Tipuri de iubire în literatura universală

”Romeo și Julieta” de William Shakespeare

Cuprins:
I. O definiție a iubirii 2
II. Tipuri de iubire – 4
III. Iubirea în ”Romeo și Julieta” William
Shakespeare - 7

Profesor coordonator: Liuță Cristina Mirela

Echipă: Bălhuc Alessia Lucia
Ghițu Daria
Macovei Antonia
Nicolau Alexia Lucia
Oprea Rareș Ioan
 Tipuri de iubire în literatura universală – ”Romeo și Julieta” de William Shakespeare

I. O definiție a iubirii
Iubirea, așa cum este descrisă de marii poeți și scriitori, este un expozeu al gândirii
simultane dintre două persoane, mai precis, două persoane care gândesc ca una, dar care ca o
adăugire, sunt în comuniune cu simțirile lor. Iubirea este de multe ori un sentiment mult prea
complex pentru a fi explicat într-o serie de cuvinte. Însă, termenul de iubire este utlizat de cele
mai multe ori pentru a face referire la mai multe abateri distincte ( iubirea față de sine, iubirea
erotică, iubirea față de aproape, iubirea față de natură, iubirea față de animale etc. ).

Suntem învățați încă de mici că iubirea este cea care ne leagă pe toți, străini sau
cunoscuți, familie sau doar prieteni; că iubirea este cea care ne luminează căile pe care le luăm
curajos în anii și viața pe care o trăim, necondiționat.

Prin prisma unei gândiri puerile, iubirea poate fi un paradox, pe care îl acceptăm de bună
voie și nesiliți de nimeni. Acest paradox spontan este limitat de conflicte, de către gândiri
absolute, dar ghidat de câtre instincte cu care ne naștem, instincte cu care vom și muri. Poeții
descriu iubirea ca pe un sentiment de euforie, ca pe un sentiment unde te simți permanent mai
ușor, mai fericit, dar dragostea în sine e ca un foc ce te mistuie. Un foc care te consumă, care te
face să te dedici întru totul persoanei, sau lucrului pe care vrei să-l protejezi.

Iubirea se împletește cu rațiunea în acest context, deși pe drumul nostru curajos, acestea
își pierd sensul propriu în comuniunea lor și devin o balanță mai mult sau mai puțin echilibrată.
Iubirea, deși definiția acesteia contrazice, este un haos legat de incertitudini, riscuri, căi negre,
căi albe și emoții. Neprevăzutul și iubirea se nasc împreună, însă de obicei se despart la final.

Prin urmare, încercând să contrazicem definiția logică a dragostei care ne leagă pe toți,
aceasta nu este tot timpul o euforie fericită, ci este mereu o euforie din care învățăm, fie că ne
dorim sau nu. Iubirea este lanțul de greșeli pe care le facem fără să ne gândim de două ori, un
lanț cu care ne ținem strânse deciziile de viața noastră, orbește.

Mereu este scris că iubirea este soluția, antidotul la toate problemele care există în viața
fiecărui om care trăiește pe pământul acesta strâmt, însă nu ne putem închipui în vreo măsură
vreodată că iubirea este în sinea ei o bipolaritate, un sentiment de contradicție. Că în ciuda
faptului că iubirea e un antidot, poate fi și o otravă cu care te intoxici, însă nu pentru că vrei, ci

2
 Tipuri de iubire în literatura universală – ”Romeo și Julieta” de William Shakespeare

pentru că iubești otrava. Singurul lucru pe care scriitorii nu ni-l împărtășesc este că iubirea
înseamnă și durere, sacrificii și compromisuri, responsabilități pe care le învățăm din haosul
creat tot de noi, ca o revoltă. Încercând realizarea unei sinteze a lucrurilor nespuse, iubirea
înseamnă totodată posibilități, împlinirea unor scopuri cu ușurință. Împlinirea unei dorințe de
mult dorite.

Dragostea este chimie, cum vor mulți s-o creadă, dar de multe însăși ea ne demonstrează
contrarul. Liviu Rebreanu descrie iubirea adevărata ca taina tuturor fericirilor pământești și
cerești, iar dreptatea îi aparține autorului român. Taina iubirii este departe de înțelesul nostru, sau
al fiecăruia, deoarece ca persoane suntem construiți diferit, în bucăți diferite, în suflete unice, iar
fiecare percepție contorsionată și pură a sentimentului poate fi corectă, exactă.

Astfel, ca o concluzie a celor menționate mai sus, iubirea este arhitectul universului în
care trăim, înțelesul existenței noastre, fenomenul din care ne-am născut și o orbire totală în
ciuda faptului că vedem destul de clar. Noi suntem iubirea.

