Sunteți pe pagina 1din 8

Munca neremunerata in folosul comunitatii in Republica Moldova

Coglniceanu Clementina

Sistemul pedepselor penale in Republica Moldova


Legislatia penala se bazeaza pe trei piloni de baza infractiunea, raspunderea penala si pedeapsa penala. Pedeapsa penala apare ca o consecinta juridica fata de persoanele care au savarsit infractiuni. In legislatia penala a Republicii Moldova institutia pedepsei penale este reglementata in capitolul sapte al codului penal. In conformitate cu art.61 Cod Penal al R. Moldova pedeapsa penala este definita ca o masura de constrangere statala si un mijloc de corectare si reeducare a condamnatului ce se aplica de instantele de judecata, in numele legii, persoaneleor care au savirsit infractiuni, cauzand anumite lipsuri si restrictii drepturilor lor.. Din aceasta definitie rezulta urmatoarele caracteristici a pedepsei penale: a. pedeapsa penala este o masura de constringere, adica ea poarta un caracter fortat. Persoana fata de care a fost aplicata pedeapsa penala este supusa unor suferinte psihice si fizice ce se caracterizeaza prin anumite lipsuri si restrictii de drepturi si libertati. De exemplu, aplicarea pedepsei cu inchisoare limiteza persoana in dreptul persoanei la libera circulatie, de a-si alege domiciliul etc. Amenda - de exemplu, este o pedeapsa pecuniara, limiteza patrimoniul persoanei care a savirsit infractiunea. Iar munca neremunerata in folosul comunitatii limiteaza persoana in dreptul la munca, la odihna, mai mult ca atat nu este remunerata, care in mod indirect aduce si o limitare a patrimoniului infractorului. b. pedeapsa penala este o masura de constrangere statala, ea se aplica doar de catre stat prin intermediul organelor imputernicite. Unicul organ care poate aplica pedeapsa penala fata de persoanele care au savarsit infractiuni este instanta de judecata. La aplicare pedepsei penale se tine cont de principiile generale de drept. Asadar art.3 al Codului Penal al R.M. stabileste ca nimeni nu poate fi declarat vinovat de savarsirea unei infractiuni nici SUPUS UNEI PEDEPSE PENALE, decat in baza unei hotarari a instantei de judecata si in stricta conformitate cu legea penala. c. pedeapsa penala este un mijloc de corectare si reeducare a infractorului. In secolele anterioare pedeapsa se aplica cu scopul de a provoca suferinte fizice si psihice individului, de al injosi, deaceea ce-a mai practicata pedeapsa era cea cu moarte. Anume ea era cel mai eficient mijloc de a pedepsi infractorul. La momentul actual nu se mai practica astfel de conceptii, iar scopul pedepsei este - asa cum rezulta si din art.61 alin 2 - de a reeduca si corecta persoana, de a restabili echitatea sociala, de a preveni savarsirea de noi infractiuni. Prin urmare in majoritatea statelor lumii pedeapsa cu moarte nu se mai aplica, fiind scoasa din sistemul pedepselor penale, deoarece aplicand o astfel de constrangere persoana nu mai poate fi nici corecatata nici reeducata, mai mult ca atat prin aplicarea ei se incalca si principiul umanismului care este prevazut si in art.61 alin. 2 Cod Penal al R.M. care mentioneaza ca executarea pedepsei nu trebuie sa cauzeze suferinte fizice si nici sa injoseasca demnitatea persoanei condamnate.. d. pedeapsa se aplica doar fata de personele vinovate ce au savarsit infractiuni. Pedeapsa penala nu se aplica fata de oricare persoana si pentru oricare deviere. Art.51 C.P al R.M stabileste ca temei real de raspundere si pedeapsa penala o costituie fapta prejudiciabila, iar ca temei juridic componenta de infractiune. Componenta de infractiuni se considera totalitatea de semne obiective si subiective, stabilite

