Problema sensului vieţii în concepţia lui D. D. Roşca.

O abordare transdisciplinară la clasă

1. Despre tematica lucrării şi motivaţia alegerii temei.

1.1. De ce o lucrare pe tema sensului vieţii?

• Pentru că nu doar teoriile filozofice, ci şi cercetările
psihologice, psihiatrice şi chiar experienţa banală relevă faptul
că în cazul oricărei fiinţe care merită numele de om se
manifestă, cu intensități diferite, o foame de sens al vieţii.
• Dar, în deosebire de foamea propriu-zisă, pentru care natura
ne-a dotat cu “instrumentele” necesare satisfacerii ei, pentru
nevoia de sens al vieţii nu avem un instrument natural, dar
aceste “instrumente” pot fi dobândite printr-o cultură adecvată
(filosofică, psihologică, religioasă), prin educaţie.
• Am urmărit, prin lucrarea mea, să contribui în acest sens.
1.2. De ce despre “problema sensului vieţii la D.D. Roşca”?

• Pentru că am considerat că este util să

valorific, prin această lucrare, potenţialul
educativ existent în reflecţiile lui D. D.
Roşca despre sensul vieţii.

D. D. Roşca, însuşi, a argumentat în

repetate rânduri, în scrierile sale
filosofice şi în reflecţiile de nivel meta-
filosofic, importanţa teoretic-filozofică şi
practic-morală a punerii problemei
sensului vieţii şi a formulării unui
răspuns la această problemă.

(n. 1895, Săliște, Sibiu - d. 1980, Cluj)

filosof român,
membru titular al Academiei Române
 1.3. De ce o “abordare transdisciplinară la clasă”?

• Pentru că, în opinia mea, sarcina educării liceenilor întru

conştientizarea problemei sensului vieţii şi căutarea unui răspuns
propriu la acestă problemă nu este doar a profesorilor de
filozofie, ci şi a profesorilor de istorie, de religie, de literatură, de
arte etc.
• Filozofia în general, şi concepţia lui D. D. Roşca, în particular,
prin funcţia lor sintetică pot oferi teme, resurse, sugestii pentru
activităţile educative realizate şi în alte contexte, diferite de cele
ale orelor de filozofie, cum ar fi cadrul orelor de consiliere şi
orientare(dirigenţie), al cercurilor şi al cluburilor de dezbateri ale
elevilor, al proiectelor educative extraşcolare, al revistelor
şcolare.
De altfel, dincolo de orele de filozofie şi dezbaterile de la clasă,
pe acestea două din urmă(proiecte extraşcolare şi revistă
şcolară) m-am concentrat şi eu în ultimii doi ani şcolari.
 2. Structura lucrării
2.1. Partea teoretico-filosofică, este structurată în două secţiuni,
în care am urmărit:
•Prezentarea cât mai fidelă a concepţiei filozofului român despre
sensul vieţii, evaluarea originalităţii concepţiei prezentate, sub
două aspecte: punerea şi soluţionarea problemei sensului vieţii
•Evidenţierea importanţei ei în contextul filozofiei româneşti şi al
filozofiei universale. Problema sensului vieţii2.ppt
2.2. Partea metodică a lucrării:
2.2.1. mi-am propus două scopuri principale:
•operaţionalizarea conceptului de “transdisciplinaritate” şi
identificarea unor teme sugerate de către D. D. Roşca,
valorificabile din perspectivă transdisciplinară în educarea tinerilor
liceeni;
•Elaborarea unor proiecte de activităţi instructiv-educative, ca
modalităţi concrete de valorificare a ideilor filosofului român în
educarea liceenilor.
2.2.2. Despre proiectele metodice ale lucrării

