Principiile, funcţiile şi etapele

consilierii
Principiile consilierii - principii ale
intervenţiei socio-psiho-educaţionale

Principii etice
Principii pedagogice
Principii psihologice
Principii specifice consilierii
 Principii etice
 Promovarea, menţinerea, dezvoltarea sănătăţii psihice şi educaţionale;
indicatori ai stării de sănătate şi de boală, la care adăugăm indicatorii de
echilibru persoană - mediu educaţional.
 Interzicerea acţiunilor non-etice
 Respectul reciproc
 Principiul „adevărului personal” al consiliatului în unitate şi în acord cu
adevărul moral.
 Principiul non-agresivităţii consilierii
 Principiul influenţei benefice şi nu al manipulării
 Principiul confidenţialităţii
 Principiul neculpabilităţii
 Principii pedagogice
 Optimismul pedagogic
 Încrederea reciprocă
 Evoluţia consiliatului, urmărirea şi constatarea unui progres treptat în procesul
consilierii
 Transmiterea de informaţii şi experienţă este un proces bilateral
 Principiul orientării ca principiu de acţiune educaţională constă în concentrarea
procesului consilierii spre zona de întâlnire între predispoziţiile, înclinaţiile,
capacităţile subiectului cu dorinţele, interesele, aspiraţiile sale şi cu necesităţile
socio-economice la un moment dat.
 Principiul adaptării de origine piagetiană2 explică circularitatea progresivă între
asimilarea mediului de către copil şi acomodarea copilului la mediu,
circularitatea care asigură echilibrul dinamic între persoană şi mediu.
 Principiul integrării se poate raporta atât la componenta psihică de sinteză
cognitivă (piramida noţiunilor), la sinteză motivaţională (piramida trebuinţelor -
Maslow) la sinteza personalităţii (personalitatea = suprasistem, viziune
cibernetică), cât şi la componenta socială specifică pentru procesul consilierii.
 Principiul managementului sau al artei de a conduce un proces interpersonal
complex prin convingere și orientare
 Principii psihologice
 Transferul: 1.„transfer proiectiv” de la client către consilier; 2. consilierul elaborează
răspunsul la nivelul Eului său pe care îl comunică printr-un mecanism de transfer cu
valoare de explicare – consiliere Eului clientului său (C.Enăchescu, 1999).
 Interiorizarea este acţiunea care asigură trecerea pe plan intern a „explicaţiei”
consilierului, recunoaşterea ei ca personală, proprie Eului subiectului.
 Conştientizarea problemei, a soluţiei, a căilor de acţiune : persoana poate formula
clar şi raţional o problemă, poate explica o soluţie sau căile prin care s-a ajuns la
ea.
 Empatia: a fi empatic înseamnă a percepe cadrul intern de referinţă al altuia cu
toate componentele sale emoţionale „ca şi cum” ai fi cealaltă persoană, dar fără
a pierde condiţia de „ca şi cum”. Determinări: condiția externă, condiția internă și
credinţa în convenţie. În comportamentul empatic persoana se transpune „în
pielea” partenerului fără a-şi pierde propria identitate.
 Autenticitatea
 Tranzacția
 Interpretarea se referă la căutarea motivelor şi a mobilurilor din inconştientul
clientului care au determinat ca circumstanţele vieţii acestuia să aibă caracterul
de „situaţii critice” cărora trebuie să le facă faţă
Principii specifice consilierii
Susţinerea afectivă;
Susţinerea cognitivă;
Susţinerea volitiv – decizională;
Descărcarea emoţională sau catharsis-ul
Principiul orientare – dirijare – învăţare: mai
multe grade de directivitate în funcţie de
necesităţile consiliatului.
 ...principiile suportive

1996 O.M.S utiliza ca sinonimi termenul de

consiliere terapeutica cu cel de psihoterapie
suportiva.
consilierea educaţionala nu se identifica cu
psihoterapia suportiva,
principiile suportive pot fi considerate zona de
întâlnire intre cele doua forme de intervenţie
socio-psihoterapeutica.
Normativitatea consilierii

 Relatia de consiliere este o relație strict confidentială.