de legea penala, ce califica o fapta prejudiciabila drept o infractiune concreta. Pedeapsa penala nu va putea fi aplicata fata de minorii care nu au atins varsta de 16 ani iar in unele cazuri fata de cei care nu au atins varsta de 14 ani (art.21 C.P). De asemenea pedeapsa penala nu poate fi aplicata si nici persoanelor care sunt iresponsabile, in cazul dat instanta de judecata poate sa aplice fata de aceste persoane anumite masuri de siguranta prevazute in art.98 C.P a R.M, spre exemplu - sa fie internate intr-o institutie psihiatrica cu caracter obisnuit sau riguros. Pedeapsa penala nu poate fi aplicata nici in cazul lipsei vinovatiei, in C.P este prevazut un capitol aparte cauzele care inlatura caracterul penal al faptei. e. pedeapsa penala genereaza antecendente penale pentru infractor. In conformitate cu art.110 C.P al R.M antecendentele penale reprezinta o stare juridica a persoanei, ce apare din momentul ramanerii definitive a sentintei de condamnare, generand consecinte de drept nefavorabile pentru condamnat pana la momentul stingerii antecendentelor penale sau reabilitatii. Consecintele nefavorabile a condamnatului se exprima prin faptul ca in caz de savarsire a unei noi infractiuni, antecendentele penale vor servi drept circumstante agravante (art.77 C.P lit a, savarsirea infractiunii de catre o persoana care anterior a fost condamnata pentru infractiune similara sau pentru alte fapte care au relevanta pentru cauze), precum si acel fapt ca fata de persoana cu antecendente penale nu poate fi aplicata institutia liberarii de raspundere penala prevazuta in capitolul 6 C.P a R.M. O alta consecinta nefavorabila este ca in cazul in care persoana cu antecendente penale pentru o infractiune savarsita cu intentie, mai savirseste una sau mai multe infractiuni intentionate - aceasta se considera recidivista, ceea ce constituie de asemeni o circumstanta agravanta in primul rand, iar in al doilea rand aceste persoane isi vor executa pedeapsa in penitenciar de tip inchis. Totodata art.82 C.P al R.M mai stabileste ca in caz de recidiva, pedeapsa aplicata nu poate fi mai mica de jumatate pentru recediva simpla, nu poate fi mai mica de doua treimi in cazul recidivei deosebit de periculoase si nu poate fi mai mica de trei patrimi in cazul recidivei extrem de periculoase. Toate pedepsele penale sunt grupate in categorii dupa anumite criterii si aranjate intr-o anumita ordine. Sistemul pedepselor penale in Republica Moldova este stabilit in art.62 Cod Penal. In conformitate cu acest articol fata de persoanele fizice de pe teritoriul Republicii Moldova se aplica urmatoarele pedepse: 1.Amenda 2.Privarea de dreptul de a ocupa anumite functii sau de a exercita o anumita activitate 3.Retragerea gradului militar, a unui titlu special, a gradului de calificare si a distinctiilor de stat 4.Munca neremunerata in folosul comunitatii 5.Inchisoarea 6.Detentia pe viata Aceasta lista de pedepse este exhaustiva, ceea ce inseamna ca instanta de judecata nu poate aplica o alta pedeapsa decat cele prevazute in acest articol. In articolul dat aceste pedepse sunt aranjate intr-un ordin anumit, incepind cu cea mai blanda pedeapsa (amenda) si incheind cu cea mai aspra pedeapsa (detentia pe viata). Sistemul de pedepse difera de la stat la stat, dar sunt o anumita categore de pedepse care sunt prevazute in majoritatea statelor, ca exemplu amenda, munca neremunerata in folosul comunitatii, inchisoare, detentia pe viata. La aplicarea unei dintre aceste pedepse stabilite se tine cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale prevazute in art.75 Cod Penal al R.M

Aparitia si evolutia muncii neremunerate in folosul comunitatii


Munca neremunerata in folosul comunitatii nu a fost o inovatie in dreptul penal. Ea in calitate de pedeapsa a fost cunoscuta inca din perioadele istorice mult mai vechi. De exemplu in periada antica

