Decizie Curtea de Apel Chișinău. Dosarul nr.

1a-1950/16
Fabula:
De fapt la data de 27 septembrie 2012 în podul vagonului restaurant care efectua regulat
cursa Chișinău-Moscova, a fost ascunse preparate medicamentoase cu efect puternic. La
efectuarea controlului vamal de către autoritățile Ucrainene, aceste pachete de polietilenă de
formă triunghiulară în care se aflau aceste substanțe au fost descoperite. În urma constatării
tuturor circumstanțelor de fapt, paznicul vagonului restaurant a fost învinuit în săvârșirea
infracțiunii de contrabandă prin participație complexă. Organul de urmărire penală a calificat
cele săvârșite drept art. 248 alin.(5), lit. b) și c) CP.

Calificarea dată de instanță:

Instanța în urma constatării tuturor circumstanțelor a achitat persoana în comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 248 alin.(5), lit. b) și c) CP fiind achitat din motiv că fapta
inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Motivarea instanței:
Instanța a motivat prin faptul că atât învinuirea în cadrul primei instanțe cât și apelul
declarat de către procuror este nefondat. Întru-cât probe directe sau indirecte care să demonstreze
vinovăția învinuitului nu sunt. Atât declarațiile martorilor, cât și expertiza asupra pachetelor de
polietilenă nu demonstrează legătura învinuitului cu fapta săvârșită, cu atât mai mult legătura
cauzala dintre el și o terță persoană care să demonstreze participația complexă la săvârșirea
infracțiunii. În analiza apelului instanța a menționat, că funcția de paznic al vagonului-restaurant,
nu intră în atribuțiile lui legale acordate prin lege de a păstra sau controla metoda de stocare a
bunurilor care se află în vagon, de aceea să menținem calificativul cu folosirea situației de
serviciu este imposibil. Pe lângă cele enunțate supra, instanța menționează faptul că cheile la
vagonul restaurant sunt identice pentru fiecare tren, la podul vagonului pe lângă
Învinuit au duplicatul cheii încă 30 de persoane. De aceea concluzia organului de urmărire
penală este incorectă, și vinovăția care este temei de tragere la răspundere penală nu este
demonstrată. În consecință instanța achită persoana învinuită de organul de urmărire penală.

Concluzia:
Instanța a operat foarte corect cu principiul in dubio pro reo, principiu fundamental în
cadrul dreptului penal art. 8 CPP. De asemenea a analizat corect probatoriu prezentat de către
procuror în baza art. 101 CPP. Și s-a expus corect în baza art. 390 CPP, și a achitat persoana
învinuită.