3
 Tipuri de iubire în literatura universală – ”Romeo și Julieta” de William Shakespeare

II. Tipuri de iubire

De-a lungul timpului iubirea a căpătat mai multe forme, sintetizând-se în funcție de
condițiile sociale, economice sau tehnologice. Astfel, odată cu dezvoltarea politico-socială și
formarea unor societăți mai complexe, cu sisteme economice relativ stabile, iubirea începe să fie
înlocuită de dorință: dorința de bani, dorința carnală, sau dorința de status social, toate servind
dezvoltării iubirii de sine. Totuși, primele definiții și gândiri asupra iubirii definesc iubirea de
sine doar ca una din 8.

Grecii antici aveau 8 tipuri diferite de iubire, accentul fiind pus pe relația cu aproapele și
cu divinitatea, astfel distingându-se

-Agape (iubirea universală, altruistă, cum ar fi cea pentru natură, străini sau Dumnezeu,
ea fiind necondiționată, o compasiune fără margini extinsă tuturor).

Față de cel iubit se disting mai multe denominații:

-Eros, dragostea erotică de nestăvilit care nu este oprită nici de zei, o combinație între
pasiune, pofta și plăcere denumită după zeul cu același nume care era considerat primordial,
iubirea fiind un concept ordonator genezei universului. În Antichitatea greacă, Eros era unul
dintre cei mai temuți zei, lucru cauzat de faptul că acesta avea control complet asupra iubirii
erotice, asupra dorinței și pasiunii, asupra iubirii la prima vedere. Acesta se zice să fi avut 2
tipuri de săgeți: de aur, înmuiate în miere, care aduceau patima dorinței asupra cuiva, și de
plumb, înmuiate în venin, având rolul de a stinge flacăra dragostei. Astfel, cu arcul și arsenalul
său, feritul zeu putea face atâta rău cât bine, speriindu-i uneori și pe zei. Astfel, era subliniată
puterea iubirii erotice, cea care putea distruge vieți, sau crea unele noi;

- Ludus, o iubire jucăușă, caracterizată de flirt, euforie și seducție, de multe ori obiectivul
fiind plăcerea temporară, nefiind o fundație stabilă pentru o relație;

-Mania, iubirea obsesivă (de aici cuvântul manie, maniac), nebunească, care apare la un
dezechilibru intre Eros și Ludus, acest tip de iubire ducând la gelozie si stimă de sine scăzută, cel
îndrăgostit simțind constant nevoie celui dorit pentru validarea proprie;

De asemenea apare și iubirea care nu este exclusivă pentru persoana dorită, acestea fiind mai
pură din punct de vedere spiritual și venind cu mai puține atașamente. Distingem astfel:

4
 Tipuri de iubire în literatura universală – ”Romeo și Julieta” de William Shakespeare

-Philia, dragostea amicală, cea dintre prieteni, denumită mai apoi platonică, după Platon
care a susținut că atracția fizică nu este necesară pentru acest tip de iubire. Philia este de obicei o
iubire spontană, liniștită și lipsit de zbuciumul lui Eros sau Mania, bazându-se doar pe
conexiunea lăuntrică, fiind considerată o iubire plină de virtute. Prietenia optimă vizează
interesul celuilalt și dezvoltarea acestuia, spre deosebire de Ludus și Mania care vizează plăcerea
proprie în prim-plan. În Sfânta Scriptură, prietenia este prezentată ca o relație profundă, în Luca
15:14-15, însuși Mântuitorul vorbindu-le ucenicilor despre cum ei sunt ”prietenii” Săi, creștinii
fiind considerați prietenii și frații lui Hristos. Proverbe 18:24 vorbește de asemenea despre
intimitatea și importanța Philiei, despre cum există un prieten care ”ține la tine mai mult decât un
frate.”, subliniind astfel puterea unei legături de prietenie;

-Storge este afecțiunea familială, cum ar fi atașamentul dintre frați, sau părinți și copii,
fiind cel mai natural și concentrându-se mai puțin pe caracteristicile unei persoane care o fac
”demnă de iubire”. Aceasta este de asemenea o dragoste virtuoasă, iertătoare și plină de
acceptare, aducând însă și disciplină. Storge este o iubire care aduce siguranță și confort;

-Pragma este iubirea definită de angajament, cea menită să îndeplinească interesele pe

termen lung, fiind uneori bazată pe Eros sau Ludus, însă fiind îngrădită de anumite înțelegeri. De
multe ori acest tip de iubire este întâlnit în căsătoriile aranjate sau în relațiile cu un scop practic,
care pun Eros sau Ludus pe locul doi. Acest tip de iubire face parte din sfera materialistă, având
ca scop de multe ori creșterea în rând social sau a averii unor persoane.

