Ezeh și Connors v. Regatul Unit [MC], 39665/98, 9 octombrie 2003 82.

…rămâne incontestabil faptul că

punctul de pornire pentru evaluarea aplicabilității Articolului 6 din Convenție, sub aspectul său penal
asupra procedurilor în cauză, sunt criteriile conturate în Engel și alții…: …[E]ste necesar, mai întâi, să se
cunoască dacă prevederea(ile) care definește fapta imputată aparține, conform sistemului juridic al
Statului-respondent, legii penale ori legii disciplinare, sau ambelor, concomitent. Totuși, această analiză
nu oferă decât un punct de pornire. Indiciile astfel obținute au doar o valoare formală și relativă, fiind
examinate prin prisma denominării comune în legislațiile corespunzătoare din alte State-Părți. Natura
infracțiunii este, prin sine, un factor de mai mare importanță … Cu toate acestea, supravegherea
exercitată de Curte nu se oprește aici. O asemenea supraveghere s-ar dovedi a fi, în general, iluzorie,
dacă nu s-ar lua în considerare și gradul de severitate al pedepsei la care persoana în discuție riscă să fie
supusă. Într-o societate care aderă la principiile statului de drept, privări de libertate apte să fie impuse
ca o pedeapsă aparțin sferei „penale”, cu excepția celor care, prin natura lor, durata sau maniera de
executare nu vor fi esențialmente punitive… 86. La fel, al doilea și al treilea criterii stabilite în Engel sunt
alternative, și nu în mod necesar cumulative. Aceasta nu exclude posibilitatea adoptării unei abordări
cumulative acolo unde analiza separată a fiecărui criteriu nu ar conduce la o concluzie clară privind
existența unei acuzații penale… 90. Infracțiunile de care au fost învinuiți reclamanții au fost clasificate în
ordinea juridică internă, ca fiind de natură disciplinară… Astfel, obiectul examinării unor atare fapte… a
fost menit să mențină ordinea în cadrul penitenciarului. 100. În explicarea naturii autonome a
conceptului de „penal”, din Articolul 6 al Convenției, Curtea a subliniat că Statele-Părți nu ar putea să
clasifice discreționar o faptă ca una disciplinară, în loc de una penală sau să acuze autorul unei fapte de
o natură „mixtă”, mai degrab, sub aspectul disciplinar decât penal, întrucât aceasta ar subordona
aplicarea clauzelor fundamentale ale Articolului 6, potrivit voinței lor suverane. Astfel, scopul Curții, în
temeiul acestui Articol, este să se convingă că latura disciplinară nu s-ar suprapune într-un mod
inadecvat laturii penale… Pagina 14 ▶ Drepturile omului și procedura penală 101. …comportamentul
culpabil al deținutului poate lua diferite forme; în timp ce unele fapte au fost clar nu altceva decât
probleme de disciplină internă, altele nu ar putea fi văzute în aceeași lumină. Indicatori relevanți au
arătat că „unele elemente pot fi mai grave decât altele” și caracterul ilegal al unui act în discuție ar
putea depinde și de faptul că acesta a avut loc într-o închisoare, iar abaterea calificată primar, potrivit
Regulamentului, ar putea să evolueze într-o infracțiune în sensul penal, astfel că, cel puțin teoretic,
nimic nu a împiedicat ca asemenea conduită să fie obiectul procedurilor penale și disciplinare, în egală
măsură. 102. Mai mult decât atât, sancțiuni de natură penală au fost recunoscute, în mod normal, ca
incluzând scopurile punitive și de prevenție… 103. …faptele în speță au fost aplicabile unui grup cu statut
special, și anume – prizonieri, spre deosebire de restul persoanelor. Totuși, …acest lucru atribuie
faptelor o natură, prima facie, disciplinară. Este unul dintre „indicatorii relevanți” în evaluarea naturii
