Relatii Financiar Monetar 4

RELAȚII MONETAR-FINANCIARE INTERNAȚIONALE
Suport de curs pentru autoinstruire – TEMA 5: Tranzacții pe piața valutară
Material didactic elaborat în tehnologia ID pentru Învăţământul la Distanţă

Tematici adaptate în baza surselor bibliografice
Titular disciplină: Conf. univ. dr. Carmen Obreja
CONȚINUT UNITATE DE ÎNVĂȚARE V:

Tranzacții pe piața valutară
5.1 Tranzacții la vedere ........................... 1
5.2 Tranzacții la termen ........................... 2
5.2.1 Tranzacții la termen ferm ........................... 2
5.2.2 Tranzacții swap ........................... 3
5.2.3 Tranzacții de arbitraj valutar ........................... 5
5.2.4 Tranzacții speculative ........................... 9
5.2.5 Operațiuni carry-trade ........................... 10
5.2.6 Tranzacții pe bază de opțiuni ........................... 12
5.2.7 Contracte la termen – futures și forward ........................... 18
5.3 Grile de autoevaluare ........................... 22
Obiective de studiu: însușirea cunoștințelor de tranzacționare pe piața valutară în funcție de tipul de

operațiune ce este inițiată
- tranzacții spot și forward
- swap-uri, arbitraje, speculații valutare, contracte la termen (futures, options, forward)
Bibliografie:
“Relații monetare internaționale – concepte, interdependențe, tranzacții” – G. Anghelache&C. Obreja,
Editura ASE, București 2017
În economia internațională, datorită fenomenului de globalizare, milioane de tranzacții ce implică

schimburi valutare au loc în fiecare zi. Tranzacțiile pe piața valutară se efectuează întotdeauna în pereche, o
valută fiind cumpărată sau vândută pentru alta. Un trader va cumpăra valuta ce se anticipează că o să crească
în valoare sau va vinde valuta ce se anticipează că o să scadă față de cealaltă.
5.1 Tranzacții la vedere pe piața valutară
Tranzacțiile la vedere sunt tranzacții simple derulate pe baza cursului la vedere (spot), având scadența
fixă (finalizate în general în 2 zile lucrătoare de la inițierea lor, în funcție de reglementările fiecărei piețe).
Orice client care doreşte cumpărarea/vânzarea de valută adresează un ordin de cumpărare/vânzare spot pe
o anumită piață valutară, conform cursului de la momentul adresării ordinului.
Cursul spot este cursul afişat pe fiecare piață valutară (la bursa valutară, la bancă sau la casa de schimb)
şi determinat pe principalele valute după metoda cotației încrucişate.
Operațiunile spot sunt operațiuni directe prin care se asigură solicitările clienților de mijloace de plată în
valută sau ordinele acestora de transformare a unei valute într-o altă valută. Pentru aceste tranzacții,
obținerea de câştig nu constituie un scop, însă nu sunt excluse nici operațiunile speculative: cumpărarea unei
valute la vedere pentru revânzarea acesteia după creşterea viitoare a cursului sau vânzarea la vedere a unei
valute cu intenția de a o răscumpăra ulterior la un curs mai scăzut.
1 ASE București – FABBV
Departament Monedă și Bănci
Cursul spot este cursul care se formează prin centralizarea ordinelor de cumpărare şi a celor de vânzare
adresate pentru aceeaşi valută şi pe aceeaşi piață la un moment dat, centralizare urmată de determinarea
unui punct de echilibru între cerere şi ofertă.
5.2 Tranzacții la termen pe piața valutară
Sunt inițiate la momentul To (moment inițial) când se încheie contractul şi se stabileşte cursul de derulare
a tranzacției, urmând a fi finalizate la un moment ulterior T n când va avea loc mişcarea efectivă a sumelor
tranzacționate, la cursul valutar convenit în contract.
Operațiunile la termen sunt generate de interesele vânzătorilor şi cumpărătorilor de valută care se
asigură că la o dată viitoare:
- vor avea disponibilități în valută care să le permită onorarea contractelor comerciale internaționale sau
efectuarea unor plăți necomerciale;
- vor putea transforma valuta încasată dintr-o operațiune comercială sau necomercială în monedă
națională sau o altă valută, la un curs prestabilit.
5.2.1 Tranzacții la termen ferm
Sunt tranzacții la termen care se încheie la un anumit moment şi urmează a fi executate în mod
obligatoriu după o anumită perioadă de timp prestabilită în contractul încheiat între cele două părți. Scopul
acestor tranzacții este de modificare a structurii unui portofoliu de valute la o dată viitoare prin intermediul
unor operațiuni inițiate anterior la un curs prestabilit.
Datorită lichidării tranzacției la o dată viitoare, se pot creea avantaje suplimentare pentru operatori
(cumpărarea la termen ferm poate fi urmată de revânzarea valutei respective la un curs mai mare sau
vânzarea la termen ferm poate fi urmată de răscumpărarea valutei respective la un curs mai mic, ambele
situații aducând profit operatorului).
Un alt scop al acestor tranzacții derivă din faptul că băncile comerciale centralizează ordinele de
cumpărare şi de vânzare primite de la clienți pentru aceeaşi valută şi cu aceeaşi scadență, stabilind un sold
debitor/creditor. Tranzacția fermă se va derula pe piața valutară numai pentru soldul operațiunilor (pentru
a procura valuta necesară sau pentru a fructifica disponibilul).
EXEMPLU: O bancă comercială primeşte din partea unui importator ordin de cumpărare la termen de 3 luni
a sumei de 2 milioane GBP. Un exportator de pe aceeaşi piață care are de încasat peste 3 luni suma de 1
milion GBP, adresează aceleiaşi bănci ordin de vânzare pentru aceeaşi scadență.
Banca va compensa ordinul de cumpărare cu cel de vânzare şi stabileşte că la scadența de 3 luni are un
sold debitor de 1 milion GBP (trebuie să dispună de 1 milion GBP pentru a onora ordinul de cumpărare inițial
al clientului importator).
Banca are două posibilități:
- îşi constituie la momentul To resursele necesare pentru Tn  în To face o tranzacție spot pe piața valutară
(cumpără 1 milion GBP), dar se pune problema fructificării acestei sume  face o tranzacție şi pe piața
creditului: acordă un credit sau face un depozit de 1 milion GBP pe un termen care se încadrează în

termenul operațiunii pe piața valutară (3 luni - 48 ore). Fructificarea vizează încasarea de dobândă pe
piața GBP la creditul acordat sau la depozitul constituit;
- banca efectuează ea însăşi o operațiune la termen necesară procurării sumei de

