INGINERIE FINANCIARĂ – CALCUL STOCASTIC

Unitatea de învăţare nr. 4:

Noţiuni elementare de Calcul stocastic

Cuprins

Obiective ......................................................................................................................................... 1

Concepte ......................................................................................................................................... 2

4.1. Legea normală. Legea log-normală ......................................................................................... 2

4.2. Procese Wiener. Procese Itô .................................................................................................... 6

4.3. Preţul unui activ ca proces stocastic ........................................................................................ 9

4.4. Formula lui Itô ....................................................................................................................... 11

4.5. Aplicaţii ale formulei lui Itô .................................................................................................. 12

4.5.1. Ecuaţia de dinamică a unui derivativ de tip opţiune ........................................................ 12

4.5.2. Ecuaţia de dinamică a unui derivativ de tip contract forward ......................................... 13

4.5.3. Evoluţia logaritmului preţului activului-suport ............................................................... 14

4.6. Teste de autoevaluare ............................................................................................................. 15

4.7. Răspunsuri şi comentarii la teste de autoevaluare ................................................................. 16

4.8. Bibliografie ............................................................................................................................ 20

Obiective
 cuantificarea proprietăţilor statistice ale dinamicii preţurilor/rentabilităţilor activelor
financiare;
 dezvoltarea abilităţilor cantitative privind estimarea valorii viitoare a preţului sau
rentabilităţii unui activ financiar;
 analiza sensitivităţii estimărilor realizate.

1
 INGINERIE FINANCIARĂ – CALCUL STOCASTIC

Concepte
 distribuţia normală şi distribuţia log-normală;
 intervale de încredere;
 procese stocastice: procese Wiener generalizate şi procese Itô;
 formula lui Itô;
 dinamica preţului unei acţiuni;
 proprietăţi statistice ale preţului şi ale rentabilităţii unui activ financiar la o dată viitoare.

4.1. Legea normală. Legea log-normală

Multe fenomene din natură, tehnică şi economie descriu o lege normală sau gaussiană.
Pentru cunoaşterea unei legi normale sunt suficienţi doi parametri, respectiv media (not. 𝝁) şi
varianţa (not. 𝝈𝟐 ).

Densitatea de repartiţie în cazul legii normale este:

𝟏 (𝒙−𝝁)𝟐
𝒇(𝒙) = ∙ 𝒆 𝟐𝝈𝟐 ,
𝝈√𝟐𝝅

iar funcţia de repartiţie este:

𝒅
𝟏 𝒅 (𝒙−𝝁)𝟐
−
𝑭(𝒅) = ∫ 𝒇(𝒙)𝒅𝒙 = ∙∫ 𝒆 𝟐𝝈𝟐 𝒅𝒙.
−∞ 𝝈√𝟐𝝅 −∞

Funcţia de repartiţie, numită şi probabilitatea cumulată cuantifică probabilitatea ca variabila

aleatoare care descrie legea normală să aibă o mărime mai mică decât 𝑑, respectiv:

ℙ[𝒁 ≤ 𝒅] = 𝑭(𝒅).

Vom nota cu:

𝓝(𝝁, 𝝈𝟐 )

o variabilă aleatoare care este normal distribuită, având media 𝜇 şi varianţa 2 . Distribuţia
normală pentru care 𝜇 = 0 şi 2 = 1 se numeşte distribuţia normală standard.

Pentru distribuţia normal standard, densitatea de repartiţie este:

2
 INGINERIE FINANCIARĂ – CALCUL STOCASTIC

𝟏 𝒙𝟐
−
𝒇(𝒙) = ∙𝒆 𝟐. (1)
√𝟐𝝅

Pentru distribuţia normală standard, funcţia de repartiţie va fi notată cu 𝑵 în loc de 𝑭. Avem:

𝒅 𝒙𝟐
𝟏 −
𝑵(𝒅) = ∙∫ 𝒆 𝟐 𝒅𝒙. (2)
√𝟐𝝅 −∞

Din punct de vedere geometric, indicatorul 𝑁 măsoară aria cuprinsă între graficul funcţiei
𝑓(𝑥) (clopotul lui Gauß), axa orizontală şi dreapta de ecuaţie 𝑥 = 𝑑. Funcţia 𝑁(𝑑) are
următoarele proprietăţi:

𝟏
1. 𝑵(𝟎) = 𝟐 ;

2. 𝑵(+∞) = 𝟏;

3. 𝑵(−𝒅) = 𝟏 − 𝑵(𝒅).

Întrucât primitiva funcţiei (1) nu poate fi exprimată prin funcţii elementare, pentru
calculul integralei (2) se utilizează formule de aproximare. Pe baza unor astfel de formule de
aproximare sunt întocmite tabele care dau valorile lui 𝑁(𝑑) pentru diverse valori date lui 𝑑.

Din astfel de tabele se poate vedea, de exemplu, că 𝑁(1,24) = 0,8925. Cu alte cuvinte,
probabilitatea ca o variabilă distribuită după legea normală standard (media egală cu zero şi
varianţa egală cu unu) este de 89,25%.

Probabilitatea ca o variabilă distribuită după legea normală standard să ia valori în

intervalul [𝛼, 𝛽] este:

ℙ[𝛼 ≤ 𝑥 ≤ 𝛽] = ℙ[𝑥 ≤ 𝛽] − ℙ[𝑥 ≤ 𝛼],

respectiv:

ℙ[𝜶 ≤ 𝒙 ≤ 𝜷] = 𝑵(𝜷) − 𝑵(𝜶).