existau reglementari in conformitate cu care, pentru neachitarea la scadenta a datoriilor, debitorul se transforma in sclavul creditorului. Aceasta pedeapsa era prevazuta si in Codul lui Hammurabi (1792-1750 i. Hr.), cel ce nu putea sa restituie imprumutul, putea fi transformat in sclav pe perioada indeplinirii anumitor munci care aveau ca scop compensarea datoriei in folosul creditorului. In evul mediu, se aplicau pedepse drastice pentru infractori, cel mai des erau folosite pedepsele cu moartea, mutilari si privatiune de libertate. Era utilizata si munca neremunerata in folosul comunitatii, ea avand forma de ocne, galere. Munca silnica putea fi aplicata pe toata viata sau pe o anumita perioada de timp, care datorita unor conditii extrem de grele pentru executare, adesea depaseau viata condamnatului. In sec.XVI-XVIII munca silnica capata amploare ca rezultat al descoperirilor geografice, avand drept scop descoperirea de noi teritorii. In acea perioada principalele munci pe care le indeplineau condamnatii erau: munca la plantatii private, explorarea minelor, constructia cailor ferate, valorificarea padurilor, cresterea trestiei de zahar. In istorie atestam orase medievale germane in care datornicilor li se oferea posibilitatea de a evita pedeapsa cu inchisoare pentru neonorarea obligatiilor prin prestarea unei munci folositoare comunitatii (construirea de fortificatii, curatarea de canalizare a orasului etc.). Incepind cu secolul XVII, intr-o serie de tari au existat sanctiuni de tipul similar constand in efectuarea anumitei munci in interesul comunitatii. Cea mai cunoscuta forma de pedeapsa era Arbeitsstrafe, care servea drept pedeapsa alternativa in landurile germane si in Elvetia pentru persoanele care nu vroiau sau nu puteau sa-si achite datoriile financiare. Treptat aceasta forma de pedeapsa a inceput sa fie aplicata nu numai datornicilor insolvabili, dar si ca sanctiune general valabila. De exemplu, in Saxon Codex Augusteus, din 1698, se prevedea dreptul judecatorului de a aplica pedeapsa de Handarbeitsstrafe in locul pedepsei cu inchisoare sau amenzii cu mentiunea care specifica ca trei zile de munca obligatorie echivalau cu o zi de detentie. In Anglia de la mijlocul secolului trecut, aceasta forma de pedeapsa era conceputa ca o obligatie asumata voluntar de a presta o anumita munca, pentru a evita astfel condamnarea la inchisare sau pentru neplata amenzii. In Statele Unite ale Americii, angajarea condamnatilor in proiecte pentru constructia si reparea drumurilor, precum si in alte munci social-utile, dateaza inca din perioada Razboiului de Independenta. Chiar si in secolul XX unele state ale Uniunii Europene mai continuau sa utilizeze munca grupurilor de condamnati in catuse. Spre regret, reflectand asupra relatiilor sociale din secolele XVII si XIX, voi mentiona ca modelul de munca neremunerata in folosul comunitatii utilizata, nu prevedea si respectarea drepturilor condamnatilor care prestau asemenea munci, asadar adesea muncile pe care le prestau condamnatii le lezau sanatatea si securitatea. Munca neremunerata in folosul comunitatii era prevazuta si de legislatia penala a Frantei din periada moderna, spre exemplu Codul lui Napoleon din 1810 care prevedea aplicarea muncii neremunerate in doua cazuri: ca pedeapsa principala(condamnarea pe viata la munci silnice) si munca corectionala (in calitate de pedeapsa complimentara). In Rusia Tarista folosirea muncii neremunerate in folosul comunitatii de asemenea era pe larg utilizata. Printr-un decret din 1861 al tarului Alexandru al II-lea, cu privire la situatia juridica a taranilor iesiti din serbie, instantele judecatoresti puteau sa aplice o munca neremunerata pe o perioada de 6 zile taranilor care au savirsit delicte minore. Aplicarea acestei pedepse era conditionata de un sir de factori: insolvabilitatea condamnatului, dorinta lui etc. Asemenea pedeapsa se aplica si pe teritoriul Basarabiei care a fost anexata Imperiului Tarist. Schemele de munca neremunerata au fost elaborate in baza unei cumul de idei in anii `60 in vederea imbunatatirii sistemului de justitie penale. Detentia era o pedeapsa destul de costisitoare de aceea a fost consolidata munca neremunerata in folosul comunitatii ca o pedeapsa alternativa aplicata personelor ce au savarsit infrcatiuni, in special usoare sau mai putin grave si doar in unele cazuri pentru infractiuni grave. Primul program de munca comunitara organizata a fost lansata in S.U.A in anul 1966 in Alameda(California). Programul era prevazut pentru femeile care au comis infractiuni de trafic si dispuneau de venituri mici, fapt ce nu le permitea sa achite amenzile si, ca urmare, erau condamnate la privatiune de libertate. Scopul urmarit consta in emiterea de catre instantele de judecata a sentintelor care