2.2.2.1. Am realizat proiectul “Tinerii şi sensul vieţii”

Ipoteza de lucru, premise
Oamenii nu posedă, din momentul naşterii, conştiinţa problemei sensului
vieţii şi, cu atât mai puţin, soluţionarea personalizată a acestei probleme.
Cei care nu ajung, în timpul vieţii lor, la conştientizarea problemei sensului
vieţii şi a necesităţii soluţionării ei personalizate, pot fi ordonaţi în două
clase:
Într-o parte sunt cei care se aseamănă cu o corabie în derivă. Ei nu-şi
trăiesc viaţa într-un mod specific omului, adică în concordanţă cu asumarea
conştientă a unor valori, ci sunt târâţi de viaţă, viaţa lor având seninătatea
traiului animalelor;
În cealaltă parte sunt cei care se aseamănă cu un cazan în care
presiunea gazelor creşte şi care, neexistând o supapă care să facă
evacuarea controlată a gazelor, la un moment dat explodează. Este cazul
oamenilor care eşuează în maladii psihice sau în suicid.
Ipoteza de lucru, premise

Cei care conştientizează problema sensului vieţii au şansa de a trăi

pe deplin omeneşte viaţa. Această conştientizare nu implică, în mod
necesar, şi identificarea unui sens al vieţii, adică identificarea acelui
ceva pentru care omul simte că merită să-şi trăiască viaţa. Aşa se
explică faptul că şi în clasa acestor oameni există sinucideri. Dar
cugetarea “o problemă bine formulată este pe jumătate rezolvată” se
dovedeşte valoroasă şi în cazul acestei probleme filosofice. Cei care-
şi pun corect problema sensului vieţii conştientizează că faptul de a
nu fi dotaţi cu sensul vieţii din momentul naşterii nu este un
handicap pentru om, ci un privilegiu, o şansă întru demnitate, adică
omul poate să-şi confere, el însuşi, un sens al vieţii sale, chiar şi în
cele mai grele momente ale vieţii lui.
Obiective urmărite în cadrul proiectului:

Gradul de conştientizare a problemei sensului vieţii de către tinerii liceeni,

prin aplicarea de chestionare de evaluare iniţială. (Anexe lucrare);
Derularea unor activităţi pentru conştientizarea acestei probleme şi
soluţionarea personalizată a ei.
Exemple de activităţi:
o“Ora de filozofie: povestea lucrurilor importante”,
- prezentări Ppt: trenul vieţii, geniul furnicii, filme artistice-Cercul poeţilor dispăruţi,
exerciţii de imaginaţie, dezbateri, realizare de eseuri, materiale pentru revista “Anii de
ucenicie”.
o“În căutarea sensului vieţii: masă rotundă la Parohia II Pogoanele”
- Atelier de lectură: texte bilbice, biografia unor sfinţi martiri ai închisorilor comuniste,
dezbateri, prezentare de proiecte cu tema unor mari personalităţi şi rolul acestora în
afirmarea şi propăşirea identităţii noastre naţionale.
o“Tinerii şi sensul vieţii”: activitate susţinută în cadrul cercului metodic.
 NOTĂ:
Am propus pentru fiecare an de studiu câte o activitate pe are am gândit-o din perspectiva
curriculumului nucleu, a particularităților de vârstă ale elevilor, și pe care am valorificat-o transdisciplinar din
perspectiva problemei sensului vieții.
Am gândit o serie de exerciții comune fiecărei teme în parte, la care s-au adaugă, după caz, alte aplicații
particularizate. Acestea sunt:
-Lista dorințelor (The bucket list), Steaua respectului de sine, Dezbaterea, Proiect- Model de personalitate, Eseu-
Sensul vieții, Ne naştem condamnaţi la fericire sau la nefericire?, Cvintetul, Chestionare, Povestea din spatele
imaginii etc.

CONCLUZII:
În finalul proiectului am ajuns la concluzia că elevii pot fi ajutaţi, prin activităţi educative
transdisciplinare, să-şi pună şi să rezolve într-o manieră personală problema sensului vieţii, ceea ce a constituit o
confirmare a ipotezei de lucru.
2.2.2.2. Alte proiecte sugerate de concepţia lui D. D. Roşca

În afara proiectului realizat, am identificat şi alte teme sugerate de

concepţia filosofului român, abordabile dintr-o perspectivă
transdisciplinară:

•Personalitate creatoare,

•Personalitatea spirituală şi “omul-maşină” (omul-automat),

•Tragicul constructiv, tragicul optimist,

•Creaţie şi eroism.