În cazul particular în care 𝛼 = −𝛽 avem:

ℙ[−𝜶 ≤ 𝒙 ≤ 𝜶] = 𝑵(𝜶) − 𝑵(−𝜶) = 𝑵(𝜶) − [𝟏 − 𝑵(𝜶)] = 𝟐 ∙ 𝑵(𝜶) − 𝟏. (3)

3
 INGINERIE FINANCIARĂ – CALCUL STOCASTIC

În formula:
ℙ[𝑥 ≤ 𝑑] = 𝑁(𝑑),

în mod obişnuit, se dă probabilitatea cumulată 𝑁(𝑑) şi nu valoarea variabilei 𝑑.

Din tabelele privind probabilitatea cumulată la distribuţia normală standard rezultă

următoarele valori importante pentru parametrul 𝑑, corespunzătoare probabilităţilor egale cu
99%, 97,5%, 95% şi 90%.

Probabilitatea (ℙ[x ≤ d]) Pragul 𝐝

99% 2,33
97,5% 1,96
95% 1,65
90% 1,29

Din tabelul de mai sus rezultă că cu o probabilitate de 99% variabila 𝑋 distribuită după
repartiția normală standard va avea o valoare mai mică decât 2,33, iar cu o probabilitate de 90%
va avea o valoare mai mică decât 1,29.

În cazul în care se doreşte valoarea lui 𝑋 astfel încât să se afle, cu o probabilitate dată 𝑝,
în intervalul [−𝛽, 𝛽], prin utilizarea formulei (3) avem:

ℙ[−𝛼 ≤ 𝑋 ≤ 𝛼] = 2 ∙ 𝑁(𝛼) − 1,

Iar pentru calculul valorii 𝛼 se folosesc informaţiile din următorul tabel.

Probabilitatea (𝐩) Pragul 𝛂

99% 2,58
97,5% 2,24
95% 1,96
90% 1,65

Pe baza tabelului de mai sus putem scrie că:

ℙ[−1.96 ≤ 𝑋 ≤ 1.96] = 95%.

4
 INGINERIE FINANCIARĂ – CALCUL STOCASTIC

În cazul în care în locul unei variabile aleatoare normal standard distribuită 𝑋~𝒩(0,1)
considerăm o variabilă aleatoare normal distribuită 𝑍~𝒩(𝜇, 𝜎 2 ), atunci din formula:

ℙ[−𝛼 ≤ 𝑋 ≤ 𝛼] = 2 ∙ 𝑁(𝛼) − 1,

făcând substituţia:

𝑍−𝜇
𝑋=
𝜎

rezultă:

ℙ[𝝁 − 𝜶 ∙ 𝝈 ≤ 𝒁 ≤ 𝝁 + 𝜶 ∙ 𝝈] = 𝟐 ∙ 𝑵(𝜶) − 𝟏. (4)

Exemplu De exemplu, pentru o variabilă normal distribuită având media 100 şi abaterea
medie pătratică  = 30%, cu o probabilitate de 95% ea se va afla în intervalul:
100 − 1,96 ∙ 0,3 ≤ 𝑍 ≤ 100 + 1,96 ∙ 0,3 ,
respectiv:
99,412 ≤ 𝑍 ≤ 100,588.
Mai sus s-a ţinut seama că pentru o probabilitate de 95%, 𝛼 = 1,96.

O variabilă aleatoare 𝑍, pozitivă, are o distribuţie log-normală dacă logaritmul său este
normal distribuit, respectiv:

𝐥𝐧 𝒁~𝓝(𝝁, 𝝈𝟐 ).

Pentru variabile aleatoare având o distribuţie log-normală, formula (4) devine:

ℙ[𝜇 − 𝛼 ∙ 𝜎 ≤ ln 𝑍 ≤ 𝜇 + 𝛼 ∙ 𝜎] = 2𝑁(𝛼) − 1,

respectiv:

ℙ[𝒆𝝁−𝜶∙𝝈 ≤ 𝒁 ≤ 𝒆𝝁+𝜶∙𝝈 ] = 𝟐 ∙ 𝑵(𝜶) − 𝟏. (5)

5
 INGINERIE FINANCIARĂ – CALCUL STOCASTIC

Exemplu De exemplu, dacă ln 𝑍~𝒩(0,2; 0,3), respective variabila ln 𝑍 este normal

distribuită cu 𝜇 = 0,2 şi 2 = 0,32 , atunci, cu o probabilitate de 95%, variabila se va afla în
intervalul:
𝑒 0,2−1,96∙0,3 ≤ 𝑍 ≤ 𝑒 0,2+1,96∙0,3
respectiv:
0,6784 ≤ 𝑍 ≤ 2,1990.

4.2. Procese Wiener. Procese Itô

Vom considera o variabilă 𝑥(𝑡), care evoluează în timp într-un mod aleatoriu. O astfel de
variabilă este numită variabilă aleatoare. Dacă variabila aleatoare poate lua numai anumite
valori precizate, ea se numeşte variabilă aleatoare discretă. Dacă variabila aleatoare poate lua
orice valoare din ℝ, ea se numeşte continuă.

Rezultă că pentru variabila aleatoare discretă avem:

𝑥(𝑡) ∈ 𝐴𝑡 ,

iar pentru variabilele aleatoare continue avem:

𝑥(𝑡) ∈ ℝ.

Mai sus, mulţimea 𝐴𝑡 este precizată pentru fiecare moment de timp 𝑡.

În cazul în care pentru fiecare moment de timp 𝑡 cunoaştem şi legea de distribuţie a

variabilei 𝑡 vom spune că (𝑥𝑡 )𝑡∈ℝ+ este un proces stocastic. Procesul stocastic se numeşte proces
discret dacă variabila temporală 𝑡 poate lua valori numai într-o anumită mulţime de puncte, bine
precizată. Dacă 𝑡 ∈ ℝ+ , procesul stocastic se numeşte proces continuu.

