teorii centrate pe individ:

 teorii psihodinamice (inclusiv psihanaliza),

 teorii comportamentaliste,
 teorii ale învăţării sociale,
 teoria cognitivă,
 teoria intervenţiei în criză,
 teoria centrată pe sarcină,
 teoria centrată pe client (non-directivă sau rogersiană),
 teoria gestaltistă,
 teoria transpersonală,
 programarea neurolingvistică,
 analiza tranzacţională,
 teoria existenţialistă.

teorii care se referă la individ în cadrul societăţii:

 rezolvarea de probleme,
 teoria sistemică şi ecosistemică,
 teorii psihosociale,
 teoria pledării cauzei (advocacy),
 teoria comunicării,
 teorii organizaţionale,
 teorii de grup social,
 teoria rolurilor sociale,
 teoria abilitarii sociale (empowerment).

Teoria Centrată pe Client

(C. Rogers)

Nondirectivitatea sau centrarea pe persoană

- atitudine empatica, de acceptare necondiţionată a clientului pentru a înţelege
lumea subiectivă a acestuia
- rolul nondirectiv al asistentului social nu înseamnă inactivitate ci absenţa de
activitate intervenţională
Credinta in capacitatea persoanei de a-şi rezolva singura problemele
- fiinţa umană dispune de capacitatea latentă sau manifestă de a-şi rezolva
propriile probleme în mod eficient.
- individul dispune de resurse interioare necesare restabilirii echilibrului psiho-
social.
Tendinţa la actualizare a individului
- cuprinde latura fizică (organică) cât şi latura psihologică (sufletească).
- avem în vedere pe de o parte maturizarea şi funcţionarea organică, fiziologică iar
pe de altă parte tendinţa de actualizare, de dezvoltare la nivel
psihosocial/emotional/comportamental.

Eul: ansamblul percepţiilor referitoare la sine însuşi (caracteristici, atribute,

calităţi, limite).
- se formează pe baza experienţelor
- are rolul de a direcţiona individul în viaţă
- este necesar un eu realist
- concordanţa între percepţie şi realitate

Libertatea experienţială
- individul este liber să experimenteze independent de normele sociale şi morale
care guvernează mediul exterior
- inhibarea sentimentelor/emoţiilor stagnează dezvoltarea individuală şi socială
daca individul se conformează normelor sociale în pofida a ceea ce simte, va
deveni confuz, dezorientat, dezamăgit, nevrotic
sa-ti urmezi drumul in viata
Calităţi necesare unui asistent social
- capacitate empatică,
- autenticitate (acord intern, cunoaştere de sine),
- concepţie pozitivă despre natura umană,
- înţelegere de sine,
- maturitate emoţională,
- creativitate.

tehnici de intervenţie
 Clarificarea/exprimarea sentimentelor: se realizează prin dialog, reflecţie şi
meditaţie
 Reformularea afirmaţiilor clientului: se folosesc alte cuvinte decât cele
folosite de către client pentru a revărsa mai multă lumină asupra
problemelor cu care acesta se confruntă, pentru a elimina confuziile.
 Acceptarea necondiţionată: comunicare empatică, autentică, acceptare
pozitivă verbală şi nonverbală (mimică şi pantomimică de tip
comprehensiv).
 Ascultarea activă: se încurajează verbal cat si non-verbal (prin postură,
privire, mimică, mişcări ale capului) ceea ce spune clientul.
 Reformularea sinteză: reformularea în cuvinte cheie a ceea ce spune
clientul.

Teoria Rezolvării de Probleme

 existenţa umană - un proces continuu de rezolvare de probleme, de la
naştere şi până la moarte, de adaptare la cerinţele exterioare sau de
adaptare a acestora la propriile nevoi.
 abilitatea de a rezolva probleme este esenţială pentru fiinţele umane,
începe in stadiile timpurii ale dezvoltării si se manifesta pe întreg procesul
vieţii.
  motivaţia pentru schimbare este data de dorinţa pentru confort psihologic

Etape ale intervenției bazate pe teoria rezolvării de probleme

I. Etapa de Contact
a). identificarea problemei
- percepţia beneficiarului,
- percepţia altor persoane implicate in situatie şi
- perceptia asistentului social faţă de problema prezentata.