•De altfel, în acest an şcolar, 2014-2015, am iniţiat proiectul:

Alege să-ţi construieşti creativ şi responsabil personalitatea!
derulat în parteneriat cu alte şapte licee buzoiene.
“TINERII ŞI SENSUL VIEŢII” – fotografii de la activităţi
TINERII şi SENSUL VIEŢII
dezbatere
Material didactic: THE BUCKET LIST
REPERE:
 1) Formularea problemei sensului vieţii
 2) Identificarea unor răspunsuri, din diferite
perspective: religioasă psihologică
(psihoterapeutică), filosofică
 3) Tinerii şi problema sensului vieţii. Este sensul
vieţii o problemă pentru tinerii de astăzi? Îşi
caută ei propriile răspunsuri ?
 4) Conştientizarea caracterului deschis şi peren al
problemei

 EVENIMENT
lansarea celui de-al doilea număr al revistei şcolare “Anii de ucenicie”
REPERE:

 1) Formularea problemei sensului vieţii

o Semnificaţia termenilor : sens, scop, sensul vieţii

- sens:
sens: scop,
scop, finalitate,
finalitate, menire, înţelesul unei situaţii, semnificaţie;
semnificaţie;
- scop: intenţie, ţel, funcţie;
- sensul vieţii:
vieţii: întrebare care vizează sensul cosmic, viaţa în general sau, în în particular,
particular, viaţa
omului;
- Sensul existenţei:
existenţei: exprimă faptele care determină desăvârşirea potenţialităţilor noastre;
noastre;
- Sensul vieţii mele:
mele: face referire la “sensul
“sensul pământesc
pământesc” ”, la scopul sau funcţiile care trebuie
satisfăcute, un ţel suprem sau ţeluri cărora să te dedici. Raportările individului la cele două
probleme sunt diferite;
diferite;

o Problematica sensului vieţii

- Care este sensul vieţii?
- Există, într-adevăr, un sens al vieţii?
- Care este sensul vieţii mele?
- De ce trăim?
- De ce suntem aici?
- Cum trăim?
- Dacă totu-i trecător, ce sens are totul?
- Este fericirea un sens al vieţii? Este ea realizabilă sau este doar un ideal pe care omul îl
urmăreşte de-a lungul vieţii sale, fără a-l realiza?
 2. Identificarea unor răspunsuri, din diferite perspective:
religioasă, psihologică(psihoterapeutică), filosofică.

Religioasă: Predica de pe munte - Fericirile

(Pe scurt, prin "Fericiri" se înţeleg cele nouă căi pe care creştinul trebuie să meargă
pentru a ajunge la fericirea veşnică, sau cele nouă virtuţi prin care putem dobândi
fericirea.)
 Valeriu Gafencu, Sfântul închisorilor
 Maica Tereza

Psihologică(psihoterapeutică):
 S. Freud
 Psihoterapia existenţială: Viktor Frankl,
 Frédéric Fanget
 Karl Jung- o perspectivă religioasă: nimeni nu poate fi ajutat să găsească un
sens al vieţii dacă nu îşi recapătă perspectiva religioasă.

Filosofică:
 J.P. Sartre, A. Camus
 D.D. Roşca, L. Blaga
 Fr. Nietzsche, Imm. Kant
Frédéric Fanget: sensul vieţii
 “Pe drumul vieţii nu este suficient să pedalezi cu nasul în ghidon,
trebuie să mai arunci o privire şi pe hartă, pentru a şti unde vrei să ajungi.
Momentele de distanţă sunt ocazia reliefării direcţiilor bune pe care le are
viaţa noastră”.

 “Sensul pe care îl putem conferi propriei vieţi nu este acelaşi pentru toată
lumea. Este o noţiune extrem de individuală. Nu există un sens al vieţii “de-a
gata”. Nu poate fi întocmit un manual al sensului vieţii, care să stabilească un
anumit număr de criterii ce trebuie îndeplinite pentru a fi fericit şi pentru a
avea o viaţă plină de sens”. 