Vom spune că procesul stocastic (𝑥𝑡 )𝑡∈ℝ+ este un proces Markov (are proprietatea lui
Markov) dacă pentru a face o predicţie privind evoluţia sa viitoare este suficient să cunoaştem
numai starea sa actuală 𝑥𝑡0 şi nu întreaga sa istorie, respectiv pe ce traiectorie a ajuns starea
actuală 𝑥𝑡0 .

Unul dintre cele mai simple tipuri de procese stocastice sunt procesele Wiener. Ele poartă
numele matematicianului Norbert Wiener (părintele Ciberneticii), unul dintre cei mai celebri
specialişti în domeniul teoriei predicţiei din secolul al XX-lea.

6
 INGINERIE FINANCIARĂ – CALCUL STOCASTIC

Variabila 𝑥𝑡 descrie un proces Wiener generalizat, dacă variaţia sa ∆𝑥, într-un interval
mic de timp, este:

∆𝒙 = 𝒂 ∙ ∆𝒕 + 𝒃 ∙ 𝜺 ∙ √∆𝒕, (5)

unde 𝑎 şi 𝑏 sunt constante cunoscute, iar 𝜀 este o variabilă aleatoare normal standard distribuită.

Notând cu 𝔼[∙] operatorul de medie, rezultă că:

𝔼[𝜀] = 0 şi 𝜎𝜀2 = 𝔼[𝜀 2 ] − (𝔼[𝜀])2 = 𝔼[𝜀 2 ] = 1.

Rezultă că media, respectiv varianţa lui ∆𝑥 sunt:

𝔼[∆𝒙] = 𝒂 ∙ ∆𝒕 şi

𝝈𝟐∆𝒙 = 𝑏 2 ∙ ∆𝑡 ∙ 𝔼[𝜀 2 ] = 𝒃𝟐 ∙ ∆𝒕.

În cazul în care considerăm că intervalul de timp ∆𝑡 este egal cu unitatea (1 an), atunci avem:

𝐸(∆𝑥) = 𝑎, respectiv

2
𝜎∆𝑥 = 𝑏2

Din acest caz particular rezultă semnificaţia parametrilor 𝑎 şi 𝑏, anume:

𝒂 este media anuală a variabilei 𝑥, respectiv

𝒃 este abaterea medie standard (volatilitatea) anuală a variabilei 𝑥.

Folosind notaţiile consacrate, formula (5) se poate scrie:

∆𝒙 = 𝝁 ∙ ∆𝒕 + 𝝈 ∙ 𝜺 ∙ √∆𝒕. (6)
În cazul în care avem 𝜇 = 0 şi 𝜎 = 1, procesul 𝑥 se notează cu 𝐵 şi avem:

∆𝑩 = 𝜺 ∙ √∆𝒕. (7)

Pentru ∆𝐵 avem 𝔼(∆𝑩) = 𝟎 şi 𝝈𝟐∆𝑩 = ∆𝒕.

Procesul Wiener particular dat de reprezentarea (7) se numeşte mişcare browniană (sau
proces Wiener fundamental) fiind pus în evidenţă în anul 1828 de către botanistul Robert
Brown.

7
 INGINERIE FINANCIARĂ – CALCUL STOCASTIC

Mişcarea browniană se caracterizează prin faptul că o particulă care descrie acest proces,
se mişcă, la întâmplare – aleator, având media zero şi varianţa egala cu √∆𝑡 (vezi curs). Întrucât
abaterea medie pătratică măsoară gradul de incertitudine (volatilitatea), rezultă că aceasta creşte
odată cu timpul (cu √∆𝑡).

Folosind (7), un proces Wiener generalizat se mai poate scrie:

∆𝑥 = 𝜇 ∙ ∆𝑡 + 𝜎 ∙ ∆𝐵. (8)

Dacă în dinamica (5) coeficienţii 𝑎 şi 𝑏 sunt funcţii de 𝑡 şi 𝑥 şi nu constante, avem un

proces Itô. Rezultă că un proces Itô este un proces stocastic descris de următoarea reprezentare:

∆𝒙 = 𝒂(𝒕, 𝒙) ∙ ∆𝒕 + 𝒃(𝒕, 𝒙) ∙ 𝜺 ∙ √∆𝒕 (9)

sau:

∆𝒙 = 𝒂(𝒕, 𝒙) ∙ ∆𝒕 + 𝒃(𝒕, 𝒙) ∙ ∆𝑩. (10)

În cadrul cursului vor fi considerate numai cazuri simple în care funcţiile 𝑎 şi 𝑏 sunt funcţii
liniare.

În cazul în care intervalul de timp ∆𝒕 este foarte mic (∆𝑡 → 0), acesta va fi notat cu notaţia
consacrată în calculul diferenţial, respectiv cu 𝒅𝒕.

Rezultă că pentru cazul continuu, dinamicile (9) şi (10) care descriu procesul Wiener
generalizat, respectiv procesul Itô, se scriu:

𝒅𝒙 = 𝝁 ∙ 𝒅𝒕 + 𝝈 ∙ 𝒅𝑩, respectiv
(11)
𝒅𝒙 = 𝒂(𝒕, 𝒙) ∙ 𝒅𝒕 + 𝒃(𝒕, 𝒙) ∙ 𝒅𝑩.

Dinamicile date prin relaţiile (11) se numesc ecuaţii diferenţiale stocastice. Funcţia 𝑎(𝑡, 𝑥) se
numeşte drift (direcţie, tendinţă) a procesului (𝑥𝑡 )𝑡∈ℝ+ , iar funcţia 𝑏(𝑡, 𝑥) se numeşte difuzie
(variabilitate) a procesului (𝑥𝑡 )𝑡∈ℝ+ .