prescriau prestarea de anumite munci comunitare ca un substituient al platii amenzilor, ceea ce trebuia sa se soldeze cu reducerea numarului de femei detinute in inchisoare. In Anglia si Tara Galilor in 1966 a fost creat Consiliul Consultativ al Sistemului de Justitie penala. Consiliul a elaborat in 1970 un raport (Raportul Wootton) in care recomanda, printre altele, instituirea conceptului de munca comunitara. Astfel, instanta in baza unei investigari sociale era in drept sa oblige o persoana care a atins varsta de cel putin 17 ani si a fost condamnata la privatiune de libertate, sa presteze nu mai putin de 40 de ore si nu mai mult de 240 de ore de munca comunitara. Acest lucru era posibil doar cu consimtamantul condamnatului. Schema britanica a servit drept model pentru unele tari europene si din confederatia coroanei engleze. La inceputul anilor 90 munca in folosul comunitatii a fost introdusa si in tarile nordice - Norvegia, Finlanda, Suedia, Danemarca. In Europa de est primele state care au introdus o asemenea forma de pedeapsa au fost Republica Ceha si Ungaria. Letonia a introdus munca in folosul cominitatii in anul 1999. Munca neremunerata in folosul comunitatii din ce in ce capata o amploare tot mai mare si devine tot mai aplicata fata de infractori.

Munca neremunerata in folosul comunitatii in R.Moldova


Munca neremunerata in folosul comunitatii ca pedeapsa este prevazuta in articolul 62 lit.d C.P a R.M. In conformitate cu acelasi articol munca neremunerata in folosul comunitatii poate fi aplicata atat ca pedeapsa principala cat si ca pedeapsa obligatorie (art. 62 alin. 3 Munca neremunerata in folosul comunitatii poate fi aplicata ca pedeapsa principala sau in cazul condamnarii cu suspendare conditionata a executarii pedepsei prevazute in art.90 C.P se aplica ca pedeapsa obligatorie in perioada de proba). In calitate de pedeapsa principala munca neremunerata in folosul comunitatii se aplica pentru 121 de componente, marea majoritate a carora reprezinta infractiuni usoare si mai putin grave. In sapte cazuri munca neremunerata in folosul comunitatii este prevazuta in calitate de pedeapsa si pentru infractiuni grave. O definitie legala a muncii neremunerate in folosul comunitatii este prevazuta in alin. 1 al art.67 Cod Penal. Articolul mentionat stabileste ca munca neremunerata in folosul comunitatii consta in antrenarea condamnatului in afara orelor de servici de baza sau de studii, la munca, determinata de autoritatile administratiei publice locale. Din aceasta definitie rezulta urmatoarele trasaturi a acestei categorii de pedeapsa: a. in primul rand dupa modul cum este aranjata in articolul 62 C.P a R.M munca neremunerata in folosul comunitatii este mai aspra decit pedeapsa cu amenda. b. se aplica doar de catre instanta de judecata atat in calitate de pedeapsa principala cat si obligatorie. Munca neremunerata in folosul comunitatii reprezinta si o alternativa a altor pedepse. Ea poate fi aplicata ca alternativa a altor pedepse in urmatoarele cazuri: cand este stabilit in sanctiunea articolului corespunzator din partea speciala a codului penal. Ca exemplu poate servi (art 152 alin 1,art 155 etc.), cand persoana a fost condamnata la pedeapsa cu amenda, dar daca condamnatul nu este in stare sa achite amenda stabilita ca pedeapsa principala sau complimentara, instanta de judecata poate, potrivit prevederilor art.67 sa inlocuiasca suma amenzii neachitate cu munca neremunerata in folosul comunitatii, calculandu-se 60 de ore de munca neremunerata in folosul comunitatii pentru 50 unitati conventionale de amenda (1 unitate conventionala = 20 lei(~5 Ron)). Potrivit articoluli 7 alin 2 C.P. al R.M nimeni nu poate fi supus de doua ori urmaririi penale si pedepsei penale pentru una si aceeasi fapta. Prin urmare daca admitem ca fata de o persoana a fost stabilita spre exemplu ca pedeapsa principala inchisoarea si ca pedeapsa complimentara amenda, si daca persoana in cauza din motive intemeiate nu va putea achita amenda, tinind cont de prevederile art.64 alin 7, amenda poate sa fie inlocuita cu munca neremunerata in folosul comunitatii, insa in cazul dat persoana data va trebui sa execute nu una ci doua pedepse principale si anume pedeapsa cu inchisoare si munca neremunerata in folosul comunitatii deoarece in conformitate

