Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Obiective de studiu: însușirea cunoștințelor despre piața valutară prin intermediul căreia participanții pot
tranzacționa valute, prin operațiuni de cumpărare/vânzare diverse
- piața valutară (piață la vedere, piață la termen)
- curs la termen prestabilit, report/deport
- tranzacții pe piața valutară (la termen ferm, swap valutar, arbitraje valutare, speculații valutare,
opțiuni valutare, contracte futures, contracte forward)
Bibliografie:
“Relații monetare internaționale – concept, interdependențe, tranzacții” – G. Anghelache&C. Obreja, Editura
ASE, București 2017
Segment terţiar
Ordine de Ordine de
vânzare cumpărare
Bănci
comerciale
Segment primar Bursă Brokeri Segment primar
valutară Dealeri
Case de
schimb
Segment principal
Suportul existenței pieței valutare îl constituie piețele monetare naționale. Principalele caracteristici ale
piețelor monetare și valutare sunt evidențiate în figura 4.2.
De ce există?
Unde se localizează?
Mecanismul formării cursului valutar pe piața schimburilor valutare cunoaşte trei stadii care duc la o
uniformizare a acestuia:
prima uniformizare are loc la nivelul fiecărui intermediar, prin cererea şi oferta de valută cumulată la
nivelul acestora;
a doua uniformizare se realizează la nivelul pieței valutare naționale, prin compensare interbancară;
a treia uniformizare se produce la nivel internațional, prin compensarea între piețele valutare naționale.
Fiecare intermediar de pe piața valutară determină şi comunică (prin afişare electronică sau telefonic)
cursul de schimb al monedei naționale față de principalele valute. Aceste cursuri fluctuează pe parcursul
zilei, având un nivel determinat în funcție de cererea şi oferta pentru valuta respectivă.
Diferența între cele două niveluri ale cursului de schimb (curs la cumpărare şi curs la vânzare), afişat de
intermediari, constituie marja ce revine intermediarilor sub formă de profit din operațiunile respective.
Cursul de schimb reprezintă expresia volumului şi dinamicii ordinelor de cumpărare şi ordinelor de vânzare
de valută, fiind un punct de echilibru între cererea şi oferta manifestată pe piața schimburilor valutare.
Tranzacțiile cu valute permit modificarea structurii disponibilităților valutare, asigură mijloacele de plată
necesare derulării comerțului vizibil și invizibil, asigură fructificarea diferențelor de curs și de rată a dobânzii
și pot influența cursul de schimb prin intervențiile tehnice ale băncilor centrale.
Operațiunile derulate pe piața valutară se pot grupa în funcție de mai multe criterii. Astfel, principalele
criterii de clasificare sunt:
a) în funcție de scopul urmărit de clienți:
tranzacții cu valute efectuate în scop comercial pentru a asigura necesarul de mijloace de plată pentru o
operațiune curentă sau viitoare de import sau pentru a transforma valuta încasată dintr-o operațiune de
export în altă valută sau în monedă națională;
tranzacții derulate în scopul protecției împotriva riscului valutar care se referă în general, la operațiuni de
acoperire (hedging), prin care se urmăreşte menținerea puterii de cumpărare a unei valute prin operațiuni
succesive la vedere şi la termen;
tranzacții de arbitraj generate de nevoia de fructificare a conturilor de disponibil, tranzacții care vizează
valorificarea diferențelor de curs valutar pe piețe diferite sau la momente diferite;
tranzacții de tip speculativ care urmăresc obținerea de profit ca urmare a modificării cursului valutar în
timp sau ca urmare a existenței unei diferențe de dobândă la fondurile exprimate în monede diferite;
operațiuni inițiate în scopul corecției cursului de schimb, efectuate de către autoritățile monetare prin
care se procedează la intervenții asupra cererii şi ofertei de valută.
Cursul de vânzare/cumpărare de valută se formează pe baza ordinelor adresate de clienți, ordine care
pot fi:
- „ordine la cursul pieței” (la cel mai bun curs din punct de vedere al intermediarului pe piața valutară) la
care clientul cunoaşte cursul existent pe piață la momentul adresării ordinului şi este de acord ca tranzacția
sa de cumpărare/vânzare de valută să se realizeze la acest curs sau la unul apropiat.
În cazul acestor ordine, clientul este interesat în special de realizarea efectivă a tranzacției şi mai puțin
de cursul la care aceasta se derulează.
- „ordine la curs limită” la care clientul este interesat ca tranzacția sa de vânzare/cumpărare de valută să se
realizeze la un anumit curs pe care el îl precizează în ordin sau la un curs mai bun.
