REFERAT

RELATII INTERNE SI INTERNATIONALE

RELATIILE VALUTAR – FINANCIARE ALE ROMANIEI

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE MECANICA
DEPARTAMENTUL: INGINERIA SI MANAGEMENTUL SISTEMELOR TEHNOLOGICE
DIN DR TR SEVERIN
SPECIALIZAREA: INGINERIE ECONOMICA SI INDUSTRIALA – ANUL IV
STUDENT: RADULESCU CRISTINA DANIELA
PROFESOR: MARIETA STANCIU
 RELATIILE VALUTAR – FINANCIARE ALE ROMANIEI

1.
1 Structura fluxurilor valutar – financiare externe

1.2
Creditele financiare externe

1.3
Creditarea activitatii de comert exterior

1.4
Creantele si datoria externa. Gestionarea rezervelor valutare
1. PIEŢELE VALUTARE sI PIEŢELE DERIVATE DE DEVIZE

Sfera pietelor valutare si participantii

Pietele valutare reprezinta centrele sau locurile în care se confrunta cererea si
oferta de valuta si se stabileste cursul de schimb. Piata valutara este formata din
bancile si casele de schimb care sunt autorizate sa vânda si sa cumpere valuta. Pietele
valutare au marimi diferite în functie de operatiile pe care le realizeaza si de localitatile
în care sunt amplasate. Principalele piete valutare functioneaza la Londra, New York,
Tokyo, Frankfurt, Paris, Zurich.
Pietele valutare mijlocesc accesul persoanelor juridice si fizice la valuta necesara
schimburilor economice internationale, deplasarii în strainatate, ofera detinatorilor de
valuta cadrul de piata pentru a fi vânduta, iar din confruntarea cererii si a ofertei de
valuta rezulta cursul de schimb.
Pe pietele valutare participa bancile comerciale, curtierii, bancile centrale,
societatile comerciale care realizeaza operatii de comert exterior Bancile
comerciale intervin pe piata valutara sub forma vânzarilor si cumpararilor de valuta
pentru contul propriu sau pentru contul clientilor, intermediaza operatiunile de
transformare a valutelor, realizeaza operatii de arbitraj si speculative în vederea
obtinerii unor câstiguri. Bancile comerciale pot îndeplini rolul de MARKET MAKER, de
formator de piata si de sustinere a lichiditatii pietei.
Curtierii de schimb sunt intermediari care centralizeaza ordinele de cumparare si
vânzare, asigura executarea lor conform cerintelor clientilor si furnizeaza informatii
asupra evolutiei cursurilor de schimb. Primirea si transmiterea ordinelor de vânzare si
cumparare de valuta, precum si practicarea unor operatii speculative reprezinta
activitatea de Front-office din schimbul valutar. Back-office reflecta activitatile de
realizare a contractelor negociate si gestionarea rezultatelor schimbului de valuta
Fig. 1.1 Participantii pe piata valutara
Bancile centrale intervin pe piata valutara în vederea limitarii fluctuatiei cursului,
a protejarii monedei nationale precum si pentru satisfacerea unor ordine ale clientilor.
Banca centrala reglementeaza organizarea si supravegheaza functionarea pietei
valutare.
Societatile comerciale care realizeaza importuri si exporturi adreseaza ordine de
cumparare si vânzare de valuta prin intermediarii de pe piata valutara sau banci.
Evolutia operatiilor de pe pietele valutare a fost determinata de anumiti factori[1]:
extinderea si diversificarea relatiilor internationale care s-au reflectat în multiplicarea
fluxurilor de valuta si în cresterea cerintelor de conversie prin intermediul pietelor
valutare;
tendintele de liberalizare a politicilor valutare, eliminarea restrictiilor valutare si
promovarea convertibilitatii;
generalizarea cursurilor flotante a necesitat diversificarea operatiunilor speculative si
recurgerea la tehnici specifice de preîntâmpinare sau atenuare a efectelor riscurilor din
schimburile economice internationale;
amplificarea miscarilor de capital a impulsionat operatiile valutare provenite din
plasamente, schimburi si repatrierea capitalurilor;
perfectionarea tehnicilor si a modalitatilor de efectuare a platilor internationale;
interventiile bancilor centrale sub forma vânzarilor si a cumpararilor de valuta în
vederea influentarii cursului de schimb;
îmbunatatirea serviciilor bancare de gestiune a sumelor în valuta ale clientilor.
1.2 Operatiile pe pietele valutare
Pe pietele valutare se efectueaza operatii la vedere, operatii la termen, operatiuni
de arbitraj, speculative si de acoperire la termen.
 a) Operatiile la vedere (piata la vedere "marche spot") constau în cumpararea
sau vânzarea de sume în valuta cu cedarea imediata sau la cel mult 48 ore a valutei.
Cursul la care se realizeaza operatiile cu valuta este expresia raportului dintre ordinele
de cumparare si vânzare de valuta adresate de participantii pe piata. În cazul în care
sporesc ordinele de cumparare se majoreaza cursul valutei, iar daca ordinele de
vânzare sunt mai mari scade cursul. Raportul de schimb al valutei la vedere este
determinat si de alte operatii ce se efectueaza pe piata valutara. Cursul valutei se
formeaza si sub influenta operatiilor de pe alte piete valutare.
Cursul de pe piata la vedere rezulta din confruntarea cererii si a ofertei de valuta,
a influentelor exercitate de alte operatiuni efectuate pe piata si în functie de operatiile
