Pedeapsa capitală - o necesitate

pentru
sistemul de pedepse a legislației penale al RM

1. Pedeapsa Penală art.61Cod Penal al Republicii Moldova

Pedeapsa Penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a
condamnatuului ce se aplică de instațele de judecată, în numele legii, persoanele care au săvârșit
infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restgricții drepturilor lor.
Din această definiție deducem următoarele trăsături a pedepsei penale :
 Este prevăzută doar în legea penală
 Este o măsură de constrângere statală
 Are un caracter personal
 Este un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului
 Se aplică doar pentru savârșirea infracțiunii
 Se aplică doar persoanelor vinovate de săvârșirea infracțiunii
 Constă în anumite lipsuri și restricții a drepturilor persoanelor ce au săvârșit infracțiunea
 Se aplică doar de către instanța de judecată prin sentința de condamnare
 Are un caracter public
 Naște o consecință juridico-penală specifică- antecedentele penale
Scopul pedepsei penale :
 Restabilirea echității sociale. Restabilirea drepturilor lezate – în urma infracțiunii - unei
persoane, societății, statului, precum și reîncadrarea vinovatului în societate după ispășirea
pedepsei echitabile.
Când vorbim despre restabilirea echității, despre care echitate merge vorba în cazul infracțiunilor a
căror victim sunt copiii, femeile, unde ca obiect juridic special ce au fost puse în pericol sunt viața
și sănătatea persoanei., spre exemplu în cazul infracțiunii prevăzute la art.145 alin.2, art.171 alin.2.
În opinia mea valorile ca viața unei persoane nu vor putea fi niciodată egalate și niciodată nu vom
putea vorbi despre restabilirea unei echități în societate când pentru așa gen de infracțiuni.
 Corectarea condamnatului. Extirparea trăsăturilor negative a persoanei, care l-au
determinat la săvârșirea infracțiunii, pentru ca pe viitor persoana să nu mai săvârșească alte
infracțiuni.
Dacă să vorbim despre corectarea condamnatului aici putem da exemple despre cazurile de
recidivism ce avut loc în ultimii ani pe unele categorii de infracțiuni. Despre infracțiunile ce au loc
în penitenciare, Despre persoanele care au ispășit pedeapsa și au comis din nou infracțiuni (statistici
diagrame, pot arata aici)
  Prevenirea generală - preîntâmpinarea săvârșirii de noi infracțiuni din partea altor persoane
Aș putea argumenta că asupra oamenilor va avaea un impact mai mare pedeapsa capital și pe aceștia
îi va pune în gardă comiterea unei infracțiuni știind că vor pur putea fi condamnați la o astfel de
pedeapsă, dacă în cazul pedepsei cu închisoarea ei nu vor avea ”nimic” de pierdut, atunci în cazul .
 Prevenirea specială – Preîntâmpinarea săvârșirii de noi infracțiuni din partea
condamnaților.

2.Scurt istoric

Pedeapsa cu moartea nu a fost anulată în uniunea sovietică nici după moartea lui Stalin, însă în
perioada post stalinistă oamenii nu mai erau executați pe principii de clasă, etnie sau pentru gândire
liberă.
În anul 1961 pe teritoriul Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești intră în vigoare un nou Cod
Penal elaborat în concordanță cu legislația unională, care prevedea pedeapsa capitală pentru 31 de
infracțiuni printre care:
Infracțiuni pasibile de pedeapsa cu moartea în RSSM
• Trădare de patrie
• Spionaj
• Banditism
• Falsificarea de monede sau alte valori
• Omor premeditat săvârșit cu circumstanțe agravante
• Viol în grup
• Sustragerea în proporții deosebit de mari din avutul statului
• Atentare la viața unui lucrător al miliției
• Luare de mită

Sentințele de condamnare la moarte nu erau puse în aplicare imediat, pentru a exclude eventuale
erori de judecare, dosarele erau mai întâi verificate la Chișinău de Colegiul Informal al Judecătorilor
format din 5 judecători de la Judecătoria Supremă a RSSM, iar ulterior și la Judecătoria Supremă a
Uniunii Sovietice (Moscova) în cazul în care nu erau depistate nereguli, iar sentința de condamnare
la moarte rămânea în vigoare dosarul însoțit în mod obligatoriu de cererea de grațiere ajungea la
Prezidiului Sovietului Suprem al URSS, abia după ce era refuzată grațierea, se dispunea execuția, de
regulă soarta condamnaților la moarte era decisă în medie în decursul unui an.
Executarea condamnaților la moarte în URSS avea loc în izolatoarele de detenție preventivă, de
regulă la execuție asista: șeful penitenciarului, procurorul, călăul și medicul. Condamnații erau
omorâți prin împușcare în cap. Persoanele condamnate la moarte în Moldova erau executate în
Ucraina într-o localitate din regiunea Lvov, tot acolo în gropi comune erau înhumate și corpurile
neînsuflețite ale celor executați, într-o anumită perioadă execuțiile au avut loc și în Moldova, mai
exact într-un beci de pe teritoriul penitenciarului numărul 13 din Chișinău.

