata.
Surse:
scribd.ro
garbo.ro
Va multumesc!