Sunteți pe pagina 1din 48

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

ASOCIAŢIA "HOLTIS"
Parenting apreciativ / Holtis. - Iaşi : Expert Projects, 2019-
vol. 30
ISBN 978-606-8927-03-9
Vol. 5 : Cum abordezi pozitiv comportamentele copilului. - 2019. - Conţine bibliografie. - 978-606-8927-08-4

159.9
Cuprins
MOTTO: ........................................................................................................................................................ 6
INTRODUCERE .............................................................................................................................................. 6
Mesaje cheie ............................................................................................................................................ 6
Obiective .................................................................................................................................................. 6
Agenda...................................................................................................................................................... 7
Materiale necesare................................................................................................................................... 7
Pregătirea sesiunii .................................................................................................................................... 8
ORGANIZAREA SESIUNII ............................................................................................................................. 10
Bun Venit/Anunţuri ................................................................................................................................ 10
Activitatea 1: Recapitulaţi Sesiunea Anterioară/Activitatea Pentru Acasă ........................................ 10
Activitatea 2: Atenţia Pozitivă – Fundamentul Disciplinei; Metode Pentru Acordarea Atenţiei
Pozitive ............................................................................................................................................... 12
Activitatea 3: Metodele Pentru Acordarea Atenţiei Pozitive ............................................................. 16
Activitatea 4: Şapte Paşi Pentru Încurajarea Comportamentului Pozitiv........................................... 18
................................................................................................................................................................ 19
Metodele Părintelui – Metodele De Prevenţie ...................................................................................... 20
Activitatea 5: Opt Metode de Prevenţie ............................................................................................ 20
Activitatea 6: Paşii Următori............................................................................................................... 24
Activitatea 7: Comportamentele Dificile ............................................................................................ 29
Activitatea 8: Când Părinții Lovesc, Aceasta Se Cheamă Bătaie: Prezentare şi Discuție .................... 31
Ameninţările – Folosirea Fricii Pentru A Controla Comportamentul ..................................................... 33
Activitatea 9: Reacţiile Pozitive Faţă De Comportamentele Provocatoare ........................................ 36
Activitatea 10: Timp Pentru Comunicare În Grup .............................................................................. 38
Recapitularea Sesiunii ............................................................................................................................ 38
Prezentarea Activităţii Pentru Acasă ..................................................................................................... 38
Încheiere ................................................................................................................................................. 38
MATERIALE AUXILIARE ............................................................................................................................... 39
ANEXA 1 .................................................................................................................................................. 39
ANEXA 2 .................................................................................................................................................. 40
ANEXA 3 .................................................................................................................................................. 41
ANEXA 4 .................................................................................................................................................. 43
ACTIVITĂȚI SUPLIMENTARE........................................................................................................................ 44
Activitate Suplimentară 1: Încurajarea Comportamentului Pozitiv: Joc De Roluri ................................ 44
Activitate Suplimentară 2: Miturile: Discuţie ......................................................................................... 44
Activitate Suplimentară 3: Preţuirea De Sine a Copilului Nostru: Prezentare ....................................... 45
Activitate Suplimentară 4: Problemele ................................................................................................. 47
Activitate Suplimentară 5: Discuţie în Grup Mic .................................................................................... 47
Activitate Suplimentară 6: Comunicaţi Aşteptări Clare.......................................................................... 48
MOTTO:

Copiii învaţă ceea ce trăiesc.

Spune-mi, căci am uitat.

Arată-mi, căci ţin minte.

Implică-mă, căci înţeleg.

Proverb Chinez

Nu mă supăra, îmbrăţişează-mă.

INTRODUCERE

Mesaje cheie

➢ Atenţia acordată copiilor când ei se poartă normal poate să-i ferească de „a se da în


spectacol” pentru a ne capta atenţia.
➢ Părinţii au opţiunea să cunoască soluţiile posibile pentru a lua decizii pozitive pentru
disciplinare.
➢ Deşi prevenţia este cel mai bun medicament, părinţii pot descoperii strategii pentru tratarea
comportamentelor provocatoare ale copiilor.

Obiective

Până la sfârşitul acestei sesiuni părinţii:

➢ Vor dezvolta abilităţile atenţiei pozitive: Timpul Special, Demonstrarea Aprobării


➢ Vor dobândi o mai bună înţelegere a naturii şi valorii atenţiei pozitive şi a relaţiei acesteia cu
disciplina.
➢ Vor discuta despre disciplină ca despre o metodă de a-i învăţa pe copii cum să se auto-
disciplineze.
➢ Vor învăţa unele tehnici specifice care pot să-i ajute să influenţeze pozitiv şi să direcţioneze
comportamentul copiilor.