b). stabilirea scopului/obiectivelor

- pe termen scurt, mediu şi lung,
- realizabile, masurabile, in concordanta cu realitatea

c). angajamentul (verbal sau scris)

- clarificarea resurselor disponibile în instituţie,
- clarificarea responsabilităților beneficiarului si ale asist. social

d). Explorarea
- motivația clientului
- oportunitățile și abilitățile/capacitățile

II. Etapa Contractului

 evaluarea sistemica a situatiei

 legătura dintre problemele beneficiarului şi nevoile acestuia,
  ce factori contribuie la crearea şi menţinerea problemei?,
 ce resurse şi posibilităţi deţine beneficiarul?,
 ce cunoştiinţe şi principii din asistenţa socială pot fi aplicate?,
 cum pot fi “organizate” datele obţinute pentru a contribui la rezolvarea
problemei?,
- stabilirea unui plan de acţiune
 in functie de scopurile stabilite,
 analiza solutiilor alternative şi a efectelor acestora,
 stabilirea metodelor si tehnicilor de intervenţie,
 stabilirea activităților necesare pentru realizarea scopurilor,
 centrare pe schimbare.
- prognoza
 care sunt şansele de reuşită?
 identificarea posibilelor obstacole,
 strategii de depășire a potențialelor dificultăți.

III. Etapa acţiunii:

- implementarea planului de actiune
 intervenţii în concordanţă cu scopul si activitatile stabilite,
 mobilizarea resurselor şi a serviciilor ce vor fi utilizate,
 realizarea activitatilor propuse.
- finalizarea intervenției
 analiza a ceea ce s-a realizat precum si ceea ce nu s-a putut realiza,
 stabilirea cauzelor nerealizarilor,
 dezvoltarea unor strategii pentru menţinerea scopurilor pe termen lung,
 finalizarea relaţiei cu beneficiarul,
 asigurarea menţinerii sprijinului în reţea.

- evaluarea finala
  evaluarea intregului proces de interventie, început chiar în faza
contactului
 scopurile au fost realizate?
 metodele selectate au reuşit să rezolve problemele?

Dificultăţi pe care le întâmpină asistentul social în munca cu beneficiarii

 lipsa de claritate în definirea problemei,

 lipsa de claritate în definirea problemei,

 deficit de informaţii,
 deficit de informaţii,
 comunicare deficitara cu cei care se implică în procesul de rezolvare a
problemelor,
 schimbări premature sau testarea în grabă a strategiilor alternative,
 lipsa deprinderilor în rezolvarea de probleme,
 pierderea motivaţiei beneficiarilor.

Limite ale modelului:

Limite ale modelului:
 dificil de aplicat beneficiarilor cu tulburări psihice,
 greu de acceptat de către beneficiarii care doresc o rezolvare imediată a
problemelor,
 dificil de aplicat beneficiarilor cu boli cronice (cancer, SIDA) ca şi celor care
au suferit diverse pierderi (separare, divorţ, deces).

Teoria Centrata pe Sarcini/Obiective

- accent pe stabilirea cauzelor, naturii şi dinamicii problemelor psihosociale,
- apare la mijlocul anilor ’60 (W. Reid, L. Epstein, A. Shyne),
- probleme de tranziţie socială (de la un rol la altul sau de la o situaţie la alta),
- probleme emoţionale (legate de diverse situații: boli, suferinţe, pierderi),
- probleme în asigurarea resurselor materiale şi
- probleme de comportament.