Ultimul tip de iubire nu este direcționat spre alte persoane, având ca receptor emițătorul însuși:

-Philautia, iubirea de sine este cea care ne face să ne îngrijim întâi de noi înșine pentru a-
i iubi pe alții („Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” Matei 22:39). Totuși, Philautia
poate ajunge în cealaltă extremă, devenind astfel o iubire exagerată a sinelui ce are rol doar a
împlinirii personale, fiind egoistă și narcisistă.

Odată cu dezvoltarea economiei, imperiilor și regatelor, iubirea începe să ia alta formă,

acum punându-se importanță mai mult pe statusul social și avere, secretizând-se astfel un nou tip
de iubire: cea curtenească. Derivată din Ludus și Eros, iubirea curtenească are loc în societatea
înaltă, unind două persoane într-o relație secretă, susținută de intermediari care transmit invitații
și scrisori între îndrăgostiți. O iubire de obicei la prima vedere, aceasta se realizează doar în

5
 Tipuri de iubire în literatura universală – ”Romeo și Julieta” de William Shakespeare

unele cazuri, rămânând de cele mai multe ori în sfera idealului, fiind înlocuită de căsătoria din
interes. Astfel, iubirea curtenească este un tip pur de iubire, lipsit de dorințe materiale, posibil cu
excepția dorinței sexuale, care nu poate fi realizată din cauza normelor sociale ale perioadei ce
îngrădeau interacțiunile dintre bărbați și femei în cadrul extraconjugal. iubirea curtenească din
secolele XIII-XIV a luat forma iubirii platonie, în sec. XV; stimei din sec. XVII și galanteriei din
sec. XVIII.

În același timp cu formarea acestui tip pur de iubire, apare și o nouă formă de Pragma, ce
avea mai mult rolul de a uni două familii pentru a avea o influență mai mare în societate, pentru
a-și mări averea, sau pentru a-și menține statutul social. Astfel, căsătoria nu avea rolul de a
împlini vreun tip de iubire, ci doar de a realiza dorințele materiale ale unei familii. Acest tip de
iubire, deși prezent încă din perioada Antichității, s-a conturat cel mai bine în Evul Mediu,
rămânând un tip important de alianță până în secolele XVIII-XIX, având repercusiuni până în
ziua de azi.

6
 Tipuri de iubire în literatura universală – ”Romeo și Julieta” de William Shakespeare

III. Iubirea în ”Romeo și Julieta” de William Shakespeare

În opera „Romeo și Julieta”, William Shakespeare surprinde iubirea drept o forță atotputernică,
dar și eliberatoare. Cei doi tineri sunt nevoiți să lupte constant pentru a depăși obstacolele ce
împiedicau ca dragostea lor să se împlinească, precum dușmănia dintre cele două familii din care
provin, divergențele sociale, dar și ordinul impus de tatăl Julietei ca aceasta să se căsătorească cu
Paris, ruda principelui. Remarcăm că dragostea lui Romeo și Julieta unul față de celălalt este, cel
puțin inițial, imatură. Incipitul piesei îl surprinde pe Romeo pretinzând că este îndrăgostit
pasional de o altă femeie, Rosaline. Când o vede pe Julieta, o abandonează pe cea din urmă
înainte de a fi vorbit cu noua lui iubire, ceea ce sugerează că sentimentele lui pentru ambele
femei sunt superficiale. Julieta, între timp, pare să fie motivată de sfidarea părinților ei. Nu este
entuziasmată de alegerea acestora cu privire la viitorul ei soț, iar la petrecerea la care ar trebui să-
l cunoască pe Paris, ea îl sărută pe Romeo după ce a schimbat doar paisprezece rânduri de dialog
cu el. Astfel, din momentul în care o vede la petrecerea lui Capulet, Romeo se îndrăgostește de
Julieta. Pe măsură ce noaptea trece, între cei doi se înfiripă o dorință profundă de a rămâne cât
mai mult unul cu celălalt. În timpul petrecut împreună, ei pun complet deoparte toate lucrurile și
uită totul despre lumea înconjurătoare, cu excepția dragostei lor. De asemenea, în aceste
momente de intimitate, ei creează un vocabular comun. La prima lor întâlnire, ei compun
împreună un sonet folosind limbajul religios al pelerinajului, după care amândoi încep să
folosească limbajul astrologic pentru a-și descrie dragostea. Pe măsură ce relația lor se dezvoltă,
ei folosesc tot mai puțină rimă, ceea ce evidențiază că limbajul lor se simte mai puțin artificial.
Aceste schimbări în limbajul îndrăgostiților arată că ei cresc împreună. Romeo se ascunde în
grădina Capuleților, iar în monologul său sunt subliniate sentimentele sale profunde față de
Julieta în timp ce o privește stând pe balcon. El o compară cu „soarele frumos” în contrast cu
„luna invidioasă care este deja bolnavă și palidă de durere” . Aceasta ar putea fi o aluzie la fosta
lui dragoste neîmplinită față de Rosaline. Frumusețea Julietei a lăsat-o pe Rosaline să pară palidă
și neinteresantă. Cu cuvintele „Este doamna mea, o este iubirea mea!”, tânărul își accentuează
sentimentele pentru tânăra iubită. În plus, el îi descrie cum a reușit să urce peste zidurile înalte în
grădina lui Capulet: „Cu aripile ușoare ale iubirii […]”el a pășit. Imaginea „aripilor” subliniază
ușurința și intensitatea pe care o evocă dragostea în el. „Bunătatea mea este la fel de nemărginită

