Organizarea tranzacţiilor bursiere

cu titluri financiare derivate

1. Contractul futures
2. Opţiunea call
3. Opţiunea put

1. Derivatele financiare reprezinta instrumentele financiare, la baza carora stau alte

instrumente financiare mai simple – de regula acelea care circula pa piata la vedere, de ex.
actiunile sau obligatiunile.
Contractul futures constituie un acord intre parti privind livrarea in viitor a activului de
baza, incheiat in cadrul bursei. Bursa elaboreaza stipularile lui si ele devin standarte pentru
fiecare activ de baza. Tot bursa organizeaza piata secundara a contractelor date.
Executarea contractelor futures este asigurata de bursa (Casa de decontari), care dupa
incheierea tranzactiei devine o contraparte atit pentru cumparatot cit si pentru vinzator..
Deoarece contractele futures sunt standartizate ele au o lichiditate inalta. De facto contractele
futures sunt mai des utilizate pentru speculatii, doar 3% din toate contractele incheiate se
termina cu livrare, restul – prin contracte offset (participantul la tranzactie inchide pozitia
deschisa cu ajutorul tranzactiei inverse, drept rezultatva cistiga sau va pierde in dependenta de
pretul la care a fost inchisa sau deschisa pozitia).
La baza contractelor futures, se pot afla atit marfuri, cit si instrumente financiare. Contracte
al caror active financiare sunt instrumentele financiare se numesc contracte futures financiare.
Daca investitorul este increzator in pronosticurile sale, atunci el poate incheia un contrct
futures. Pentru a minimiza riscul financiar, deponentul trebuie sa apeleze la optiuni comerciale
(options). Ele permit investitorului sa-si limiteze riscul la o suma anumita, pe care o poate
pierde in cazul unor rezultate nefavorabile ale evenimentelor.
Optinile comerciale reprezinta instrumente derivate, la beza carora stau diferite active. In
comparatie cu contractele futures, diapazonul activelor de baza la options este mai larg,
deoareca la baza contractelor options se poate afla si contractul futures. Contractul options
este folosit pentru a capata venitul speculativ.
Din punct de vedere al executarii optiunile se impart in doua tipuri: american si european.
Optiunea americana poate fi executata in orice moment pina la expirarea termenului de
actiune al contractului. Optiunea europeana – numai in ziua expirarii termenului de
valabilitate al contractului.
Exista doua tipuri de optiuni: optiunea de cumparare sau options call; si optiunea de vinzare
sau options put. Optiunea call acorda posesorului de optiune dreptul sa vinda sau sa refuze
vinzarea activului de baza. Optiunea put acorda posesorului de optiune dreptul sa vinda sau sa
refuze vinzarea activului de baza. Tranzactia de optiuni este alcatuita din doua etape. In prima
etapa, cumparatorul optiunii procura dreptul de a executa sau nu contractul. In a doua etapa, el
realizeaza sau nu dreptul dat.
Emitind optiunea, vinzatorul deschide pozitia scurta la tranzactia data, iar cumparatorul –
pozitia lunga. Respectiv, notiunea de call sau put scurt inseamna vinzarea optiunii call sau put,
iar call sau put lung – cumpararea lor.