1 milion GBP  la To banca încheie cu un alt partener pe piața valutară o tranzacție la termen de 3 luni,
prin care cumpără 1 milion GBP  banca va avea un rezultat al tranzacției (câştig/pierdere) determinat
ca diferență între cursul spot practicat pe piață peste 3 luni şi cursul la care s-a efectuat tranzacția forward.
5.2.2 Tranzacții swap
Swap-ul este o operațiune care rezultă din combinarea unei tranzacții spot cu o tranzacție forward,
ambele având aceeaşi scadență sau o combinare între două tranzacții forward, având scadențe diferite.
Scopul acestor operațiuni vizează protecția împotriva riscului valutar, permițând operatorilor să beneficieze,
atât de fluctuația ratelor de dobândă practicate pe cele două piețe, cât şi de fluctuația cursului valutar.
Totodată, swap-ul permite modificarea condițiilor inițiale privind termenul tranzacțiilor: prelungirea
termenului (reînnoire) sau scurtarea termenului (în avans). În ambele situații, se recalculează cursul la
termen.
Costul tranzacției este dat de diferența de rată a dobânzii la valutele implicate în operațiune pe un
interval de timp egal cu scadența operațiunii la termen.
EXEMPLU: O bancă a primit un depozit pe 6 luni pentru suma de 2 milioane DKK. Dobânzile băncii pentru
operațiunile cu DKK sunt 4% - 4,2% pe an. Banca are posibilitatea să acorde credite pentru 6 luni în USD.
Dobânzile băncii la operațiunile cu USD sunt 5,7% - 6% pe an.
Cursul spot pe piața interbancară este: 6,1005/19 USD/DKK;
FWDS (6 M) = 24/32
La To:
- banca transformă depozitul în DKK (pe care îl are pentru 6 luni) în USD:
2.000.000 / 6,1019 = 327.767 USD
- acordă un credit în USD pentru 6 luni pentru care va încasa o dobândă
= 327.767*6%*6/12 = 9.833 USD
 suma fructificată din acordarea creditului în USD pe care o va încasa peste
6 luni = credit + dobândă = 327.767 + 9.833 = 337.600 USD
- vinde forward suma fructificată în USD contra DKK:
337.600 USD * 6,1029 = 2.060.339 DKK
 în To banca ştie că peste 6 luni va încasa echivalentul în DKK al sumei
de 337.600 USD, care va însemna 2.060.339 DKK
La T6:
- banca plăteşte dobânda aferentă depozitului în DKK
= 2.000.000*4%*6/12 = 40.000 DKK
- ramburseaza depozitul în DKK = 2.000.000 DKK

 suma pe care o va avea de plătit aferentă depozitului pe 6 luni va fi:

2.040.000 DKK
Rezultat tranzacție:
= încasează 2.060.339 DKK şi plăteşte 2.040.000 DKK
 profit 20.339 DKK
Principalele caracteristici ale swap-ului sunt:

 presupune tranzacționarea simultană, cu aceeași contrapartidă, a unei vânzări și a unei cumpărări, cu
două date diferite de scadență;
 un swap este compus dintr-o tranzacție la vedere și una la termen care corespund unui împrumut și unui
plasament;
 prezintă două date diferite ale valutei, numite “picioare” (engl. “legs”) la care se produce schimbul efectiv,
cel de-al doilea leg fiind inversul primului;
 se produc două schimburi de sume în valută, câte unul la fiecare leg;
 datele valutei pot fi stabilite până la maximum 12 luni;
 valuta de bază este identică pentru ambele leg-uri;
 cotațiile se exprimă în puncte forward;
 condițiile contractuale pot fi modificate prin reducerea sau prelungirea duratei, caz în care se calculează
un nou curs la termen, prin aplicarea altui diferențial de dobândă. Dacă punctele forward se exprimă
printr-un număr pozitiv, se adaugă la cursul spot, iar dacă reprezintă un număr negativ, se scad din cursul
spot pentru a determina cursul la termen.
EXEMPLU: un debitor are de rambursat peste 3 luni suma de 10 milioane EURO. Încheie un swap cu banca
sa, în următoare condiții: cursul spot EUR/RON 4,4810/970, FWDS (3M) = 280/350.
Debitorul:
- cumpără spot 10 milioane EURO
10.000.000 EUR * 4,4970 = 44.970.000 RON
- vinde la 3 luni aceeași sumă (10 milioane EURO)
10.000.000 EUR * 4,5090 = 45.090.000 RON
= încasează 45.090.000 RON şi plăteşte 44.970.000 RON
 profit 120.000 RON
Principalele tipuri de swap ce pot fi întâlnite sunt:

 spot contra forward, caz în care primul leg are loc la data spot (2 zile lucrătoare de la data tranzacției),
iar inversul (cel de-al doilea leg) la data forward (“n” luni de la data spot);
 forward contra forward - primul leg are loc la o dată forward, iar a doua tranzacție tot la o dată forward,
dar ulterioară primeia (forward/forward date). De exemplu, un swap poate începe la o lună şi se sfârşeşte
la 3 luni (1×3 forward/forward swap);

 swap-uri scurte (short dates) - acestea reprezintă tranzacții efectuate în cel mult 30 de zile. Primul leg
poate fi spot, iar al doilea la “n” zile de la data primului leg. Tranzacția poate avea termene foarte scurte
(primul leg astăzi, cel de-al doilea leg peste două zile).
Concluzie: tranzacția swap se bazează pe o succesiune de operațiuni efectuate la decizia băncii care le
inițiază urmărind o combinare a tranzacțiilor de pe piața valutară cu cele de pe piața creditului astfel încât
în momentul inițierii lor să se poată estima rezultatul tranzacției pe baza cursului predeterminat de la
tranzacțiile forward.
5.2.3 Tranzacții de arbitraj valutar
Se efectuează de către bănci pentru sume mari. Aceste operațiuni urmăresc să valorifice diferențele de
curs valutar sau de dobândă, fără ca arbitrajistul să îşi asume obligația pentru prețul valutei. El cumpără
pentru a vinde beneficiind doar de diferențele de curs valutar sau de dobândă.
Arbitrajul valutar are ca scop fructificarea soldurilor conturilor de disponibil existente la bănci. Arbitrajul
valutar prin operațiuni forward se bazează pe diferențele ce ar putea să existe între ratele de dobândă, pe
de o parte, şi diferențele între cursul la termen şi cursul spot practicate pe aceeaşi piață, pe de altă parte.
Operațiunea de arbitraj constă în cumpărarea unei valute pe o piață unde cursul de schimb este mai
scăzut şi revânzarea sa ulterioară (aproape simultan) pe o piață unde cursul de schimb al respectivei valute
este mai ridicat (sau invers, vânzare urmată de răscumpărare).
Arbitrajul este considerat ca fiind o operațiune fără risc la care operatorul se poate mulțumi şi cu câştiguri
mici. Operațiunea se bazează pe cursuri cunoscute şi nu pe previziuni şi astfel nu se poate solda în principiu
decât cu câştig.
Înainte de efectuarea unui arbitraj trebuie atent studiați, pe lângă cursurile valutare, o serie de factori
(cheltuielile de tranzacționare, comisioanele intermediarilor, cheltuielile de asigurare etc.) care ar putea
anihila câştigul aşteptat dat de diferențele certe de curs.
Viteza de derulare a unui arbitraj trebuie să fie foarte mare, cu ordine de sens contrar date aproape
concomitent deoarece în alte condiții ordinele de vânzare şi de cumpărare ce apar pe piață vor influența
raportul cerere/ofertă, conducând la egalizarea cursurilor într-un interval de timp scurt.
Arbitrajul vizează un volum important al disponibilului.
Arbitrajul se poate realiza prin operațiuni la vedere sau prin operațiuni la termen.
Arbitrajul prin operațiuni la vedere, fiind bazat pe diferența de curs existentă în același timp la două
bănci diferite sau pe două piețe diferite, poate fi: geografic sau triunghiular.
În cazul arbitrajului la vedere, se compară cursuri pe piețe diferite şi se încearcă a se beneficia de
diferența favorabilă pentru arbitrajist.
Prin arbitrajul geografic se fructifică un disponibil existent într-o valută, prin preschimbarea într-o altă
valută la banca sau pe piața unde cursul este cel mai avantajos. Având loc o egalizare a cererii cu oferta în
câteva minute, fluctuația de curs este foarte rapidă.
În cazul în care este un arbitraj ce ia în considerare cotațiile între două valute, condiția ca arbitrajul să
poată fi realizat cu rezultat favorabil este: cotația ask de pe o piață să fie mai mică decât cotația bid de pe
cealaltă piață.
ASK intermediar 1 < BID intermediar 2

EXEMPLU: Se dau următoarele cotații:

