Asa cum descrie Raymond Aron dictaturile si totalitarismul se înscriu în ceea ce s-ar numi regimurile

monocratice, cu diferenta ca totalitarismul este o monocratie populara (adica cel putin la început aceasta
se bazeaza pe suportul neconditionat al maselor). De aceea în plan simbolic aceste tipuri de regimuri se
construiesc în jurul unui principiu unic, considerat vital pentru mentinerea ordinii si a dominatiei.
Unicitatea regimului permite conducatorilor sa îsi construiasca o întreaga structura simbolica pe termen
lung si sa foloseasca o puternica masinarie de propaganda, desemnata sa mentina încrederea si motivatia
populatiei în sustinerea respectivului regim. Asumându-si dictatura regimul monocratic (chiar si unul de
factura legala) va fi nevoit sa îsi impuna dominatia prin forta, fie pentru a apara democratia fie, de obicei,
împotriva ei. Or pentru aceasta este nevoit sa construiasca un discurs simbolic al violentei legitime, adica
sa puna accentul pe acele simboluri referentiale ale statului, ca stat puternic si principial.

Asa cum arata Erich Fromm, aparitia statului unic provine dintr-o nevoie a maselor de a se abandona unui
conducator puternic si paternalist, conducator care sa ia înfatisarea parintelui aspru dar drept, cel care îsi
exercita functia simbolica de aparator dar si de ucigas. Conducatorul apare deci ca punctul central al
imagisticii legitimatoare a regimului, chiar daca uneori acest conducator apartine de fapt unui cerc mult
mai larg de potentati, unii dintre acestia chiar detinând puterea efectiva. Dar, ca si principiu unic, asa cum
aratam în capitolul despre ordine, conducatorul trebuie sa îndeplineasca o functie unificatoare si
simpatetica de con-strângere a tuturor vointelor particulare. Reconstruit simbolic dictatorul devine un
monarh absolut cu prerogative republicane si înnoitoare sau de salvare a entitatii nationale a statului. De
aceea primul simbol care se impune este tocmai figura dictatorului ca întruchipare a majoritatii – si
exemplul cel mai clar este poate cel al lui Saddam Hussein care aparea peste tot în postere imense,
tablouri sau statui, în fiecare dintre ele fiind îmbracat fie ca soldat, fie ca beduin sau muncitor, ca vânator
sau ca un credincios musulman simplu. Dominatia lui se face asadar simbolic, el fiind peste tot,
urmarindu-si cu simpatie fidelii si cu violenta dusmanii. Nici Nicolae Ceusescu facea rabat la imaginea
permanenta, figura lui –aproape totdeauna aceeasi – fiind prezenta peste tot, în clase de scoala sau în
sectiile uzinei. Spre deosebire de figura presedintelui american – si aceasta prezenta în oficiile
guvernamentale americane – poza presedintelui dictator nu se schimba niciodata. El devine o icoana a
regimului perspectivând o anume divinatie si o anumita sacralitate a ubicuitatii. Figura presedintelui
american din birourile oficiale are mai mult o valoare legitimatoare (uneori ridicola) pentru cel care o
pune la vedere. În schimb figura dictatorului este construita în perspectiva uncitatii si a ubicuitatii sale –
ea se afla acolo ca pentru totdeauna, asa cum icoana are valoare de simbol prin forma sa fixa, prin faptul
ca figura divina a fost revelata. La fel, figura dictatorului este prezenta doar într-o singura ipostaza,
ipostaza care ramâne permanenta chiar si peste decenii – caci acesta nu este atins de timp sau de vârsta.
De aceea desacralizarea conducatorului unic se face prin aratarea catre popor a unui individ asemanator
cu toti ceilalti, sau chiar mai jalnic – imaginea lui Saddam cotrobait în gura de un soldat, a lui Ceausescu
controlat de un medic si judecat de alti oameni, sau a lui Mussollini atârnat cu capul în jos, rapeste
dictatorilor simbolul cel mai de pret, si anume ei însisi, figura lor transformata în obiect de cult.
Au "scris" istoria asa cum este astazi. Rolul lor personal, dincolo de marile revolutii pe care le-au izbavit,
si-a pus amprenta pe cursul istoriei. Sunt lideri care au ramas in memoria natiunilor nu numai prin actele
de curaj, dar si prin celebrele discursuri si indemnuri catre oamenii pe care i-au condus. Iata care sunt
doar 10 din cei mai celebri lideri din toate timpurile.

