Seminar Microeconomie

Iași, 2021
✓ Nevoi și resurse economice

✓ Economia ca știință
✓ Metode de cercetare
✓ Evoluția economiei politice ca știință
Nevoi și resurse economice
✓ Economia - știința care studiază comportamentele

umane pentru a oferi soluții la dilema nevoi
nelimitate -resurse limitate.
✓ Tipuri de nevoi?
✓ Tipuri de resurse?
Raritatea resurselor
✓ Nevoi nelimitate vs. resurse limitate => raritatea

resurselor
✓ Eficiență economică?
✓ Problema alegerii?
✓ Ce produci?
✓ Cât produci?
✓ Cum produci?
✓ Pentru cine produci?
Economia ca știință
✓Două viziuni istorice despre economie
1. A.
✓Tipuri de analiză?
2. B.
✓Economia =/≠ politică?
✓ Sistemul științelor economice:
✓1.
✓2.
✓3.
Metode de cercetare
✓Abstractizarea științifică
✓ Analiza
✓Tipuri de analiză
✓ Experimentul
Evoluția economiei ca știință
✓ Două viziuni istorice privind economia
Criza 1929-1933
Antoine de Montchrèstien
Mercantiliști Jean Baptiste Colbert
Leon Walras
Alfred Marshall
Stanley Jevons
Fiziocrați Clasicii Neoclasicii Keynesismul
Francois Quesnay Adam Smith

A.R.J. Turgot David Ricardo Economia
Marxismul
Thomas Malthus socialistă
John Stuart Mill
Jean B. Say
Fr. Bastiat
Karl Marx
Friedrich Engels
Vladimir Lenin
Întrebări grilă
1. Ideea centrală în jurul căreia şi-au construit mercantiliştii discursul teoretic şi
practic a fost:
a) îmbogăţirea, cu orice preţ, a individului, fără nici o constrângere din partea
statului;
b) rolul hotărâtor al agriculturii ca principală ramură a activităţii economice;
c) îmbogăţirea, cu orice preţ, a naţiunii;
d) credinţa în legile naturale, în virtuţile autoreglatoare ale economiei.
2. Economia politică s-a conturat ca ştiinţă prin:

a) mercantilişti;
b) fiziocraţi;
c) clasici;
d) neoclasici.
3. Printre reprezentanţii clasicismului economic pot fi enumeraţi:

a) Adam Smith;
b) Antoine de Montchrestien;
c) John Maynard Keynes;
d) Fr. Bastiat.
Iași, 2021
✓ Cine decide?
✓ Care sunt motivațiile principale ale

deciziei?
✓ Caresunt elementele cheie (instituțiile) în

cadrul cărora se adoptă deciziile?
Tipuri de sisteme economice
1. Economie
2. Economie
3. Economie
Cine?
Motivațiile?
Instituțiile?
Economia de piață – perspectiva teoretică (clasică)
1. 2 principii
2. Existența unei libertăți depline
3. Adaptarea producției prin semnalele date de

mecanismul prețurilor (ech. C = O) =>
1. Mobilitatea perfectă a factorilor de producție
2. Concurență perfectă
Economia de piață – realitatea
1. 2 principii 1. intervenția statului

2. Existența unei libertăți depline 2. Piața – rol central
3. ech. C = O =>
a. Mobilitatea perfectă a factorilor de
producție 3a. Rigiditatea factorilor
3b. Concurență imperfectă
b. Concurență perfectă
Economie mixtă
Economia de piață contemporană - caracteristici
1. Economie multipolară;
2. Economie descentralizată;
3. Economie de întreprindere;
4. Economie de calcul în expresie monetară;
5. Statul exercită o influență indirectă și globală;
6. Profitul este centrul activității economice.

Economia de piață contemporană - tipologii
1. Anglo-saxon;
2. Vest-european;
3. Economie socială de piață;
4. Paternalistă.
Întrebări grilă
1. Ideea centrală în jurul căreia şi-au construit mercantiliştii discursul teoretic şi
practic a fost:
a) îmbogăţirea, cu orice preţ, a individului, fără nici o constrângere din partea
statului;
b) rolul hotărâtor al agriculturii ca principală ramură a activităţii economice;
c) îmbogăţirea, cu orice preţ, a naţiunii;
d) credinţa în legile naturale, în virtuţile autoreglatoare ale economiei.
2. Economia politică s-a conturat ca ştiinţă prin:

a) mercantilişti;
b) fiziocraţi;
c) clasici;
d) neoclasici.
3. Printre reprezentanţii clasicismului economic pot fi enumeraţi:

a) Adam Smith;
b) Antoine de Montchrestien;
c) John Maynard Keynes;
d) Fr. Bastiat.
Întrebări grilă
4. În economia de piaţă, resortul principal al activităţii economice este:
a) statul;
b) concurenţa;
c) autoconsumul;
d) interesul general.
5. Care din următoarele variante reprezintă trăsături ale economiei de piaţă?

a) repartiţia echitabilă a venitului;
b) este o economie multipolară;
c) motivaţia principală este profitul;
d) proprietatea privată este instituţia cheie ce stă la baza liberei iniţiative;
e) preţurile sunt administrate de către stat.
6. Instituţiile fundamentale ale economiei de piaţă sunt:

a) proprietatea publică;
b) proprietatea privată;
c) piaţa;
d) planul.
Iași, 2021
Teoria consumatorului îşi propune să explice
maniera în care individul repartizează resursele
sale între diferite bunuri şi servicii disponibile,
astfel încât să-şi maximizeze satisfacţia
produsă prin consumul lor.
Starea de echilibru a consumatorului:

obținerea satisfacției maxime oferite de
consumul de bunuri, procurate cu ajutorul
resurselor limitate (bugetul).
I.I. Abordarea cardinală
!!! Consumatorul alege bunurile prin măsurarea utilității lor !!!

1. Teoria utilității marginale
Concepția clasică: bunurile identice au aceeași utilitate pentru persoane
diferite.
• x1, x 2 .... xn – unitățile din bunul X
• u1, u 2 .... un - utilităţile individuale (nivelul de satisfacție), egale între

ele,
• n × u - utilitatea totală a întregii cantităţi X.
În realitate: nivelul de satisfacție obținut prin consumul unui bun diferă:.
• De la individ la individ,
• De la o utilitate (u1) la alta (u2),
<= gradul de satisfacție al nevoii prin consumul lui X scade pe măsură ce

numărul de unități consumate (x1, x2, ...) sporește.
2. Utilitatea totală și utilitatea marginală
Utilitatea totală (U), a unui bun oarecare (X), măsoară satisfacţia globală
pe care individul o obţine prin consumarea unei anumite cantităţi (x) din
acest bun.
• U depinde de cantitatea consumată => U este funcție de X
• U= f(x) în care: x e cantitatea consumată din bunul X.
Utilitatea marginală (Um): arată evoluția utilității totale (U) atunci când
cantitatea consumată (x) din bunul X se modifică (scade/crește):.
• Um pentru bunuri imperfect divizibile (3/4 automobil, ½ telefon),
• Um pentru bunuri perfect divizibile (există mereu o cantitate mai mică)

Utilitatea marginală
1. Utilitatea marginală a unui bun X imperfect divizibil (UmX) reprezintă

variaţia utilităţii totale (ΔU) determinată de consumul unei unităţi
suplimentare din acest bun.
𝑈1 −𝑈0
=
𝑋1 −𝑋0
2. Utilitatea marginală a unui bun X perfect divizibil (UmX) reprezintă

variaţia utilităţii totale pentru o variaţie infinit de mică ("infinitezimală") a
cantităţii consumate din acel bun.
𝜕𝑈
𝜕𝑥
3. Principiul lui Gossen
1. Principiul intensității descrescânde a nevoilor: intensitatea unei nevoi

este descrescândă pe măsură ce cantitatea consumată creşte.
2. Principiul utilității marginale descrescânde: utilitatea suplimentară

descreşte până când devine nulă (punctul de saturaţie) pe măsura
consumului unei cantităţi crescânde dintr-un anumit bun.
• Nivelul de satisfacție scade pe măsură ce cantitatea consumată crește.
Exemplu!!!
Aplicația nr. 1
1. Avem două bunuri X (pizza) și Y (suc), câte 6 felii/doze. Pentru fiecare

bun, avem gradul de satisfacție în momentul consumării fiecărei felii de
pizza/doze de suc.
Bun/unitate 1 2 3 4 5 6
X 30 25 22 17 11 3
Y 44 31 22 20 13 7
a. Se cere aflarea utilității totale pentru cele două bunuri.
X 30 25 22 17 11 3
UtX 30 30+25=55 77 94 105 108
Y 44 31 22 20 13 7
UtY 44 75 97 117 130 137
Ut = Ui1 + Ui2 + … + Uin

b. Să se reprezinte grafic evoluția utilității marginale și totale pentru
bunul X.
X 30 25 22 17 11 3
UtX 30 30+25=55 77 94 105 108
Um
30
25
22
17
11
3 S
0 1 2 3 4 5 6 X
Ut S
108
105
94
77
55
30
0 1 2 3 4 5 6 X
4. Curba de indiferență
Realitatea:
• Consumatorul alege:
1. Între bunurile care pot satisface nevoile de consum (X, Y, Z),
2. Între coșurile de bunuri (combinațiile de bunuri) care asigură niveluri
de utilitate diferită (A, B, C).
• X, Y ... Z - bunuri
• x1, x 2 .... xn – unitățile din bunul X
• y1, y 2 .... yn – unitățile din bunul Y
• z1, z 2 .... zn – unitățile din bunul Z
• A, B .... C - coșuri de bunuri A(X,Y), B (Y,Z), C(X,Z).
• U- utilitatea agregată a întregului coș.
UA = u(X,Y)
Mulţimea combinaţiilor a două bunuri, X şi Y, care asigură
consumatorului un nivel de utilitate identic.
c. Să se determine combinațiile posibile ale celor două bunuri X și Y
pentru a asigura aceeași utilitate totală de 152.
UtX 30 30+25=55 77 94 105 108
UtY 44 75 97 117 130 137
Ut (X, Y) = 152
1X + 1Y = 30 + 44 =74 2X + 1Y = 99
2X + 1Y = 55 + 44 = 99 2X + 2Y = 55 + 75 = 130
3X + 1Y = 77 + 44 = 121 2X + 3Y = 55 + 97 = 152
4X + 1Y = 94 + 44 = 138 B (2, 3)
5X + 1Y = 105 +44 = 149
6X + 1Y = 108 + 44 = 152 3X + 2Y = 77 + 75 = 152 C (3, 2)
A (6, 1)
d. Să se reprezinte grafic curba de indiferență corespunzătoare
combinațiilor posibile identificate.
U1 < U0 < U2
A (6, 1) D < B/C/A <E
U1
B (2, 3) Y U0
C (3, 2)
U2
D (2, 1)
E (6, 3) 3 B E
C
2
D A
1
0 2 3 6
X
Caracteristici:
• Intersecția a două curbe de indiferență este IMPOSIBILĂ,
• Caracter descrescător: individul nu va consuma dincolo de punctul de
sațietate.
• Relație inversă (descrescândă) între bunuri:
at. când cantitatea din bunul X crește => cantitatea lui Y scade
at. când cantitatea din bunul X scade => cantitatea lui Y crește
• Curbele sunt convexe: curbate spre punctul de origine.

Ecuația curbei de indiferență e de forma Y = f(x)
5. Rata medie de substituție (RmS)
- arată ce cantitate din bunul Y trebuie sacrificată pentru a crește cu o
unitate cantitatea bunului X, când se trece de la o combinație/coș la alta,
astfel încât să se mențină nivelul de utilitate.
• Cât din bunul Y trebuie sacrificat pentru a crește cantitatea consumată

din X, a.î. Ut să rămână neschimbată.
• Ritmul/viteza cu care Y variază ca reacție la variația lui X se măsoară

prin panta dreptei de indiferență:
∆𝑌
• Panta dreptei =
∆𝑋
• RmS: Se calculează între 2 puncte de pe curba de indiferență (panta
dreptei în 2 puncte)
𝑌1 − 𝑌0
= (−)
𝑋1 − 𝑋0
Exemplu!!!
e. Să se calculeze rata medie de substituție între punctele B și A (trecerea
de la combinația B la A). + Interpretare
f. Să se calculeze rata medie de substituție între A și B.
𝑌𝐴 −𝑌𝐵 1−3 −2
e. RmS= (−) =(-) =(-) =0.5
𝑋𝐴 −𝑋𝐵 6−2 4
Interpretare: Atunci când consumul din cantitatea lui X crește cu o unitate,
consumul lui Y scade cu 0,5.
X a crescut cu 4 unități (de la 2 la 6), atunci Y scade cu cât 4*0.5 = 2 unități
𝑌𝐵 −𝑌𝐴 3−1
f. RmS= (−) =(-) =0,5
𝑋𝐵 −𝑋𝐴 2−6
Interpretare: Atunci când consumul din cantitatea lui X SCADE cu o unitate,
consumul lui Y CREȘTE cu 0,5.
X a SCĂZUT cu 4 unități (de la 6 la 2), atunci Y CRESCUT cu 4*0.5 = 2.
X Y
A (6, 1) B => A A => B
B (2, 3) T0 => T1 T0 => T1
C (3, 2)
g. Să se calculeze rata medie de substituție între B și C. X Y
h. Să se calculeze rata medie de substituție între C și A. A (6, 1)
B (2, 3)
C (3, 2)
𝑌𝐶 −𝑌𝐵 2−3
g. RmS= (−) =(-) =1
𝑋𝐶 −𝑋𝐵 3−2
𝑌𝐴 −𝑌𝐶 1−2
h. RmS= (−) =(-) =0,33(3)
𝑋𝐴 −𝑋𝐶 6−3
Interpretare: Atunci când X crește cu o unitate, Y scade cu 0.333
Atunci când X crește cu 3 unit. (de la 3 la 6), atunci Y scade cu 1 (de la 2 la 1)
3 * 0,33333 = 0,999999 = 1
C => A
T0 => T1
I.2. Abordarea ordinală
!!! Consumatorul alege bunurile prin stabilirea unei ordini de

preferențe!!!
1. Teoria alegerii
În alegerea sa, consumatorul ține cont de 2 elemente:
1. Valoarea relativă a produselor (prețurile) Constrângere
2. Resursele bănești disponibile (venitul). bugetară
i. Care dintre combinațiile determinate la Aplicația 1 este mai avantajoasă

pentru consumator, dacă prețurile celor două bunuri sunt:
Px = 10
Py = 5?
6X + 1Y =6* 10 + 1*5 = 65
2X + 3Y = 2*10 + 3*5 = 35
3X + 2Y = 3*10+2*5= 40
2. Constrângerea bugetară
Dispunând de un venit dat (V) și ținând cont de prețurile celor două
produse (Px și Py), individul va cheltui pentru procurarea unui coș din cele
două bunuri (X și Y) în funcție de limita venitului său disponibil.
• Limita impusă alegerii consumatorului de dimensiunea venitului său