 Pentru unii dintre noi, sensul vieii este familia. Pentru alţii, munca şi
realizările profesionale. Există şi oameni pentru care sensul vieții este
regăsirea de Sine, comunicarea cu Dumnezeu şi cu întregul Univers. Fiecare
încearcă să trăiască bucata lui de fericire, numai că uneori o găsim greu
fiindcă nu ştim ce ne dorim. Timpurile s-au schimbat, iar ritmul trăirilor este
mult mai alert. Schimbările se succed cu o viteză ameţitoare, apar provocări
noi cărora trebuie să le facem faţă. Uneori reuşim, alteori nu şi aşa apare
ideea de eşec. Nu ne întrebăm dacă munca ni se potriveşte, dacă partenerul ne
este un adevărat
sprijin, dar ne învinovăţim cu toată forţa trăirilor interioare.
Aici greşim cu toţii fiindcă nu ne este clar ceea ce ne dorim cu
adevărat de la viaţă. Nevoile oamenilor nu sunt nici multe,
nici complicate, dar nu ştim acest lucru.
Frédéric Fanget:
sensul vieţii


 Frederic Fanget atinge în cartea sa şi subiectul familiei, şi al

relaiilor dintre parteneri, vorbeşte şi de iubire, dar şi de muncă. Prin
exemple de viaţă ne arată cum putem trăi frumos, cum putem
îndrepta ceea ce este greşit în atitudinea noastră şi cum putem avea
o viaţă mulțumitoare.

 În final, să vedem ce am reţinut? Mai întâi, faptul că sensul vieţii

este polivalent şi schimbător. Dacă vrei să ajungi cu bine la
destinaţie, nu trebuie să încerci să prevezi ceva. Este mai bine să
înveţi să fii adaptabil şi să contezi pe tine. Dacă vrei să controlezi
totul rişti să ai o viaţă sterilă. Este ca în jazz – în muzica clasică,
interpretezi după o partitură, în jazz, fiecare improvizează pe o temă
de bază şi pornind de la câteva locuri de întâlnire din bucata
muzicală. Apoi, trebuie să devenim conştienţi că sensul vieţii este
imperfect. În concluzie, sensul vieţii nu este o idee încremenită sau o
dorinţă proiectată în viitor, ci o acţiune care înglobează deopotrivă
trecutul, prezentul şi viitorul”.
3. Tinerii şi problema sensului vieţii. Este sensul
vieţii o problemă pentru tinerii de astăzi? Îşi
caută ei propriile răspunsuri?

https://docs.google.com/forms/d/13eOTFxDfal1fHoinyBDXpO7LTJ-
ruHm8HKpee7BprGk/viewform

https://docs.google.com/forms/d/13eOTFxDfal1fHoinyBDXpO7LTJ-
ruHm8HKpee7BprGk/viewanalytics