cum am mentionat si anterior munca neremunerata in folosul comunitatii este una principala si nu obligatorie. In cazul dat vom fi in prezenta incalcarii grave a unuia din principiile fundamentale a dreptului penal si anume a principiului unicitatii. De asemenea munca neremunerata in folosul comunitatii poate fi aplicata si in cazul in care aceasta nu este prevazuta in sanciunea articolului din partea speciala din codul penal, aceasta rezulta din prevederile art.79 Cod penal care mentioneaza ca instanta de judecata tinand cont de toate circumstantele exceptionale ale cauzei, tinand cont de persoana celui condamnat, de rolul celui vinovat la savirsirea infractiunii precum si de comportamentul acestuia in timpul si dupa consumarea infractiunii, poate aplica o pedeapsa sub limita minima prevazuta de legea penala pentru infractiunea respectiva, sa aplice infractiunea complementara ori sa aplice o pedeapsa mai blanda. Pedeapsa - munca neremunerata in folosul comunitatii poate fi aplicata si in cazul inlocuirii partii neexecutate din pedeapsa cu o pedeapsa mai blanda(art.92 C.P.). Totodata Plenul Curtii Supreme de Justitie in hotararea sa explicativa nr.8 din 2005 mentioneaza ca pedeapsa muncii neremunerate in folosul comunitatii este o pedeapsa mai blanda decat cea prevazuta de lege pentru o infractiune concreta, conform prevederilor art.79 C.P si poate fi aplicata doar in cazurile cand sanctiunea din partea speciala a C.P. nu prevede ca pedeapsa alternativa pentru infractiunea concreta pedeapsa amenzii. Aceeasi hotarare explicativa a Plenului Curtii Supeme de Justitie mentioneaza ca la stabilirea pedepsei inculpatului instanta trebuie sa tina cont de prevederile art.75 alin. 2 Cod Penal, conform carora o pedeapsa mai aspra,din numarul celor alternative prevazute pentru savarsirea infractiunii respective, se stabileste numai in cazul in care o pedepasa mai blanda din numarul celor mentionate in sanctiunea articolului respecitv - nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Astfel instanta in hotararea sa, urmeaza de fiecare data sa argumenteze motivul neaplicarii unei pedepse mai blande prevazute de lege in sanctiunea articolului respectiv, blandetea pedepsei fiind apreciata conform ordinii categoriilor pedepselor specificate in art.62 Cod Penal. La stabilirea pedepsei sub forma de munca neremunerata in folosul comunitatii instanta trebuie sa mai tina cont de necesitatile individuale, posibilitatile, drepturile si responsabilitatile sociale ale inculpatului (Regula 32), inclusiv si de recomandarile serviciului de resocializare. Pentru aceasta organele de urmarire penala sau instanta de judecata vor dispune efectuarea unei anchete sociale, daca aceasta o cer imprejurarile cauzei.(H.P.C.S.J nr.8 din 2005). c. are un caracter obligatoriu pentru condamntat. Caracterul obligatoriu consta in acel fapt ca condamnatul este obligat sa execute munca stabilita, fara a avea dreptul de a alege ce munca sa execute. Hotararea Guvernului 1643 din 31.12.2003, stabileste ca pedeapsa sub forma de munca neremunerata in folosul comunitatii se executa la obiectele cu destinatie sociala de la locul de trai al condamnatului, iar militarii in termen si cu termen redus condamnati la pedeapsa nominalizata executa aceasta pedeapsa in unitatea militara, la obiectele stabilite de comandantul unitatii militare. De aici rezulta faptul ca condamnatul este antrenat la munci determinate de catre autoritatile administratiei publice locale, adica caracterul muncii si locul prestarii nu este unul ales deliberat de cel condamnat, ci impus prin decizia organelor abilitate. In H.G nr 1643 este stabilita o lista de lucrari recomandate pentru executarea de catre condamnati a pedepsei sub forma de munca neremunerata in folosul comunitatii. Prin aceste lucrari se enumera: curatarea terenului intreprinderilor industriale, colectarea plantelor medicinale, crearea zonelor verzi, curatarea acoperisurilor de zapada, cosirea ierbii si taierea arbustilor etc. Este necesar de mentionat ca aceasta lista nu este una exhaustiva ci doar prevede cateva feluri de lucrari care pot fi aplicate. Regula generala care rezulta din lege este ca condamnatul este atras la o munca ce nu necesita o anumita calificare, totodata in H.G nr 1643 precum si in Hotarirea Plenului Curtii Supreme de justitie nr.8 din 04.07.2005 se specifica ca persoana condamnata poate fi atrasa la munci ce necesita pregatire(calificare) speciala doar daca condamnatul dispune de o asemenea calificare.