(V) şi de nivelul preţurilor (Px și Py),
• Cheltuielile de consum pe care le efectuează un individ nu pot depăşi
venitul său.
• Venitul = cheltuiala pentru procurarea bunului X + cheltuiala pentru
procurarea bunului Y
Cheltuiala pentru Cheltuiala pentru

procurarea lui X procurarea lui Y
3. Ecuația dreptei bugetare
Constrângerea bugetară poate fi rescrisă sub forma ecuației unei drepte
de forma Y=aX + b
𝑉−𝑃𝑥 ∗𝑋
V – Px * X = P y * Y => =Y =>
𝑃𝑦
𝑉 𝑃𝑥
− ∗𝑋 =𝑌
𝑃𝑦 𝑃𝑦
4. Dreapta bugetară
Construirea dreptei bugetare
𝑉 𝑉
1. X =0 => V = PY * Y => Y = A (0, )
𝑃𝑌 𝑃𝑌
𝑉 𝑉
2. Y =0 => V = PX * X => X = B ( , 0)
𝑃𝑋 𝑃𝑋
Y 𝑉
A (0, )
𝑃𝑌
𝑉
B (𝑃 ,0)
𝑋
0 X
4. Dreapta bugetară
Reprezentarea grafică a constrângerii bugetare
5. Rata marginală de substituție (RMS)
între două bunuri, Y şi X, măsoară variaţia cantităţii necesare a fi
consumate din bunul Y, de-a lungul unei curbe de indiferenţă, pentru a
compensa o variaţie infinit de mică (infinitezimală) a cantităţii consumate
din bunul X, astfel încât nivelul utilităţii totale să rămână neschimbat.
• Cât din bunul Y trebuie consumat pentru a compensa o modificare a

cantității consumate din X, a.î. Ut să rămână neschimbată.
• RMS poartă denumirea și de panta dreptei de indiferență într-un punct.
• se determină ca derivată a lui Y în raport cu X

6. Echilibrul consumatorului (combinația optimală)
Acel coș de consum/combinație de bunuri (X, Y), procurat/ă cu un venit dat

(V), la prețurile date (Px și Py), al cărui consum asigură individului
satisfacția/utilitatea cea mai mare.
,
7. Echilibrul consumatorului (combinația optimală)
,
= curba de indiferență
• Reprezentată grafic de punctul în care curba de indiferență este tangentă

la dreapta bugetară.
Exemplu!!!
Aplicația 2
1. Comportamentul unui individ, care dispune de un venit total de 50
unități monetare și dorește să-l cheltuiască în întregime pentru procurarea
și consumarea a două bunuri X și Y, este definit de funcția U =X(Y-2).
Știind că prețurile celor două bunuri sunt P x = 10 unități monetare și Py = 5,
se cere:
a. Să se afle combinația optimală (ech. Consumatorului);
b. Să se calculeze Utilitatea totală;
c. Să se reprezinte grafic curba de indiferență;
d. Să se determine ecuația curbei de indiferență corespunzătoare alegerii
optimale;
e. Să se calculeze panta dreptei de indiferență;
f. Să se determine ecuația dreptei bugetare;
g. Să se reprezinte grafic dreapta bugetară.
Aplicația 2
V= 50
U =X(Y-2).
Px = 10 unități monetare
Py = 5
𝑌−2 10
=> =
𝑋 5
=>50 =10*X + 5*Y
𝜕𝑈
UmX= =x`*(Y-2) =1*(Y-2)=Y-2
𝜕𝑥
𝜕𝑈
UmY= =X*(Y-2)`=X*(Y`-2`)= X*(1-0)=X
𝜕𝑌
Aplicația 2
V= 50
U =X(Y-2).
Py = 5
𝑌 − 2 10
ቐ = ⇒ ቊ
5 𝑌 − 2 = 10𝑋
𝑋 5 50 = 5 𝑌 − 2 + 5𝑌
50 =10∗X + 5∗Y
50 = 5Y-10+5Y => 50+10 = 10Y =>60=10Y => Y=6
5(6-2) = 10X => 20 = 10X => X = 2 A (2, 6)

Aplicația 2
V= 50
U =X(Y-2).
A (2, 6)
Py = 5
b. Să se calculeze Utilitatea totală;
c. Să se reprezinte grafic curba de indiferență;
U
b. U= 2*(6-2)=2*4=8 Y
6
U=8
A(2,6)
0 2
X
Aplicația 2
V= 50
U =X(Y-2). A (2, 6)
Px = 10 unități monetare și
Py = 5
Ut = 8
optimale;
d. Are forma: Y = f(x)
𝑼 𝑼
U =X(Y-2) => =𝒀−𝟐⇒ +2=Y
𝑿 𝑿
𝑼 𝟖
Y= +2 => Y= +2
𝑿 𝑿
Y=6
Aplicația 2
V= 50 X=2
U =X(Y-2).
Px = 10 unități monetare și
A (2,6)
Py = 5 U=8
optimale;
𝟖
Y= +𝟐
𝑿
𝟖 −𝟖 𝟖
RMS = (-) ( + 𝟐)` = − = =𝟐
𝑿 𝑿𝟐 𝟒
𝑌−2 6−2
RMS = = =2
𝑋 2
𝑃𝑥 10
RMS = = =2
𝑃𝑦 5
Aplicația 2
V= 50
U =X(Y-2).
Py = 5
f. Să se determine ecuația dreptei bugetare;
g. Să se reprezinte grafic dreapta bugetară.
10 50
Y =- 𝑋+ ⇒
Are forma: Y=aX + b 5 5
𝑌 = −2𝑋 + 10
Aplicația 2
g. Să se reprezinte grafic dreapta bugetară. 1.X=0 =>
𝑉
C(0,10) Y= =50/5=10
𝑃𝑦
𝑉 U
A (0, ) Y
𝑃𝑌
𝑉
B ( , 0)
𝑃𝑋 6
A(2,6)
B (5,0)
C (0,10)
0 2 5 X
B(5,0)
Atenție!!!
I. A nu se confunda:
1. ecuația curbei de indiferență:
Are forma: Y = f(x)
2. ecuația dreptei bugetare:

Are forma: Y=aX + b
II. A nu se confunda:
1. rata medie de substituție (RmS):
- reprezintă panta dreptei de indiferență între 2 puncte.
𝑌1 − 𝑌0
= (−)
𝑋1 − 𝑋0
2. rata marginală de substituție (RMS):
- reprezintă panta dreptei de indiferență într-un punct.
Reguli generale de derivare
1. Derivarea unui număr: 𝟏𝟎` = 𝟎; 𝟓` = 𝟎, 𝟐𝟔` = 𝟎
2. Derivarea unui atribut: 𝑿` = 𝟏; 𝒀` = 𝟏, 𝒁` = 𝟏
3. Derivarea unui produs: 𝟐𝑿` = 𝟐; 𝟏𝟔𝒀` = 𝟏𝟔, 𝟏𝟎𝒁` = 𝟏𝟎
` `
4. Derivarea unei împărțiri: 𝟒𝟐 𝟒𝟐 𝟐𝟑 𝟐𝟑
=− 𝟐; =− 𝟐;
𝑿 𝑿 𝑿 𝑿
5. Derivarea unei sume: 𝟏 + 𝟐𝟓 ` = 𝟏` + 𝟐𝟓` = 𝟎

𝑿 + 𝟐𝟖 ` = 𝑿` + 𝟐𝟖` = 𝟏
6. Derivarea unei scăderi: 𝟏 − 𝟐𝟓 ` = 𝟏` − 𝟐𝟓` = 𝟎
𝑿 − 𝟐𝟖 ` = 𝑿` − 𝟐𝟖` = 𝟏
7. Derivarea unei puteri:
𝑿𝟐 ` = 𝟐𝑿; 𝑿𝟑 ` = 𝟑𝑿𝟐 ;
8. Derivarea unui radical:
𝟓
𝟓( 𝑿)` =
𝟐 𝑿
8. Variațiile de preț
2. Combinația optimală a unui consumator care dispune de un venit de 500
unități monetare este de 6 unități din bunul X și 10 unități din bunul Y.
Știind că funcția de utilitate este U = (X-4)(Y-5), se cere:
a. Să se determine ecuația dreptei bugetare + reprezentarea grafică;
b. Să se calculeze cu cât se modifică utilitatea totală maximă pe care o
poate obține consumatorul dacă prețul lui X se reduce cu 20%;
c. Să se reprezinte grafic noua combinație;
d. Dacă prețurile bunurilor X și Y rămân la valorile inițiale, în timp ce
venitul se dublează, care este noua combinație optimală și la cel nivel se
ridică utilitatea totală maximă?
+ Interpretarea efectelor apărute în urma variațiilor.

V= 500 unități monetare
E (6, 10).
U = (X-4)(Y-5), se cere:
a. Să se determine ecuația dreptei bugetare și să se reprezinte grafic;
Are forma: Y=aX + b
𝑌 − 5 𝑃𝑥
=
൞ 𝑋 − 4 𝑃𝑦
500 = 6 ∗ 𝑃𝑥 + 10 ∗ 𝑃𝑦
𝜕𝑈
UmX =
= 𝑋−4 ` ∗ 𝑌−5 =𝑌−5
𝜕𝑋
UmY = X-4
𝑌 − 5 𝑃𝑥
=
൞ 𝑋 − 4 𝑃𝑦
500 = 6 ∗ 𝑃𝑥 + 10 ∗ 𝑃𝑦|: 2
𝑌−5 𝑃𝑥 10−5 𝑃𝑥 5 𝑃𝑥
= ⇒ = => = =>
𝑋−4 𝑃𝑦 6−4 𝑃𝑦 2 𝑃𝑦
5Py = 2Px
250 = 3Px + 5Py => 250 = 3Px+2Px=>
250=5Px => Px=250/5=50
5PY=100 =>Py=20
Px=50 Are forma: Y=aX + b
Py=20
50 500 50 1000
Y= - 𝑋 + Y2 = - 𝑋 +
20 20 20 20
Y0= -2.5X + 25 Y2=-2.5X + 50

40 500
Y1 = - 𝑋 +
20 20
Y1= -2X + 25
V= 500 unități monetare Px=50
E (6, 10).
U = (X-4)(Y-5), se cere: Py=20
a. Să se determine ecuația dreptei bugetare și să se reprezinte grafic;
𝑉
A (0, ) Y
𝑃𝑌
𝑉
B ( , 0)
𝑃𝑋
500
A (0, )
20
500
B ( , 0)
50
A (0,25)
0
B (10, 0) X
V= 500 unități monetare Px = 50
E (6, 10). Py = 20
U = (X-4)(Y-5), se cere:
20
Px1 = Px0 – 20%*Px0 => Px1 = 50 – *50 =50-10
100
=> Px1=40
𝑌−5 𝑃𝑥 𝑌−5 40
= =
ቐ 𝑋−4 𝑃𝑦 => 𝑋−4 20
500 = 𝑋 ∗ 𝑃𝑥 + 𝑌 ∗ 𝑃𝑦 500 = 𝑋 ∗ 40 + 𝑌 ∗ 20|: 20
E1 (7,11)
Y-5 =2(X-4) => Y-5=2X-8=> Y+3=2X
25 =2X+Y =>25=Y+3+Y=> 22=2Y => Y 1=11
11+3 = 2X => X=14/2=>X1=7
V= 500 unități monetare Px = 50
E (6, 10). Py = 20
U = (X-4)(Y-5), se cere:
Px1=40
U0 =(6-4)(10-5)=10
E1 (7,11) U1 = (7-4)(11-5)=18
Y=11 ΔU = U1-U0=18-10=8
X=7
10…..100%
8…….z
Z = 8*100/10= 80%
500
V= 500 unități monetare Px1 = 40 A (0, )
E (6, 10). E1 (7, 11) 20
500
U = (X-4)(Y-5), U0 = 10 B( , 0)
40
Px0 = 50 U1 = 18
Py = 20, se cere:
A1 (0,25)
c. Să se reprezinte grafic noua combinație; B1 (12.5, 0)
Y 1. crește puterea de cumpărare
A (0,25)
1. X crește de la 6 la 7 (cu o unitate)
25 2. Y crește de la 10 la 11 (cu o unitate)
U0 U1 2. crește cantitatea maximă pe care o
putem cumpăra din bunul X
1. Crește de la 10 la 12.5
3. Crește Utilitatea maximă de la 10 la 18
10 E1 (7, 11) (cu 8 unități sau cu 80%)
4. Apare un nou punct de echilibru E1
E0 (6,10) 5. curba de indiferență se deplasează la
dreapta
6. Panta dreptei scade de la 2.5 la 2.
0 6 10 12.5
X
B (10,0) B1 (12.5,0)
9. Variațiile de venit
V= 500 unități monetare Px1 = 40
E (6, 10). E1 (7, 11)
U = (X-4)(Y-5), U0 = 10
Px0 = 50 U1 = 18
Py = 20, se cere:
d. Dacă prețurile bunurilor X și Y rămân la valorile inițiale, în timp ce
venitul se dublează, care este noua combinație optimală și la cel nivel se
ridică utilitatea totală maximă?
𝑌 − 5 𝑃𝑥 𝑌 − 5 50
=
ቐ 𝑋 − 4 𝑃𝑦 ⇒ ቐ 𝑋 − 4 = 20
1000 = 50𝑋 + 20𝑌|: 10 100 = 5𝑋 + 2𝑌
2Y-10 = 5X-20 => 2Y = 5X-10