http://juniorii.wikispaces.com/home
Chestionar SENSUL VIEŢII, nr. 2
*Obligatoriu
1. Ce înţelegeţi prin termenul "sens"? *
notaţi una sau mai multe semnificaţii
2. Ce credeţi că înseamnă "sensul vieţii"? La ce se referă această sintagmă? *
completaţi caseta sau precizaţi: nu ştiu
3. V-aţi pus vreodată întrebarea: care este sensul vieţii? *
selectaţi răspunsul care vă caracterizează
• niciodată
• rar
• de multe ori
• Altele: 
4. Întrebarea a venit de la sine, propria persoană sau de la alte persoane? *
selectaţi răspunsul care vă caracterizează
• eu însumi mi-am pus-o
• mi-au pus-o alte persoane
• Altele: 
5. Dacă ţi-ai pus această întrebare: ce anume te-a determinat, cum ai ajuns să-ţi pui această întrebare? *
selectaţi răspunsul care vă caracterizează
6. Dacă ai fost întrebat de alte persoane *
selectaţi răspunsul care vă caracterizează
• părinţii
• profesorii
• Altele: 
7. Care credeţi că e vârsta potrivită pentru o astfel de întrebare? *
selectaţi răspunsul care vă caracterizează
• adolescenţa
• maturitatea
• bătrâneţea
• orice vârstă
• nicio vîrstă
• Altele: 
8. Argumentaţi răspunsul ales la întrebarea anterioară *
completează răspunsul în caseta de mai jos
8. Care crezi că este sensul vieţii tale? *
selectaţi răspunsul care vă caracterizează
Genul *
selectaţi răspunsul care vă caracterizează
• M
• F
Clasa *
selectaţi răspunsul care vă caracterizează
• 9
• 10
4. Conştientizarea caracterului
peren şi deschis al problemei
- O problemă care a preocupat omenirea încă din cele mai vechi
timpuri, odată cu dobândirea conştiinţei de sine;perenă.
- O problemă fundamentală după unii. A. Camus: “A hotărî dacă
viaţa merită sau nu trăită înseamnă a răspunde la problema
fundamentală a filosofiei”.
- Caracter deschis: nu există un răspuns unic, general valabil
pentru orice fiinţă umană, acelaşi pe tot parcursul existenţei sale.
 Sensul Vieţii
Viata...ce este viaţa ? Acest fenomen pe care îl întâlnim pe toata suprafaţa planetei noastre este
definit dintr-o multitudine de puncte de vedere. Pentru mine, o definiţie exactă nu se poate găsi pentru un
astfel de lucru, şi mi se pare o pierdere de timp să ne străduim în scopul aflării acestei definiţii. Se spune că ea,
viaţa, şi-a făcut apariţia pe această planetă în urmă cu 3,8 miliarde de ani, foarte mult timp dacă stăm să ne
gândim şi să comparăm cu viaţa omului pe pământ. Originea apariţia ei este susţinută din două perspective: din
punct de vedere al ştiinţei şi din punct de vedere al religiei. Adevărul este că ne aflăm într-o mare a necu-
noscutului. Viaţa în sine este un dar chiar dacă trecutul este incert, chiar dacă noi am fost creaţi de Dumnezeu
sau am apărut prin evoluţie. De-a lungul miliardelor de ani care au trecut, într-un final, am apărut şi noi,
oamenii, care ne considerăm, astăzi, singurele fiinţe raţionale. Lăsând la o parte misterul pe care vrem să-l
descifrăm încercând să definim viaţa, o alta întrebare, al cărei răspuns nu este nici în ziua de astăzi foarte clar,
este: „Care este sensul vieţii?”. Sensul vietii este relativ şi subiectiv, deoarece nimeni nu poate spune că a găsit
adevaratul sens al vieţii. Fiecare dintre noi se va întreba la un moment dat pentru ce trăim noi. Răspunsul
acestei dileme diferă de la persoană la persoană. Este clar că fiecare om are opinii diferite în ceea ce priveşte
acest mister. Unii spun că trebuie să găsim ceea ce avem mai bun în noi, să profităm de aceste calităţi si să fim
cineva în viaţă, să nu ne mulţumim a fi doar un simplu om care s-a născut şi a murit. Aceasta afirmaţie nu este
deloc departe de adevăr, doar că, pentru a descoperi tot ce ne-a fost dăruit de natură necesită reflecţie, muncă,
efort, pe care nu fiecare dintre noi este dispus să le facă. Alţii susţin că sensul vieţii înseamnă fericirea. Nici
aceasta afirmaţie nu este greşită deloc, ba chiar , fericirea, poate fi considerată sensul vieţii. Noi, oamenii, ar
trebuie să facem ceea ce ne aduce fericirea, dar oare indiferent dacă aceste lucruri pe care la înfăptuim sunt
rele sau bune?! Până la urmă, toţi avem un anumit scop în viaţă, nu ?! Acel scop pe care îl are fiecare în viaţă,
defineşte fericirea pentru persoana respectivă. Deci, putem spune că atunci când ne-am descoperit fericirea ,
ne-am descoperit sensul vieţii. Alte persoane, care au avut experienţe terifiante de-a lungul vieţii lor, privesc
dintr-un punct de vedere total diferit acest lucru pe care noi îl numim „ sensul vieţii”. Un exemplu potrivit este
scriitorul rus Dostoievski, care, a găsit sensul vietii în Dumnezeu, el găsind iertarea şi călăuzirea de care avea
nevoie dupa experienţa terifiantă care a avut-o la 26 de ani. Am realizat că întotdeauna trebuie să ne căutăm
un anumit sens al vieţii, este adevărat, că nu putem trăi fără anumite principii în viaţă, şi nu putem trăi total
independenţi, dar, depinde cum ne este dat fiecăruia. Nu întotdeauna trebuie să căutam ceva mai bun decât
avem, trebuie să luăm în considerare varianta că nu puteam avea nimic. Ceea ce încerc să spun este că trebuie
să te mulţumeşti cu ce ai, altfel, niciodată nu vei trăi fericit, după cum spune Dostoievski „Nu contează unde te
afli numai să trăieşti, să trăieşti, să trăieşti! Oricum ar fi viaţa, dar să trăieşti! ”. Părerea mea este că sensul
vieţii in sine este format şi definit de experienţă şi cunoaştere; noi, oamenii, ne formăm acest sens al vieţii prin
raportare la propria persoană. Sensul vieţii poate fi interpretat ca un absolut atingând nivelul de balans între un
nivel fizic , trupesc şi cel sufletesc.
Lev Tolstoi: Cel mai dificil lucru, dar unul esenţial, este să iubeşti viaţa, chiar când suferi. Viaţa e
Dumnezeu şi a iubi viaţa înseamnă a-L iubi pe Dumnezeu. Necula Iulian, IX-B
 A fost un compozitor german,
recunoscut ca unul din cei mai
mari compozitori din istoria
muzicii. Este considerat un
compozitor de tranziție între
perioadele clasică și romantică ale
muzicii.