d. este o pedeapsa ce nu este legata de izolarea condamnatului de societate, ceea ce-i indica faptul ca este o pedeapsa de alternativa. e. munca se executa in afara timpului serviciului de baza sau de studii. In cazul in care persoanele sunt antrenate in campul muncii sau la studii (gimnaziu,liceu,universitate etc), persoanele vor executa pedeapsa doar dupa indeplinirea celorlalte obligatii. Hotararea Guvernului nr.1643 stabileste ca durata de executare a pedepsei sub forma de munca neremunerata in folosul comunitatii nu se include in vechimea de munca totala a condamnatului si nu se inregistreaza in carnetul sau de munca, iar in cazul militarilor in termen si cu termen redus nu se include in durata serviciului militar. Aceeasi hotarare mai stabileste ca acordarea concediului anual la serviciul de baz, al condamnatului nu suspenda executarea pedepsei sub forma de munca neremunerata in folosul comunitatii. Aceeasi prevedere se rasfrange si asupra militarilor in termen si cu termen redus. f. munca se executa in folosul comunitatii. Pedeapsa data are menirea de a supune condamnatul ca sa-si repare prejudiciul cauzat prin executarea unei munci care va aduce un anumit beneficiu intregii societati. Lucrarile executate de catre condamnat trebuie sa aiba un impact pozitiv pentru intreaga societateconstructia drumurilor, amenanjarea spatiilor verzi. Codul de executare precum si H.G nr.1643 mentioneaza ca persoanele isi vor executa pedeapsa la organizatii, institutii si intreprinderi, indiferent de forma organizatorico-juridica a acestora, cu conditia ca sa nu fie atrasi la munci de interes personal. Conform art.187 Cod de executare din 24 decembrie 2004 condamnatul nu poate fi atras la munca neremunerata in folosul comunitatii in timpul noptii, in conditii vatamatoare, in locuri periculoase, in locuri care prezinta risc pentru sanatatea sau integritatea persoanelor condamnate ori pentru dezvoltarea minorilor condamnati. Munca neremunerata in folosul comunitatii se organizeaza in conformitate cu prevederile legislatiei privind protectia muncii. n cazul prejudicierii condamnatului n timpul executrii muncii neremunerate n folosul comunitii, recuperarea prejudiciului cauzat se efectueaz n conformitate cu legislaia muncii. g. munca neremunerata dureaza in timp. In literature de specialitate pedepsele au fost clasificate in pedepse ce se executa unimomentan si pedepse ce se executa in timp. Din prima categorie de pedepse face partea doar amenda, iar din ce-a de-a doua categorie de pedepse fac parte - interzicerea dreptului de a ocupa o anumita functie sau de a exercita o anumita activitate, munca neremunerata in folosul comunitatii, inchisoarea si detentia pe viata. H.G nr.1643 a stabilit ca marimea pedepsei se calculeaza in ore, iar in art.67 alin 5 stabileste ca munca neremunerata in folosul comunitatii va fi prestata timp de cel mult 18 luni, timp care se calculeaza de la data emiterii definitive a hotararii judecatoresti. h. munca neremunerata in folosul comunitatii este o pedeapsa restrictiva de drepturi. Prin aplicarea ei se limiteaza dreptul la munca potrivit liberei alegeri a persoanei. In acelasi timp pedeapsa in cauza restrange esential si dreptul la odihna, caci munca in cadrul acestei pedepse se efectueaza in timpul liber a condamnatului. In literatura juridica se mentioneaza ca munca neremunerata in folosul comunitatii are un sir de avantaje fata de alte pedepse penale, care pot fi grupate in: a.) avantaje pentru condamnat: - posibilitatea de a evita inchisoarea; - pastrarea mediului social normal; - ramanerea in familie, indeplinirea obligatiilor la locul sau de munca; - rascumpararea prin munca a daunei pe care a pricinuit-o prin infractiune; - executarea pedepsei nu este legata de starea materiala a celui condamnat si nu-l influentiaza negativ. b.) avantaje pentru societate - elibereaza spatii penitenciare pentru infractorii care au comis infractiuni de un pericol social sporit; - economisire de bani, resurse materiale si umane;