Principii şi caracteristici
 orientare practică: metode şi tehnici de intervenţie empirică, se culeg
multe date și se dezvoltă un program complex pentru fiecare caz social.
 orientare integrativă: abordarea selectează teorii şi metode din cadrul altor
modele compatibile (ex. rezolvarea de probleme, intervenţia în criză).
 recunoaşterea explicită a problemelor beneficiarului
 abordare sistemică: rezolvarea problemelor şi prevenirea apariţiei altora
necesită o schimbare a contextului care a generat sau a favorizat apariția
problemelor respective.
 planificare: se stabilesc activitățile şi perioada intervenţiilor (de la 6 la 12
sesiuni într-o perioadă de maxim 4 luni)
 relaţie de colaborare
 structurare: programul de intervenţie, inclusiv sesiunile de consiliere sunt
structurate pe activităţi specifice.
Procesul de intervenţie
1. Stabilirea relaţiei cu beneficiarul: axată pe stimularea acţiunilor de rezolvare a
problemelor.
2. Realizarea unor schimbări contextuale: facilitează găsirea soluţiilor,
dezvoltarea abilităţilor de rezolvare a problemelor precum şi prevenirea
apariţiei altora
3. Explorarea şi evaluarea problemei: analiza istoriei personale a beneficiarului
si a factorilor contextuali implicaţi (familie, profesie, şcoală, sănătate).
Se caută răspunsuri la următoarele întrebări:
- ce se întâmplă când apare această problemă?
- cât de serioasă este problema pentru beneficiar?
- când au început să apară consecinţele?
- care sunt cauzele?
- ce eforturi depune beneficiarul pentru a rezolva problema?
- de când durează aceste eforturi?
- ce obstacole apar?
- ce resurse sunt disponibile?

4. Contractul: scris sau verbal prin care se exprimă acordul de

a lucra împreună pentru rezolvarea uneia sau a mai multor
probleme recunoscute în mod explicit.
 motivaţia beneficiarului,
 stabilirea rolurilor,
 perioada de intervenţie,
 estimarea succeselor şi insucceselor.
Contractul poate fi “renegociat” în toate aspectele sale!

5. Planificarea scopurilor si elaborarea planului de intervenţie

 scopuri pe termen scurt
 alternative posibile
 activitati concrete de îndeplinit
 resurse necesare
6. Anticiparea obstacolelor reale şi potenţiale - dacă apar obstacole
substanţiale se vor utiliza tehnici de analiză contextuală prin intermediul cărora
sunt stabilite resursele existente pentru depăşirea acestora.

7. Implementarea planului de intervenție: reprezintă etapa de implementare

concretă a scopurilor si activităților stabilite.

8. Evaluare: asistentul social evaluează împreună cu beneficiarul

progresul realizat în rezolvarea problemelor.

Setul de întrebări utile evaluării procesului de intervenţie:

- ce schimbări s-au realizat?,
- ce aspecte ale problemei necesită eforturi suplimentare?,
- ce planuri de viitor are beneficiarul?,
- ce potenţiale probleme pot să apară?
- ce riscuri există?

Teorii Cognitive în Asistenţa Socială

Rolul hotarator în determinarea comportamentului revine concepţiei persoanei
despre sine şi lume.
Comportamentul este determinat si influenţat în mod direct de gândurile
individului şi nu de forţe inconştiente, de conflicte sau sentimente primare,
arhaice si nici de stimulii externi.
Emoţiile reprezintă în cea mai mare parte rezultatul a ceea ce oamenii gândesc,
presupun sau cred despre ei înşişi ca şi despre mediul exterior.
Gandurile determina emotiile, si nu invers.

Concepte fundamentale:
Cogniţia: reprezintă un mod particular de gandire, o modalitate individuala de a
vedea situaţiile, problemele sau de a interpreta faptele
Cognitie = ceea ce gândim într-o anumită situaţie
Triada cognitivă: un ansamblu de cognitii, de concepţii şi atitudini negative faţă
de sine, de lume şi de viitor.
- cogniţiile negative faţă de sine (autoevaluarea negativă de genul: inadecvat,
indezirabil, incapabil),
- cogniţiiile negative faţă de lume (mediul este perceput ca fiind suprasolicitant,
ostil, epuizant, culpabilizator),
- cogniţiile negative faţă de viitor (aşteptări umilitoare, catastrofale, pesimism,
ideaţie suicidară).
Disfuncţii cognitive:
Modalitati distorsionate de interpretare a realităţii, erori sistematice in evaluarea
situatiilor concrete ceea ce perturbă procesul decizional
- abstracţia selectivă: selectarea şi extragerea unui detaliu, cu ignorarea
aspectelor generale ale situaţiei, concentrarea pe un detaliu negativ chiar dacă
ansamblul situaţiei este pozitiv
- inferenţa arbitrară: elaborarea unei concluzii pe baza unor informaţii inadecvate