‘’ …Mi se pare imposibil să plec de

pe această lume înainte de a fi făcut
tot ce voiam să fac, […] doar arta m-a
reținut. ‘’
 SENSUL VIEŢII PRIN CREAŢIA ARTISTICĂ

Însemnările, cugetările şi aforismele cuprinse în acest grupaj, scrise de Beethoven în

perioada 1804-1818, constituie un tablou fidel al gândurilor şi trăirilor compozitorului de geniu într-o
perioadă decisivă a vieţii, dar şi a carierei sale muzicale, între cel de-al 34-lea şi cel de-al 48-lea an de
viaţă
Dacă primele semne ale teribilului flagel i-au apărut lui Beethoven în 1798, în tinereţe, în
plin elan creator, două decenii mai târziu, în 1818, când avea 48 de ani, Ludwig van Beethoven era
complet surd, înţelegându-se cu interlocutorii săi prin citirea cuvintelor de pe buze, folosirea cornetului
acustic şi a caietelor de conversaţie în care replicile rostite erau apoi notate. Astăzi nu mai este un
secret pentru nimeni faptul că în această stare de surzenie accentuată au fost compuse marile sale
capodopere: simfoniile Eroica, Destinului, Pastorala, sonatele Appassionata, Sonata Lunii, concertul
pentru vioară şi orchestră sau concertul nr. 5 pentru pian şi orchestră, Imperialul. Iar creaţiile sale de
după anul 1818, din care amintim numai Simfonia a IX-a cu vestita Odă a Bucuriei şi Missa Solemnis,
au fost puse pe hârtie de un compozitor completamente surd.
Publicul îl aclamă, el nu aude nimic.  Edificator pentru starea sa de spirit rămâne episodul
serii primei audiţii a Simfoniei a IX-a, care a avut loc la Viena, la 7 mai 1824. La sfârşitul
reprezentaţiei, succesul a fost triumfal. Sala era în delir, oamenii se ridicaseră în picioare, îi scandau
numele, aplaudau furtunos, femeile plângeau, îşi aruncau batistele. Din lojă, familia imperială aplauda
frenetic. Aflat în primul rând, compozitorul nu vedea şi nu auzea absolut nimic, era complet absent faţă
de cele ce se petreceau. A fost nevoie ca o solistă să coboare de pe scenă, să vină la Beethoven, să îl ia
cu ea înapoi pe scenă şi să-l aşeze cu faţa către public. Numai atunci a realizat titanul de la Bonn
efectul, reacţia sălii la simfonia pe care tocmai o audiase. Aceasta a fost cumplita dramă a vieţii lui
Beethoven, reflectată atât de bine în scrierile sale, între care şi aceste Carnete Intime (ediţie din 1936),
din care au fost reproduse însemnările alăturate: drama geniului surd şi singur, având atât de puţine
tangenţe cu lumea înconjurătoare, dedicat trup şi suflet artei sale şi credinţei în Dumnezeu.
 Cine este Maica Tereza?
• Maica Tereza s-a născut în 26 august
1910 la Skopje, Iugoslavia, într-o familie
de origine aromână. S-a numit Agnes
Bojaxhiu. A crescut într-o familie
credincioasă. Mama sa Drone ajuta
bolnavii și săracii din oraș ducându-le
mâncare și haine. Agnes a urmat cu mare
entuziasm sfaturile religioase ale mamei ei
și o însoțea adesea când mergea să-i
ajute pe săraci și pe bolnavi. 
 Viaţa Maicii Tereza
• Maica Tereza a mărturisit că a simțit chemarea lui
Dumnezeu prima dată în jurul vârstei de 12 ani când
a cunoscut un preot iezuit care era misionar în India
și a aflat despre activitatea acestuia.  La 18 ani a
ales să devină călugăriță în Congregația Doamna
Noastră a lui Loreto. A mers mai întâi, pentru două
luni, în Irlanda, la Dublin, unde Congregația își avea
Casa Mamă. Apoi a plecat în India la Darjeeling
pentru a-și realiza ucenicia. După doi ani, în 1931 a
făcut legământul religios de călugărie și și-a ales
numele de Tereza.
• Ea a înțeles că în viața spirituală, cel mai important este să simți care
este voia lui Dumnezeu și să o împlinești. Ea s-a considerat a fi „un
creion în mâna lui Dumnezeu”.
• În 1946 a hotărât să facă o adevărată „revoluție” în propria sa viață și
să-și urmeze chemarea. A cerut superiorilor ei să poată ieși din
mănăstire pentru a începe o nouă activitate în slujba celor mai săraci
dintre săracii orașului. În 1948 a plecat din mănăstire renunțând
totodată la o viață confortabilă. Nu avea niciun sprijin uman sau
material, era la fel de săracă precum săracii pe care voia să-i ajute, însă
a avut tot timpul credința de nezdruncinat că Dumnezeu o va ajuta și-i
va da toate mijloacele necesare pentru a-și împlini misiunea. În 1949 a
înființat Congregația Misionarele Carității. 
• A ales să ajute copiii săraci sau abandonați, bolnavii, muribunzii,
leproșii. Nu a fost descurajată de piedici, de birocrație, de faptul că unii
nu au înțeles ceea ce dorea să facă și au căutat să o împiedice. A mers
înainte cu credință și cu o perseverență impresionantă. A dorit să aducă
bucurie și iubire în viața tuturor ființelor pe care le-a întâlnit.
Scopul ei în viaţă: dedicarea pentru o cauză