valutare de pe alte piete valutare. Tranzactiile cu valuta la vedere se realizeaza la
cursul "SPOT". Pe piata valutara la vedere se stabilesc cursuri pentru operatiunile de
cumparare si cursuri pentru operatiunile de vânzare. Diferenta între cursul de vânzare si
cursul de cumparare al unei valute pe piata la vedere este cunoscuta sub denumirea
de SPREAD care exprima diferenta dintre cursurile de vânzare si cursurile de
cumparare se poate exprima în forma procentuala astfel:
Spread = (curs de vânzare - curs de cumparare)/ curs de vânzare_x_100
b) Operatiile la termen (piata la termen, forward market) reflecta tranzactiile de
cumparare sau vânzare de valuta ce se realizeaza pe baza predarii sumelor la un
termen viitor si la un curs determinat. În general cursul la termen ar trebui sa fie mai
mare decât cursul la vedere (CT > CV) deoarece la cursul la vedere se adauga
dobânda la valuta pe un termen. Cursul la termen al unei valute este mai bun decât
cursul la vedere plus dobânda în cazul în care se prevede o apreciere. Diferenta dintre
cursul la termen si cursul la vedere plus dobânda la o valuta este cunoscuta sub
denumirea de "AGIO". În situatia în care se întrevede o depreciere a valutei, cursul la
termen poate fi mai slab decât cursul la vedere si dobânda, diferenta este denumita
"DISAGIO VALUTAR" sau se apreciaza ca valuta coteaza disagio la termen.
Diferentialul valutar reflecta deosebirile între cursurile la termen si cursurile la vedere.
Cursul operatiilor la termen de pe piata valutara depinde de cursul "SPOT" (CV), de
diferenta de dobânda la valute (Db) si de termenul de negociere (Nz).
Cotarea report si deport
 În cazul în care cursul monedei straine exprimat în moneda nationala este mai
ridicat la termen decât cursul la vedere se înregistreaza un REPORT sau se apreciaza
ca moneda coteaza PREMIUM. Reportul asupra unei valute reflecta dobânda mai mica
de pe piata monetara din tara emitenta fata de dobânda de pe pietele monetare straine.
Curs la termen (CVT) = Curs la vedere (CV) + Report (R)
CVT CV R
Daca cursul monedei straine reflectat în moneda nationala la termen este mai
scazut decât cursul la vedere se înregistreaza un DEPORT sau moneda
coteaza DISCONT. Deportul unei valute exprima diferenta de dobânda în plus pe piata
monetara a valutei respective fata de dobânda de pe pietele monetare straine.
Curs la termen (CVT)= Curs la vedere (CV)- Deport (D)
CVT= CV- D
Diferentele în procente ale reportului si deportului se calculeaza în functie de
cursul la termen si cursul la vedere. Pe piata la termen valutele coteaza la termen de 1
luna, 3 luni, 6 luni si 1 an. Cotatiile la termen se reflecta prin intermediul
punctelor. Cursul la termen se poate mentiona direct sau prin punctele de report sau
deport de la cursul la vedere.
Tranzactiile la termen de pe piata valutara pot influenta relatiile comerciale
internationale:
Curs la termen >
Curs la vedere
Curs la termen <
Curs la vedere
c) Operatiile de arbitraj valutar
Arbitrajul valutar reprezinta o operatie care consta în vânzarea si cumpararea
de valuta, uneori simultan pe pietele valutare în vederea protejarii împotriva fluctuatiei
cursurilor valutare precum si pentru obtinerea unor câstiguri. Operatiile de arbitraj
valutar asigura câstiguri din diferentele de curs la aceeasi valuta pe o piata la doua
momente distincte din diferentele de curs a unei valute pe doua piete diferite si din
diferentele de curs între doua valute si doua piete diferite[2].
Arbitrajul valutar poate fi direct si la termen. Arbitrajul valutar direct consta din
vânzarea unei sume în valuta pe piata pe care coteaza mai bine si cumpararea în
acelasi timp a unei sume în aceeasi valuta pe piata pe care coteaza mai slab. Arbitrajul
valutar la termen se deosebeste în functie de pietele pe care se realizeaza tranzactiile
cu valuta de catre banci. Arbitrajul la termen pe o singura piata urmareste obtinerea
unui câstig din diferenta de curs al valutei pe aceeasi piata la doua momente diferite.
Arbitrajul la termen pe doua piete urmareste valorificarea diferentelor la cursul la termen
al unei valute de pe doua piete.
Arbitrajul valutar combinat cu arbitrajul dobânzilor presupune sa se compare
diferentele de curs valutar cu diferentele de dobânda la un plasament egal de capital pe
cele doua piete. Operatiunea de arbitraj valutar devine avantajoasa în masura în care
diferenta de curs de la valuta este mai mare decât diferenta de dobânda. Arbitrajul
valutar realizat de catre banci contribuie la echilibrarea cererii si a ofertei de valuta pe
piata, la exercitarea unei influente asupra cursului valutar, la protejarea sumelor în
valuta detine de clienti la banci si la obtinerea unor câstiguri din diferentele de curs.
d) Operatiile speculative
Speculatia valutara reprezinta interventia unui operator pe piata valutara în
vederea realizarii unui câstig din diferentele de curs ale valutelor.
Speculatia activa la vedere se practica în cazul în care valuta "X" se afla în
depreciere.

STUDENT,
RADULESCU CRISTINA DANIELA