3. Teorii privind pedeapsa penală

Teoria utilitaristă clădea fundamentul dreptului de a pedepsi pe ideea de utilitate socială, susținând
că pedeapsa se aplică nu în vederea ispăşirii, ci pentru a se evita săvârşirea unor infracțiuni în viitor:
punitur ut ne peccetur. Societatea pedepseşte deci pentru a se apăra, pedeapsa justificându-se prin
utilitatea şi necesitatea ei, atribute care o fac să fie justă şi legitimă. Ideologul utilitarismului a fost
filozoful englez Jeremie Bentham care a arătat că după săvârşirea unei infracțiuni "două gânduri
trebuie să se formeze în spiritul legiuitorului: unul, de a preveni repetarea delictelor asemănătoare;
altul, de a repara atât cât este posibil răul delictului".Idei ale teoriei utilitariste se regăsesc însă şi în
concepțiile unor gânditori anticí. La romani, Cicero aşeza baza oricărei pedepse interesul statului, ea
acționând prin exemplaritate şi intimidare; Seneca, recunoscând pedepsei doar scopul asigurării
securității publice, cerea ca ea să servească drept exemplu şi să-l îndrepte pe cel vinovat; Vechii
legişti francezi (Beaumanoir, Ayrault, Boutillier) credeau că finalitatea pedepsei este exemplul.
). În secolul al XVII-lea, S.Pufendorf credea că dreptul de a pedepsi este o parte a dreptului de a
comanda şi că este fundamentat pe necesitatea publică de a preveni infracțiunile. Chiar teoreticienii
sistemului contractului social sunt utilitarişti. Rousseau considera pedeapsa ca fiind necesară
conservării statului, împotriva celor care prin violarea pactului social se exclud din societate
devenind dușmanii ei. În favoarea acestei teorii Montaigne afirma care, Nu îl corectăm pe cel pe
care îl luăm, îi corectăm pe ceilalți prin el (106, XLIII

Argumente actuale în favoarea pedepsei cu moartea

1.Statistica judiciară
S-a afirmat nu odată că pedeapsa cu moartea constituie o frână a creşterii numărului infracțiunilor,
mai ales al infracțiunilor ĉelor mai grave, sancționate cu acestă pedeapsă. De aici decurge, după cum
se spune, necesitatea existenței pedepsei cu moartea nu numai pentru apărarea vieții umane, dar şi
pentru ocrotirea şi salvarea unor valori culturale şi sociale aflate sub protecția legii. În diferite epoci
s-au prezentat în sprijinul afirmației cifre şi constatări ale statisticii judiciare. În statul Arizona din
S.U.A., care n-a aplicat pedeapsa capitală între 1916-1918, omorul grav reprezenta 20% din totalul
crimelor; procentul s-a ridicat le 23% în perioada abolirii şi a rămas la 22,5% în perioada următoare
restabilirii pedepsei cu moartea. În Suedia, după abolirea acestei pedepse în 1921, numărul
persoanelor condamnate pentru omor a crescut de la 49 la 100.000 locuitori în perioada 1910- 1921,
la 58 în perioada 1919-1935; în Franța, criminalitatea a crescut în perioada 1906-1909, când
pedepsele capitale au fost în mod sistematic grațiate de preşedintele republicii, Fallières. Tot în
Franța, adoptarea legii din 23 noiembrie 1950 prin care, modificându-se art. 381 din codul penal, s-a
prevăzut pedeapsa

cu moartea pentru furtul săvârşit de autori înarmați, a fost urmată în mod practic de o diminuare a
numărului acestui gen de infracțiuni.
În Canada însă, după abolirea parțială a pedepsei cu moartea În decembrie 1967, numărul crimelor a
crescut la 314, reprezentând o proporție de 1,8 la 100.000 de locuitori, față de 220 în 1966 si 1967,
când reprezenta 1,3 şi respectiv, 1,6 la 100.000 de locuitori.

Opinia publică
Cei care se pronunță în favoarea pedepsei cu moartea susțin că sentimentul individual și colectiv de
securitate determină orientarea opiniei publice spre acceptarea pedepsei capitale pentru cei care,
înfrângând legea penală, tulbură în mod grav liniştea şi siguranța vieții societății. Argumentul nu
este lipsit de oarecare consistență. Studiul citat la ONU a subliniat faptul că, în general, în țările
Europei în care pedeapsa cu moartea există, opinia publică este aparent în întregime în favoarea
menținerii ei, iar în țările aboliționiste se constată sprijinul unei părți mai mari sau mai mici a
maselor pentru restabilirea ei.