• Scopul ei în viaţă a fost acela de a-i ajuta pe saraci.

Deşi i s-au oferit multe şanse de a duce o viaţă mai
bună, fără griji, ea a refuzat pentru că nu a vrut să
renunţe la idealul ei de a-i ajuta pe sărmani.
• A ales să facă acest lucru pentru că a considerat că
aceasta este misiunea ei în viaţă şi datorită iubirii
pe care i-a purtat-o lui Dumnezeu, chiar dacă uneori
s-a îndoit în ceea ce-L priveşte întrebându-se de ce
această ,,mizerie” de pe pământ nu se mai termină.
 Din înţelepciunea Maicii Tereza
• ,,Unii oameni apar în viaţa noastră ca o
binecuvântare, alţii ca o lecţie. “
• ,,Viaţa este oportunitate, foloseşte-o. Viaţa este
frumuseţe, admir-o.Viaţa este o provocare, înfrunt-
o. Viaţa este un joc, joacă-l. Viaţa este o
promisiune, realizeaz-o. Viaţa este tristeţe,
depăşeşte-o. Viaţa este un cântec, cântă-l. Viaţa
este o luptă, accept-o. Viaţa este o tragedie, înfrunt-
o. Viaţa este o aventură, îndrăzneşte. Viaţa este
noroc, fă-ţi-l. Viaţa este viaţă, luptă-te pentru ea! “
• „Pune credință în lucrurile mici pe care le faci,
pentru că în ele stă puterea ta.”
• „Știu că Dumnezeu nu-mi va da nimic din ceea
ce nu pot duce.”
• •„Cuvintele de bine pot fi scurte și usor de rostit,
dar ecourile lor sunt infinite.”
• •„De fiecare dată când zâmbești cuiva, este un
gest de dragoste, un dar către acea ființă.”
• •„Lucrurile bune sunt zalele care formează lanțul
iubirii.”
Dumitrache Adelina, IX-B