- sporirea roului societatii in procesul de executare a pedepsei; - realizarea unor munci care in mod normal nu sunt executate in societate; - reducerea ratei recidivei; - reducerea costurilor de executare a pedepsei; Dezavantajele muncii neremunerate in folosul comunitatii: - lipsa de informare a societatii asupra acestui institut; - nivelul redus al autoritatii organelor de ocrotire a normelor de drept; - prezenta coruptiei; - efectul educativ al colectivului de munca in care se incadreaza cel condamnat de cele mai dese ori lipseste; - lipsa locurilor de munca suficiente pentru a acoperi necesitatile; Munca neremunerata in folosul comunitatii se stabileste pe un termen de la 60 la 240 ore si este executata de la 2 la 4 ore pe zi(art.67 alin 2). Hotararea Guvernului nr.1643 din 2003 stabileste ca durata timpului de prestare a muncii neremunerate in folosul comunitatii nu poate depasi 4 ore in zilele in care condamnatul nu este ocupat la locul de munca de baza, la serviciu sau la studii, si 2 ore in zilele lucratoare dupa terminarea lucrului sau a studiilor, iar cu acordul condamnatului - 4 ore. Alin 3 a art.67 prevede ca in caz de eschivare cu rea-credinta a condamnatului de la munca neremunerata in folosul comunitatii, ea se inlocuieste cu inchisoare - calculindu-se o zi de inchisoare pentru 2 ore de munca neremunerata in folosul comunitatii. In acest caz termenul de inchisarea poate fi mai mic de 6 luni. In baza H.G.nr 1643 din 2005 se considera eschivarea cu rea vointa de la executarea pedepsei sub forma de munca neremunerata in urmatoarele cazuri: - neprezentarea condamnatului la citarea serviciului de probatiune de doua sau mai multe ori timp de o jumatate din termenul stabilit al pedepsei; - incalcarea de catre condamnat a disciplinei muncii de doua sau mai multe ori timp de o jumatate din termenul stabilit al pedepsei (sosirea la locul de munca cu intarziere sau parasirea acestuia inainte de termen, neexecutarea sau executarea intentionata eronata a dispozitiilor si indicatiilor persoanei responsabile de executarea lucarilor etc.) - neprezentarea condamnatului la munca fara motive intemeiate, de doua sau mai multe ori timp de o jumatate din termenul stabilit al pedepsei. Daca serviciul de probatiune constata ca persoana condamnata eschiveaza de la executarea pedepsei si actiunile initiale de cautare intreprinse nu s-au soldat cu careva rezultate, acesta inainteaza prezentare in instanta de judecata de la locul de trai a condamnatului, pentru a-l declara in cautare. Hotararea judecatii cu privire la cautarea condamnatului se executa de catre organele afacerilor interne.

Modul de executare a pedepsei munca neremunerata in folosul comunitatii.