100 = 5X +2 Y =>100=5X+5X-10
110 = 10X => X2 = 11
2Y = 5*11-10 => Y=45/2 => Y2 = 22.5
E2 (11, 22.5)
U = (X-4)(Y-5)
U2=(11-4)(22.5 – 5) = 7*17.5= 122.5
Y
1000
A2 (0, 50)
A (0, )
20
1000
B( , 0)
50
U2
A2 (0, 50)
A (0,25)
25
B2 (20, 0)
U0
22.5 E2 (11, 22.5)
10
E0 (6,10)
0 6 10 11 X
B2 (20, 0)
B (10,0)
1. crește puterea de cumpărare => crește cantitatea pe care
o putem cumpăra + consuma:
a. X -> crește de la 6 la 11 (cu 5 unități)
b. Y -> crește de la 10 la 22.5 (cu 12.5 unități)
2. Apare punctul de echilibru E2 (11, 22.5)
3. Deplasarea curbei de indiferență la dreapta
4. Deplasarea dreptei bugetare spre dreapta
5. crește Utilitatea totală maximă: de la 10 la 122.5 unități
(cu 112.5 unități)
6. crește cantitatea maximă pe care o putem cumpăra:
a. X -> crește de la 10 la 20 (cu 10 unități – de la B la
B2)
b. Y-> crește de la 25 la 50 (cu 25 unități,
de la A la A2
7. panta rămâne neschimbată (Y2= 2.5):
Iași, 2021
Aplicație (cererea individuală)
1. V=50 unități monetare
funcția U =X(Y-2)
E0 (2, 6)
Py = 5 u.m.
se cere:
a. Dacă Px se reduce la jumătate, cu cât se modifică Ut maximă totală?;
b. Să se calculeze efectul de substituție și efectul de venit.
𝑌−2 5
⇒ = =>X=Y-2
𝑋 5
=>50 = 5X + 5Y|:5 => 10 =X+Y
10=Y-2+Y=> 12=2Y=> Y1= 6

X= 6-2=> X1 = 4
E1 (4, 6)
a. Dacă Px se reduce la jumătate, cu cât se modifică Ut maximă?
=> E1 (4, 6)
E0 (2, 6)
U =X(Y-2)
U0 = 2(6-2) = 8
U1 = 4(6-2) = 16
ΔU = 16 – 8 = 8
V=50
Px1 = 5
U =X(Y-2)
E0 (2, 6)
Px = 10 E1 (4, 6)
Py = 5 u.m. b. Să se calculeze efectul de substituție și efectul de venit
Efectul de substituție = variația din cererea unui bun ca urmare a modificării

prețului său, în cond.în care Ut rămâne neschimbată.
𝑌−2 5
⇒ =  X= Y-2 => Y2= 4.83
𝑋 5
U 0=X(Y-2) => 8 = X(Y-2) 8=X*X => X2= 2.83
EfS =X2 – X0 =2.83 – 2 = 0.83

V=50
Px1 = 5
U =X(Y-2)
E0 (2, 6)
Px = 10 E1 (4, 6)
Py = 5 u.m. b. Să se calculeze efectul de substituție și efectul de venit
Efectul de venit = variația din cererea unui bun ca urmare a modificării

prețului său, în cond.în care Ut se modifică.
EfV = X1 – X2 =4-2.83 = 1.17

EfT = EfS + EfV=0.83+1.17=2
Y
10
A (10, 0) U0 U1
E2 (2.83, 4.83)
E0 (2, 6) E1 (4, 6)
6
Efs Efv
0 2 4 5 10
B2 (10, 0)
Eft B (5, 0)
X
Aplicația 2 Y = aX + b
Avem funcția U =X(Y+5) X = a*Px + b
se cere:
a. Să se determine funcția cererii bunului X;
b. Să se calculeze funcția cererii dacă V = 200, Py = 10
c. Din ce categorie face parte bunul X dpdv al elasticității cererii sale față
de propriul preț?
d. Din ce categorie face parte bunul X dpdv al elasticității cererii sale față
de prețul lui Y?
e. Din ce categorie face parte bunul X dpdv al elasticității cererii sale față
de venit?
𝑌 + 5 𝑃𝑥
⇒ =
𝑋 𝑃𝑦
𝑉−𝑃𝑥∗𝑋
=> Y =
𝑃𝑦
(Y+5)*Py= 𝑋 ∗ 𝑃𝑥 ⇒ + 5 ∗ 𝑃𝑦 = 𝑋 ∗ 𝑃𝑥
𝑃𝑦
=> Y =
𝑃𝑦
V-Px*X +5Py =X*Px => V+5Py = 2Px*X

𝑉+5𝑃𝑦
B. Să se calculeze funcția cererii dacă V = 200, Py = 10
X=
2𝑃𝑥
200+5∗10 250 125
X = =>X = =
2𝑃𝑥 2𝑃𝑥 𝑃𝑥
U =X(Y+5)
V = 200, Py = 10
𝑉+5𝑃𝑦 𝟏
X = =(V+5Py)*
2𝑃𝑥 𝟐𝑷𝒙
c. Din ce categorie face parte bunul X dpdv al elasticității cererii sale față
de propriul preț?
c. Elasticitatea cererii față de propriul preț
𝜕𝑋 𝑃𝑥
𝐸𝑋/𝑃𝑥 = − ∗
𝜕𝑃𝑥 𝑋
−1 𝑃𝑥
EX/Px= − 𝑉 + 5𝑃𝑦 ∗ =
2∗𝑃𝑥2 𝑋
𝑉+5𝑃𝑦 𝑃𝑥 𝑉+5𝑃𝑦
∗ 𝑉+5𝑃𝑦 = =1
2𝑃𝑥2 𝑉+5𝑃𝑦
2𝑃𝑥
X este un bun cu o elasticitate unitară
U =X(Y+5)
V = 200, Py = 10
𝑉+5𝑃𝑦
X =
2𝑃𝑥
d. Din ce categorie face parte bunul X dpdv al elasticității cererii sale față
de prețul lui Y?
d. Elasticitatea cererii față de prețul altui bun
𝜕𝑋 𝑃𝑦 0<EX/Py<1
𝐸𝑋/𝑃𝑦 = ∗
𝜕𝑃𝑦 𝑋
0+5 𝑃𝑦 5𝑃𝑦 5∗10

EX/Py== ∗ 𝑉+5𝑃𝑦 = = =0.2
2𝑃𝑥 𝑉+5𝑃𝑦 200+5∗10
2𝑃𝑥
X este un bun substituibil cu Y
U =X(Y+5)
V = 200, Py = 10
𝑉+5𝑃𝑦
X =
2𝑃𝑥
e. Din ce categorie face parte bunul X dpdv al elasticității cererii sale față
de venit?
e. Elasticitatea cererii față de venit
𝜕𝑋 𝑉 0<EX/V <1
𝐸𝑋 / 𝑉 = ∗
𝜕𝑉 𝑋
1 𝑉 𝑉 200
EX/V== ∗ 𝑉+5𝑃𝑦 = = = 0.8
2𝑃𝑥 𝑉+5𝑃𝑦 200+50
2𝑃𝑥
X este un bun normal

Aplicație (cererea pieței)
Momentul T0 Momentul T1
BUN
Cerere Preț Venit Cerere Preț Venit
A 200 1000 2000 250 800 1800
B 500 800 5000 400 1000 4000
C 400 500 5000 600 400 6000
a. Elasticitatea cererii față de propriul preț
𝑋1 − 𝑋0 𝑃𝑥0
= − ∗
𝑃𝑥1 − 𝑃𝑥0 𝑋0
250−200 1000 50 10 5
EPA= − ∗ = − ∗ = =
800−1000 200 −200 2 4
Bunul A are o elasticitate supraunitară

BUN
A 200 1000 2000 250 800 1800
B 500 800 5000 400 1000 4000
C 400 500 5000 600 400 6000
b. Elasticitatea cererii față de prețul altui bun
𝑋1 − 𝑋0 𝑃𝑦0
= ∗
𝑃𝑦1 − 𝑃𝑦0 𝑋0
250−200 800 50
EA/PB= ∗ = ∗4=1
1000−800 200 200
A și B sunt bunuri substituibile

BUN
A 200 1000 2000 250 800 1800
B 500 800 5000 400 1000 4000
C 400 500 5000 600 400 6000
c. Elasticitatea cererii față de venit
𝑋1 − 𝑋0 𝑉0
= ∗
𝑉1 − 𝑉0 𝑋0
600−400 5000 200 50

EC/V= ∗ = ∗ =2,5
6000−5000 400 1000 4
Bunul C este un bun superior

` `
=− 𝟐; =− 𝟐;
𝑿 𝑿 𝑿 𝑿

𝑿 + 𝟐𝟖 ` = 𝑿` + 𝟐𝟖` = 𝟏
𝑿 − 𝟐𝟖 ` = 𝑿` − 𝟐𝟖` = 𝟏
𝑿𝟐 ` = 𝟐𝑿; 𝑿𝟑 ` = 𝟑𝑿𝟐 ;
𝟓
𝟓( 𝑿)` =
𝟐 𝑿
Iași, 2021
Teoria consumatorului Teoria producătorului
1. Avem 2 bunuri: X și Y 1. Avem 2 factori de producție:
L (muncă) și K (capital).
2. Funcția Utilității totale maxime a 2. Funcția de producție a unei

consumatorului: U=(X,Y) firme: Q = (L, K)
3. Nivelul lui U e redat prin curba 3. Nivelul lui Q e redat prin curba
de indiferență. de izoprodus (izocanta).
4. Utilitatea marginală: 4. Produsul marginal:
𝝏𝑼
UmX =
𝝏𝑿
𝝏𝑼
UmX =
𝝏𝒀
Teoria consumatorului Teoria producătorului
4. Constrângerea bugetară -> 4. Constrângerea tehnologică->
dreapta bugetară dreapta de izocost
5. Ecuația dreptei bugetare 5. Ecuația dreptei de izocost
6. Echilibrul consumatorului 6. Echilibrul producătorului

(combinația optimală) (combinația optimală)
Aplicația 1 (Ech. Producătorului)
1. Funcția de producție a unei firme este de Q = K 2 *L2 . Prețul capitalului
este de 8 unități monetare, iar al muncii de 2 u.m. Costul total în care
trebuie să se încadreze firma este de 80 u.m.. Să se determine:
a. Producția maximă ce poate fi obținută (Q) ?;
Q = K2 *L2
b. Tipul de randamente de scară al acestei firme.
Pk = 8
PL = 2
𝐾 2 ∗ 2𝐿 1 CT = 80
⇒ 2
=
2𝐾 ∗ 𝐿 4
=> 80 = 8K +2L |:2
= 𝐾 2 ∗ 2𝐿
= 2𝐾 ∗ 𝐿2
𝐾 1
⇒ = ⇒ 4𝐾 = 𝐿
𝐿 4
=>40 = 4K + L => 40 = 4K + 4K =>K=5
4*5 = L => L=20
E (20, 5)
Q = K2 *L2
Q =25 * 400 = 10 000
Q = K2 *L2
=>β*Q = (α*K)2 * (α*L)2
β*Q = α2 * K2 * α2 * L2 =>
16 = 24
β*Q = α4 * K2 *L2 =>
β*Q = α4 * Q => β = α4
β > α => firma are un randament de scară crescător
Tipul de randamente de scară al acestei firme

Aplicația 2 (costuri)
Output Cost Cost CV CF CT
Cost Fix CMa
(Q) Variabil Total Mediu Mediu Mediu
1 200 500 700 200 500 700 700
2 360 500 860 180 250 430 160
3 500 500 1000 166,66 166,66 333,32 140
4 700 500 1200 175 125 300 200
𝐶𝑇 𝐶𝐹+𝐶𝑉
𝐶𝑇 = 𝐶𝐹 + 𝐶𝑉 CTM= = = CF/Q + CV
𝑄 𝑄
CVM=
𝐶𝑉 CVM + CFM
𝑄
𝐶𝐹
CFM= CMa=
∆𝐶𝑇
=
𝐶𝑇1−𝐶𝑇0
𝑄 ∆𝑄 𝑄1−𝑄0
Aplicația 3 (elasticitatea ofertei)
BUN
Oferta Preț Oferta Preț
A 200 1000 250 800
B 500 800 600 1000
C 400 500 800 1000
Elasticitatea ofertei față de prețul bunului
𝑋1 − 𝑋0 𝑃𝑥0
= ∗
250−200 1000 50 10
EA/PxA= ∗ = ∗ = −1,25
800−1000 200 −200 2
A are o elasticitate subunitară = ofertă