Limita precizată de client este o limită minimă pentru ordinele de vânzare („doresc sa vând cu cel puțin
…”) şi limită maximă pentru ordinele de cumpărare („doresc să cumpăr cu cel mult …”).
pe termen lung:
ratele relative de inflație: cu cât rata inflației într-o țară este mai mare, cu atât moneda țării respective
se va deprecia mai mult;
situația balanței de plăți: o balanță cronic deficitară determină deprecierea monedei naționale.
Din punct de vedere teoretic se pune problema determinării cu anticipație a cursului spot. Astfel, el se
prezintă ca un curs previzionat în funcție de evoluția probabilă a puterii de cumpărare. Această anticipație
se bazează pe Teoria parității puterii de cumpărare.
Se consideră că dacă rata inflației pe două piețe ale căror monede se compară este diferită, atunci cursul
de schimb la vedere trebuie să varieze şi el. La baza acestei variații stă următorul raționament:
- se consideră nivelul prețurilor pe piețele respective;
- se consideră rata inflației pe cele două piețe (care influențează direct puterea de cumpărare).
Dacă rata inflației în țara B este mai mică decât rata inflației în țara A, va creşte importul în țara B
deoarece în țara unde rata inflației este mai mică prețul relativ al bunurilor din import este mai scăzut.
Exportul aceleiaşi țări se restrânge pentru că produsele țării în cauză fiind mai scumpe, nu sunt acceptate de
partenerii externi. În aceste condiții, creşterea importurilor şi scăderea exporturilor determină un deficit al
balanței comerciale a țării B care antrenează deprecierea monedei țării B comparativ cu moneda țării A.
Pe baza acestei relații se ajunge la concluzia că variația cursului de schimb la vedere pentru momentul 1
față de momentul 0 este aproximativ egală cu diferența dintre modificarea prețurilor în țările ale căror
monede se compară (cu diferența între nivelul ratei inflației în cele două țări).
Cursul la termen prestabilit este diferit de cursul la vedere (spot). Diferența între cele două cursuri este
dată de creşterea (report sau premium) sau scăderea (deport sau discount) cursului la termen față de cursul
la vedere. În situația în care cursul la termen este egal cu cursul la vedere cele două cursuri sunt la paritate.
Cursul la termen (forward) este un curs calculat față de cursul la vedere (spot) la care se adaugă sau se
scade un număr de puncte. La baza determinării numărului de puncte stă Teoria parității ratelor de dobândă
practicate în țările ale căror monede se compară.
Indicatorii report/deport rezultă din:
- modificările previzionate de intermediar în legătură cu evoluția cursului valutar între momentul T o şi Tn
(dacă el va aştepta momentul Tn pentru a obține moneda solicitată);
7 ASE București - FABBV
Departament Monedă și Bănci
RELAȚII MONETAR-FINANCIARE INTERNAȚIONALE
Suport de curs pentru autoinstruire – TEMA 4: Piața valutară
- diferențele de dobândă înregistrate la fondurile exprimate în monedele tranzacționate (atunci când
intermediarul procură imediat moneda solicitată, folosindu-şi disponibilitățile în altă monedă şi utilizează
moneda achiziționată pentru acordarea unui credit în perioada de aşteptare T o – Tn).
Diferența între cele două cursuri este dată de numărul de puncte (PIPS, puncte forward - FWDS).
- Dacă BID FWDS < ASK FWDS (punctele sunt în ordine crescătoare) moneda de bază face la termen REPORT
– se apreciază (iar moneda variabilă face deport – se depreciază);
- Dacă BID FWDS > ASK FWDS (punctele sunt în ordine descrescătoare) moneda de bază face la termen
DEPORT – se depreciază (iar moneda variabilă face report – se apreciază).
REPORT:
- BID FWD = BID SPOT + BID FWDS (numărul mai mic)
- ASK FWD = ASK SPOT + ASK FWDS (numărul mai mare)
Punctele sunt în ordine crescătoare (121, 219) → la termen de 3 luni moneda de bază (EUR) face REPORT
(îi creşte cursul, se apreciază), iar moneda variabilă (RON) va face deport (îi scade cursul, se depreciază).
DEPORT:
- BID FWD = BID SPOT – BID FWDS (numărul mai mare)
- ASK FWD = ASK SPOT – ASK FWDS (numărul mai mic)
Punctele sunt în ordine descrescătoare (34, 19) → la termen de 1 lună moneda de bază (EUR) face
DEPORT (îi scade cursul, se depreciază), iar moneda variabilă (USD) face report (îi creşte cursul, se apreciază).
FWD SPOT 12
Rata report/deport * *100
SPOT luni
Cunoscând cursul la vedere şi cursul la termen, se poate determina rata de report/deport pentru
perioada respectivă. Această rată arată cu cât s-au apreciat/depreciat valutele implicate în raportul de
schimb pe intervalul pentru care este determinat cursul la termen. Rata de report/deport exprimă
modificarea procentuală a cursului la termen față de cursul la vedere.