4,4162/205 EUR/RON (la banca A)
4,4097/143 EUR/RON (la banca B)
Condiția de bază pentru arbitraj este îndeplinită:

ASK (banca B) < BID (banca A)
a) Schema de arbitraj: EUR → RON → EUR
* 4, 4162 : 4, 4143
EUR RON EUR
b) Schema de arbitraj: RON → EUR → RON
: 4, 4143 * 4, 4162
RON EUR RON
În ambele situații, operațiunea de arbitraj se finalizează cu un randament

de 0,043%.
Arbitrajul triunghiular, în condițiile existenței unui disponibil într-o valută, fructifică diferența dintre
cursuri încrucişate. Prin operațiuni succesive de vânzare/cumpărare se reconstituie disponibilul inițial
încercând să se obțină un câştig. Câștigul este foarte mic; pe piață posibilitatea realizării arbitrajului
triunghiular este rar întâlnită deoarece există costuri de tranzacționare, iar pe de altă parte, în condițiile
existenței unei astfel de diferențe între bid și ask, chiar utilizarea arbitrajului duce la anularea acestor
diferențe.
Vânzare Y 2 Valuta Y 1 Cumpărare Y

Cumpărar Vânzare X
eZ
3
Valuta Z Valuta X Disponibil
inițialV
Vânzare Z
Cumpărare
X
În cazul unui arbitraj triunghiular (care implica mai multe valute), condiția de realizare a arbitrajului cu
rezultat favorabil este:
BID cross < ASK cross < BID cross’

ASK cross > BID cross > ASK cross’

BID cross’, ASK cross’ = cotațiile încrucişate determinate de operator (arbitrajist)

BID cross, ASK cross = cotațiile încrucişate comunicate operatorului
EXEMPLU:
- Disponibilul inițial pentru fructificare este în USD
- Cotații valutare: 1,0582/603 USD/CAD (banca A)
1,0243/75 USD/CHF (banca A)
1,0441/63 CHF/CAD (banca B)
a) Schema de arbitraj: USD → CAD → CHF → USD
* 1,0441 CHF * 1,0243
CAD USD
: 1,0603
Operațiunea de arbitraj se finalizează cu un randament de 0,8%.

Arbitrajul prin operațiuni la termen este un arbitraj cu acoperire de dobândă şi se fundamentează pe
diferența ce ar putea să existe între variația dobânzilor pe piețele monetare şi variația cursului la termen față
de cursul la vedere. Are loc o arbitrajare (negociere) între o operațiune de pe piața creditului şi o operațiune
de pe piața valutară.
Comparând ratele dobânzilor pe două piețe monetare, disponibilul poate fi plasat într-un depozit pe
piața unde rata dobânzii este mai mare.
Comparând cursul la termen şi cursul la vedere, în cazul în care cursul la termen este mai mic decât cursul
la vedere, apare atracția de a cumpăra valuta la termen.
Când diferența de dobândă între cele două piețe monetare este diferită de rata anuală a deportului (sau
reportului), există motivația pentru o tranzacție de arbitraj şi anume:
 dacă diferența de dobândă pe cele două piețe este mai mare decât rata anuală a reportului, atunci se va
face un plasament (acordare de credit) pe piața monetară cu cea mai ridicată rată a dobânzii;
 dacă diferența de dobândă pe cele două piețe monetare este mai mică decât rata anuală a reportului,
plasamentul (acordarea de credit) se va realiza pe piața monetară cu cea mai scăzută rată de dobândă.
Piața monetară Piața valutară a țării în care este
exprimat disponibilul
Rata dobânzii
Țara Curs
B SPOT
Țara Curs FWD
A
Atracție pentru depozit Atracție pentru depozit

în moneda țării B în moneda țării B
Figura 5.1 Opțiunea pentru tranzacția mai avantajoasă

Rezultatul tranzacției de arbitraj este însă influențat de condițiile pieței monetare, prin faptul că rata
dobânzii pe aceeaşi piață nu este fixă. În condițiile în care acordarea de credite se efectuează la dobânda
pieței, rezultatul scontat al tranzacției de arbitraj este influențat, favorabil sau nefavorabil, de modificarea
dobânzii pieței.
Arbitrajul prin operațiuni la termen comportă un grad de risc mai ridicat decât cel prin operațiuni la
vedere.
Decizia în tranzacția de arbitraj este influențată de rezultatul în valoare absolută al comparației între rata
anuală de report/deport şi diferența de rată a dobânzii pe cele două piețe ale căror monede intră în
mecanismul cursului de schimb.
│Rata anuală report/deport│? │∆Rata dobânzii│
 Dacă │∆Rata dobânzii│< │Rata anuală report/deport│

→ plasamentul trebuie efectuat pe piața unde rata dobânzii este mai scăzută.
 Dacă │∆Rata dobânzii│> │Rata anuală report/deport│
→ acordarea de credit trebuie efectuată pe piața unde rata dobânzii este mai ridicată.
FWD - SPOT 360

Rata anuala report/deport  * *100
SPOT n
EXEMPLU: Spot USD/CHF 1,0833

FWD (6M) USD/CHF 1,0923
Rata medie a dobânzii: 4% în SUA
Rata medie a dobânzii: 2% în Elveția
Arbitrajistul dispune de 10 milioane CHF pentru fructificare pe 6 luni.
Operațiunile de arbitraj pe care le va efectua au în vedere diferența între cursul la vedere şi cursul la
termen şi diferența între ratele de dobândă.
1,0923 - 1,0833 360

Rata anual ă report/deport  * * 100  1,66%
1,0833 180
2  4  1,66%  2  1,66%
→ acordare de credit în USD
SPOT ---- Acordare de credit ----- FWD
a) La T0 → se vând spot 10 milioane CHF la cursul 1,0833

→ 9.231.053 USD
b) Acordare de credit în USD pe 6 luni
→ suma fructificată la 6 luni = 9.415.674 USD
c) Concomitent cu acordarea de credit, se vinde la termen suma fructificată în USD la cursul 1,0923
→ suma încasată = 10.284.740 CHF
→ ∆ = 10.284.740 – 10.000.000 = 284.740 CHF (profit)
Arbitrajele prin operațiuni la termen combină diferențele de rată a dobânzii înregistrate pe cele două
piețe cu diferențele între cursul la termen şi cursul la vedere. Se compară situația de pe piața monetară a
celor două țări cu situația de pe piața valutară.
5.2.4 Tranzacții speculative
Speculațiile au ca scop obținerea de câştig din diferența de curs între momentul încheierii tranzacției şi
scadența acesteia, chiar în condițiile în care operatorul nu dispune de suma tranzacționată inițial. Principiul
care stă la baza tranzacțiilor speculative este «cumpără ieftin şi vinde scump».
Aceste tranzacții se caracterizează prin posibilitatea obținerii de profituri de către un speculator, ca
urmare a asumării unui risc în cunoştință de cauză. Riscul derivă din faptul că evoluția cursului nu poate fi
preconizată cu certitudine de către speculator.
Categoriile de speculatori care operează pe piața valutară au în vedere diferențele de curs valutar de la
o zi la alta, fluctuațiile de curs valutar față de media înregistrată pe o anumită perioadă sau variațiile de curs
valutar înregistrate pe perioade mai mari de timp (luni).
Sensul operațiunii (vânzare/cumpărare) este determinat de previziunile operatorului cu privire la
fluctuația cursului la o scadență viitoare:
- speculații pe creştere (fr. “a la hausse”, engl. “bull”)  pentru o valută care
se consideră că se va aprecia la termen, tranzacția speculativă constă în cumpărarea valutei pe baza
cursului la termen prestabilit şi vânzarea spot a valutei la scadența operațiunii;
- speculații pe scădere (fr. “a la baisse”, engl. “bear”)  pentru o valută la care se prevede deprecierea,
tranzacția speculativă constă în vânzarea la termen a valutei respective la un curs la termen
predeterminat, curs mai mare decât cursul spot ce se speră că se va înregistra la scadența tranzacției.
Într-o tranzacție speculativă operatorul îşi defineşte de la început poziția de cumpărător sau vânzător la
termen.
În cazul în care tranzacția speculativă se inițiază fără a exista un disponibil, finalizarea operațiunii
presupune două soluții:
- existența acceptului partenerului de amânare a plății cu 24 ore, timp în care operatorul inițial derulează
o tranzacție de sens invers prin care îşi procură mijloacele de plată necesare;
- apelarea la un credit pe termen foarte scurt (1 zi), în cazul în care partenerul
nu acceptă amânarea plății.
În cazul în care evoluția cursului este inversă față de cea anticipată de operator, acesta se confruntă cu
pierdere, tranzacțiile speculative având cel mai ridicat grad de risc.
Intervențiile speculatorilor atenuează oscilațiile cursurilor valutare şi datorită lor investitorii interesați în
plasamente sau vânzări de valute au posibilitatea de a găsi mai uşor contrapartida. Speculația este