BUN
Oferta Preț Oferta Preț
A 200 1000 250 800
B 500 800 600 1000
C 400 500 800 1000
𝑋1 − 𝑋0 𝑃𝑥0
= ∗
600−500 800 100 8
EB/PxB= ∗ = ∗ = 0,8
1000−800 500 200 5
B are o elasticitate subunitară = oferta e
800−400 500 400 5
EC/PxC= ∗ = ∗ =1
1000−500 400 500 4
C are o elasticitate unitară
Producător Navete pâine Navete pâine CO pentru CO pentru
de pâine albă neagră pâine albă pâine neagră
Ioana 200 200 1 navetă de 1 navetă de
pn pa
Gheorghe 150 300
1. Ioana
a)Decide să facă doar pâine albă: sacrifică 200 navete pn. Pt. A face 200 pa
𝒄𝒐𝒔𝒕 𝟐𝟎𝟎
Cstop = = =1
𝒃𝒆𝒏𝒆𝒇𝒊𝒄𝒊𝒖 𝟐𝟎𝟎
b) Decide să facă doar pâine neagră: sacrifică 200 navete p.a. Pt a face 200 pn
𝒄𝒐𝒔𝒕 𝟐𝟎𝟎
Cstop = = =𝟏
𝒃𝒆𝒏𝒆𝒇𝒊𝒄𝒊𝒖 𝟐𝟎𝟎
Producător Navete pâine Navete pâine CO pentru CO pentru
de pâine albă neagră pâine albă pâine neagră
Ioana 200 200 1 navetă de 1 navetă de
pâine neagră pâine albă
Gheorghe 150 300 2 navete de 0.5 navetă
pâine neagră de pâine
albă
2. Gheorghe
a)Decide să facă doar pâine albă: sacrifică 300 navete de pn pt a face 150 pa
𝒄𝒐𝒔𝒕 𝟑𝟎𝟎
Cstop = = =2
𝒃𝒆𝒏𝒆𝒇𝒊𝒄𝒊𝒖 𝟏𝟓𝟎
b) Decide să facă doar pâine neagră: sacrifică 150 pa pt a face 300 pn
𝒄𝒐𝒔𝒕 𝟏𝟓𝟎
Cstop = = = 𝟎, 𝟓
𝒃𝒆𝒏𝒆𝒇𝒊𝒄𝒊𝒖 𝟑𝟎𝟎
Producător CO pentru CO pentru Raport de schimb.
de pâine pâine albă pâine neagră a. Pâinea albă
1 ...........1,42..............2
Ioana 1 navetă de 1 navetă de
pâine neagră pâine albă
b. Pâinea neagră
Gheorghe 2 0,5 0.5 ..............................1
Care dintre ratele de schimb de mai jos este cea reciproc

avantajoasă pentru ambii producători?
a. 10 navete p. albă pentru 7 navete p. neagră.
b. 10 navete p. neagră pentru 7 navete p. albă.
c. 10 navete p. albă pentru 4 navete p. neagră.
d. 7navete p. neagră pentru 4 navete p. albă.
𝟏𝟎 𝟏𝟎𝒏 𝟏𝟎
𝒂. =1,42 𝒃. = 𝟏. 𝟒𝟐 𝒄. = 𝟐. 𝟓
𝟕 𝟕𝒂 𝟒
𝟕
𝒅. = 𝟏, 𝟕𝟓
𝟒
Aplicația 5
2. Funcția de producție a unei firme este de Q = √K*√L. Să se determine:
a. Ecuația generală a dreptei de expansiune a firmei și care e valoarea când
Pk = 9, PL = 4;
b. Expresia funcțiilor costurilor totale și medii pe termen lung.
𝟏 𝟏
Q = √K*√L = K𝟐 *L 𝟐
1 1
1 −1
= 𝐾 ∗ ∗𝐿
2 2
2
1 1
1 −1
= ∗𝐾 2 ∗𝐿
2
2
𝟏 𝟏
Q = √K*√L = K𝟐 *L 𝟐 . 1 1−2
Pk = 9,
1
∗ 𝐾2∗ 𝐿 2 𝑃𝐿
PL = 4
⇒ 2 =
1 1−2 1
𝑃𝐾
∗ 𝐾 2 ∗ 𝐿2
2
𝐾 𝑃𝐿
⇒ =
1 −1
−
2 𝐿 𝑃𝐾
𝐾 2
2 = 𝐾2
𝑃𝐿 4
−1 1 −2 −1
1 ⇒𝐾= 𝐿 = L*
𝐿 −
2 2 = 𝐿 =𝐿
2 = 𝑃𝐾 9
𝐿
𝟏 𝟏
Q = √K*√L = K𝟐 *L 𝟐 .
Pk = 9,
PL = 4 𝑃𝐿
⇒ 𝐶𝑇 = 𝑃𝐾 ∗ 𝐿 + 𝑃𝐿 ∗ 𝐿
𝑃𝐾
𝑃𝐿
𝐾=𝐿 CT = 2PL * L => CT = 8L => CT = 12Q
𝑃𝐾
Q = √K*√L
𝑃𝐿
𝑃𝐿 ⇒𝑄= ∗𝐿∗𝐿
𝐾=𝐿 𝑃𝐾
𝑃𝐾
𝑃𝐿 𝑃𝐾 3
⇒𝑄=𝐿 ⇒𝐿=𝑄 = Q*
𝑃𝐾 𝑃𝐿 2
𝟏 𝟏
Q = √K*√L = K𝟐 *L 𝟐 .
𝐶𝑇 = 12𝑄
Pk = 9,
PL = 4
𝐶𝑇 12𝑄
CMe= ⇒ 𝐶𝑀𝑒 = = 12
𝑄 𝑄
𝜕𝐶𝑇
CMa= ⇒ 𝐶𝑀𝑎 = 12 ∗ 𝑄` = 12
𝜕𝑄
` `
=− 𝟐; =− 𝟐;
𝑿 𝑿 𝑿 𝑿

𝑿 + 𝟐𝟖 ` = 𝑿` + 𝟐𝟖` = 𝟏
𝑿 − 𝟐𝟖 ` = 𝑿` − 𝟐𝟖` = 𝟏
𝑿𝟐 ` = 𝟐𝑿; 𝑿𝟑 ` = 𝟑𝑿𝟐 ;
𝟓
𝟓( 𝑿)` =
𝟐 𝑿
Iași, 2021
1. Piața și tipologii ale acesteia
• Piața unui bun reprezintă locul de întâlnire, la un moment dat, a

dorințelor consumatorilor (exprimate prin cerere) și a dorințelor
producătorilor (exprimate prin ofertă).
• Piața unui anumit bun sau serviciu: piața auto, piața cărbunelui,
piața muncii, etc.
• În funcție de gradul de competiție:

• Piața cu concurență perfectă;
• Piața cu concurență monopolistă;
• Piața cu oligopol;
• Piața cu oligopson;
• Piața cu monopol;
• Piața cu monopson.
Piețe în funcție de gradul de competiție
Număr de participanți Accesul pe piață
Tipul de Natura
La cererea La oferta (libertatea de
piață produselor
de pe piață de pe piață intrare)
Concurența Foarte Foarte Omogene
Nelimitată
perfectă mulți mulți (nediferențiate)
Concurența Mulți sau Foarte
Nelimitată Diferențiate
monopolistă câțiva mulți
Nediferențiate
Foarte Limitată pentru
Oligopolul Puțini sau
mulți ofertanți
Diferențiate
Nediferențiate
Oligopsonul Puțini sau
mulți cumpărători
Diferențiate
Restrânsă/ complet
Foarte Unul
Monopolul blocată pentru Unic
mulți singur
ofertanți
Unul Foarte
Monopsonul blocată pentru Unic
singur mulți
cumpărători
2. Ipotezele teoretice ale concurenței perfecte
1. Atomicitatea cererii și ofertei: 2 condiții cumulative:
a. Există un nr. foarte ridicat de cumpărători și vânzători ai
aceluiași bun;
b. Niciun participant nu poate oferi / cere din bun o cantitate prin
a cărei modificare să determine variația C și O globale.
2. Omogenitatea produsului: toate bunurile sunt perfect identice și

oricând substituibile.
3. Accesul liber pe piață:

a. Intrarea într-o ramură ori pe piață este liberă;
b. Ieșirea dintr-o ramură ori de pe piață este liberă.
4. Transparența perfectă a pieței: toți participanții sunt perfect

informați privind produsului, prețul (unic) și calitatea.
5. Perfecta mobilitate a factorilor de producție: orientarea acestora

către activitățile în care sunt utilizați cel mai eficient.
Moduri de formare a prețurilor și
de realizare a echilibrului
A. Perioada foarte scurtă: atingerea echilibrului PIEȚEI (C=O):

➢ Se formează prețul de echilibru al pieței (Pep);
➢ Pep este rezultatul raportului dintre C și O;
➢ Firmele nu au timpul necesar pentru a crește oferta => oferta
se va limita la stocul existent pe piață.
B. Perioada scurtă: atingerea echilibrului FIRMEI:

➢ Oferta poate fi modificată, însă DOAR prin modificarea lui L;
➢ Munca (L) e singurul factor de producție care variază;
➢ Capitalul (K) rămâne neschimbat.
C. Perioada lungă: atingerea echilibrului RAMURII:

➢ Producătorii pot modifica și L și K;
➢ Toți factorii de producție variază.
A. Formarea prețurilor și realizarea echilibrului de piață
pe termen foarte scurt
Aplicația 1 (Ech.pieței)
Se au în vedere următoarele date:
Prețul (P) Cantitatea Cerută (Qc) Cantitatea oferită (Qo)
3 u.m. 150 50
4 u.m. 130 70
5 u.m. 100 100
6 u.m. 80 130
7 u.m. 50 150
Se cere:
a. Să se determine a și b, astfel încât să se realizeze echilibrul pieței
în punctul E, știind că:
1. Funcția cererii este Qc = aP2 +5b
2. Funcția ofertei este Qo = -3aP2 + b.
b. Să se determine surplusul consumatorilor și cel al vânzătorilor.
c. Să se reprezinte grafic.
1. Funcția cererii este Qc = aP2 +5b C=O
Qc = aP2 + 5b 100 = a*52 +5b

=> 100 = -3a*52 +b
Qo = -3aP2 + b
100 = 25a+5b |*3 => 300=75a+15b
100 = -75a+b 100=-75a+b
400 = / 16b =>
b= 400/16=> b= 25
100 = 25a + 125=> -25=25a =>a =-1
Qc = -P2 +125 Qo= 3P2 +25
Surplusul consumatorilor = economiile realizate de cumpărători ca
diferență între prețurile pe care le-ar fi acceptat să le plătească
pentru procurarea unui bun (mai mari) și prețul de echilibru la care
s-au încheiat tranzacțiile efective.
Cumpărătorii ar fi dispuși să cumpere bunul X la prețuri mai mari
decât cel stabilit (Pe).
Pc > Pe
Sc =σ(𝑄𝑐1 − 𝑄𝑐0)(𝑃𝑐1 − 𝑃𝑒)
Surplusul vânzătorilor = venitul suplimentar obținut de vânzători ca
urmare a vânzării producției la un preț de vânzare mai mare decât
prețurile la care ar fi fost dispuși să efectueze tranzacțiile înainte de
stabilirea prețului de echilibru.
Vânzătorii ar fi dispuși să vândă bunul X la prețuri mai mici decât cel
stabilit (Pe).
Pv < Pe
Sv =σ(𝑄𝑣1 − 𝑄𝑣0)(𝑃𝑒 − 𝑃𝑣1)
decât cel stabilit (Pe)
Prețul (P) Cantitatea Cerută Cantitatea oferită Surplusul
(Qc) (Qo) cumpărătorilor
5 100 100
6 80 130 30
7 50 150 100
TOTAL 130
1. Pc = 7, Qc = 50
Cumpărători ar fi dispuși să plătească un Pc=7, dar Pe = 5 =>
Sc1 = Qc * (Pc – Pe) = 50 * 2 = 100
2. Pc = 6, Qc1 = 80
Cumpărători ar fi dispuși să plăteacă un Pc=6, dar Pe=5 =>
O parte dintre cumpărători ar fi dispuși să plătească și un Pc = 7, iar
Qc0 = 50
Sc2 = (Qc1 – Qc0) * (Pc – Pe) = (80-50)(6-5) = 30
stabilit (Pe).
(Qc) (Qo) vânzătorilor
3 150 50 100
4 130 70 20
5 100 100 -
TOTAL 120
1. Pv = 3, Qo0 = 50
Vânzătorii vor fi dispuși să vândă bunul X la un Pv =3, dar Pe = 5
Sv1 = Qo (Pe – Pv) = 50 (5-3) = 100
2. Pv = 4, Qo1 =70
Vânzatorii sunt dispuși să vândă la Pv = 4, dar Pe = 5
O parte dintre vânzători ar fi fost dispuși să vândă și la Pv =3, Qo =50
Sv2 = (Qo1 – Qo0)(Pe – Pv) = 20 *1=20
Prețul (P) Qc (Qo) Sc Sv
3 150 50 - 100
4 130 70 - 20
5 100 100 - -
6 80 130 30 -
7 50 150 100 -
Curba cererii Curba ofertei
P
7
6 Sc1
Sc2
5
Sv2
4 Sv1
3
0 50 70 80 100 130 150 Q

B. Formarea prețurilor și realizarea echilibrului firmei
pe termen scurt
• O firmă mică are își poate modifica oferta, dar nu poate

influența oferta totală de pe piață => Prețul de echilibru nu
poate fi modificat.
• Firma are posibilitatea să își modifice cantitatea produsă doar

prin modificarea lui L  K factor de producție neschimbat.
• Firma va compara venitul/încasarea marginală cu costul

marginal.
• Venitul/încasarea totală = suma obținută de un vânzător pentru
întreaga sa producție vândută (q) pe piață la prețul de echilibru (P).
• Venitul/încasarea marginală = suma obținută de firmă pentru

ultima unitate vândută din producția sa.
• În condițiile concurenței perfecte, prețul pieței nu poate fi
influențat de variația ofertei individuale a firmei => venitul
marginal este identic cu prețul de vânzare.
• Condiția realizării echilibrului firmei:
• situația în care profitul total devine maxim posibil

1. Când Pv > CTM => firma poate realiza profit
2. Când Pv < CTM => firma poate realiza pierderi și chiar falimenta.
=> Încasările totale sunt insuficiente pentru a acoperi costuri ->
firma e obligată să își reducă la minim costurile.
a. Pv > CVM => firma obține încasări cu care își acoperă

costurile variabile și o parte din costurile fixe.
b. Pv < CVM => firma nu mai poate acoperi costurile variabile,
nici pe cele fixe -> firma se închide.
• Punctul de închidere a firmei = acel nivel al producției la care:
• Minimul CVM este punctul de închidere a firmei.