Modul de executare a acestei categorii de pedepse este reglementata in Codul de executie nr.443 din 24.12.2004 si Hotararea Guvernului Nr.1643 din 31.12.2003 despre aprobarea regulamentului cu privire la modul de executare a pedepsei penale sub forma de munca neremunerata in folosul comunitatii. Pe langa aceste acte normative, mai fac parte si diferite hotarari explicative a Plenului Curtii Supreme de Justitie, ca exemplu - H.P.C.S.J nr 8 din 2005. Din prevederile art.186 Cod de executie, rezulta ca executarea pedepsei muncii neremunerate in folosul comunitatii se asigura de catre oficiul de executie in a carui raza teritoriala se afla domiciliul condamnatului. In cazul militarilor in termen si militarilor cu termen redus, executarea pedepsei se asigura de catre comandantul unitatii militare.

In conformitate cu art.187 cod de executie se stabileste ca instanta de judecata trimite hotararea privind munca neremunerata in folosul comunitatii si dispozitia de executare a oficiului de executare in a carui raza teritoriala isi are domiciliul condamnatul,care in cel mult 15 zile asigura executarea pedepsei. In acest articol nu este stabilit termenul in care instanta trebuie sa trimita hotararea organului de probatiune, dar este in schimb prevezut in art. 468 Cod de procedura penala care prevede: Dispozitia de executare a hotararii judecatoresti, in termen de 10 zile de la data cand hotararea a ramas definitiva, se trimite de catre presedintele instantei, impreuna cu o copie de pe hotararea definitiva, organului insarcinat cu punerea in executare a sentintei conform prevederilor legislatiei de executare. In cazul in care cauza a fost judecata in apel si/sau in recurs, la copia de pe sentina se anexeaza copia de pe decizia instantei de apel si/sau de recurs. In acest articol mai exista o lacuna cu privire la termenul in care organul de executare trebuie sa anunte instanta de judecata despre asigurarea executarii pedepsei. Articolul 187 prevede termenul de 15 zile, insa daca analizam articolul 486 Cod de procedura penala observam ca se stabileste un termen de 5 zile, in care organul de executare trebuie sa anunte instanta. Organele care pun in executare sentinta comunica de indata, dar nu mai tirziu de 5 zile, instanei care a trimis hotararea data despre punerea in executare a acesteia.. Tot acest termen este mentionat si in H.P.C.S.J nr 8 din 2005 si in H.G.nr1643 din 2003. La repartizarea condamnatului la locul de munca, i se inmaneaza dispozitia cu indicarea datei sosirii la obiect. In acest document angajatorul va tine evidenta orelor lucrate de condamnat. Dupa ispasirea pedepsei, dispozitia se remite organului de executare si se coase in dosarul personal al condamnatului. In cazul imbolnavirii condamnatului in timpul executarii pedepsei, organul de executare va aduce la cunostinta instanta de judecata, dupa care aceasta din urma poate sa-l libereze de la executarea pedepsei in conformitate cu prevederile art.95 C.P al R.M. Articolul dat mentioneaza ca persoana care, in timpul executarii pedepsei, s-a imbolnavit de o boala psihica, ce o lipseste de a-si da seama de actiunile sale sau de a le dirija, este liberata de executarea pedepsei. Acestor persoane instanta de judecata le poate aplica masuri cu caracter medical. Persoana care dupa savarsirea infractiunii sau in timpul executarii pedepsei, s-a imbolnavit de o boala grava, alta decat cea psihica, ce impiedica executarea pedepsei, poate fi liberata de executarea pedepsei de catre instanta de judecata.. In H.G. nr 1643 din 2003 sint stabilite un sir de obligatii pentru condamnat dintre care: -sa respecte prevederile legislatiei privind executarea sanctiunilor de drept penal; -sa se prezinte la serviciul de executare de la locul de trai,in termen de 5 zile de la momentul intrarii in vigoare a hotaririi instantei de judecata; -sa execute cerintele legale ale serviciului de executare si ale angajatorilor; -sa respecte legislatia muncii si regulamentul de ordine interioara al angajatorului; -sa se prezinte periodic la organul de executare si sa comunice despre activitatea sa; etc.