considerată etică deoarece profitul realizat de speculator nu este gratuit, ci este rezultatul riscurilor pe care
acesta şi le-a asumat.
EXEMPLU: speculație pentru un curs valutar în creştere
Dacă se preconizează creşterea cursului unei valute în intervalul T0 – T1, operatorul va cumpăra valuta
respectivă în T0 la un curs la termen prestabilit şi o va vinde în T1.
Un agent economic dispune de 1 milion USD şi preconizează creşterea cursului valutar al NOK față de
USD. În To cursul prestabilit la încheierea contractului este 6,3403/12 USD/NOK, iar în T 1 cursul pe piața la
vedere devine 6,3389/96 USD/NOK.
Operațiunile efectuate de agentul economic în scop speculativ sunt:
- în To: vinde 1.000.000 USD pentru a cumpăra 6.340.300 NOK;
- în T1: vinde 6.340.300 NOK pentru echivalentul de 1.000.110 USD.
→ rezultatul tranzacției: profit 110 USD
EXEMPLU: speculație pentru un curs valutar în scădere
Dacă o valută este în scădere, operatorul o va vinde la un curs prestabilit în T0 pe o valută mai stabilă sau
în creştere, urmând ca în T1 să o răscumpere.
O firmă dispune de 1 million JPY şi previzionează o scădere a cursului JPY în raport cu alte valute. Cursul
în T0 prestabilit în contract este 117,16/55 USD/JPY, iar în T1 cursul pe piață ajunge la 118,42/56 USD/JPY.
Operațiunile efectuate de agentul economic în scop speculativ sunt:
- în T0: vinde 1.000.000 JPY pentru a cumpăra 8.507 USD
- în T1: vinde 8.507 USD pentru echivalentul a 1.007.399 JPY
→ rezultatul tranzacției: profit 7.399 JPY
5.2.5 Operațiuni carry-trade
În general, conceptul de carry-trade desemnează comerțul cu valută în scopul creșterii randamentului.

Astfel, multe fonduri de invesții, bănci și investitori privați aleg să vândă o anumită valută (pe care o dețin
sau o împrumută) pentru a procura altă valută ce asigură un randament superior al investiției.
Carry-trade se referă la vânzarea unei monede cu rata scăzută a dobânzii simultan cu cumpărarea unor
valute cu rate mai ridicate ale dobânzii. Practic, strategia este încercarea de a câștiga din diferențialul de
dobândă dintre două valute.
Strategia se implementează utilizând tranzacțiile în marjă, deci amplificând foarte mult câștigul din
diferențialul de dobândă.
Aceste tranzacții pot genera întărirea valutelor care au dobânzi de referință ridicate. Însă, când există
puseuri de panică pe piețele internaționale, toate fondurile vor să își închidă poziția în același moment, ceea
ce duce la prăbușiri puternice ale monedei respective. Însă, atâta vreme cât piețele vor fi „calme”, monedele
cu dobânzi mari se vor întări, iar cele cu dobânzi mici se vor deprecia.

Cele mai utilizate perechi de valute pentru carry-trade sunt: GBP/JPY, GBP/CHF, AUD/JPY, EUR/JPY,
CAD/JPY și USD/JPY. Orice monedă poate deveni obiectul acestui tip de tranzacție atâta timp cât diferența
dintre ratele dobânzilor din două țări/zone devine atrăgătoare pentru investitori.
Carry-trade este o strategie de comercializare utilizată pe piața FOREX. Speculatorii cumpără valute de
mare interes și vând monede cu rate ale dobânzii scăzute. Aceste poziții asigură ca în fiecare zi de
tranzacționare, dobânda să fie postată în contul agentului economic. Carry-trade funcționează cel mai bine
în anumite condiții de piață, fiind influențată și de selectarea de monedă pereche care poate face diferența
dintre o pierdere și o afacere profitabilă.
Unii investitori nu urmăresc să obțină profit din fluctuația cursului unei perechi valutare, ci din diferența
dintre ratele dobânzii pentru cele două monede.
La momentul selectării monedei pereche, comercianții vor să respecte două lucruri:
- pe de o parte, comerciantul vrea să se asigure că el va cumpăra moneda cu rata dobânzii mai mare și va
vinde moneda care are o rată a dobânzii mai mică;
- pe de altă parte, comerciantul vrea să se asigure că starea economică ce influențează evoluția monedei
aleasă este în creștere pentru a se asigura că piața se dezvoltă în favoarea sa.
Principalele caracteristici ale operațiunilor de tip carry-trade sunt:

 tranzacțiile au drept scop obținerea de câștig, în principal din diferența de dobândă;
 se bazează pe diferențialul ratelor de dobândă practicate pe piețele ale căror monede se tranzacționează;
 sunt tranzacții în marjă;
 tranzacțiile beneficiază de efectul de levier. De exemplu, la o marjă de 20%, valoarea tranzacției este de
5 ori mai mare, levierul fiind inversul marjei:
1
L
m%
 se inițiază la valori foarte mari pentru a se obține un câștig semnificativ;