• Curba costului marginal intersectează curba costului mediu
variabil în punctul ei minim.
pe termen scurt
Aplicația 2 (Ech. firmei)
Pe o piață cu concurență perfectă, cererea totală pentru bunul X este o
𝟒 𝑷𝒙−𝟔
funcție de forma: Xc= , iar oferta totală este o funcție de forma: Xo= .
𝑷𝒙+𝟐 𝟏𝟐
Cantitățile cerute (Xc) și oferite (Xo) pe piață sunt exprimate în mii de unități.
Oferta este asigurată de n firme identice, care aduc pe piață aceeași

cantitate din bunul X (q), la un cost total a cărui funcție este:
CT = 0,5q3 – q2 +2.5q +10.
Cantitatea oferită de firmă (q) este exprimată în unități. Se cere:
a. Să se determine cantitatea și prețul de echilibru pe piață.
b. Să se determine profitul total maxim pe care-l poate obține firma
ofertantă pe această piață.
c. În condițiile realizării echilibrului pe termen scurt, care este
numărul de firme participante la oferta pe piața bunului X?
d. Punctul de închidere a firmei.
𝟒
Funcția cererii: Xc= ,
𝑷𝒙+𝟐
𝑷𝒙−𝟔 10−6
Xo=
Funcția ofertei: = = 0.33333 ∗ 1000 = 333.33
𝟏𝟐 12
CT = 0,5q3 – q2 +2.5q +10
4 𝑃𝑥 − 6
𝑋𝑐 = 𝑋𝑜 ⇒ = ⇒ 𝑃𝑥 + 2 𝑃𝑥 − 6 = 48
𝑃𝑥 + 2 12
Px -6Px+2Px-12-48=0 => Px2 -4Px -60 =0
2
aY2 +bY + c = 0
a=+1
b=-4
c=-60
Δ = b2 – 4ac
−𝑏± √Δ Δ = (-4)2 – 4*1*(-60)=16+240=256
Δ > 0 => Y1, Y2=
2𝑎 −(−4)+ √256
Δ > 0 => Px1= =
−𝑏 2∗1
Δ = 0 => Y1=Y2= 4+16
2𝑎 = 10
2
−𝑏− √Δ
Px2= =-6 nu e posibil
2𝑎
Funcția cererii: Xc=
𝟒
, Px = 10
𝑷𝒙+𝟐
𝑷𝒙−𝟔
Funcția ofertei:
Xo= .
𝟏𝟐
CT = 0,5q3 – q2 +2.5q +10
Xc = Xo = 333,33

Echilibrul firmei:
Cmg =1.5 q2 -2q + 2.5=10=> 1.5q2 -2q -7.5=0

a=+1.5
b=-2
c=-7.5
Δ = b2 – 4ac = 4 – 4*1.5*(-7.5) = 4+45=49
−(−2)+ √49 2+7
Δ > 0 => q1= = =3
2∗1.5 3
−𝑏− √Δ 2−7 5
q2= = = − 𝑛𝑢 𝑒 𝑝𝑜𝑠𝑖𝑏𝑖𝑙
2𝑎 3 3
𝟒
, Px = 10
𝑷𝒙+𝟐
𝑷𝒙−𝟔 Xc = Xo = 333,33
Funcția ofertei:
Xo= . q=3
𝟏𝟐
CT = 0,5q3 – q2 +2.5q +10
Echilibrul firmei:
=10 * 3 = 30
CT = 0.5*33 -9+2.5*3+10 = 13.5-9+7.5+10=22
= 30 – 22 = 8
𝟒
, Px = 10
𝑷𝒙+𝟐
𝑷𝒙−𝟔 Xc = Xo = 333,33
Funcția ofertei:
Xo= . q=3
𝟏𝟐
CT = 0,5q3 – q2 +2.5q +10

1 firmă oferă pe piață o cantitate de q=3

Y firme ...................... o cantitate totală Xo=333,33
333,33 ∗1
𝑌= =111,11 firme identice
3
𝟒
, Px = 10
𝑷𝒙+𝟐
𝑷𝒙−𝟔 Xc = Xo = 333,33
Funcția ofertei: Xo= .
𝟏𝟐 q=3
CT = 0,5q3 – q2 +2.5q +10
𝑪𝑽
CMV = CV
𝒒
CF
CT = 0,5q3 – q2 +2.5q +10
0,5q3 – q2 +2.5q q(0,5q2 – q +2.5)

CMV = = =0.5 -1+2.5= 2
𝑞 𝑞
𝝏𝑪𝑴𝑽
Min. CMV => =0 =>q-1 =0=> q =1
𝝏𝒒
Atunci cand Pv scade sub 2 u.m., firma se
inchide.
C. Formarea prețurilor și realizarea echilibrului ramurii
pe termen lung
• Pe termen lung toți factorii de producție variază => se pot
înființa/închide firme => mărimea ramurii se modifică
• În condițiile concurenței perfecte => firmele produc și oferă

bunuri identice.
• Ramură = totalitatea firmelor care produc același bun sau o

anumită clasă de bunuri.
• Echilibrul ramurii:
1. Când Pv > CTM => firmele realizează profit => alte firme sunt
atrase
2. Când Pv < CTM => pierderi și falimentul unor firme.
pe termen lung
Aplicația 3 (Ech. ramurii)
𝟒 𝑷𝒙−𝟔
funcție de forma: Xc= , iar oferta totală este o funcție de forma: Xo= .
𝑷𝒙+𝟐 𝟏𝟐
În situația de echilibru, prețul de echilibru este 10 unități monetare, iar
cantitatea de echilibru de 333,33.
CT = 0,5q2 – 4q +18.
a. Să se determine profitul total maxim pe care-l poate obține firma
b. În condițiile realizării echilibrului pe termen scurt, care este
c. Câte firme identice se mai pot înființa în ramură până la
realizarea echilibrului ramurii?
d. Profitul firmei în noile condiții.
𝟒
, Px = 10
𝑷𝒙+𝟐
𝑷𝒙−𝟔 Xc = Xo = 333,33
Funcția ofertei:
Xo= .
𝟏𝟐
CT = 0,5q2 – 4q +18
Echilibrul firmei:
Cmg =q-4 => q-4=10 => q = 14
=10 * 14 = 140
CT =0.5 * 142 -4*14 + 18 = 98 – 56+18 = 60
= 140-60 = 80
𝟒
, Px = 10
𝑷𝒙+𝟐
𝑷𝒙−𝟔 Xc = Xo = 333,33
Funcția ofertei:
Xo= . q = 14
𝟏𝟐
CT = 0,5q2 – 4q +18

1 firmă oferă o cantitate de q =14

Y firme…….. o cantitate de Xc = 333.33
333.33
𝑌= =23.80 firme identice
14
𝟒
, Px = 10
𝑷𝒙+𝟐
𝑷𝒙−𝟔 Xc = Xo = 333,33
Funcția ofertei:
Xo= . q = 14
𝟏𝟐
CT = 0,5q2 – 4q +18
c. Câte firme identice se mai pot înființa în ramură până la realizarea

echilibrului ramurii?
Echilibrul ramurii:
CMT =
𝑪𝑻 CMT = 0.5*6-4+18/6=3-
𝒒 4+3= 2 = Pv1
0,5q2 – 4q +18 𝑞 0.5𝑞 −4 +18 18
CMT = = = 0.5𝑞 − 4 +
𝑞 𝑞 𝑞
−18
0.5 + =0|*q 2
𝝏𝑪𝑴𝑻 𝑞2
Min. CMT => =0 =>
𝝏𝒒
0.5q2-18 = 0=>
q2=36 => q =6
𝟒
, Px = 10
𝑷𝒙+𝟐
𝑷𝒙−𝟔 Xc = Xo = 333,33
Funcția ofertei:
Xo= . q = 14
𝟏𝟐
CT = 0,5q2 – 4q +18 q1 = 6 Pv =2
𝟒
Xc=𝑷𝒙+𝟐 = 4/ (2+2) =1000
1 firmă oferă pe piata o cantitate de q=6

Y firme identice vor trebui sa ofere o cantitate
egala cu Xc = 1000
1000∗1
6
Necesitatea de firme: 166,66 -23.8 = 142,86
firme se mai pot infiinta
𝟒
, Px = 10
𝑷𝒙+𝟐
𝑷𝒙−𝟔 Xc = Xo = 333,33
Funcția ofertei:
Xo= . q = 14
𝟏𝟐
CT = 0,5q2 – 4q +18 q1 = 6 Pv =2
=2*6 = 12
CT = 0.5 * 62 - 4*6 + 18 = 18-24+18 = 12
= 12-12 = 0
Iași, 2021
1. Piața și tipologii ale acesteia
• Piața unui bun reprezintă locul de întâlnire, la un moment dat, a

dorințelor consumatorilor (exprimate prin cerere) și a dorințelor
producătorilor (exprimate prin ofertă).
• Piața unui anumit bun sau serviciu: piața auto, piața cărbunelui,
piața muncii, etc.
• În funcție de gradul de competiție:

• Piața cu concurență perfectă;
• Piața cu concurență monopolistă;
• Piața cu oligopol;
• Piața cu oligopson;
• Piața cu monopol;
• Piața cu monopson.
Tipul de Natura
piață produselor

Nelimitată
Nediferențiate
mulți ofertanți
Diferențiate
Nediferențiate
Diferențiate
Foarte Unul
mulți singur
ofertanți
Unul Foarte
singur mulți
cumpărători
2. Ipotezele teoretice ale concurenței perfecte
1. Atomicitatea cererii și ofertei: 2 condiții cumulative:
a. Există un nr. foarte ridicat de cumpărători și vânzători ai
aceluiași bun;
b. Niciun participant nu poate oferi / cere din bun o cantitate prin
a cărei modificare să determine variația C și O globale.
2. Omogenitatea produsului: toate bunurile sunt perfect identice și

oricând substituibile.
3. Accesul liber pe piață:

a. Intrarea într-o ramură ori pe piață este liberă;
b. Ieșirea dintr-o ramură ori de pe piață este liberă.
4. Transparența perfectă a pieței: toți participanții sunt perfect

informați privind produsului, prețul (unic) și calitatea.
5. Perfecta mobilitate a factorilor de producție: orientarea acestora

către activitățile în care sunt utilizați cel mai eficient.



A. Formarea prețurilor și realizarea echilibrului de piață
pe termen foarte scurt
Aplicația 1 (Ech.pieței)
Se au în vedere următoarele date:
Prețul (P) Cantitatea Cerută (Qc) Cantitatea oferită (Qo)
3 u.m. 150 50
4 u.m. 130 70
5 u.m. 100 100
6 u.m. 80 130
7 u.m. 50 150
Se cere:
1. Funcția cererii este Qc = aP2 +5b
b. Să se determine surplusul consumatorilor și cel al vânzătorilor.
c. Să se reprezinte grafic.
1. Funcția cererii este Qc = aP2 +5b C=O
Qc = aP2 + 5b 100 = a*52 +5b