6
➢ Vor învăţa metode constructive pentru tratarea comportamentelor problemă ale copiilor
mici, ca de exemplu muşcatul, lovirea şi accesele de furie.

Agenda

Durata Activitate
2 minute Bun Venit/Anunţuri
3 minute Recapitularea Sesiunii Anterioare/Activitatea Pentru Acasă
30 minute Atenţia Pozitivă – Fundamentul Disciplinei; Metodele Pentru
Acordarea Atenţiei Pozitive: Prezentare şi Discuţie
25 minute Şapte Paşi Pentru Încurajarea Comportamentului Pozitiv
15 minute Metodele Părintelui – metode de prevenţie
10 minute Pauza
15 minute Metodele Părintelui – Paşii Următori
10 minute Comportamente Dificile
10 minute Când Părinţii Lovesc – Aceasta înseamnă bătaie
5 minute Ameninţările – Folosirea Fricii pentru a Controla
Comportamentul
10 minute Reacţii Pozitive faţă de Comportamentele Provocatoare
15 minute Timp Pentru Comunicare în Grup
5 minute Recapitularea Sesiunii
2 minute Prezentarea Activităţii Pentru Acasă
3 minute Încheiere

Materiale necesare

➢ Rechizite
➢ Ecusoane
➢ Flip-chart, markere colorate
➢ Pixuri sau creioane şi hârtie
➢ Răcoritoare
➢ Echipament Video
➢ Şapte Paşi Pentru Încurajarea Comportamentului Pozitiv
➢ Metodele Părintelui – Opt metode de prevenţie
➢ Metodele Părintelui – Paşii următori
➢ Video şi monitor

7
Pregătirea sesiunii

Recapitulaţi Agenda pentru acest modul, apoi citiţi materialul care tratează pe larg fiecare
problemă de pe agendă. Citiţi materialul din anexe. Hotărâţi-vă care din activităţile suplimentare din
anexe doriţi s-o folosiţi, dacă există vreuna. Revizuiţi-vă agenda conform cerinţelor.

Pregătiţi următoarele foi pentru panou:

➢ Agenda
➢ Disciplina
➢ Cele Patru Întrebări
➢ Metodele Pentru Acordarea Atenţiei Pozitive
➢ Şapte Paşi Pentru Încurajarea Comportamentului Pozitiv
➢ Metodele părintelui – Metode de prevenţie
➢ Metodele părintelui – Paşii Următori
➢ Ţelul disciplinării
➢ Îngrijorările legate de bătaie
➢ Reacţiile pozitive faţă de comportamentele provocatoare

Aduceţi următoarea foaie de panou:

➢ Regulile De Bază

Aduceţi copii ale materialelor distribuite la sesiunile anterioare.

Telefonaţi părinţilor care trec prin situaţii de criză, oricui a lipsit de la ultima oră de curs, sau
oricui simţiţi că are nevoie de sprijin individual.

Revedeţi Activitatea Pentru Acasă pe care aţi prezentat-o la sesiunea trecută.

Pregătiţi echipamentul video şi asiguraţi-vă că totul funcţionează.

Aranjaţi camera astfel încât părinţii să poată sta în semicerc şi să vadă panoul şi pe ceilalţi.

Pregătiţi răcoritoarele.

8
9
ORGANIZAREA SESIUNII

Bun Venit/Anunţuri

Activitatea 1: Recapitulaţi Sesiunea Anterioară/Activitatea Pentru Acasă

Întrebaţi părinţii ce efect au avut informaţiile din sesiunea anterioară asupra rolului de
părinte în cursul săptămânii precedente. Au găsit noi perspective sau au avut un comportament
diferit faţă de copiii lor?

10
11
Activitatea 2: Atenţia Pozitivă – Fundamentul Disciplinei; Metode Pentru Acordarea Atenţiei Pozitive

NOTĂ: Această secţiune cuprinde o cantitate mare de material. Majoritatea sa este numai
pentru informarea dumneavoastră şi nu este neapărat necesar să-l prezentaţi părinţilor. Deoarece
disciplina este o chestiune care implică atât de multe emoţii, ar trebui să fiţi extrem de sensibili faţă
de temperamentul şi sentimentele părinţilor din grup.

Vă sugerăm să vă familiarizaţi cu punctele cheie şi să vă asiguraţi că le abordaţi. Fiţi atât de


detaliat pe cât credeţi dumneavoastră că este necesar. Puteţi face şi copii ale unor părţi din acest
material pentru a-l distribui părinţilor care îl vor citi şi care va fi adus în discuţie ulterior. Disciplina
poate genera multe sentimente şi chiar reacţia de auto-apărare. Pot ieşi la suprafaţă probleme legate
de modul în care părinţii au fost ei crescuţi de părinţii lor, precum şi dificultăţi pe care le au cu
partenerul şi copiii lor referitor la disciplină, teama de maltratare, etc. Este important să fiţi conştient
că există aceste posibilităţi şi să fiţi pregătit/ă să faceţi referirile adecvate.