faptei… 104. În al doilea rând, acuzația adusă împotriva primului reclamant a corespuns cu o infracțiune,
potrivit dreptului penal obișnuit… 105. În al treilea rând ... Guvernul a afirmat că normele și sancțiunile
disciplinare în închisoare urmăresc, în principal, asigurarea funcționării normale a unui sistem de
eliberare provizorie, astfel încât elementul „punitiv” al faptei este secundar față de obiectivul principal al
„prevenirii” de dezordini. Curtea consideră că adăugarea unor zile suplimentare a fost dispusă, din orice
punct de vedere, după constatarea vinovăției … cu scopul de a pedepsi reclamanții pentru faptele
comise și pentru a preveni continuarea comiterii de infracțiuni de către aceștia și alți deținuți. Nu este
persuasiv argumentul Guvernului, care distinge între obiectivele de pedepsire și prevenire a faptelor în
discuție, aceste obiective neexcluzându-se reciproc … și fiind recunoscute drept trăsături caracteristice
ale sancțiunilor de natură penală … 106. Respectiv, Curtea consideră că acești factori, chiar dacă nu au
fost prin sine suficienți pentru a conduce la concluzia că faptele de care reclamanții erau învinuiți vor fi
considerate ca „penale”, în sensul Convenției, le conferă, evident, o anumită nuanță, care nu coincide
integral cu cea a unei probleme pur disciplinare. 107. Prin urmare, Curtea consideră necesar să revină la
cel de al treilea criteriu: natura și gradul de severitate al sancțiunii la care reclamanții riscă să fie supuși
… 120. Natura și severitatea sancțiunii, „susceptibilă a fi impusă” reclamanților, … sunt apreciate cu
referire la pedeapsa maximă pe care legea relevantă o prevede … Pedeapsa aplicată în fapt rămâne
relevantă pentru evaluare …, dar nu poate diminua importanța scopului de bază … 124. Curtea
concluzionează că acordarea de zile suplimentare de către guvernatorul penitenciarului constituie o
nouă privare de libertate, impusă cu scopuri punitive, după o constatare a vinovăției … 128. În speță, se
observă că numărul maxim de zile suplimentare, care putea fi adăugat fiecărui reclamant de către
guvernator, a fost de 42 pentru fiecare faptă Acuzaţia penală ▶ Pagina 15 (Regula 50 a Regulamentului
Penitenciar). Primului reclamant i s-au dispus 40 de zile suplimentare, iar aceasta era cea de-a douăzeci
și doua abatere disciplinară pe care el o comisese și a șaptea ofensă cu caracter violent. Al doilea
reclamant a fost sancționat la 7 zile suplimentare de detenție, aceasta fiind cea de-a treizeci și șaptea
abatere disciplinară. Adăugarea a 40 de zile și 7 zile suplimentare s-a echivalat, după durată, cu
sentințele la aproximativ 11 și, respectiv, 2 săptămâni de detenție, pronunțate de o instanță națională,
potrivit prevederilor Articolului 33(1) al Legii din 1991 … Curtea mai observă că … nimic nu s-a
argumentat în fața Marii Camere, care să sugereze că zilele suplimentare dispuse ar putea să fie
executate altundeva decât într-o închisoare și în același regim de detenție, aplicabil până la data
eliberării, prevăzut de Articolul 33 al Legii din 1991. 129. În aceste circumstanțe, Curtea conchide că
privarea de libertate la care reclamanții erau pasibili și la care ei au fost impuși în fapt nu poate fi
considerată suficient de neimportantă ori inconsecventă încât să reducă natura estimativ penală a
acuzațiilor aduse … 130. … Curtea concluzionează … că natura învinuirilor, alături de caracterul și
severitatea sancțiunilor, erau de un asemenea nivel, încât acuzațiile împotriva reclamanților au fost
considerate drept „penale”, în sensul Articolului 6 din Convenție, care devine aplicabil procedurilor cu
caracter disciplinar.