Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A PERSONALITATII
Lector:
Valueva Marina
Chişinău, 2024
1. Conceptul de creativitate
Creativitatea constituie una dintre problemele majore ale
contemporaneitatii, devenind un ,,concept central” in psihologie. Creativitatea a
devenit una dintre cele mai fascinante probleme, depasind cu mult sfera
psihologiei si patrunzand in cele mai diverse specialitatii stiintifice. Acest fapt are
o dubla ipostaza:
1. el a creat premisele abordarii multilaterale a creativitatii, a surprinderii cat
mai multor aspecte ale ei, deci a intelegerii adecvate si profunde;
2. a atras imprecizia termenilor utilizati, pulverizarea creativitatii intr-o
multitudine de aspecte, adeseori contradictorii.
Unii psihologi formuleaza definitii reductioniste, prin asimilarea
creativitatii cu alte fenomene psihice (capacitati, aptitudini, rezolvare de
probleme, inteligenta, etc.). Pentru Guilford creativitatea si rezolvarea de
probleme nu se deosebesc prin nimic intre ele.
Manualele recente de psihologie considera creativitatea ,,un caz particular
al rezolvarii problemelor”(Wittig) sau ,,un tip de rezolvare a
problemelor”(Papalia).
Conceptul de creativitate isi are originea in cuvantul latin creare care
inseamna zamislire, faurire, nastere.
Intr-o acceptiune foarte larga creativitatea constituie un fenomen general
uman, forma cea mai inalta a activitatii omenesti.
Din perspectiva ceva mai ingusta si mai specific psihologica, creativitatea
apare in 4 acceptiuni importante: ca produs; ca proces; ca disponibilitate,
potentialitate general umana, ca o capacitate si abilitate creativa; ca dimensiune
complexa de personalitate.
a. Creativitatea ca produs
Cei mai multi psihologi care au definit creativitatea s-au referit la
caracteristicile produsului creator, ca note distinctive ale ei. Caracteristicile
esentiale ale unui produs al activitatii umane care sa permita incadrarea acestuia
in categoria produselor creatoare au fost considerate:
1. noutatea si originalitatea lui
- acest atribut al produsului creator a fost interpretat
- in sens foarte larg, luand in considerare noutatea entru sb. a
produsului creator (Newell, Shaw, Simon)
- in sens restrans luand in considerare numai noutatea produsului pentru
societate.(Al. Rosca)
Distinctia atrage atentia asupra existentei unor planuri diferite ale creativitatii:
56444mtg94qoo2p
unul primar, care conduce la noi adevaruri ce transforma universul semnificatiilor
acceptate de cultura;
altul secundar, care largeste doar adevarurile in cadrul acestui univers de
semnificatii.
Irving Taylor a descris cel mai bine ,,trecerea” produsului creator din
planul subiectiv in planul obiectiv. El a desprins 5 planuri ale creativitatii
(expresiv, productiv, inventiv, inovator, emergent), diferentiate intre ele prin
modul de raportare la atributul noutatii.
pe primele 3 planuri noul este legat de experienta de viata
planurile 4 si 5 fac raportarea la universul de semnificatii al unei culturi
to444m6594qooo
- ,,noul” a fost interpretat si dintr-o alta acc. impusa de necesitatea
evaluarii raspunsurilor la testele de creativitate, si anume nou in sens de rar
intalnit d.p.d.v. statistic. Unicitatea rasp. devine deci esentiala pentru
considerarea lui ca fiind nou si original, chiar daca luat in sine raspunsul este
banal.
Noutatea produsului trebuie considerata insa numai corelativ cu utilitatea
lui ,,Intrucat un produs poate sa fie original, dar fara valoare, cei doi termeni ai
definitiei nu pot fi separati"(Rosca).
2. valoarea, utilitatea sociala, si aplicabilitatea vasta
b. Creativitatea ca proces
Aceasta acceptiune vizeaza caracterul fazic, procesual al creativitatii, faptul
ca ea necesita parcurgerea unor etape disticte intre ele, numarul acestora variind
de la autor la autor.
· G. Wallas, E.D. Hutchinson, R. Thomson stabilesc 4 etape ale procesul creator:
- pregatirea, incubatia, iluminarea, verificarea
· A. Osborn desprinde 7 etape:
- orientarea, preparatia, analiza, ideatia, incubatia, sinteza, evaluarea