7
 Tipuri de iubire în literatura universală – ”Romeo și Julieta” de William Shakespeare

ca marea, iubirea mea la fel de adâncă; cu cât îți dau mai mult, cu atât am mai mult, căci
amândouă sunt infinite”-astfel își împărtășește Julieta sentimentele față de ființa iubită. La fel ca
Romeo, ea experimentează dragostea ca pe un fel de libertate: dragostea ei este „nemărginită” și
„infinită”. Experiența ei de dragoste se conturează drept una erotică în comparație cu cea a lui
Romeo: imaginile ei au nuanțe sexuale. Julieta este întotdeauna mai în contact cu aspectele
practice ale dragostei — sex și căsătorie — decât Romeo, care este mai puțin realist. Când acesta
se întoarce să o vadă, Julieta este concentrată tocmai pe căsătorie. Pentru ea, o parte a apelului
căsătoriei este că o va elibera de părinții ei: „Nu voi mai fi Capulet” .Ea îl compară pe Romeo cu
un șoim îmblânzit – un „bând cu ciucuri”-ceea ce sugerează că ea crede că îl poate controla.
Dragostea Julietei pentru Romeo pare cel puțin parțial să fie o dorință de a fi eliberată de sub
controlul părinților ei de către un soț care nu o poate controla nici pe ea. Acolo unde Romeo se
bazează pe imaginile convenționale ale poeziei de dragoste elisabetane, limbajul Julietei în
aceste rânduri este original și izbitor, ceea ce reflectă lipsa ei de experiență și o face să pară
foarte sinceră. Atticus a afirmat odată: “Mi se pare că dragostea ar putea fi etichetată drept otravă
și oricum am bea-o. Acest citat subliniază faptul că dragostea poate fi periculoasă, dar noi, ca
oameni, suntem dispuși să ne asumăm riscul pentru a o împlini și a găsi fericirea. În acest caz se
află și cei doi tineri, Romeo și Julieta, care sunt dispuși să moară unul pentru celălalt, sa își
părăsească familiile pentru ca iubirea lor să se împlinească. Îndreptându-se spre Verona, Romeo
își vede pentru ultima dată iubita al cărei plan nu îi era cunoscut. De aceea, în noaptea de
dinaintea nunții, cei doi zac din nou împreună, rămași fără suflare chiar unul lângă celălalt.
Dragostea lor este atât de pasională și intensă, dar ”deliciile violente au un scop violent.” În loc
să fie acel tip de iubire care îi împinge și îi protejează de violență și moarte, tipul lor de iubire îi
împinge spre ele. ”Scopurile violente” sunt sinuciderea îndrăgostiților, ei se găsesc nevoiți să
întâlnească moartea pentru a-și păstra dragostea. Astfel, Shakespeare nu vrea să înfățișeze
dragostea dulce, blândă și aproape copilărească, așa cum credea Romeo că o are pentru Rosaline.
În schimb, el a vrut să portretizeze dragostea dintre Romeo și Julieta drept una la fel de
puternică, de violentă și de intensă ca moartea și faptul că atât Romeo, cât și Julieta au fost
dispuși să renunțe la viața lor unul pentru celălalt simbolizează puritatea și profunzimea iubirii
lor. „Să te sărut, cu gura mea suavă, /Căci poate-o picătură de otravă /Ți-a mai rămas pe buze,
cum îmi pare,/ Să-mi deie moartea-atotvindecătoare!”.

8
 Tipuri de iubire în literatura universală – ”Romeo și Julieta” de William Shakespeare

Bibliografie
1. https://graibun.wordpress.com/2020/10/11/tipuri-de-iubire/#agape
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Termeni_grece%C8%99ti_referitori_la_iubire
3. https://loveisaname.com/cele-7-tipuri-de-iubire-pe-care-probabil-le-vei-experimenta-in-
viata/
4. Biblia
5. José Ortega y Gasset, Studii despre iubire