- gândirea absolutistă: exprimări absolutiste, fără nuanţe (totul sau nimic, bun-
rău, succes-eşec, alb-negru, etc)
- amplificarea eşecurilor şi minimalizarea succeselor: tendinţa de a elabora
judecăţi extreme referitoare la o anumită situaţie
- generalizarea cu dramatizare: o convingere globală/ generală bazată pe un
eveniment particular;
- personalizarea: atribuirea de semnificaţii unor evenimente, situaţii sau persoane
care, de fapt nu au o legătură cauzală ci, eventual tangenţială cu persoana în
cauză;
- asumarea unei responsabilităţi excesive: tendinţa de a atribui anumite
evenimente negative unor erori sau deficienţe personale, de multe ori imaginare
ceea ce conduce la diminuarea stimei de sine;
- evaluarea incorectă a unor situaţii: dezvoltarea de sentimente şi stări de umilire
şi disperare ca urmare a unei atitudini critice sau respingătoare din partea
celorlalţi;
-atitudine disfuncţională: convingerea clientului că valoarea sa ar depinde de
opinia celorlalţi despre el.

Tehnici utilizate:
- instruirea încrederii în sine.
Tehnici utilizate:
- identificarea şi testarea gândurilor automate,
- schimbarea atribuirii responsabilităţii asupra evenimentelor şi situaţiilor,
- reducerea aşteptărilor catastrofice,
- distanţarea faţă de situaţiile problematice,
- căutarea de soluţii alternative,
- repetiţia cognitivă pozitiva,
- instruirea încrederii în sine.

Un program cognitivist:
Terapia Realitate - W. Glasser
1. Principiul personal
2. Focalizarea pe comportamentul prezent al clientului, pe felul in care gandeste,
mai putin pe sentimente si mai degraba pe prezent decat pe trecut
3. Evaluarea propriului comportamento
4. Asistarea clientului in planificarea unui comportament responsabil
5. Decizia angajarii in actiuni responsabile
6. Nu se accepta scuze pentru greseli si nici pentru lipsa de performanta
7. Eliminarea pedepsei pentru esecurile clientului
8. Nu se renunta niciodata

Observatii:
 nu necesita tehnici speciale. Se aplica de catre parinti copiilor, de catre sot
sotiei, de catre patron angajatilor, de catre preot enoriasilor, etc.
 forma de comunicare este dialogul deschis, precis, clar si adecvat situatiei.
 se practica individual sau in grup, in scoli sau alte institutii dar si in viata de
zi cu zi.

Indicaţii în asistenţa socială:

- comportamente depresive,
- reducerea anxietăţii,
- eliminarea prejudecăţilor,
- eliminarea consumului de drog şi alcool,
- tulburări de personalitate,
- cresterea sitmei de sine, eliminarea sentimentelor de inferioritate

Contraindicaţii în asistenţa socială:

- victimele violenţei,
- persoane cu halucinaţii sau idei delirante,
- cazuri care necesită intervenţii rapide, de urgenţă.

Teorii psihodinamice
- teorie, metoda de investigatie a psihicului dar si metoda de psihoterapie
- Determinismul - comportamentul nostru este determinat de experienţe,
amintiri, nevoi si dorinte din copilarie, multe dintre ele nefiind conştientizate.
Tot ceea ce o persoană simte, visează, fantazează are o motivaţie psihologică
Instinctele bazale (sexul si agresivitatea) - stau la baza comportamentului uman -
reprezinta energia din spatele aparatului psihic

- instinctul Eros al hedonismului sexual (energia sexuală/libidoul) - asigura Viata,

supravietuirea si perpetuarea speciei. Se manifesta prin Iubire/cooperare
- instinctul Thanatos al distrugerii şi disoluţiei, se manifesta prin ura, violenta
indreptata spre sine sau cei din jur, tendinta spre distrugere.

Viata (Eros) si Moartea (Thanatos)

 comunicare deficitara cu cei care se

implică în procesul de rezolvare a
problemelor,