Tendințele de restabilire
Uneori se remarcă nu numai poziții împotriva abolirii pedepsei cu moartea, dar chiar tendințe în
favoarea restabilirii ei acolo unde legislativ a fost desființată. În S.U.A., mai multe state care au
abolit pedeapsa capitală au revenit asupra acestei măsuri. Kansas-ul, de exemplu, a fost aboliționist
timp de 48 de ani, între 1887-1935, iar Dakota de Sud, care o abolise în 1915 a restabilit-o dupå 24
de ani, în 1939. Există şi exemple recente de state americane care au reintrodus pedeapsa cu moartea
numai la câteva luni după ce au abolit-o. În mai 1971 s-a făcut cunoscut că în S.U.A, Curtea
Supremă a decis să mențină în vigoare pedeapsa cu moartea, decizie de natură să pună capăt
moratoriului de 4 ani asupra executării sentințelor capitale renunțându-se astfel la starea echivalentă
unei aboliri de facto.
În vederea funcționării sistemului administrației penitenciare, pentru anul curent au fost preconizate
mijloace financiare în sumă de 542021,8 mii lei.
6. Structura populației penitenciare/evidența deținuților.
La 31 decembrie 2019, în sistemul penitenciar se dețineau 6716 persoane față de 6990 ce se
dețineau
în perioada analogică a anului trecut. Astfel, se constată o descreștere a numărului de deținuți cu 274
persoane, ce constituie o scădere de 3,92%.
Numărul total al persoanelor private de libertate în perioada de raport este constituit din: condamnați
– 5598 (în 2018-5725), ce constituie o descreștere cu 2,22%, preveniți – 1114 (în 2018-1261), ce
constituie
o descreștere cu 11,66%, arestați contravențional – 4 (în 2018-4), femei – 406 (în 2018-448), ce
constituie
o descreștere cu 9,38%, minori (băieți/fete) – 55/2 (în 2018-67/4), ce constituie o descreștere cu
19,72%,
ex-funcționari publici – 101 (în 2018-80), ce constituie o creștere cu 26,25%, condamnați la
detențiune pe
viață -123 (în 2018-121), ce constituie o creștere cu 1,65%.

5200 lei lunar cheltuie statul oentru un deținut

Pentru întreținerea o lună a deținuților statul a cheltuiut 35 milioane de lei

Recidiva
Cît privește caracteristica deținuților după numărul de recidivă, s-a constatat că, din numărul
total de
5598 (în 2018-5725), ce constituie o descreștere cu 2,22%, persoane condamnate 2653 (în 2018-
2689) au
fost condamnate pentru prima dată, ce constituie o descreștere cu 1,34%, 1609 (în 2018-1458)
condamnate
pentru a doua oară, ce constituie o creștere cu 10,36%, și 1336 (în 2018-1578) condamnate de 3
ori și mai
mult, ce constituie o descreștere cu 15,34%.
Clasificînd numărul total al persoanelor condamnate, după termenul de ispășire a pedepsei,
observăm
că cel mai mare număr de 1985 de persoane aflate în detenție, își ispășesc pedepsele cu
închisoarea pentru
un termen de la 5 la 10 ani, ce constituie 35,46% din numărul total de condamnați.
Pe locul doi în clasament se află un număr de 1052 de persoane, care își ispășesc pedeapsa pe
un
termen de la 10 la 15 ani, ce constituie 18,79 % și pe poziția a 3-a se află un număr de 938
persoane, ce își
ispășesc pedeapsa pe un termen de la 3 la 5 ani, ce constituie 16,76 %.

Având în vedere criteriul vârstei, s-a constatat că cel mai multe persoane deținute au vîrste
cuprinse
între 30-40 de ani - 1802 persoane, ce constituie 32,19 % din numărul total de condamnați,
fiind urmate de
persoanele cu vîrste cuprinse între 21-30 de ani – 1703 persoane, ce constituie 30,42 % din
numărul total
de condamnați, pe poziția a 3-a se află un număr de 1090 persoane, ce își ispășesc pedeapsa cu
vîrste
cuprinse între 40-50 ani, ce constituie 19,47 % și pe poziția a 4-a se află un număr de 549
persoane, ce își
ispășesc pedeapsa cu vîrste cuprinse între 50-60 ani, ce constituie 9,81 %.
Divizînd persoanele aflate în detenție după gravitatea infracțiunilor, în fruntea clasamentului,
cu un
număr de 2404 (în 2018-2486) persoane, ce constituie 42,94 % din numărul total de
condamnați, se află
persoanele condamnate pentru infracțiunile grave. Pe cînd în perioada analogică a anului 2018
în fruntea
clasamentului erau infracțiunile deosebit de grave.
Pe locul secund cu un număr de 1633 (în 2018-1842) persoane ispășesc pedeapsa cu închisoare
pentru infracțiuni deosebit de grave, ce constituie 29,17 % din numărul total de condamnați,
care față de
perioada analogică a anului 2018, au prezentat o descreștere a indicatorului statistic cu 209
persoane.
Pentru infracțiunile mai puțin grave și ușoare, indicatorii statistici au înregistrat o descreștere
cu 155
persoane condamnate pentru infracțiuni mai puțin grave (793 condamnări – 2019 și 948
condamnări -

17
2018) și o descreștere cu 92 persoane condamnate pentru infracțiuni ușoare (99 condamnări –
2019 și 191
condamnări - 2018), în comparație cu perioada similară a anului precedent.
Cît ține de infracțiunile excepțional de grave, cifra s-a majorat cu 411 (669 condamnări – 2019
și 258
condamnări - 2018) - trend reflectat și în figura de mai jos a prezentului raport.