=> 100 = -3a*52 +b
Qo = -3aP2 + b
100 = 25a+5b |*3 => 300=75a+15b
100 = -75a+b 100=-75a+b
400 = / 16b =>
b= 400/16=> b= 25
100 = 25a + 125=> -25=25a =>a =-1
Qc = -P2 +125 Qo= 3P2 +25
Surplusul consumatorilor = economiile realizate de cumpărători ca
diferență între prețurile pe care le-ar fi acceptat să le plătească
pentru procurarea unui bun (mai mari) și prețul de echilibru la care
s-au încheiat tranzacțiile efective.
decât cel stabilit (Pe).
Pc > Pe
Sc =σ(𝑄𝑐1 − 𝑄𝑐0)(𝑃𝑐1 − 𝑃𝑒)
Surplusul vânzătorilor = venitul suplimentar obținut de vânzători ca
urmare a vânzării producției la un preț de vânzare mai mare decât
prețurile la care ar fi fost dispuși să efectueze tranzacțiile înainte de
stabilirea prețului de echilibru.
stabilit (Pe).
Pv < Pe
Sv =σ(𝑄𝑣1 − 𝑄𝑣0)(𝑃𝑒 − 𝑃𝑣1)
decât cel stabilit (Pe)
(Qc) (Qo) cumpărătorilor
5 100 100
6 80 130 30
7 50 150 100
TOTAL 130
1. Pc = 7, Qc = 50
Cumpărători ar fi dispuși să plătească un Pc=7, dar Pe = 5 =>
Sc1 = Qc * (Pc – Pe) = 50 * 2 = 100
2. Pc = 6, Qc1 = 80
Cumpărători ar fi dispuși să plăteacă un Pc=6, dar Pe=5 =>
O parte dintre cumpărători ar fi dispuși să plătească și un Pc = 7, iar
Qc0 = 50
Sc2 = (Qc1 – Qc0) * (Pc – Pe) = (80-50)(6-5) = 30
stabilit (Pe).
(Qc) (Qo) vânzătorilor
3 150 50 100
4 130 70 20
5 100 100 -
TOTAL 120
1. Pv = 3, Qo0 = 50
Vânzătorii vor fi dispuși să vândă bunul X la un Pv =3, dar Pe = 5
Sv1 = Qo (Pe – Pv) = 50 (5-3) = 100
2. Pv = 4, Qo1 =70
Vânzatorii sunt dispuși să vândă la Pv = 4, dar Pe = 5
O parte dintre vânzători ar fi fost dispuși să vândă și la Pv =3, Qo =50
Sv2 = (Qo1 – Qo0)(Pe – Pv) = 20 *1=20
Prețul (P) Qc (Qo) Sc Sv
3 150 50 - 100
4 130 70 - 20
5 100 100 - -
6 80 130 30 -
7 50 150 100 -
Curba cererii Curba ofertei
P
7
6 Sc1
Sc2
5
Sv2
4 Sv1
3
0 50 70 80 100 130 150 Q

pe termen scurt
• O firmă mică are își poate modifica oferta, dar nu poate

influența oferta totală de pe piață => Prețul de echilibru nu
poate fi modificat.
• Firma are posibilitatea să își modifice cantitatea produsă doar

prin modificarea lui L  K factor de producție neschimbat.
• Firma va compara venitul/încasarea marginală cu costul

marginal.
• Venitul/încasarea totală = suma obținută de un vânzător pentru
întreaga sa producție vândută (q) pe piață la prețul de echilibru (P).
• Venitul/încasarea marginală = suma obținută de firmă pentru

ultima unitate vândută din producția sa.
• În condițiile concurenței perfecte, prețul pieței nu poate fi
influențat de variația ofertei individuale a firmei => venitul
marginal este identic cu prețul de vânzare.
• Condiția realizării echilibrului firmei:
• situația în care profitul total devine maxim posibil

1. Când Pv > CTM => firma poate realiza profit
2. Când Pv < CTM => firma poate realiza pierderi și chiar falimenta.
=> Încasările totale sunt insuficiente pentru a acoperi costuri ->
firma e obligată să își reducă la minim costurile.
a. Pv > CVM => firma obține încasări cu care își acoperă

costurile variabile și o parte din costurile fixe.
b. Pv < CVM => firma nu mai poate acoperi costurile variabile,
nici pe cele fixe -> firma se închide.
• Punctul de închidere a firmei = acel nivel al producției la care:
• Minimul CVM este punctul de închidere a firmei.

• Curba costului marginal intersectează curba costului mediu
variabil în punctul ei minim.
pe termen scurt
𝟒 𝑷𝒙−𝟔
funcție de forma: Xc=𝑷𝒙+𝟐, iar oferta totală este o funcție de forma: Xo= .
𝟏𝟐

CT = 0,5q3 – q2 +2.5q +10.
𝟒
Funcția cererii: Xc= ,
𝑷𝒙+𝟐
𝑷𝒙−𝟔 10−6
Xo=
Funcția ofertei: = = 0.33333 ∗ 1000 = 333.33
𝟏𝟐 12
CT = 0,5q3 – q2 +2.5q +10
4 𝑃𝑥 − 6
𝑋𝑐 = 𝑋𝑜 ⇒ = ⇒ 𝑃𝑥 + 2 𝑃𝑥 − 6 = 48
𝑃𝑥 + 2 12
Px -6Px+2Px-12-48=0 => Px2 -4Px -60 =0
2
aY2 +bY + c = 0
a=+1
b=-4
c=-60
Δ = b2 – 4ac
−𝑏± √Δ Δ = (-4)2 – 4*1*(-60)=16+240=256
Δ > 0 => Y1, Y2=
2𝑎 −(−4)+ √256
Δ > 0 => Px1= =
−𝑏 2∗1
Δ = 0 => Y1=Y2= 4+16
2𝑎 = 10
2
−𝑏− √Δ
Px2= =-6 nu e posibil
2𝑎
𝟒
Funcția cererii: Xc=𝑷𝒙+𝟐, Px = 10
𝑷𝒙−𝟔
Funcția ofertei: Xo= 𝟏𝟐 .
CT = 0,5q3 – q2 +2.5q +10
Xc = Xo = 333,33

Echilibrul firmei:
Cmg =1.5 q2 -2q + 2.5=10=> 1.5q2 -2q -7.5=0

a=+1.5
b=-2
c=-7.5
Δ = b2 – 4ac = 4 – 4*1.5*(-7.5) = 4+45=49
−(−2)+ √49 2+7
Δ > 0 => q1= = =3
2∗1.5 3
−𝑏− √Δ 2−7 5
q2= = = − 𝑛𝑢 𝑒 𝑝𝑜𝑠𝑖𝑏𝑖𝑙
2𝑎 3 3
𝟒
𝑷𝒙−𝟔 Xc = Xo = 333,33
Funcția ofertei: Xo= 𝟏𝟐 . q=3
CT = 0,5q3 – q2 +2.5q +10
Echilibrul firmei:
=10 * 3 = 30
CT = 0.5*33 -9+2.5*3+10 = 13.5-9+7.5+10=22
= 30 – 22 = 8
𝟒
𝑷𝒙−𝟔 Xc = Xo = 333,33
Funcția ofertei: Xo= 𝟏𝟐 . q=3
CT = 0,5q3 – q2 +2.5q +10

1 firmă oferă pe piață o cantitate de q=3

Y firme ...................... o cantitate totală Xo=333,33
333,33 ∗1
𝑌= =111,11 firme identice
3
Funcția cererii: Xc=𝑷𝒙+𝟐,
𝟒
Px = 10
𝑷𝒙−𝟔 Xc = Xo = 333,33
q=3
CT = 0,5q3 – q2 +2.5q +10
𝑪𝑽
CMV = CV
𝒒
CF
CT = 0,5q3 – q2 +2.5q +10
0,5q3 – q2 +2.5q q(0,5q2 – q +2.5)

CMV = = =0.5 -1+2.5= 2
𝑞 𝑞
𝝏𝑪𝑴𝑽
Min. CMV => =0 =>q-1 =0=> q =1
𝝏𝒒
Atunci cand Pv scade sub 2 u.m., firma se
inchide.
pe termen lung
• Pe termen lung toți factorii de producție variază => se pot
înființa/închide firme => mărimea ramurii se modifică

bunuri identice.

atrase
pe termen lung
Aplicația 3 (Ech. ramurii)
𝟒 𝑷𝒙−𝟔
funcție de forma: Xc=𝑷𝒙+𝟐, iar oferta totală este o funcție de forma: Xo= .
𝟏𝟐
În situația de echilibru, prețul de echilibru este 10 unități monetare, iar
cantitatea de echilibru de 333,33.
CT = 0,5q2 – 4q +18.
c. Câte firme identice se mai pot înființa în ramură până la
realizarea echilibrului ramurii?
𝟒
𝑷𝒙−𝟔 Xc = Xo = 333,33
CT = 0,5q2 – 4q +18
Echilibrul firmei:
Cmg =q-4 => q-4=10 => q = 14
=10 * 14 = 140
CT =0.5 * 142 -4*14 + 18 = 98 – 56+18 = 60
= 140-60 = 80
𝟒
𝑷𝒙−𝟔 Xc = Xo = 333,33
Funcția ofertei: Xo= 𝟏𝟐 . q = 14
CT = 0,5q2 – 4q +18

1 firmă oferă o cantitate de q =14

Y firme…….. o cantitate de Xc = 333.33
333.33
14
𝟒
𝑷𝒙−𝟔 Xc = Xo = 333,33
CT = 0,5q2 – 4q +18

Echilibrul ramurii:
CMT =
𝑪𝑻 CMT = 0.5*6-4+18/6=3-
𝒒 4+3= 2 = Pv1
0,5q2 – 4q +18 𝑞 0.5𝑞 −4 +18 18
CMT = = = 0.5𝑞 −4+
𝑞 𝑞 𝑞
−18
𝝏𝑪𝑴𝑻
0.5 + 2 =0|*q2
𝑞
Min. CMT => =0 =>
𝝏𝒒
0.5q2-18 = 0=>
q2=36 => q =6
𝟒
𝑷𝒙−𝟔 Xc = Xo = 333,33
CT = 0,5q2 – 4q +18 q1 = 6 Pv =2
𝟒
Xc= = 4/ (2+2) =1000
𝑷𝒙+𝟐
1 firmă oferă pe piata o cantitate de q=6

Y firme identice vor trebui sa ofere o cantitate
egala cu Xc = 1000
1000∗1
6
Necesitatea de firme: 166,66 -23.8 = 142,86
firme se mai pot infiinta
𝟒
𝑷𝒙−𝟔 Xc = Xo = 333,33
CT = 0,5q2 – 4q +18 q1 = 6 Pv =2
=2*6 = 12
CT = 0.5 * 62 - 4*6 + 18 = 18-24+18 = 12
= 12-12 = 0
Iași, 2021
Aplicația 1
Pe o piață cu concurență perfectă, cererea și oferta totală pentru bunul X
este de 5000 unități, iar prețul de echilibru de 14 unități monetare. Una
dintre firmele identice participante ca ofertante pe această piață în condițiile
concurenței perfecte are un cost total a cărui funcție este:
CT = 0,1q3 – 1,8q2 +12q +48,4.
Se cere:
a. Să se reprezinte grafic situația costurilor firmei în condițiile de
echilibru.
Echilibrul pieței
P Curba cererii Curba ofertei
E
14
0 5000 Q
Echilibrul pieței Echilibrul firmei
P
CMV
CMT
Cmg
CMT
Curba cererii Curba ofertei Cmg
P
E 14 L A H Pe
K
12
10 E
C
8
6
F
4
2 G
B
0 5000 Q 2 4 6 8 10 12 14 16 18
Punctul A – punctul de echilibru a firmei Cmg = Pv
Punctul E – punctul de echilibru a ramurii Cmg = min CMT
Punctul F – punctul de închidere a firmei Cmg = min CMV
Punctul H – punctul în care firma nu înregistrează nici profit, nici
pierdere (CMT = Pv). Firma poate să crească q (cantitatea vândută)
până în pct. H
AC = profitul în medie pe fiecare unitate

AB = prețul
BC = CMT
Profitul = q * AC
Q = 5000 CMT
Pe = 14 Punctul minim
CT = 0,1q3 – 1,8q2 +12q +48,4 Punctele de intersecție cu dr. Pe
𝑪𝑻 0,1q3 – 1,8q2 +12q +48,4

CMT =
𝒒 = =
𝑞
1. Punctul minim 48.4
0,1q2 – 1,8q +12+
𝑞
𝝏𝑪𝑴𝑻
Min. CMT => =0 => 0.2q-1.8+−48.4=0|*q 2
𝝏𝒒 2 𝑞
0,2q3 – 1,8q2 -48,4 = 0 => q = 11
48.4
CMT = 0,1 * 112 -1.8*11 + 12+
11
CMT =0.1*121-1.8*11 + 12 +4.4 = 8.7
E ( 11, 8.7)
Q = 5000 CMT
2. Punctele de intersecție
CMT = Pv
48,4
0,1q2 -1,8q+12+ =14|*q =>
𝑞
0,1q3 -1,8q2+12q +48.4 -14q = 0
0,1q3 -1,8q2 -2q + 48.4 = 0
q1 = 5.5 L (5.5; 14)

q2 = 17.6 H (17.6 ; 14)
Q = 5000 Cmg
1. Punctul minim
𝝏𝑪𝒎𝒈
Min. Cmg => =0 =>0.6q – 3.6=0
𝝏𝒒
=> 0.6q = 3.6 =>q =6
Cmg = 0.3 * 62 -3.6 * 6 +12
Cmg =0.3 * 36 – 3.6 * 6 + 12 = 10.8 -21.6 +12 = 1.2
G (6, 1.2)
Q = 5000 Cmg
q =0 =>
Cmg = Pv
a=0.3
b= -3.6
c= -2 A (12.53 ; 14)
Δ = b2 – 4ac= 12.96 +2.4 =15.36
−(𝑏)+ √∆ 3.6+3.92
Δ > 0 => q1= = = 12.53
2𝑎 0.6
−𝑏− √Δ 3.6−3.92
q2= = = −0.533
2𝑎 0.6
𝑛𝑢 𝑒 𝑝𝑜𝑠𝑖𝑏𝑖𝑙
Q = 5000 CMV
𝑪𝑽
CMV =
𝒒 CV
CF
CT = 0,1q3 – 1,8q2 +12q +48,4
0,1q3 – 1,8q2 +12q

CMV = = 0,1q2 – 1,8q +12
𝑞
𝝏𝑪𝑴𝑽
Min. CMV => =0 => 0.2q-1.8 = 0
𝝏𝒒
q = 1.8/0.2 = 9
CMV = 0.1*81-1.8*9+12 = 3.9
F (9, 3.9)
Q = 5000 CMV
CMV = Pv
0,1q2 – 1,8q +12 = 14
0,1q2 – 1,8q – 2 = 0
a= 0.1 I (19.05 ; 14)

b=-1.8
c= -2
Δ = b2 – 4ac= 3.24 + 0.8 = 4.04
−(𝑏)+ √∆ 1.8+2.01
Δ > 0 => q1= = = 19.05
2𝑎 0.2
−𝑏− √Δ 1.8−2.01
q2= = = −1.05 𝑛𝑢 𝑒 𝑝𝑜𝑠
2𝑎 0.2
Q = 5000 q = 12,53
Pe = 14
CT = 0,1q3 – 1,8q2 +12q +48,4