 câștigul provine din nivelul marjei și din cursul valutar;
 sunt operațiuni riscante. Dacă piața se mișcă în sens opus poziției deschisă
de investitor, acesta va înregistra pierderi. Riscul este foarte ridicat dacă se manifestă „fuga” de moneda
tranzacționată, caz în care pierderea poate depăși câștigul previzionat;
 mecansimul tranzacției presupune următorii pași:
 se împrumută o sumă în moneda cu rată a dobânzii mică;
 se cumpără moneda cu rată a dobânzii mare;
 se utilizează moneda cumpărată pentru a acorda un împrumut sau pentru a cumpăra titluri (ex.:
obligațiuni) sau chiar pentru a constitui un depozit;
 se închide circuitul prin răscumpărarea monedei inițiale pentru a rambursa împrumutul în moneda
cu rată de dobândă mică.
 valuta cu rată mică a dobânzii este denumită „moneda de finanțare”, iar moneda cu rată ridicată a
dobânzii se numește “monedă carry”.
Un exemplu de carry-trade îl reprezintă perechea valutară JPY/TRY. Ambele valute sunt considerate
monede exotice. Dacă rata dobânzii pe piața Japoniei este 0,10% anual, iar pe piața Turciei 7,50% anual,
diferențialul de rată a dobânzii este 7,40% pe an. Se împrumută JPY pentru care se plătește o dobândă de
0,10% și se cumpără TRY pentru care se primește 7,50% dobândă. Cerința de marjă pentru TRY este 25:1.
Tranzacția cu perechea valutară JPY/TRY este considerată „operațiune comercială de transport” între
Banca Japoniei și Banca Turciei.
Investitorii trebuie să fie bine informați cu privire la situația economică a țării emitente a monedei de
tranzacționat și să ia în calcul riscul revizuirii ratelor de dobândă de către băncile centrale.
Înțelegerea rolului pe care îl joacă rata dobânzii pe piața FOREX poate determina profitabilitatea utilizării
acestei strategii. O țară care oferă o rată a dobânzii mare atrage și mai mult capital, investitorii căutând să
valorifice profituri mai mari. Pe măsură ce ratele dobânzii cresc, investițiile vor fi din ce în ce mai mari, ceea
ce poate determina creșterea valorii monedei. Concentrarea operatorului va fi pe evoluția ratei dobânzii
unei țări, pentru a asigura rata lor ridicată de întoarcere.
Pe de altă parte, principalul risc al celui care efectuează operațiuni carry-trade, este riscul valutar.
Din acest motiv, operațiunile carry-trade sunt foarte utilizate în momente de stabilitate a piețelor
financiare, însă foarte puțin utilizate în momente de incertitudine, când cursul valutelor fluctuează.
Operațiunile carry-trade sunt cu atât mai profitabile, cu cât ponderea capitalului împrumutat în capitalul
investit este mai mare – investitorul rulând practic banii pe care nu îi deține.
Legat de aceste operațiuni, trebuie amintit și Mecanismul rollover, ca parte integrantă în strategiile de
tranzacționare. Rollover-ul reprezintă dobânda plătită sau câștigată atunci când se meține o poziție peste
noapte. O dobândă țintă este asociată fiecărei valute în parte (în general este fixată de Banca Centrală a țării
respective).
De fiecare dată când se deschide o poziție, se cumpără o valută și, concomitent, se vinde cealaltă. Așadar,
operatorul va încasa dobânda monedei cumpărate și va plăti dobânda monedei vândută. Diferența netă va
fi adăugată sau scăzută din contul de tranzacționare al operatorului, în fiecare zi la 5 PM Eastern US Time (00
ora României). Este important de știut că rollover apare doar atunci când se menține o poziție deschisă peste
5 PM Eastern US Time. Dacă se închide o poziție înainte de această oră sau se deschide altă poziție după
această oră, nu se va mai plăti/încasa rollover. Rollover-ul poate avea un puternic impact în strategiile de
tranzacționare. Există traderi care nu intră decât în poziții care le permit să câștige Rollover.
5.2.6 Tranzacții pe bază de opțiuni
Opțiunea pe cursul de schimb este un contract la termen standardizat care dă dreptul cumpărătorului,
dar nu şi obligația, de a cumpăra (opțiune de cumpărare – CALL) sau de a vinde (opțiune de vânzare – PUT)
o anumită cantitate de valută la un preț prestabilit (preț de exercitare) în schimbul plății unei prime.
În funcție de momentul exercitării opțiunii, acestea pot fi:
 opțiuni de tip american  deținătorul opțiunii îşi poate exercita dreptul de
a vinde sau de a cumpăra valuta suport în orice moment pe durata de viață a opțiunii, între momentul
încheierii contractului şi scadența acestuia;
 opțiuni de tip european  deținătorul său îşi poate exercita dreptul de vânzare/cumpărare a valutei
suport numai la scadență (data de expirare a contractului).

O opțiune clasică pe cursul de schimb se caracterizează prin următoarele elemente:

 mărimea opțiunii: este standardizată fiind predeterminată în mod ferm la data achiziționării contractului
când se decide cu privire la tranzacționarea unei opțiuni sau a mai multor opțiuni şi se precizează unitatea
de tranzacționare pentru fiecare opțiune în parte;
 durata opțiunii: este dată de perioada de timp în care opțiunea poate fi exercitată;
 prețul de exercitare (PE): este predeterminat în momentul achiziționării contractului, fiind prețul la care
cumpărătorul opțiunii are dreptul să efectueze tranzacția (să cumpere sau să vândă valuta suport). Este un
preț ferm în raport de care se va stabili şi rezultatul tranzacției.
 prețul opțiunii: este reprezentat de prima achitată de cumpărătorul opțiunii către vânzătorul acesteia în
momentul încheierii contractului. Prețul opțiunii este variabil şi se stabileşte la bursă în funcție de
raportul cerere/ofertă pentru opțiunile având la bază aceeaşi valută suport şi cu aceeaşi scadență.
Opțiunile asupra cursului de schimb presupun următoarele variante:

 opțiuni standardizate (bursiere) negociate în cadrul piețelor organizate;
 opțiuni negociate pe piețe reglementate (OTC – over the counter) care sunt opțiuni schimbate ocazional,
la înțelegere între două bănci sau între o bancă şi un agent economic.
Paralela între aceste două tipuri de opțiuni evidențiază:
Caracteristici Bursă OTC

Stabilite prin înțelegere între părți (nu
Condițiile tranzacției Standardizate
sunt condiții fixe)
Determinată în funcție de dorința
Scadența Standardizată
clientului
Metoda De la bancă la client sau de la bancă la
Specifică bursei
de tranzacționare bancă
Piața secundară Continuă Fără piață secundară
Negociabile, incluse de regulă
Comisioane Negociabile
în nivelul primei
Membrii bursei Bănci, societăți comerciale, instituții
Participanți
şi clienții financiare
Tranzacționarea opțiunilor aduce o serie de avantaje, printre care:
 managementul riscului: opțiunile de tip PUT oferă posibilitatea protecției împotriva scăderii cursului
valutei suport putând fi considerate o poliță de asigurare împotriva scăderilor de curs valutar. Şi opțiunile
CALL oferă posibilitatea hedgingului (chiar dacă în cazul lor eficiența este limitată).
 speculația: reflectă posibilitatea de a tranzacționa opțiuni intrând şi ieşind din poziții fără a avea intenția
de exercitare, ceea ce face ca acest tip de produse să fie foarte atractive pentru operatori. Dacă se
aşteaptă creşterea cursului valutei suport, se poate decide achiziționarea de opțiuni CALL, iar în caz
contrar achiziționarea de opțiuni Put. În ambele cazuri, se poate ieşi cu uşurință din poziții, marcând un
profit sau limitând pierderea la nivelul primei plătite.

 efectul de levier: oferă posibilitatea de a obține un câştig mare dintr-o investiție inițială mai mică, însă
implică şi un risc mai mare în cazul în care evoluția cursului valutar nu este cea prognozată de operator.
Tranzacționarea opțiunilor oferă posibilitatea de a beneficia de mişcările de curs valutar fără a plăti
integral valoarea contractului de opțiune.
 diversificarea: se poate realiza prin achiziționarea de opțiuni pe diverse valute astfel încât să se
construiască un portofoliu variat în care riscurile pot fi diversificate, managementul portofoliului de
valute fiind astfel mai eficient.
Operațiunile simple pe bază de opțiuni ce se pot derula pe piața valutară sunt:
 CALL
To Plăteşte
Cumpărător Vânzător
prima
opţiune opţiune
Primeşte valuta la PE
Tn
Cumpărător opţiune = Vânzător opţiune =
cumpărător valută suport vânzător valută suport
Efectuează plata la PE
Cumpărare de CALL
PE PM Curs
În cazul în care cursul pe piață < Preț de exercitare, contractul de opțiune

se abandonează, rezultatul tranzacției fiind o pierdere egală cu prima plătită de către cumpărătorul opțiunii.
În cazul în care cursul pe piață > Preț de exercitare, contractul de opțiune se exercită astfel: se cumpără
valuta suport la Preț de exercitare, se plăteşte prima şi se compară cu cursul pieței la care valuta suport ar
putea fi vândută.