Mohandas Gandhi

"Fii tu insati schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume".Carismaticul lider politic si spiritual al Indiei,
Gandhi a reprezentat conducatorul de marca in miscarea pentru obtinerea independentei Indiei.Gandhi
este recunoscut pentru puterea sa de a inspira miscari pentru drepturi civile si libertate in intreaga
lume.Ramas in memoria poporului ca liderul care a obtinut independenta unei tari printr-o revolutie
nonviolenta, Gandhi a fost asasinat in 1948 de catre un hindus.Moartea sa a fost considerata catastrofa
internationala. La scurt timp de la moartea lui Gandhi, violenta religioasa s-a diminuat in India, iar
invataturile lui Ghandi au ajuns sa inspire miscari nonviolente din alte tari.
"Privind in ansamblu, as crede ca opiniile lui Gandhi au fost cele mai luminate din timpul nostru. Ar
trebui sa ne straduim sa facem lucrurile in spiritul sau: sa nu folosim violenta pentru a ne apara cauza si sa
nu participam la nimic din ceea ce contravine credintei noastre".(Albert Einstein)

Franklin D. Roosevelt
Cel de-al 32-lea presedinte SUA a ramas in memoria compatriotilor sai prin celebrul discurs pe care l-a
rostit in martie 1933:"Este cu precadere timpul de a rosti adevarul, sincer si cu indrazneala.Aceasta mare
natiune va indura, ca si pana acum, va revigora si va prospera.Singurul lucru de care trebuie sa ne temem
este frica insasi.(…) Oamenii nu sunt prizonierii sortii ci doar ai propriei minti".

Nelson Mandela
"Un lider este ca un pastor. El sta in spatele turmei, lasand oile cele mai agile inainte, fara ca ele sa
realizeze ca in tot timpul au fost conduse din spate".(Mandela)A fost primul presedinte al Africii de Sud
ales in mod democratic pe 10 Mai 1994, pana in Iunie 1999.In opinia acestuia, leadershipul era o calatorie
de viata.Viata lui a reprezentat inspiratie pentru Africa de Sud si pentru toata lumea, pentru toti cei
asupriti si pentru toti cei ce s-au opus rasismului.In ciuda teribilelor provocari, Nelson Mandela n-a
raspuns niciodata rasismului cu rasism.

Golda Meir

A fost singura femeie prim-ministru al Israelului, intre anii 1969-1974.Meir a avut un talent innascut de a
face problemele complexe sa para simple, exprimandu-se in termeni simpli, dar emotionali"Generatia
noastra a recuperat teren, copii nostri au luptat in razboi, iar nepotii nostri se vor bucura de pace. Singurul
lucru pentru care nu ii pot ierta pe arabi este ca i-au obligat pe fiii nostri sa ii omoare pe fiii lor".

Dr. Martin Luther King Jr. se numara printre cele mai marcante personalitati ale secolului XX.Lupta sa
non-violenta, incununata cu succes, impotriva discriminarii persoanelor de culoare din Statele Unite a fost
condusa de acesta sub semnul ideilor si metodelor lui Gandhi.In 1964 a primit Premiul Nobel pentru
Pace."Cu totii avem un instinct major. Toti vrem sa fim importanti, sa ii intrecem pe altii, sa obtinem
distinctii, sa conducem parade.Este un instinct bun daca nu il denaturezi si nu il pervertesti. Nu va dati
batuti.Pastrati nevoia de a fi importanti. Pastrati nevoia de a fi primii. Vreau ca voi sa fiti primii care
iubiti. Vreau sa fiti primii in excelenta morala si in generozitate".

Winston Churchill
"Pesimistul vede o dificultate in fiecare oportunitate. Optimistul vede oportunitatea in fiecare
dificultate".Cunoscut ca cel mai mare om de stat al secolului XX, Churchill era un conducator inspirant
pe timp de razboi.Discursurile sale au sustinut natiunea in lupta. Churchill este cel care si-a indemnat
compatriotii sa se conduca singuri.

Papa Ioan Paul al II-lea

"A fi liber nu inseamna sa poti face ce vrei, ci sa ai dreptul sa faci ceea ce trebuie".Papa Ioan Paul al II-
lea e considerat unul din cei mai importanti lideri ai Bisericii Catolice din istorie.In timpul pontificatului
sau de 27 de ani, prestigiul Bisericii Catolice a crescut foarte mult, datorita stilului personal conciliant si
deciziilor sale curajoase.Papa de origine poloneza e amintit pentru ca a dus o lupta morala impotriva
comunismului.