FWD > SPOT → report la valuta de bază (CHF) şi deport la valuta variabilă (JPY) la termen de 3 luni.
105,2727 - 103,7727 12
Rata report/deport la cumparare * * 100 5,78%
103,7727 3
105,3402 103,7819 12
Rata report/deport la vanzare * * 100 6,01%
103,7819 3
→ La cumpărare, valuta de bază (CHF) s-a apreciat, iar valuta variabilă (JPY)
s-a depreciat cu 5,78%.
→ La vânzare, aprecierea valutei de bază şi deprecierea valutei variabile a fost
de 6,01%.
BID FWDS x
BID SPOT x
y RDD y RDÎ x luni
y 12 100 RDÎ x luni
ASK SPOT x RDÎ y RDD x luni
y
ASK FWDS x
y 12 100 RDD x luni
Punctele sunt în ordine crescătoare → la termen de 3 luni valuta de bază (EUR) face REPORT, iar valuta
variabilă (DKK) va face deport.
- banca ia cu împrumut USD pentru 6 luni astfel încât suma împrumutată + dobânda aferentă să fie egală cu
suma de 1 milion USD pe care banca ştie că o va primi de la agentul economic peste 6 luni.
Credit + Dobândă = 1.000.000 USD
Dobânda percepută = 5,625% p.a.
→ suma luată cu împrumut = 972.644,38 USD
- banca vinde spot suma în USD luată cu împrumut pentru a o transforma în NOK
→ suma obținută = 972.644,38 USD * 7,7812 USD/NOK = 7.568.340,45 NOK
Concluzie: banca va cumpăra de la agentul economic suma de 1 milion USD la termen de 6 luni şi va plăti în
schimb 7.731.532,791 NOK → cursul la termen propus pentru această tranzacție va fi:
(la termen de 6 luni cursul la cumpărare USD/NOK propus va fi cu un discount de 497 puncte față de cursul
la vedere).
- banca plasează USD pentru 6 luni astfel încât suma plasată + dobânda aferentă să fie egală cu suma de 1
milion USD pe care banca ştie că o va plăti agentului economic peste 6 luni.
Depozit + Dobândă = 1.000.000 USD
Dobânda încasată = 5,375% p.a.
→ suma plasată = 973.826,36 USD
Concluzie: banca va vinde agentului economic suma de 1 milion USD la termen de 6 luni şi va solicita în
schimb 7.747.854,242 NOK → cursul la termen propus pentru această tranzacție va fi:
În cazul în care FWD > SPOT, vânzătorul la termen al valutei de bază va beneficia de report (va vinde
valuta de bază la termen la un curs mai mare decât cursul la vedere), iar cumpărătorul la termen al valutei
de bază va suporta reportul (va cumpăra valuta de bază la termen la un curs mai mare decât cursul la vedere).
În cazul în care FWD < SPOT, vânzătorul la termen al valutei de bază va suporta deportul (va vinde valuta
de bază la termen la un curs mai mic decât cursul la vedere), iar cumpărătorul la termen al valutei de bază
va beneficia de deport (va cumpăra la termen valuta de bază la un curs mai mic decât cursul la vedere).
În cazul în care în schimbul valutar la termen sunt implicate mai multe valute, cursul de schimb se
determină prin metoda încrucişată (cross-rate) pe baza următoarelor relații:
Ecartul la termen între cursul la vânzare şi cursul la cumpărare este mai mare decât acelaşi ecart între
cursurile la vedere deoarece la termen ecartul include pe de o parte diferența între cursurile la vedere şi pe
de altă parte diferența între ratele de dobândă la monedele care sunt implicate în stabilirea cursului de
schimb la termen.
În ceea ce priveşte cotarea la termen a monedelor, pentru majoritatea valutelor se stabilesc cotații
pentru scadențe cuprinse între 3-6 luni. Pentru scadențe cuprinse între 12-24 luni se stabilesc cotații la
termen doar pentru cele mai tranzacționate monede. Pentru scadențe mai mari de 2 ani se stabilesc
ocazional cotații la termen doar pentru monedele: USD, EUR, CHF, JPY, GBP.
2. Tranzacțiile speculative:
a) nu se pot derula în cazul inexistenței unui disponibil inițial; b) au la bază previziunea operatorului cu privire
la evoluția viitoare a cursului anumitor valute; c) urmăresc vânzarea de valute aflate în proces de apreciere;
d) nu pot fi amânate la data scadenței dacă operatorul inițiază operațiunea pe poziția descoperit; e) nu
implică asumarea vreunui risc din partea operatorului.
Răspunsuri
1 e)
2 b)
3 b)
4 d)
5 d)