Operatorul aflat în poziție de cumpărător de CALL anticipează creşterea viitoare a cursului valutei suport.
Riscul său este limitat la mărimea primei plătite (aceasta fiind pierderea maximă). Câştigul poate fi teoretic
nelimitat pe măsură ce cursul de piață creşte peste punctul mort.
EXEMPLU: Un agent economic cumpără două opțiuni CALL (unitatea de tranzacționare 50.000
USD/opțiune) la preț de exercitare 1,5909 USD/CAD, prima 26 puncte USD/CAD. Cursul pe piață la scadență
este de 1,5948 USD/CAD.
În aceste condiții, rezultatul operatorului (cumpărătorul de CALL) va fi:

- curs la scadență > PE → exercitare cu profit:
Rezultat = (- PE - prima + CURS)

= (- 1,5909 – 0,0026 + 1,5948) * 2 opțiuni * 50.000 USD
= + 130 CAD
Vânzare de CALL
PE PM Curs
-
În cazul în care cursul pe piață < Preț de exercitare, contractul de opțiune se abandonează, rezultatul
tranzacției fiind un câştig egal cu prima încasată de către vânzătorul opțiunii.
În cazul în care cursul pe piață > Preț de exercitare, contractul de opțiune se exercită astfel: se vinde
valuta suport la Preț de exercitare, se încasează prima şi se compară cu cursul pieței la care valuta suport ar
putea fi cumpărată.
Operatorul aflat în poziție de vânzător de CALL anticipează scăderea viitoare a cursului valutei suport.
Câştigul său este limitat la mărimea primei încasate şi se obține în cazul în care cumpărătorul contractului
nu execută opțiunea de a cumpăra valuta suport. Riscul este teoretic nelimitat, pierderea înregistrată fiind
cu atât mai mare, cu cât cursul de piață creşte peste punctul mort.
EXEMPLU: O bancă prevede scăderea HUF şi vinde trei opțiuni CALL la preț de exercitare 394,0512
GBP/HUF, prima 11 puncte GBP/HUF. Pentru un curs de piață de 395,0011 GBP/HUF şi o unitate de
tranzacționare de 10.000 GBP, rezultatul operatorului (vânzător de CALL) va fi:
- curs de piață > PE → exercitare cu pierdere:

Rezultat = (PE + prima - CURS) = (394,0512 + 0,0011 - 395,0011) * 3 opțiuni * 10.000 GBP
= - 28.464 HUF
 PUT
Plăteşte prima
To Cumpărător opţiune Vânzător opţiune
Livrează valuta la PE
Cumpărător opţiune = Vânzător opţiune =
Tn vânzător valută suport cumpărător valută suport
Încasează PE
Cumpărare de PUT
În cazul în care cursul pe piață < Preț de exercitare, contractul de opțiune se exercită astfel: se vinde
valuta suport la preț de exercitare, se plăteşte prima şi se compară cu cursul pieței la care valuta suport ar
putea fi cumpărată.
În cazul în care cursul pe piață > Preț de exercitare, opțiunea se abandonează, pierderea fiind egală cu
prima plătită.
Operatorul aflat în poziție de cumpărător de PUT anticipează scăderea cursului de piață al valutei suport,
pierderea sa fiind limitată la mărimea primei plătite. Câştigul este ridicat, dar nu nelimitat, pe măsură ce
cursul de piață scade sub punctul mort.
EXEMPLU: O societate suedeză cumpără o opțiune PUT pentru suma de 200.000 EUR la preț de
exercitare 9,0862 EUR/SEK, prima 32 puncte EUR/SEK. La scadență cursul de piață ajunge la 9,0912 EUR/SEK
În aceste condiții, rezultatul operatorului (cumpărătorul de put) va fi:
- curs de piață > PE → abandon opțiune → pierderea = prima plătită
Rezultat = - 0,0032 * 1 opțiune * 200.000 EUR = - 640 SEK

Vânzare de PUT
PM PE Curs
În cazul în care cursul pe piață < Preț de exercitare, contractul de opțiune

se exercită astfel: se cumpără valuta suport la preț de exercitare, se încasează prima şi se compară cu cursul
pieței la care valuta suport ar putea fi vândută.
În cazul în care cursul pe piață > Preț de exercitare, opțiunea se abandonează, câştigul fiind egal cu prima
încasată.
Operatorul aflat în poziție de vânzător de PUT doreşte creşterea cursului de piață al valutei suport, având
un câştig limitat la prima încasată. Pierderea sa este importantă, dar nu nelimitată şi se înregistrează odată
cu scăderea cursului de piață al valutei suport sub punctul mort.
EXEMPLU: Un agent economic vinde două opțiuni PUT la preț de exercitare 7,4367 EUR/DKK, prima 15
puncte EUR/DKK, unitatea de tranzacționare 50.000 EUR.
Dacă la scadență cursul de piață înregistrează nivelul de 7,4350 EUR/DKK, rezultatul operatorului
(vânzătorul de put) va fi:
- curs de piață < PE → exercitare cu pierdere:
Rezultat = (- PE + prima + CURS)

= (-7,4367 + 00015 + 7,4350) * 2 opțiuni * 50.000 EUR
= - 20 DKK
Pentru o mai bună adaptare la necesitățile de acoperire au fost concepute instrumente noi – opțiuni de
generația a doua – care modifică una sau mai multe caracteristici aparținând opțiunilor clasice. Printre aceste
tipuri de opțiuni negociate pe piețele specifice se numără:
 opțiuni “look-back” – spre deosebire de opțiunile clasice, acestea modifică prețul de exercitare. Acesta va
fi fixat la scadență (şi nu în momentul vânzării/cumpărării opțiunii ca în cazul celor clasice), fiind egal cu
valoarea cea mai scăzută sau cea mai ridicată înregistrată de opțiune pe toată durata sa.
EXEMPLU: Un exportator care are de încasat valoarea unui contract în EUR peste 6 luni se acoperă contra
scăderii valorii EUR cumpărând o opțiune PUT look-back cu scadența la 6 luni. Va beneficia, la scadență, de
un preț de exercitare egal cu valoarea cea mai ridicată înregistrată pe perioada de 6 luni, adică pe durata
opțiunii.
EXEMPLU: Un importator care are de plătit valoarea unui contract în USD peste 9 luni se acoperă contra
tendinței de apreciere a monedei americane cumpărând o opțiune CALL look-back pe USD cu scadența la 9