=12.53 * 14 =175.42
CT = 0,1*(12.53)3 – 1,8*12.532 +12*12.53 +48,4 =112.87
=175.42-112.87 = 62.55
𝑪𝑻
CMT = ⇒ 𝑪𝑻 = 𝑪𝑴𝑻 ∗ 𝒒
𝒒
Q = 5000 q = 12,53
Pe = 14
CT = 0,1q3 – 1,8q2 +12q +48,4

1 firmă oferă pe piata o cantitate de q = 12.53

n firme ofera ………. o cantitate Q = 5000
5000
𝑛= = 399 firme identice
12.53
Iași, 2021
Monopolul
• Situația de pe piața unui anumit bun, a cărui ofertă este

asigurată de o singură persoană sau firmă
• Produsul respectiv nu are substituienți apropiați
• Furnizorul lui dispune de posibilitatea de a îngrădi accesul altor

firme în ramură sau în sectorul de activitate.
Forme de monopol:
• Oferta personală a unui specialist sau individ talentat,
• Oferta protejată prin dreptul de licență, de autor, de editor,
• Monopolul de inovație,
• Monopolul natural, etc.
A. Perioada scurtă: atingerea echilibrului FIRMEI:
➢ Încasarea marginală (Îmg) este inferioară încasării medii (ÎM) ;
➢ Condiția realizării echilibrului pe termen scurt:
➢ Echilibrul firmei monopoliste private presupune maximizarea

profitului total.
B. Perioada lungă: atingerea echilibrului RAMURII:

➢ În cazul monopolului privat se urmărește maximizarea
profitului total;
➢ Condiția realizării echilibrului pe termen lung:
➢ În cazul monopolului public condiția realizării echilibrului

depinde de scopul urmărit.
O firma deține poziția de monopol pe piața unui anumit bun pentru care
cererea totală este dată de funcția Q = -2P + 102.
Știind că firma înregistrează costuri totale, conform funcției:

CT = 1/3*Q3 – 4Q2 +7Q +80, se cere:
a. Să se determine cantitatea și prețul de echilibru al firmei.

c. Surplusul consumatorului.
Q = -2P + 102.
CT = 1/3*Q3 – 4Q2 +7Q +80
a. Să se determine cantitatea și prețul de echilibru al firmei.
Echilibrul firmei:
Q2 -8Q + 7
=-2Q +102
−𝑄
+ 51) ∗ 𝑄| ∗ 2 = −𝑄2 + 102𝑄
2
Q = -2P + 102 => Q – 102 = -2P
𝑄 − 120 −𝑄
=𝑃⇒ + 51 = 𝑃
−2 2
Q = -2P + 102.
CT = 1/3*Q3 – 4Q2 +7Q +80
Echilibrul firmei:
a=1
b=-6
c=-95
Δ = b2 – 4ac= 36-4*1*(-95) = 36+380= 416
−(𝑏)+ √∆ 6+20.4
Δ > 0 => q1= = =13.2
2𝑎 2
−𝑏− √Δ 6−20.4
q2= = = −7.2 𝑛𝑢 𝑒 𝑝𝑜𝑠𝑖𝑏
2𝑎 2
Q = -2P + 102. P = 44,4 = ÎM
CT = 1/3*Q3 – 4Q2 +7Q +80
Q = 13,2

=44.4 * 13.2 = 586.08

−𝑄
P= +51=> P = -13.2/2 + 51 =-6.6+51= 44.4
2
CT = 1/3*Q3 – 4Q2 +7Q +80 =

=1/3* 13.23 -4*13.22 +7*13.2 + 80=
= 1/3*2299.968 – 697 +92.4 +80 =
= 766.656 – 697 +92.4 + 80 = 242.06
=586.08-242.06=344.02
Q = -2P + 102. P = 44,4 = ÎM
CT = 1/3*Q3 – 4Q2 +7Q +80
Q = 13,2
c. Surplusul consumatorilor.
−𝑄
Pc = +51=> Pc =51
2
Q=0
Q= 2 => -1 +51 = 50
Q= 4 => -2 + 51 = 49
Q = 6 => -3 + 51 = 48
Iași, 2022
Tipul de Natura
piață produselor

Nelimitată
Nediferențiate
mulți ofertanți
Diferențiate
Nediferențiate
Diferențiate
Foarte Unul
mulți singur
ofertanți
Unul Foarte
singur mulți
cumpărători
Formarea prețurilor și realizarea echilibrului în condițiile
concurenței perfecte

Curba Curba ofertei

cererii
E
Pe
0 Q
Qe

➢ Condiția realizării echilibrului firmei:
➢ situația în care profitul total devine maxim posibil
Punctul de închidere a firmei = acel nivel al producției la care:

bunuri identice.

atrase
de realizare a echilibrului în situația de monopol
A. Perioada scurtă: atingerea echilibrului FIRMEI:
➢ Încasarea marginală (Îmg) este inferioară încasării medii (ÎM) ;
➢ Condiția realizării echilibrului pe termen scurt:
➢ Echilibrul firmei monopoliste private presupune maximizarea

profitului total.
B. Perioada lungă: atingerea echilibrului RAMURII:

➢ În cazul monopolului privat se urmărește maximizarea
profitului total;
➢ Condiția realizării echilibrului pe termen lung:
➢ În cazul monopolului public condiția realizării echilibrului

depinde de scopul urmărit.
Concurența imperfectă
Desemnează situația de piață în care firmele producătoare sunt

capabile să influențeze prin acțiunile lor prețul produselor, iar
bunurile sunt adesea diferențiate.
Principalele forme ale concurenței imperfecte sunt:

1. oligopolul;
2. concurența monopolistică.
1. Oligopolul
• formă a concurenței imperfecte în care există un număr limitat
de producători, care dețin o parte importantă din piața unui
produs și reușesc să influențeze formarea prețului în scopul
maximizării profitului
Forme de oligopol:
• Oligopol din partea ofertei: se întâlnesc puțini ofertanți,
• Oligopol din partea cererii: (oligopson) se întâlnesc puțini
cumpărători
• Oligopol bilateral: un număr mic de vânzători și de
cumpărători,
• După numărul de firme concurente:

• Duopol: oferta e reprezentată de două firme,
• Oligopol propriu-zis:
• Concertate: cartelul, trustul, concernul,
conglomeratul.
• Necooperante (antagoniste)
Formarea echilibrului în situația de duopol
• Realizarea echilibrului depinde de funcția de reacție (= modul
de acțiune a unei firme la deciziile luate de firma concurentă).
1. Comportamentul bilateral de dependență – Cournot - (duopolul
simetric):
• presupune un comportament pacifist
• printr-o ajustare progresivă a cantității oferite se va ajunge la o
împărțire stabilă a pieței
2. Comportamentul unilateral de dominație – Stackelberg -

(duopolul asimetric)
• O firmă domină, iar cealaltă acceptă poziția de satelit, de
dependență
3. Comportamentul bilateral de dominație – Bowley - (duopolul

dominant):
• Presupune o dublă dominație
• Există o confruntare continuă, ambele firme dorind să domine
Duopolul Simetric (Cournot)
• Avem două firme A și B
• A oferă un nivel al producției qx
• B oferă un nivel al producției qy
• Cantitatea totală oferită pe piață: q = qx + qy
• Nivelul producției lui A (qx) va fi mai mare cu cât nivelul
producției lui B (qy) va fi mai mic și invers.
• Fiecare firmă urmărește maximizarea profitului, considerând că

nivelul de producție a concurenței nu se modifică.
• Firma A își maximizează profitul considerând qy fix
• Firma B își maximizează profitul considerând qx fix
• Realizarea echilibrului atunci când cele două firme aleg să nu-și

mai modifice cantitatea produsă.
Duopolul Simetric (Cournot)
qx
Curba ofertei firmei B
(funcția de reacție)
M1
N1
N2
E
M2
Curba ofertei firmei A

0
qy
Duopolul Asimetric (Stackelberg)
• Firma A are o poziție dominantă => ea fixează cantitatea
optimă de ofertă ce îi aduce maximizarea profitului.
• Firma B are o poziție de satelit => ea oferă o cantitate ce
completează oferta lui A.
• Realizarea echilibrului atunci când firma B realizează un profit

suficient, iar sistemul se stabilizează,
• Dacă firma B NU realizează un profit suficient => se va ajunge
la duopolul simetric Cournot.
qx Firma A e dominantă
Curba ofertei firmei B Firma B e satelit.
m n
N1
M1

0
qy
qx Firma B e dominantă
Curba ofertei firmei B Firma A e satelit.
S
0
i qy
Duopolul dominant (Bowley)

• Ambele firme o poziție dominantă => fiecare firmă adoptă un
comportament de dominație, așteptând ca cealaltă firmă să se
comporte ca satelit.
• Punctul H de dezechilibru => firmele au un comportament de

dominație și nu doresc adaptarea
qx
Curba ofertei firmei B
n H
m
M1

0 i
qy
Strategii posibile:
1. Strategii de cantitate: ambele firme stabilesc cantitatea care le

asigură profitul maxim, fără a ține cont de cealaltă =>
supraproducție => fiecare firmă va reduce oferta =>
instabilitate => fie situația de monopol, fie de alianță.
2. Strategii de preț: fiecare firmă caută să impună un preț mai

scăzut => războiul prețurilor => fie situația de monopol, fie
de acord (duopol simetric) => starea de echilibru atunci când
există o înțelegere și un preț care să asigure egalitatea C = O.
2. Concurența monopolistică
Formă a concurenței imperfecte ce se caracterizează prin:
• existența mai multor producători, care dețin o pondere mai
mică pe piață,
• diferențierea produselor,
• inexistența unor restricții la intrarea în ramură a altor firme,
• un anume control al prețurilor.
Prezintă elemente ce apar în concurența perfectă și monopol:

• Cererea e individualizată: fiecare producător dispune de o
clientelă specifică tipului de produs pe care îl furnizează,
• Fiecare firmă urmărește să înlăture o parte din cererea de
produse care le pot substitui pe ale sale printr-o politică de
vânzare.
Iași, 2022
Intervenția guvernamentală
• situația de penurie ca urmare a războaielor, tulburărilor

sociale, crizelor de aprovizionare,
• când oferta este insuficientă la produsele de strictă necesitate,
• când există un interes general (de ex. asigurarea securității
alimentare) și este necesară încurajarea anumitor activități
• când există o situație de monopol.
Forme de intervenții:
• Directe:
• fixarea unor plafoane maxime (Pv < Pe) – penurie (O<C)
• fixarea unor plafoane minime, (Pv > Pe) – abundentă (O>C)
• Indirecte:
• influențarea ofertei,
• influențarea cererii,
• influențarea ambelor.
Aplicația 1
Pe piața unui bun, cererea totală e definită de funcția Xc = 4000-20Px, iar
oferta totală de Xo = 40Px -200.
Dacă guvernul fixează un plafon maxim de preț cu 30 u.m. mai mic decât
Pe, atunci:
a. cantitatea ce poate fi cumpărată este cu 600 unități mai mare

decât cea care s-ar fi cumpărat în absența intervenției
guvernamentale,
b. se înregistrează un deficit de ofertă de 1800 unități,
c. cantitatea oferită este cu 1200 unități mai mică decât cea de
echilibru,
d. se înregistrează un deficit de cerere de 1800 unități.
Xc = 4000-20Px => Xc0 =4000 – 1400 = 2600
Xo = 40Px -200. => Xo0 =2800 – 200 = 2600
Pv < cu 30 u.m. Pe
Echilibrul : => 4000 – 20Px = 40Px-200
=> 4200 = 40Px +20Px => 4200 = 60Px=> Px = 70
=> Xc1 = 4000 – 20*40 = 4000 – 800 = 3200

=> Xo1 = 40*40 – 200 = 1400
 ΔXc = Xc1 - Xc0 = 3200 – 2600 = 600 (cererea a crescut)

 ΔXo = Xo1 - Xo0 = 1400 – 2600 = -1200 (oferta a scazut)
Xc1 – Xo1 = 3200 – 1400 = 1800 excedent de cerere

1400 – 3200 = -1800 deficit de oferta
Aplicația 2
Pe piața unui bun, cererea totală e definită de funcția Xc = 4000-20Px, iar
oferta totală de Xo = 40Px -200.
Dacă guvernul fixează un plafon minim de preț cu 30 u.m. mai mare decât
Pe, atunci:
a. cantitatea ce poate fi vândută este cu 1200 unități mai mare

decât cea care s-ar fi vândut în absența intervenției
guvernamentale,
b. cantitatea ce poate fi cumpărată este cu 600 unități mai mică
decât cea care s-ar fi cumpărat în absența intervenției
guvernamentale,
c. se înregistrează un excedent de cerere de 1800 unități,
d. se înregistrează un deficit de ofertă de 600 unități.
Xc = 4000-20Px => Xc0 = 2600
Xo = 40Px -200. => Xo0 = 2600
Pv > cu 30 u.m. Pe
Echilibrul : => 4000 – 20Px = 40Px-200
=> Px = 70
=> Xc1 =4000 – 20*100 = 4000 – 2000 = 2000

=> Xo1 =40*100 – 200 = 3800
 ΔXc = Xc1 - Xc0 = 2000 – 2600 = -600 (cererea a scazut)

 ΔXo = Xo1 - Xo0 = 3800 – 2600 = 1200 (oferta a crescut)
Xc1 – Xo1 = 2000 -3800 = -1800 (deficit de cerere)