8
 INGINERIE FINANCIARĂ – CALCUL STOCASTIC

4.3. Preţul unui activ ca proces stocastic

Vom considera un activ având la momentul 𝑡 preţul 𝑆(𝑡). Mărimea 𝑆(𝑡) poate reprezenta
preţul spot al unei acţiuni al unui bun fizic (aur, petrol etc.), cursul valutar etc.

Vom considera un interval de timp ∆𝑡 = 𝑡 − 𝑡0 , precum şi creşterea corespunzătoare a

preţului ∆𝑆 = 𝑆(𝑡) − 𝑆(𝑡0 ).

Creşterea relativă a preţului 𝑆 se poate scrie:

𝑆(𝑡) 𝑆(𝑡1 ) 𝑆(𝑡2 ) 𝑆(𝑡)

= ∙ ∙⋯∙ . (12)
𝑆(𝑡0 ) 𝑆(𝑡0 ) 𝑆(𝑡1 ) 𝑆(𝑡𝑛−1 )

Mai sus, intervalul de timp [𝑡0 , 𝑡] a fost partiţionat astfel:

𝑡0 ≤ 𝑡1 ≤ 𝑡2 ≤ ⋯ ≤ 𝑡𝑛−1 ≤ 𝑡𝑛 = 𝑡.

Prin logaritmare, relaţia (12) devine:

𝑛
𝑺𝒕 𝑆𝑖
𝐥𝐧 = ∑ ln .
𝑺𝟎 𝑆𝑖−1
𝑖−1

𝑆𝑖
Considerând variabilele ln 𝑆 ca fiind variabile aleatoare oarecare, independente şi cu varianţa
𝑖−1

finită, conform teoremei limită centrală, din calculul probabilităţilor se ştie că pentru 𝑛 foarte
mare, suma acestora tinde la o distribuţie normală.

𝑺 𝑺
Rezultă că 𝐥𝐧 𝑺 𝒕 este normal distribuit, respectiv 𝑺 𝒕 are o distribuţie log-normală.
𝟎 𝟎

Mai sus a fost schițată justificarea ipotezei conform căreia cursul unei acţiuni, cursul valutar şi
în general preţul unui activ descrie o lege log-normală. Această ipoteză este fundamentală în
domeniul Finanţelor moderne.

Întrucât rentabilitatea unei acțiuni ex-dividend se poate scrie:

∆𝑆 𝑆𝑡 − 𝑆0 𝑆𝑡
𝑅= = = − 1,
𝑆 𝑆0 𝑆0

rezultă că:

9
 INGINERIE FINANCIARĂ – CALCUL STOCASTIC

𝑆𝑡
= 1 + 𝑅. (13)
𝑆0

Din formula de mai sus rezultă că:

𝑺𝒕
𝐥𝐧 = ln(1 + 𝑅) ≈ 𝑹. (14)
𝑺𝟎

Formula (14), valabilă pentru cazul în care rentabilitatea 𝑅 nu are valori exagerat de mari, arată
𝑆
că rentabilitatea unui activ este normal distribuită, ln 𝑆𝑡 fiind normal distribuit.
0

În aproximarea (14) a fost utilizată formula cunoscută conform căreia pentru valori mici
ale lui 𝑥 avem:

ln(1 + 𝑥) ≈ 𝑥.

∆𝑆
Întrucât rentabilitatea are o distribuţie normală, este valabilă relaţia:
𝑆

∆𝑺
= 𝝁 ∙ ∆𝒕 + 𝝈 ∙ ∆𝑩, (15)
𝑺

unde cu 𝜇 s-a notat rentabilitatea anuală, iar cu 𝜎 volatilitatea anuală a preţului 𝑆. Formula (15)
se mai poate scrie:

𝑑𝑆 = 𝜇 ∙ 𝑆 ∙ 𝑑𝑡 + 𝜎 ∙ 𝑆 ∙ 𝑑𝐵.

Exemplu Vom presupune că se cunosc următoarele date 𝑆 = 50, 𝜇 = 14% şi 𝜎 = 25%. În

acest caz formula (15) devine ∆𝑆 = 7,00 ∙ ∆𝑡 + 12,5 ∙ 𝜀 ∙ √∆𝑡. Am înlocuit ∆𝐵 cu 𝜀 ∙ √∆𝑡.
5
Presupunând că ∆𝑡 este de cinci zile, respectiv ∆𝑡 = 252 = 0,0198, obţinem:

∆𝑆 = 0,139 + 1,76 ∙ 𝜀.
Rezultatul obţinut arată că variaţia preşului 𝑆 pe o perioadă de 5 zile are o distribuţie
normală, cu media 0,139 şi abaterea medie standard egală cu 1,76%.

10
 INGINERIE FINANCIARĂ – CALCUL STOCASTIC

4.4. Formula lui Itô

Lema lui Itô joacă un rol fundamental în calculul stocastic. În cele ce urmează ea va fi
prezentată fără demonstraţie, insistându-se, în special, asupra modului ei de utilizare.

Formula lui Itô generalizează, la nivelul calculului stocastic, regulile de derivare din
calculul diferenţial clasic. Se ştie că, în cazul în care avem o funcţie derivabilă de forma:

𝑌 = 𝐹(𝑡, 𝑥),

în care nu apare nici un element stocastic, diferenţiala sa este:

𝜕𝐹 𝜕𝐹
𝑑𝑌 = 𝑑𝑡 + 𝑑𝑥.
𝜕𝑡 𝜕𝑥

În cazul în care variabila 𝑥, la rândul său, depinde de variabila 𝑡 şi o altă variabilă 𝐵,

𝑌 = 𝐹(𝑡, 𝑥(𝑡, 𝑧)), (16)

avem:

𝜕𝐹 𝜕𝐹 𝜕𝑥 𝜕𝐹 𝜕𝑥
𝑑𝑌 = ( + ∙ ) 𝑑𝑡 + ∙ 𝑑𝑧. (17)
𝜕𝑡 𝜕𝑥 𝜕𝑡 𝜕𝑥 𝜕𝑧

În cazul în care în formula (16) apar şi elemente stocastice, formula (17) nu mai este valabilă.