luni. Va beneficia la scadență de un preț de exercitare egal cu valoarea cea mai scăzută înregistrată
pe durata de 9 luni aferentă opțiunii.
Prin acest tip de opțiune, cumpărătorul de CALL se asigură că va obține valuta suport la cursul cel mai
scăzut posibil, iar cumpărătorul de PUT este asigurat că va vinde valuta la cel mai bun (mare) curs posibil.
Aceste opțiuni sunt foarte avantajoase, dar şi foarte scumpe, ceea ce motivează faptul că sunt destul de
puțin utilizate.
 opțiuni asiatice – în cazul opțiunilor clasice, cursul la scadență va indica dacă opțiunea va fi exercitată sau
nu. În cazul opțiunilor asiatice, prețul de exercitare se determină printr-o medie a cursurilor înregistrate
pe piață pe durata unei perioade determinate. Este cazul unei opțiuni asiatice cu prețul de exercitare fix.
Există şi opțiuni asiatice cu preț de exercitare flotant, la care valoarea medie a cursului se determină în
baza cursurilor zilnice sau în baza cursurilor stabilite periodic (săptămânal sau lunar).
 opțiuni asupra unui coş de valute – se caracterizează prin simplitate, cost redus şi posibilitatea de
acoperire (printr-o singură tranzacție) contra mai multor riscuri.
Opțiunea are drept suport un indice reprezentativ al riscului de curs suportat
de operator. Prima plătită de cumpărătorul opțiunii este în funcție de volatilitatea acestui indice şi nu în
funcție de valutele care compun indicele. Compensarea parțială a fluctuațiilor de curs între mai multe valute
are ca rezultat faptul că volatilitatea indicelui va fi mereu inferioară volatilității atinse de valutele care
compun indicele.
EXEMPLU: O firmă exportatoare deține facturi pe următoarele valute: USD (30%), DKK (25%), EUR (25%),
CHF (15%), JPY (5%). În loc să tranzacționeze opțiuni PUT pentru fiecare din cele cinci valute, exportatorul va
decide să tranzacționeze opțiuni asupra unui indice specific, compus din cele cinci valute, ponderat în funcție
de importanța fiecăreia în cadrul cifrei de afaceri.
Avantajele oferite de acest tip de opțiune vizează:
- reducerea volatilității indicelui, comparată cu cea a valutelor componente ale coşului, are drept
consecință scăderea sensibilă a prețului opțiunii;
- costul şi procedura de gestionare a riscului de curs de schimb se simplifică
(se operează asupra celor „n” valute şi nu asupra a „n” opțiuni);
- datorită flexibilității acestui instrument, părțile vor colabora pentru elaborarea unui indice specific,
personalizat, care să corespundă cel mai bine necesităților proprii de acoperire.
5.2.7 Contracte la termen – futures şi forward
Ambele sunt contracte la termen, dar care prezintă particularități proprii:
CARACTERISTICĂ FUTURES FORWARD

Burse (piața contractelor Bănci şi alți operatori
Localizare
la termen) (piață delocalizată)
Realizarea
Afişaj electronic Telefon / Fax / Mail
tranzacțiilor

Dimensiunea
Standardizată La înțelegere cu clientul
contractului
Scadența/data livrării Standardizată La înțelegere cu clientul
Banca respectivă
Contrapartida Contraparte centrală
sau alt operator
Riscul de credit Contraparte centrală Contrapartida individuală
Pentru sume mici
comisioanele sunt fixe; Comisioane prestabilite pentru sume mici sau
Comisioane
pentru sume mai mari sunt negociabile pentru sume mari.
negociabile.
Garanții Depozitul în marjă Stabilite de bancă
Asigurată de depozitele Asigurată prin limitele
Lichiditate
în marjă de credit
Reglementare Prin Contrapartea centrală În baza aranjamentelor bancare
Contractele forward sunt contracte nestandardizate (încheiate prin negociere între părți) care prevăd
cumpărarea/vânzarea unei valute suport la un anumit termen la un curs prestabilit şi nu pot fi executate
decât la scadență. Rezultatul contractului se determină comparând cursul prestabilit cu cursul existent pe
piață
la data scadenței contractului.
Dacă la scadență prețul activului suport pe piață (ST) este mai mare decât prețul forward (F(0,T)):
- operatorul care a cumpărat pe piața la termen (deține o poziție long) va înregistra un profit, iar
- operatorul care a vândut pe piața la termen (deține o poziție short) va înregistra o pierdere.
Pe ansamblul operațiunilor, rezultatul este nul deoarece pierderea unei părți este egală cu profitul
celeilalte părți.
Rezultatul (RT) unui operator într-un contract forward se poate determina astfel:
Rezultat = poziție * (ST - F(0,T))
- poziție long  semnul ”+”
- poziție short  semnul ”-”
Reprezentarea grafică a rezultatului obținut de un participant la o tranzacție forward se realizează astfel:
Cumpărător în contractul forward (poziție LONG FORWARD)
+
SPOT (ST)
- FWD (F(0,T))
-
RT = ST - F(0,T)

Vânzător în contractul forward (poziție SHORT FORWARD)
+ FWD (F(0,T))
SPOT (ST)
-
- RT = F(0,T) - ST
Contractele futures sunt contracte standardizate de cumpărare/vânzare a unei valute suport la un

anumit termen la un curs prestabilit care pot fi executate oricând până la scadență, deoarece prețul
contractului variază zilnic în funcție de raportul cerere/ofertă pentru contractul respectiv pe piață.
Specificațiile unui contract futures sunt:
 simbolul contractului;
 activul suport (în cazul unui futures pe valute, raportul de schimb;
ex.: EUR/RON, USD/RON, EUR/USD);
 cotația – se exprimă în același mod cu cea a activului suport;
 pasul de cotare – exprimă fluctuația minimă a prețului pe piața futures
(ex.: 0,0001 RON);
 data scadenței – ziua în care expiră contractele futures rămase deschise;
 mărimea contractului – suma în valută ce poate fi preschimbată
(ex.: la contractul USD/RON = 1.000 USD/contract);
 prima zi de tranzacționare;
 prețul de exercitare la scadență = prețul la care se lichidează contractul;
 poziție deschisă = contractul cumpărat sau vândut, dar nelichidat
printr-o operațiune inversă;
 marja = garanția depusă la încheierea contractului la o terță parte (Contrapartea Centrală).
Orice contract futures presupune deschiderea a două poziții:

- de cumpărare (long);
- de vânzare (short).
Numărul pozițiilor long este egal cu cel al pozițiilor short pentru același activ și aceeași scadență. Orice
poziție long sau short poate fi deschisă și închisă (lichidată) în orice ședință de tranzacționare pe durata de
viață a contractului futures. O poziție rămasă deschisă la scadență se lichidează prin decontare finală
în bani.
Diferența dintre cursul la care a fost deschisă o poziție pe piața futures și cursul la care aceasta a fost
închisă generează un profit sau o pierdere.

Cumpărător Vânzător
- va plăti Contract - va încasa de la
vânzătorului cumpărător prețul
prețul prestabilit FUTURES prestabilit
BURSA
Contractul futures este marcat zilnic la piață. Marcarea la piață este procesul de actualizare a prețului
contractului pe baza cursului zilei. Prin marcarea la piață se evită acumularea unor pierderi importante.
Zilnic, pe baza marcării la piață, se recalculează marja contractului. Pierderea trebuie acoperită permanent
prin operațiunea denumită apel în marjă.
Procesul prin care se determină profiturile/pierderile aferente pozițiilor deschise pe piață se numeşte
marcare la piață. Pentru a se întocmi o situație generală a tuturor conturilor de marjă din piața futures, în
procesul de marcare la piață se utilizează prețul stabilit prin reglementările fiecărei burse pentru fiecare
contract și scadență. În funcție de acest preț se stabilește profitul sau pierderea realizată pe fiecare cont în
ziua respectivă. Prețul respectiv este valabil doar pentru ziua respectivă, în ziua următoare urmând a se
stabili un nou preț.
În urma marcării la piață a pozițiilor deschise, contul unui investitor poate să indice un profit sau o
pierdere. Dacă profitul poate fi retras, în schimb pierderea trebuie acoperită în fiecare zi astfel încât, la
începutul fiecărei ședințe de tranzacționare, suma din contul investitorului să fie cel puțin la nivelul marjei
de menținere stabilită prin reglementările pieței respective. Dacă suma din contul de marjă scade sub nivelul
marjei de menținere, investitorul se află în situația de apel în marjă. În acest caz, acestuia i se solicită
completarea sumei din cont până la nivelul marjei. Apelul în marjă se solicită la sfârșitul sedinței de
tranzacționare, iar suma trebuie completată până în a doua zi lucrătoare la ora 12,00.
Din momentul apelului în marjă, investitorul se poate afla în una din următoarele variante:
- alimentează contul în intervalul precizat cu suma solicitată și își menține în continuare toate pozițiile
deschise pe piața respectivă;
- închide un număr de poziții deschise astfel încât suma eliberată în urma acestei operațiuni să îi acopere
marja necesară pentru restul de poziții rămase deschise;
- nu răspunde apelului în marjă și, în acest caz, contrapartea centrală îi va lichida automat un număr de
poziții deschise astfel încât suma eliberată să îi acopere marja necesară pentru restul de poziții rămase
deschise.
În cazul unui apel în marjă neacoperit la timp, nu vor fi închise forțat toate pozițiile din contul respectiv,
ci doar atâtea câte sunt necesare pentru eliminarea apelului.
În concluzie, o poziție deschisă pe curs de schimb poate fi lichidată oricând până la scadență la un curs
cât mai avantajos, deci în momentul în care se obține profit. Pentru contractele rămase deschise la scadență,
va avea loc automat lichidarea la acea dată.
Contractele futures pe piața valutară nu se pot încheia pentru orice fel de valută, ci numai pentru
anumite valute selecționate de bursa la care sunt tranzacționate (valute considerate a fi cel mai intens
tranzacționate şi pentru care există un volum suficient de mare de ordine de cumpărare/vânzare).