 Relatia de consiliere este una permisivă. Consilierul nu îngrădeste
libertatea consiliatului de a avea propriile idei, concepte, opinii,
convingeri.
 Consilierul manifestă respect autentic pentru clientul său, îl acceptă
asa cum este, cu defecte și calități, nu îl judecă și nici nu îl critică.
 Consilierul gândeaște problemele clientului împreună cu acesta. El îl
ajută pe client/beneficiar să se dezvolte/ să se schimbe; nu îi oferă
soluțiile de-a gata.
 Consilierea nu inseamnă sfatuire. Consilierul nu dă sfaturi consiliaților
săi, ci îi ajută să-și dezvolte un sistem propriu de rezolvare a
problemelor.
 Funcțiile consilierii – tipuri de abordare
(Dumitru I.Al., Consiliere psihopedagogică: Iaşi, Editura Polirom, 2008,
p.19-29)

1.Consiliere şi psihoterapie de orientare psihodinamică (freudiană şi postfreudiană):

 realizarea unei schimbări profunde, menite să conducă la restructurări şi
reconstrucţii în personalitatea subiectului:
 funcţionarea a două mecanisme esenţiale: insightul şi catharsisul
2. Consiliere şi psihoterapie de orientare comportamentală
 desfăşurarea unor procese de învăţare prin care persoana va dobândi abilităţi şi
deprinderi de a se adapta la solicitările vieţii prin schimbarea sau achiziţionarea
noilor cogniţii şi comportamente
3. Consiliere şi psihoterapie de orientare experienţială:
 valorificarea experienţei imediate, trăită actual, aici şi acum în scopul exprimării
spontane, naturale a emoţiilor şi gândurilor în vederea câştigării autenticităţii şi
autoactualizării persoanei
Etapele consilierii

1. stabilirea relaţiei cu beneficiarul şi cu lumea sa;

2. încurajarea beneficiarului de a vorbi, pentru ca acesta

să-şi povestească problema;

3. ascultarea empatică şi activă a beneficiarului;

4. observarea manifestărilor beneficiarului (mimică, gesturi,

comportament);
Etapele consilierii

5. identificarea, definirea şi clarificarea problemelor

beneficiarului;

6. edificarea de către beneficiar a tuturor problemelor sale;

7. identificarea modalităţilor de rezolvare a problemelor iden-

tificate;

8. confruntarea beneficiarului cu propriile aşteptări şi convin-

geri care reprezintă surse de rezistenţă la schimbare;
 Etapele consilierii

9. examinarea soluţiilor alternative posibile,

cu scopul facilitării unei decizii;
10.adoptarea schimbării evolutive;
11.experimentarea şi exersarea noilor
comportamente, pentru consolidarea lor;
12.monitorizarea evoluţiei rezultatelor
consilierii.
Persoanele consiliate:

1. Să conştientizeze ce îi întristează, îi descurajează și le

stârneşte mânie.

2. Să revizuiască problema, geneza şi urmările ei.

3. Să reflecte asupra prezentului, să se gândească cum se

simt la moment,

4. Să ia în considerare viitorul, cum va influenţa remedierea

problemei viaţa sa şi a semenilor
 Aplicații

 Identificaţi şi analizaţi principiile consilierii din perspectiva

fundamentării deontologiei profesionale

 Propuneți cel puțin trei indicatori pentru analiza funcţiilor

consilierii de la fiecare tip şi categorie de intervenţie

 Revedeți cursul precedent (Tipuri de consiliere) și alegeți

o problemă din zona de dificultate și elaboraţi o schiţă, un
model de lucru ce includ etapele consilierii
psihopedagogice.