În evaluarea produselor derivate apar astfel de situaţii întrucât valoarea acestora depinde
de preţul activului-suport care, la rândul său, evoluează aleatoriu. Formula lui Itô permite
soluţionarea unor astfel de situaţii.

Vom considera situaţia în care valoarea derivatului 𝐹 este dată de formula:

𝐹 = 𝐹(𝑡, 𝑥(𝑡)),

unde 𝑥(𝑡) este un proces stocastic de tip Itô. Ecuaţia de dinamică pentru 𝑥(𝑡) este:

𝑑𝑥 = 𝑎(𝑡, 𝑥) ∙ 𝑑𝑡 + 𝑏(𝑡, 𝑥) ∙ 𝑑𝐵,

unde 𝑑𝐵 este un proces Wiener fundamental:

𝑑𝐵 = 𝜀 ∙ √𝑑𝑡.

11
 INGINERIE FINANCIARĂ – CALCUL STOCASTIC

Formula lui Itô afirmă că:

𝝏𝑭 𝝏𝑭 𝟏 𝟐 𝝏𝟐 𝑭 𝝏𝑭
𝒅𝑭 = ( + 𝒂(𝒕, 𝒙) ∙ + ∙ 𝒃 (𝒕, 𝒙) ∙ 𝟐 ) 𝒅𝒕 + ∙ 𝒃(𝒕, 𝒙) ∙ 𝒅𝑩. (18)
𝝏𝒕 𝝏𝒙 𝟐 𝝏𝒙 𝝏𝒙

În cazul unui proces stocastic discret:

∆𝑥 = 𝑎(𝑡, 𝑥)∆𝑡 + 𝑏(𝑡, 𝑥)∆𝐵

cu:

∆𝐵 = 𝜀 ∙ √∆𝑡,

formula (18) devine:

𝝏𝑭 𝝏𝑭 𝟏 𝟐 𝝏𝟐 𝑭 𝝏𝑭
∆𝑭 = ( + 𝒂(𝒕, 𝒙) ∙ + ∙𝒃 (𝒕, 𝒙) ∙ 𝟐 ) ∆𝒕 + ∙ 𝒃(𝒕, 𝒙) ∙ ∆𝑩. (19)
𝝏𝒕 𝝏𝒙 𝟐 𝝏𝒙 𝝏𝒙

Formulele (18) şi (19) arată faptul că dacă 𝑥(𝑡) este un proces Itô continuu, respectiv
discret, atunci 𝐹(𝑡, 𝑥(𝑡)) este un proces Itô de aceeaşi natură cu 𝑥(𝑡). Ceea ce se modifică pentru
procesul 𝐹(𝑡, 𝑥(𝑡)) este drift-ul, respectiv coeficientul lui 𝑑𝑡 (sau ∆𝑡 în cazul discret), precum şi
𝜕𝐷
coeficientul lui 𝑑𝐵 (sau ∆𝐵) care se amplifică cu .
𝜕𝑥

4.5. Aplicaţii ale formulei lui Itô

4.5.1. Ecuaţia de dinamică a unui derivativ de tip opţiune

Vom presupune că ecuaţia de dinamică a preţului 𝑆 al activului suport este de forma:

𝑑𝑆 = 𝜇 ∙ 𝑆 ∙ 𝑑𝑡 + 𝜎 ∙ 𝑆 ∙ 𝑑𝐵,

unde 𝜇 este media, iar 𝜎 este volatilitatea anuală a preţului 𝑆. Vom nota cu 𝐹(𝑡, 𝑆(𝑡)) valoarea
unui derivativ având ca activ suport pe 𝑆(𝑡). Conform formulei lui Itô, avem:

𝜕𝐹 𝜕𝐹 1 𝜕 2𝐹 2 2 𝜕𝐹
𝑑𝐹 = ( + ∙𝜇∙𝑆+ 2
𝜎 ∙ 𝑆 ) 𝑑𝑡 + ∙ 𝜎 ∙ 𝑆 ∙ 𝑑𝐵,
𝜕𝑡 𝜕𝑆 2 𝜕𝑆 𝜕𝑆

iar pentru cazul discret avem:

12
 INGINERIE FINANCIARĂ – CALCUL STOCASTIC

𝜕𝐹 𝜕𝐹 1 𝜕 2𝐹 2 2 𝜕𝐹
𝑑𝐹 = ( + ∙𝜇∙𝑆+ 𝜎 ∙ 𝑆 ) ∆𝑡 + ∙ 𝜎 ∙ 𝑆 ∙ ∆𝐵.
𝜕𝑡 𝜕𝑆 2 𝜕𝑆 2 𝜕𝑆

Exemplu Presupunem că media anuală a rentabilităţii activului suport este 𝜇 = 0,15, iar
volatilitatea este 𝜎 = 10%. În acest caz, ecuaţia de dinamică a activului-suport devine:
𝑑𝑆 = 0,15 ∙ 𝑆 ∙ 𝑑𝑡 + 0,1 ∙ 𝑆 ∙ 𝑑𝐵,
iar ecuaţia de dinamică a derivativului devine:
𝜕𝐹 𝜕𝐹 𝜕 2𝐹 𝜕𝐹
𝑑𝐹 = ( + ∙ 0,15 ∙ 𝑆 + 0,005 ∙ 2 ∙ 𝑆 2 ) 𝑑𝑡 + 0,1 ∙ 𝑆 ∙ 𝑑𝐵.
𝜕𝑡 𝜕𝑆 𝜕𝑆 𝜕𝑆

4.5.2. Ecuaţia de dinamică a unui derivativ de tip contract forward

Vom considera un contract de tip forward având ca activ-suport o acţiune ex-dividend,

dinamica preţului acţiunii fiind dată de 𝑑𝑆 = 𝜇 ∙ 𝑆 ∙ 𝑑𝑡 + 𝜎 ∙ 𝑆 ∙ 𝑑𝐵. Preţul forward la momentul
𝑡 este:

𝐹(𝑡, 𝑆) = 𝑆 ∙ 𝑒 𝑟(𝑇−𝑡) .