5.3 Grile de autoevaluare

1. Tranzacția swap se caracterizează prin:
a) combinația între tranzacții spot şi forward având aceeaşi scadență; b) durata tranzacției forward poate fi
prelungită sau scurtată; c) se bazează pe diferența de curs existentă în acelaşi timp la două bănci diferite sau
pe două piețe diferite; d) costul tranzacției swap este dat de diferența de rată a dobânzii la valutele implicate,
pe perioada determinată; e) combinația se poate realiza şi între două tranzacții forward, dar cu scadențe
diferite. Alegeți răspunsul incorect.
2. Alegeți răspunsul care nu se referă la arbitrajul prin operațiuni la vedere:

a) prin arbitraj se fructifică disponibilul exprimat într-o valută prin preschimbarea în altă valută la banca sau
pe piața unde cursul este mai avantajos; b) viteza de adresare a ordinelor trebuie să fie foarte mare deoarece
are loc în scurt timp egalizarea cererii cu oferta; c) în condițiile inexistenței unui disponibil într-o valută se
fructifică diferența dintre cursuri încrucişate; d) prin arbitraj se fructifică diferența de curs existentă pe două
piețe; e) arbitrajul se bazează pe diferența ce poate exista între variația dobânzilor pe piețele monetare şi
variația cursului la termen față de cursul spot.
3. Arbitrajul prin operațiuni la termen reprezintă:

a) fructificarea diferenței între cursurile spot pe două piețe; b) fructificarea diferenței dintre cursurile
încrucişate; c) o negociere între o operațiune de pe piața creditului şi o operațiune de pe piața valutară; d) o
operațiune de vânzare/cumpărare de valută imediat; e) o operațiune care permite modificarea structurii
unui portofoliu de instrumente financiare.
4. Care dintre caracteristicile de mai jos nu este specifică pentru contractele futures:
a) dimensiunea contractului este standardizată; b) realizarea tranzacțiilor se face pe bază de afișaj electronic;
c) garanțiile contractuale sunt reprezentate de depozitul în marjă; d) sunt contracte la termen; e) lichiditatea
este asigurată prin limitele de creditare stabilite de către bancă.
5. Vânzătorul de PUT:
a) este obligat să vândă valuta care face obiectul contractului; b) are dreptul de a încasa o primă de la
cumpărătorul opțiunii; c) poate înregistra o pierdere maximă egală cu prima opțiunii; d) are drept de decizie
în executarea sau abandonarea opțiunii, în funcție de evoluția cursului valutei suport; e) are dreptul, dar nu
și obligația, de a cumpăra valuta suport la preț prestabilit.
Răspunsuri
1 c)
2 e)
3 c)
4 e)
5 b)


Relatii Financiar Monetar 4

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Relatii Financiar Monetar 4

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

RELAȚII MONETAR-FINANCIARE INTERNAȚIONALE

Suport de curs pentru autoinstruire – TEMA 5: Tranzacții pe piața valutară

Material didactic elaborat în tehnologia ID pentru Învăţământul la Distanţă

Titular disciplină: Conf. univ. dr. Carmen Obreja

CONȚINUT UNITATE DE ÎNVĂȚARE V:

Obiective de studiu: însușirea cunoștințelor de tranzacționare pe piața valutară în funcție de tipul de

În economia internațională, datorită fenomenului de globalizare, milioane de tranzacții ce implică

5.1 Tranzacții la vedere pe piața valutară

5.2 Tranzacții la termen pe piața valutară

5.2.1 Tranzacții la termen ferm

2 ASE București – FABBV

- banca efectuează ea însăşi o operațiune la termen necesară procurării sumei de

5.2.2 Tranzacții swap

3 ASE București – FABBV

 suma pe care o va avea de plătit aferentă depozitului pe 6 luni va fi:

Principalele caracteristici ale swap-ului sunt:

Principalele tipuri de swap ce pot fi întâlnite sunt:

4 ASE București – FABBV

5.2.3 Tranzacții de arbitraj valutar

5 ASE București – FABBV

EXEMPLU: Se dau următoarele cotații:

Condiția de bază pentru arbitraj este îndeplinită:

a) Schema de arbitraj: EUR → RON → EUR

b) Schema de arbitraj: RON → EUR → RON

În ambele situații, operațiunea de arbitraj se finalizează cu un randament

Vânzare Y 2 Valuta Y 1 Cumpărare Y

BID cross < ASK cross < BID cross’

6 ASE București – FABBV

BID cross’, ASK cross’ = cotațiile încrucişate determinate de operator (arbitrajist)

a) Schema de arbitraj: USD → CAD → CHF → USD

* 1,0441 CHF * 1,0243

Operațiunea de arbitraj se finalizează cu un randament de 0,8%.

Atracție pentru depozit Atracție pentru depozit

Figura 5.1 Opțiunea pentru tranzacția mai avantajoasă

│Rata anuală report/deport│? │∆Rata dobânzii│

 Dacă │∆Rata dobânzii│< │Rata anuală report/deport│

FWD - SPOT 360

EXEMPLU: Spot USD/CHF 1,0833

1,0923 - 1,0833 360

→ acordare de credit în USD

SPOT ---- Acordare de credit ----- FWD

a) La T0 → se vând spot 10 milioane CHF la cursul 1,0833

5.2.4 Tranzacții speculative

9 ASE București – FABBV

EXEMPLU: speculație pentru un curs valutar în creştere

EXEMPLU: speculație pentru un curs valutar în scădere

5.2.5 Operațiuni carry-trade

În general, conceptul de carry-trade desemnează comerțul cu valută în scopul creșterii randamentului.

10 ASE București – FABBV

Principalele caracteristici ale operațiunilor de tip carry-trade sunt:

 se inițiază la valori foarte mari pentru a se obține un câștig semnificativ;

5.2.6 Tranzacții pe bază de opțiuni

12 ASE București – FABBV

O opțiune clasică pe cursul de schimb se caracterizează prin următoarele elemente:

Opțiunile asupra cursului de schimb presupun următoarele variante:

Caracteristici Bursă OTC

Tranzacționarea opțiunilor aduce o serie de avantaje, printre care:

13 ASE București – FABBV

Operațiunile simple pe bază de opțiuni ce se pot derula pe piața valutară sunt:

În cazul în care cursul pe piață < Preț de exercitare, contractul de opțiune

14 ASE București – FABBV

În aceste condiții, rezultatul operatorului (cumpărătorul de CALL) va fi:

Rezultat = (- PE - prima + CURS)