Decizie Curtea de Apel Chișinău. Dosarul nr.

1a-958/18
Fabula:
La data de XX.XX.XX la ora 22:34 V.V cu un autocamion a introdus prin nedeclararea
controlului vamal, bunuri, piese auto de schimb, în valoare de 151 004,30 lei. Trecând controlul
vamal, neefectuând vămuirea bunurilor, el se deplasa pe traseul Leușeni-Chișinău, unde
aproximativ la 70km de vamă aproximativ la ora 23:50 a fost stopat de către colaboratorii
„SEM” centru a Serviciului Vamal în apropierea satului Suruceni. În urma controlului
autocamionului efectuat de către colaboratorii serviciului vamal, au fost depistate piese auto
piese auto uzate în asortiment ce nu au fost declarate organului vamal. Bunuri al cărora valoarea
în vamă constituie suma de 151 004,30 lei, ceea ce reprezintă proporții mari. Astfel prin acțiunile
sale intenționate V.V. a săvârșit cu bună știință infracțiunea prevăzută la art. 248 alin.(1) CP.

Calificarea dată de instanță:

Instanța a calificat fapta inculpatului conform art.248 alin.(1) CP – contrabanda, adică
trecerea peste frontiera vamală a RM a mărfurilor prin nedeclarare în proporții mari.

Motivarea instanței:
Colegiul Penal a admis apelul depus de către apărător în interesul inculpatului. A
interpretat corect probele administrate de către organul de urmărire penală cât și mărturiile
depuse de martori și inculpat în baza art. 101 CPP. În finalitate instanța a declarat ca nule probele
ce confirmă valoarea bunurilor în vamă, întrucât această expertiză nu a fost efectuată de către
Centrul Național de Expertiză, această evaluare a fost efectuată de către șeful de tură al punctului
vamal de trecere Leușeni. Instanța de apel casează sentința, pronunță o nouă hotărâre potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, cu pronunțarea sentinței de achitare, din motivul că în
acțiunile lui V.V. nu s-a constatat existența faptei infracțiunii prevăzut de art. 248 alin.(1) CP.
Astfel se achită V.V. învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 248 alin.(1) CP, din
motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Concluzie:
Suntem de acord cu decizia luată de instanța de apel. În cazul dat nu putem condamna
persoana, nefiind prezentate suficiente probe care să demonstreze vinovăția persoanei. În cazul
dat fiind respectat principiul fundamental penal in dubio pro reo, orice dubiu se interpretează în
favoarea învinuitului. Însăși erorile organului de urmărire penală au dus la decizia luată de
instanță, să efectuat o expertiză legală a bunurilor, și o administrare corectă a probelor, inculpatul
putea fi condamnat.