Cu 𝑇 s-a notat scadenţa contractului.

Pentru a putea aplica formula lui Itô (18) vom calcula, în prealabil, derivatele parţiale ale lui 𝐹.
Se obţine:

𝜕𝐹 𝜕𝐹 𝜕 2𝐹
= −𝑟 ∙ 𝑆 ∙ 𝑒 𝑟(𝑇−𝑡) = −𝑟 ∙ 𝐹(𝑡, 𝑆), = 𝑒 𝑟(𝑇−𝑡) , = 0.
𝜕𝑡 𝜕𝑡 𝜕𝑆 2

Înlocuind toate aceste derivate în formula lui Itô, se obţine:

𝑑𝐹 = (−𝑟 ∙ 𝑆 ∙ 𝑒 𝑟(𝑇−𝑡) + 𝜇 ∙ 𝑆 ∙ 𝑒 𝑟(𝑇−𝑡) )𝑑𝑡 + 𝑆 ∙ 𝑒 𝑟(𝑇−𝑡) ∙ 𝜎 ∙ 𝑑𝐵,

respectiv:

𝑑𝐹 = (𝜇 − 𝑟)𝑆 ∙ 𝑒 𝑟(𝑇−𝑡) 𝑑𝑡 + 𝑆 ∙ 𝑒 𝑟(𝑇−𝑡) ∙ 𝜎 ∙ 𝑑𝐵 = (𝜇 − 𝑟)𝐹 ∙ 𝑑𝑡 + 𝐹 ∙ 𝜎 ∙ 𝑑𝐵.

Comparând dinamica preţului spot cu dinamica preţului forward, se observă că ele sunt similare,
cu deosebirea că, drift-ul preţului forward este mai mic, respectiv 𝜇 − 𝑟.

13
 INGINERIE FINANCIARĂ – CALCUL STOCASTIC

4.5.3. Evoluţia logaritmului preţului activului-suport

În acest exemplu vom considera că 𝐹 = ln 𝑆, iar 𝑑𝑆 = 𝜇 ∙ 𝑆 ∙ 𝑑𝑡 + 𝜎 ∙ 𝑆 ∙ 𝑑𝐵. Avem:

𝜕𝐹 𝜕𝐹 1 𝜕 2𝐹 1
= 0, = , 2
= − 2.
𝜕𝑡 𝜕𝑆 𝑆 𝜕𝑆 𝑆

Pentru acest caz, formula lui Itô devine:

1 1 1 2 2 1
𝑑(ln 𝑆) = ( 𝜇 ∙ 𝑆 − 𝜎 ∙ 𝑆 ) 𝑑𝑡 + ∙ 𝜎 ∙ 𝑆 ∙ 𝑑𝐵,
𝑆 2 𝑆2 𝑆

respectiv:

1
𝑑(ln 𝑆) = (𝜇 − 𝜎 2 ) 𝑑𝑡 + 𝜎 ∙ 𝑑𝐵.
2

Rezultatul anterior pune în evidenţă faptul că ln 𝑆 are o distribuție normală. Considerând că la

𝑆(𝑇) 𝑆(𝑇)
momentul 𝑡 = 0, preţul activului este 𝑆0 , ln 𝑆(0) = ln va avea următoarea distribuţie normală:
𝑆0

𝑆(𝑇) 1
ln ~𝒩 ((𝜇 − 𝜎 2 ) 𝑇; 𝜎 2 ∙ 𝑇).
𝑆0 2

Aplicând formula (4) rezultă că:

1 𝑆(𝑇) 1
ℙ [(𝜇 − 𝜎 2 ) ∙ 𝑇 − 𝛼 ∙ 𝜎 ∙ √𝑇 ≤ ln ≤ (𝜇 − 𝜎 2 ) ∙ 𝑇 + 𝛼 ∙ 𝜎 ∙ √𝑇] = 2 ∙ 𝑁(𝛼) − 1.
2 𝑆0 2

În continuare vom prezenta modul în care determinăm, cu o probabilitate stabilită de noi,

intervalul în care se va afla preţul activului la momentul 𝑇. Vom stabili pragul de probabilitate
egal cu 99%, deci:

2 ∙ 𝑁(𝛼) − 1 = 0.99.

Folosind tabelele privind probabilitatea cumulată la distribuţia normală, rezultă că 𝛼 = 2,58.

Vom presupune că 𝜇 = 0,14; 𝜎 = 24%; 𝑆0 = 100, iar 𝑇 = 3 luni, respectiv 𝑇 = 0,25.