3800 – 2000 = 1800 (excedent de oferta)
Aplicația 3
Pe piața unui bun, cererea și oferta se află într-o dependență liniară față de
preț.
Atunci când P = 300, cumpărătorii cer 1100 unități, iar vânzătorii oferă 300
unități.
Atunci când P = 450, cumpărătorii își reduc cererea la 350 unități, iar
vânzătorii măresc oferta la 450 unități.
Să se calculeze:
a. cantitatea maximă ce poate fi cumpărată/vândută în absența

intervenției guvernamentale,
b. modificarea cantității cumpărate când guvernul impune un preț
de 500 u.m.
c. excedentul cererii sau a ofertei ca urmare a intervenției
guvernamentale.
cererea și oferta se află într-o dependență liniară față de preț =>
C și O se scriu sub forma unor ecuații a două drepte (Px = aX + b)
P1 = 300, P2= 450,
Xc1 = 1100 unități, Xc2 =350
Xo1 = 300 unități Xo2 = 450
1. Dreapta cererii:
Px1 =a*Xc1 + b => 300 = 1100a + b => 300 = 1100a + b

PX2 =a* Xc2 + b => 450 = 350a + b |*(-1) => -450 = -350a –b
=> -150 = 750a |
−150
=>a= = −0.2
750
450 = 350 *(-0.2) + b => 450 = -70 +b => 520=b
Pxe= aX + b => Pxe =-0.2X + 520

cererea și oferta se află într-o dependență liniară față de preț =>
C și O se scriu sub forma unor ecuații a două drepte (Px = aX + b)
P1 = 300, P2= 450,
Xc1 = 1100 unități, Xc2 =350
2. Dreapta ofertei:
Px1 =a* Xo1 + b => 300 = 300a +b => 300 = 300a +b

PX2 = a *Xo2 + b => 450 = 450a +b |*(-1) => -450 = -450a –b
=> -150 = -150a
a = 1
 300 = 300*1 + b => b = 300-300 =0
Pxe = aX + b => Pxe =X +0

P1 = 300, P2= 450,
Xc1 = 1100 unități, Xc2 =350
a. cantitatea maximă ce poate fi cumpărată/vândută în absența

intervenției guvernamentale.
Pxe = -0.2X + 520

Pxe = X
 -0.2X + 520 = X
 520 = 1.2X => Xe= 433.33
 Pxe = Xe = 433.33
P1 = 300, P2= 450,
Xc1 = 1100 unități, Xc2 =350
b. modificarea cantității cumpărate când guvernul impune un preț de

500 u.m.
Pv > Pxe
=> Plafon minim de pret
Pv = -0.2Xc + 520 => 500 = -0.2Xc + 520 =>
=> -20=-0.2Xc =>Xc = 100
Pv = Xo = 500
=>
 ΔXc = Xc - X =100 – 433.33 = -333.33 (cererea a scazut)
e
 ΔXo = Xo - Xe =500 – 433.33 = 66.67 (oferta a crescut)
c. excedentul cererii sau a ofertei

500 – 100 = 400 excedentul ofertei
Iași, 2022
Teoria distribuției
• Se ocupă cu analiza felului în care veniturile și bogăția unei

societăți se repartizează între membrii ei,
• Se ocupă de modul în care societatea se stratifică și de

influența statului asupra acestui proces.
Recompensarea factorilor de producție
A. Salariul
• Salariul reprezintă venitul, îndeosebi sub formă bănească,

distribuit posesorului forței de muncă pentru serviciile aduse
economiei și societății.
• Salariul nominal (Sn) reprezintă suma de bani pe care angajatul

o primește în schimbul muncii depuse.
• Salariul real (Sr) reprezintă cantitatea de bunuri și servicii care

poate fi cumpărată, la un moment dat, cu ajutorul salariului
nominal.
Aplicația 1
În urma revendicărilor salariale, salariul nominal a crescut în perioada t 1 cu
25% fata de perioada t0. Acest lucru a condus la creșterea prețurilor cu 30%.
Cum și cu cât s-a modificat salariul real?
𝑆𝑛 25
Sr = Sn1 = ∗ 𝑆𝑛0 + 𝑆𝑛0 |*100
𝑃 100
𝑆𝑛0
t0: Sr0 = 100 *Sn1 = 25*Sn0 +100* Sn0
𝑃0
100 *Sn1 = 125*Sn0
𝑆𝑛1
t1: Sr1 =
𝑃1
125
Sn1 = ∗ 𝑆𝑛0
100
Sn1 = 125% * Sn0
Sn1 = 125% ∗ 𝑆𝑛0
P1 = 130% * P0
𝑆𝑛1 125%∗𝑆𝑛0
t1: Sr1 = => Sr1 =
𝑃1 130%∗𝑃0
125 𝑆𝑛0
=>Sr1 = *
130 𝑃0
125
=>Sr1 = * Sr0
130
=>Sr1 = 0.96 * Sr0
=> Sr1 = 96% * Sr0
Pentru a determina variația salariului real,
calculăm indicele de creștere a Sr:
𝑆𝑟1
Isr = ∗ 100
𝑆𝑟0
0.96 ∗𝑆𝑟0
=>Isr = * 100 =96%
𝑆𝑟0
Variația o calculăm scăzând Isr din indicele bază:
Isr - 100 =96% - 100% = -4%
Salariul real a scazut cu 4% în t1 față de t0

Salariul real a scazut cu 0.04 u.m.
B. Dobânda
• Dobânda reprezintă randamentul anual al oricărei forme de

capital împrumutat.
• Dobânda simplă (Ds) are în vedere perioadele ale împrumutului

de până la un an și faptul că dobânda cuvenită se încasează și
nu este capitalizată.
• Dobânda compusă (Dc) are în vedere perioade mai mari de un

an și presupune, implicit, procesul de capitalizare; se plătește
dobândă la dobândă.
• Rata dobânzii (d) reprezintă prețul împrumutului a o sută

unități monetare pe timp de un an. 𝐷
d= ∗ 100
𝐶
Aplicația 2
Posesorul unei sume de 20 milioane de lei dorește să o depună la o bancă în
vedere constituirii unui depozit pe termen de o lună, cu clauza înnoirii
automate.
Rata anuală practicată este de 48%, iar termenul de depunere de 8 luni.
a. Care este dobânda cu calcul lunar și punerea acesteia la

dispoziția deponentului într-un cont la vedere?,
b. Care este dobânda cu calcul lunar și acumularea acesteia la
depozitul din luna anterioară (capitalizare lunară)?
c. Care este diferența de dobândă între cele două variante?
C = suma depozitului = 20 milioane
d = rata dobânzii = 48%
n = termen de luni = 8 luni
a. Dobânda simplă
48 1
Ds = 20* ∗ ∗8
100 12
Ds = 768/120 = 6,4 milioane

C = suma depozitului = 20 milioane => S0 = suma inițială
d = rata dobânzii = 48%
n = termen de luni = 8 luni
b. Dobânda compusă
48%
Rata dobânzii lunară: d = = 4% = 0,04
12
Dc =Sn – S0 = 27,37 – 20 = 7,37 milioane
c. Diferența de dobândă:
Dc – Ds =7,37 – 6,4 = 0, 97 milioane
970.000 u.m.
C. Profitul
• Masa profitului (Pr) reprezintă suma totală dobândită sub

formă de câștig și calculată ca diferență între venituri și costuri.
• Rata profitului (pr') exprimă "prețul" cu care se dobândeste

câstigul.
Cp - capitalul consumat (costul de producție)

Ka - capitalul avansat
Ca – cifra de afaceri
Aplicația 3
O bancă atrage de la populație depozite în valoare de 150 miliarde de lei, la
o rată a dobânzii de 20% și acordă agenților economici credite în valoare de
200 miliarde lei, la o rată a dobânzii de 25%.
Știind că profitul brut al băncii este de 4 ori mai mare decât cheltuielile de
funcționare (CF) și că rata impozitului pe profit este de 25%, calculați profitul
net al băncii.
Profitul net (Pn) = Profitul brut – Impozitul pe profit
Profitul brut (Pb) = Câștigul bancar – Cheltuieli de funcționare
Câștigul bancar (CsB)= Dobânda încasată – Dobândă plătită

(Câștigul bancar (CsB)= Venituri – Cheltuieli cu dobânzile)
Dobânda încasată (Di) = Valoarea creditelor acordate * Rata dobânzii
Dobânda plătită (Dp) = Valoarea depozitelor atrase * Rata dobânzii

O bancă atrage de la populație depozite în valoare de 150 miliarde de lei, la
o rată a dobânzii de 20% și acordă agenților economici credite în valoare de
200 miliarde lei, la o rată a dobânzii de 25%.
Știind că profitul brut al băncii este de 4 ori mai mare decât cheltuielile de
funcționare (CF) și că rata impozitului pe profit este de 25%, calculați profitul
net al băncii.
Dp =150 * 20% = 150 * 0,2 = 30 mld.
Di = 200 * 25% = 200 * 0,25 = 50 mld.
CsB=50 – 30 = 20 mld.
Pb =20 – CF => 4CF = 20-CF => 5CF = 20=> Cf=4 mld.

Pb = 4*CF => Pb = 16 mld.
Pn = 16 – Imp/pf. = 16 – 4 = 12 mld.
Imp/pf =25/100 * 16 = 4 mld

Seminar Microeconomie

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Seminar Microeconomie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Iași, 2021

✓ Nevoi și resurse economice

✓ Economia - știința care studiază comportamentele

✓ Nevoi nelimitate vs. resurse limitate => raritatea

✓Două viziuni istorice despre economie

✓Economia =/≠ politică?

✓ Sistemul științelor economice:

Fiziocrați Clasicii Neoclasicii Keynesismul

Francois Quesnay Adam Smith

2. Economia politică s-a conturat ca ştiinţă prin:

3. Printre reprezentanţii clasicismului economic pot fi enumeraţi:

✓ Care sunt motivațiile principale ale

✓ Caresunt elementele cheie (instituțiile) în

2. Existența unei libertăți depline

3. Adaptarea producției prin semnalele date de

1. 2 principii 1. intervenția statului

4. Economie de calcul în expresie monetară;

5. Statul exercită o influență indirectă și globală;

6. Profitul este centrul activității economice.

3. Economie socială de piață;

2. Economia politică s-a conturat ca ştiinţă prin:

3. Printre reprezentanţii clasicismului economic pot fi enumeraţi:

5. Care din următoarele variante reprezintă trăsături ale economiei de piaţă?

6. Instituţiile fundamentale ale economiei de piaţă sunt:

Starea de echilibru a consumatorului:

!!! Consumatorul alege bunurile prin măsurarea utilității lor !!!

• x1, x 2 .... xn – unitățile din bunul X

• u1, u 2 .... un - utilităţile individuale (nivelul de satisfacție), egale între

• n × u - utilitatea totală a întregii cantităţi X.

În realitate: nivelul de satisfacție obținut prin consumul unui bun diferă:.

• De la o utilitate (u1) la alta (u2),

<= gradul de satisfacție al nevoii prin consumul lui X scade pe măsură ce

• U depinde de cantitatea consumată => U este funcție de X

• U= f(x) în care: x e cantitatea consumată din bunul X.

• Um pentru bunuri imperfect divizibile (3/4 automobil, ½ telefon),

• Um pentru bunuri perfect divizibile (există mereu o cantitate mai mică)

1. Utilitatea marginală a unui bun X imperfect divizibil (UmX) reprezintă

2. Utilitatea marginală a unui bun X perfect divizibil (UmX) reprezintă

1. Principiul intensității descrescânde a nevoilor: intensitatea unei nevoi

2. Principiul utilității marginale descrescânde: utilitatea suplimentară

1. Avem două bunuri X (pizza) și Y (suc), câte 6 felii/doze. Pentru fiecare

a. Se cere aflarea utilității totale pentru cele două bunuri.

Ut = Ui1 + Ui2 + … + Uin

• A, B .... C - coșuri de bunuri A(X,Y), B (Y,Z), C(X,Z).

• U- utilitatea agregată a întregului coș.

• Curbele sunt convexe: curbate spre punctul de origine.

• Cât din bunul Y trebuie sacrificat pentru a crește cantitatea consumată

• Ritmul/viteza cu care Y variază ca reacție la variația lui X se măsoară

!!! Consumatorul alege bunurile prin stabilirea unei ordini de

i. Care dintre combinațiile determinate la Aplicația 1 este mai avantajoasă

• Limita impusă alegerii consumatorului de dimensiunea venitului său

Cheltuiala pentru Cheltuiala pentru

• Cât din bunul Y trebuie consumat pentru a compensa o modificare a

• se determină ca derivată a lui Y în raport cu X

Acel coș de consum/combinație de bunuri (X, Y), procurat/ă cu un venit dat

• Reprezentată grafic de punctul în care curba de indiferență este tangentă

50 = 5Y-10+5Y => 50+10 = 10Y =>60=10Y => Y=6

5(6-2) = 10X => 20 = 10X => X = 2 A (2, 6)

2. ecuația dreptei bugetare:

2. Derivarea unui atribut: 𝑿` = 𝟏; 𝒀` = 𝟏, 𝒁` = 𝟏

3. Derivarea unui produs: 𝟐𝑿` = 𝟐; 𝟏𝟔𝒀` = 𝟏𝟔, 𝟏𝟎𝒁` = 𝟏𝟎

5. Derivarea unei sume: 𝟏 + 𝟐𝟓 ` = 𝟏` + 𝟐𝟓` = 𝟎

6. Derivarea unei scăderi: 𝟏 − 𝟐𝟓 ` = 𝟏` − 𝟐𝟓` = 𝟎

8. Derivarea unui radical:

V-PxX +5Py =XPx => V+5Py = 2Px*X