Înlocuind datele stabilite, rezultă:

14
 INGINERIE FINANCIARĂ – CALCUL STOCASTIC

1 𝑆𝑇
(0,14 − ∙ 0,242 ) ∙ 0,25 − 2,58 ∙ 0,24 ∙ √0,25 ≤ ln
2 100
1
≤ (0,14 − ∙ 0,242 ) ∙ 0,25 + 2,58 ∙ 0,24 ∙ √0,25.
2

Efectuând calculele, rezultă:

𝑆𝑇
0,0278 − 0,3096 ≤ ln ≤ 0,0278 + 0,3096,
100

respectiv:

𝑆𝑇
−0,2818 ≤ 𝑙𝑛 ≤ 0,3374,
100

de unde:

𝑆𝑇
𝑒 −0,2818 ≤ 𝑙𝑛 ≤ 𝑒 0,3374 .
100

Rezultă că, cu o probabilitate de 99%, preţul activului se va afla după 3 luni în intervalul:

100 ∙ 𝑒 −0,2818 ≤ 𝑆𝑇 ≤ 100 ∙ 𝑒 0,3374 ,

respectiv:

75,442 ≤ 𝑆𝑇 ≤ 140,13.

Reamintim că în momentul iniţial preţul a fost de 𝑆0 = 100.

4.6. Teste de autoevaluare

Problema 1 Fie y randamentul la maturitate cu compunere continuă (en. yield to maturity)
pentru o obligaţiune zero-cupon ce plăteşte o unitate monetară la scadenţă. Presupunem că y
urmează procesul stocastic:

𝑑𝑦𝑡 = 𝑎 ∙ (𝑦0 − 𝑦𝑡 ) ∙ 𝑑𝑡 + 𝑐 ∙ 𝑦𝑡 ∙ 𝑑𝐵𝑡 ,

unde a, y 0 , c sunt constante pozitive. Care este procesul urmat de preţul obligaţiunii?

Problema 2 Preţul valutei din ţara A exprimat în funcţie de preţul valutei din ţara B
(1 u.m. din moneda ţării 𝐴 = 𝑆𝑡 u.m. din moneda ţării 𝐵) urmează un proces de forma:

15
 INGINERIE FINANCIARĂ – CALCUL STOCASTIC

𝑑𝑆𝑡 = (𝑟𝐵 − 𝑟𝐴 ) ∙ 𝑆𝑡 ∙ 𝑑𝑡 + 𝜎 ∙ 𝑆𝑡 ∙ 𝑑𝐵𝑡 ,

unde 𝑟𝐴 şi 𝑟𝐵 reprezintă ratele dobânzilor în cele două ţări. Care este procesul urmat de preţul
valutei din ţara B exprimat în funcţie de preţul valutei din ţara A?

Problema 3 Cursul unei acţiuni la momentul actual este 100. Cursul acţiunii urmează un proces
Itô de forma:

𝑑𝑆𝑡 = 10% ∙ 𝑆𝑡 ∙ 𝑑𝑡 + 20% ∙ 𝑆𝑡 ∙ 𝑑𝐵𝑡 .

a) Care este rentabilitatea medie anuală a cursului acestei acţiuni? Dar volatilitatea
corespunzătoare?

b) Determinaţi intervalul de variaţie a cursului pe un orizont de trei luni cu o probabilitate de i)

90%; ii) 95%; iii) 99%.

Problema 4 Cursul unei acţiuni este S0 , volatilitatea  şi rentabilitatea  .

a) Să se deducă formula care, cu probabilitatea s , dă intervalul închis în care se va afla cursul la

momentul 𝑇, notat [ p, q].
b) Să se evalueze numeric expresiile obţinute la punctul a), dacă:
S0  100,   15%,   45%, T  3luni, s  99%.

c) Să se deducă următorii indicatori de sensitivitate privind mărimea intervalului în care se va

afla cursul bursier la scadenţa 𝑇:
[q  p] [q  p] [q  p] [q  p]
; ; ; .
  T s

Formulele deduse la punctul c) vor fi aplicate pe exemplul de la punctul b).

4.7. Răspunsuri şi comentarii la teste de autoevaluare

Problema 1 Notăm cu 𝑃𝑡 preţul la momentul t al acestei obligaţiuni. Evident, 𝑃𝑇 = 1 𝑢. 𝑚., iar
𝑃𝑡 = 𝑒 −𝑦𝑡∙(𝑇−𝑡) .

Aplicăm formula lui Itô funcţiei 𝑃𝑡 :

16
 INGINERIE FINANCIARĂ – CALCUL STOCASTIC

𝜕𝑃 𝜕𝑃 1 2 2 𝜕 2 𝑃 𝜕𝑃
(𝑦 )
𝑑𝑃𝑡 = [ + 𝑎 ∙ 0 − 𝑦𝑡 ∙ + ∙ 𝑐 ∙ 𝑦𝑡 ∙ 2 ] ∙ 𝑑𝑡 + 𝑐 ∙ 𝑦𝑡 ∙ ∙ 𝑑𝐵𝑡
𝜕𝑡 𝜕𝑦 2 𝜕𝑦 𝜕𝑦

Prin calcul direct, se obţine:

𝜕𝑃 𝜕𝑃
= 𝑦𝑡 ∙ 𝑒 −𝑦𝑡∙(𝑇−𝑡) = 𝑦𝑡 ∙ 𝑃𝑡 , = −(𝑇 − 𝑡) ∙ 𝑒 −𝑦𝑡∙(𝑇−𝑡) = −(𝑇 − 𝑡) ∙ 𝑃𝑡 ,
𝜕𝑡 𝜕𝑦

𝜕 2𝑃
= (𝑇 − 𝑡)2 ∙ 𝑃𝑡 .
𝜕𝑦 2

Înlocuind toate aceste derivate în formula lui Itô, se obţine:

1
𝑑𝑃𝑡 = [𝑦𝑡 − 𝑎 ∙ (𝑦0 − 𝑦𝑡 ) ∙ (𝑇 − 𝑡) + ∙ 𝑐 2 ∙ 𝑦𝑡2 ∙ (𝑇 − 𝑡)2 ] ∙ 𝑃𝑡 ∙ 𝑑𝑡 − 𝑐 ∙ 𝑦𝑡 ∙ (𝑇 − 𝑡) ∙ 𝑃𝑡 ∙ 𝑑𝐵𝑡 .
2

Comentariu Procesul urmat de rentabilitatea 𝑦𝑡 se numeşte proces cu revenire la medie (en.

mean-reverting process) deoarece:

 dacă 𝑦𝑡 < 𝑦0 , atunci drift-ul 𝑎 ∙ (𝑦0 − 𝑦𝑡 ) > 0, deci trend-ul lui 𝑦𝑡 este unul
crescător, de revenire spre nivelul lui 𝑦0 ;
 dacă 𝑦𝑡 > 𝑦0 atunci drift-ul 𝑎 ∙ (𝑦0 − 𝑦𝑡 ) < 0, deci trend-ul lui 𝑦𝑡 este unul
descrescător, de revenire spre nivelul lui 𝑦0 .
Se poate demonstra că 𝑦0 reprezintă media pe temen lung a rentabilităţii 𝑦𝑡 . Abaterile
variabilei 𝑦𝑡 de o parte şi de alta a mediei pe termen lung sunt determinate de apariţia unor
şocuri descrise de componenta stocastică a procesului urmat de 𝑦𝑡 .

1
Problema 2 Aplicăm formula lui Itô funcţiei: 1B   A:
S

1 1 1

    2  
 S   0;  S    1 ;  S   2 .
t S S 2 S 2 S3

Rezultă:

1 1 1 2 1
𝑑 ( ) = [0 + (𝑟𝐵 − 𝑟𝐴 ) ∙ 𝑆𝑡 ∙ (− 2 ) + ∙ 𝜎 2 ∙ 𝑆𝑡2 ∙ 3 ] ∙ 𝑑𝑡 + 𝜎 ∙ 𝑆𝑡 ∙ (− 2 ) ∙ 𝑑𝐵𝑡
𝑆𝑡 𝑆𝑡 2 𝑆𝑡 𝑆𝑡

17
 INGINERIE FINANCIARĂ – CALCUL STOCASTIC

sau:

1 1 1
𝑑 ( ) = [𝑟𝐵 − 𝑟𝐴 + 𝜎 2 ] ∙ ∙ 𝑑𝑡 − 𝜎 ∙ ∙ 𝑑𝐵𝑡 .
𝑆𝑡 𝑆𝑡 𝑆𝑡

1
Apariţia varianţei variabilei S în drift-ul procesului urmat de variabila poartă denumirea
S
de paradoxul Siegel.

Problema 3 a) 10%, respectiv 20%.

1+𝑝
b) 𝑝 = 90% iar 𝛼 = 𝑁 −1 ( ). Cu ajutorul tabelului distribuţiei normale, se determină valoarea
2

cuantilei 𝛼 pentru fiecare din cele trei cazuri:

i.   1.65 şi ST [86.5022,120.3218] ;
ii.   1.96 şi ST [83.8618,124.1102] ;
iii.   2.58 şi ST [78.8203,132.0486] .

Problema 4 a)

𝜎2 𝜎2
𝑝 = 𝑆0 ∙ exp [(𝜇 − ) ∙ 𝑇 − 𝛼 ∙ 𝜎 ∙ √𝑇] ≤ 𝑆𝑇 ≤ 𝑆0 ∙ exp [(𝜇 − ) ∙ 𝑇 + 𝛼 ∙ 𝜎 ∙ √𝑇] = 𝑞,
2 2

1+𝑝
unde 𝛼 = 𝑁 −1 ( ).
2

b) 𝑝 = 56,71182, iar 𝑞 = 180,6809.

c) şi d)

[q  p] s 1 s 1
 q  [  T  T  N 1[ ]]  p  [  T  T  N 1[ ]]  291, 6966;
 2 2
[q  p]
 T  (q  p )  30,9922;

[q  p] 1 s 1 1 1 s 1 1
 q  [     2    N 1[ ] ]  p  [     2    N 1[ ] ]  281,12;
T 2 2 2 T 2 2 2 T
[q  p] 1
  T   (q  p)  275, 284.
s s 1
2  n( )
2

18
 INGINERIE FINANCIARĂ – CALCUL STOCASTIC

2
N (d ) 1 
d
unde n(d )   e 2 .
d 2

Interpretare: La o modificare cu 1 punct procentual (p.p.) a volatilităţii sau a rentabilităţii

medii anuale a cursului, intervalul de prognoză se modifică în acelaşi sens cu 2,916966
(291,6966 × 0,01), respectiv 0,309922 (30,9922 × 0,01). La o modificare cu un an a
orizontului de prognoză, intervalul se modifică în acelaşi sens cu 281,12, iar la o modificare
cu 1 p.p. a probabilităţii s , intervalul de prognoză se modifică în acelaşi sens cu 2,75284
(275,284 × 0,01).

19
 INGINERIE FINANCIARĂ – CALCUL STOCASTIC

4.8. Bibliografie
[1] Bjork, T. (1998). Arbitrage Theory in Continuous Time. Oxford University Press.

[2] Hull, J. (2014). Options, futures and other derivatives. Prentice Hall.

[3] Negrea, B. (2006), Evaluarea activelor financiare. Ed. Economică.

[4] Shreve, S. (2004). Stochastic Calculus for Finance. Springer-Verlag.

[5] Altăr, M. „Inginerie financiară” (note de curs),

[Link]

[6] Cairn, A. „Derivative Pricing and Financial Modelling”,

[Link]

[7] De Giorgi, E. „Derivatives and Financial Engineering”,

[Link]

[8] Monoyios, M. „Financial Engineering”,

[Link]

[9] Odegaard, B.A. „Financial Derivatives”,

[Link]

20