AFIŞAŢI O FOAIE DE FLIPCHART

Probabil că există tot atâtea posibilităţi de abordare a disciplinei pe cât de mulţi părinţi există
în lume. Direcţionarea comportamentului copiilor este una dintre sarcinile cele mai solicitante şi mai
generatoare de confuzie cu care sunt confruntaţi părinţii. Materialul prezentat în această secţiune
este conceput pentru a vă ajuta să vă gândiţi la disciplină pentru a lua decizii în cunoştinţă de cauză
în domeniul disciplinei. Ce vă vine în minte când vă gândiţi la cuvântul “disciplină”?

Pe măsură ce părinţii răspund, treceţi ideile pe foaia de panou. Luaţi-vă timp pentru aceasta
şi încurajaţi toată lumea să participe. Cuvintele obişnuite sunt: pedeapsa, îndrumarea, bătaia, pauza,
fixarea limitelor, consemnarea copilului în camera lui, bătaia la palmă, ameninţările, predarea
ascultării, păstrarea controlului, păstrarea calmului, ţipătul.

AFIŞAŢI FOAIA DE FLIPCHART CU DISCIPLINA.

Disciplina

➢ Disciplina reprezintă învăţare.


➢ Prin disciplină îi învăţăm pe copii valorile noastre.
➢ Pedeapsa face rău.
➢ Ţelul disciplinei este să-i înveţe pe copii cum să se auto-disciplineze.
➢ Acordaţi atenţie pozitivă.
➢ Disciplina reprezintă învăţare.

Rădăcina cuvântului “disciplină” este “discipol”, care înseamnă “a învăţa”. Totuşi, putem
vedea că o parte din ceea ce ne vine în minte când ne gândim la disciplină are de-a face cu pedeapsa
ca rezultat al comportamentului inadecvat. Când folosim disciplina, trebuie să ne punem nouă înşine
Cele Patru Întrebări.

AFIŞAŢI FOAIA DE FLIPCHART CU CELE PATRU ÎNTREBĂRI

Cele Patru Întrebări

➢ Ce doresc să înveţe copilul meu din această experienţă, situaţie sau oportunitate?

12
➢ Ceea ce fac eu îl ajută pe copilul meu să înveţe aceasta?
➢ Ce anume aş schimba la comportamentul meu faţă de copil?
➢ Ce pot să fac diferit?

Discutaţi ce înseamnă aceste întrebări. Puneţi o întrebare de genul: “Vreau ca fetiţa mea să
nu-şi mai lovească fratele. Ce pot să fac folosind Cele Patru Întrebări?” Dacă părinţii vin cu
generalităţi de genul “Vreau ca ea să fie mai drăguţă cu fratele ei”, solicitaţi-i să se gândească la un
comportament specific pe care pot să îl înveţe, ca de exemplu “Folosiţi cuvinte când sunteţi
supărat/furios.” Discutaţi cum puteţi învăţa pe alţii acest comportament.

AFIŞAŢI DIN NOU FOAIA DE FLIPCHART CU DISCIPLINA

➢ Prin disciplină ne învăţăm copiii valorile şi regulile noastre şi de ce ele sunt importante. Unul
din ţelurile disciplinei este să ne înveţe copiii lucrurile pe care trebuie să le ştie pentru a reuşi
în societate. Noi îi învăţăm legile şi regulile societăţii, comunităţii şi familiei. Îi învăţăm, de
asemenea, motivele din spatele acestor reguli, pentru ca auto-disciplinarea copiilor noştri să
se bazeze pe faptul că înţeleg atât ce este important cât şi de ce. Fără auto-disciplină, copiii
nu pot să-şi atingă ţelurile şi să-şi împlinească visurile. Dacă vrem să avem succes în
activitatea de învăţare a copiilor, trebuie să ne considerăm pe noi înşine de partea copiilor.
Noi îi ajutăm. Dorim ca lucrurile să meargă bine pentru ei. Prin disciplină îi ajutăm să fie
oameni de succes care pot avea succes în familie şi în lume.

➢ Pedeapsa face rău. Există şi alte cuvinte asociate cu disciplina – pedepsirea sau pedeapsa.
Rădăcina cuvântului pedepsire vine din cuvântul latin “punire”, care înseamnă penalizare.
Când ne pedepsim copiii, îi penalizăm pentru comportamentul lor inadecvat. Pedeapsa îi face
rău copilului, fizic şi psihologic, prin pierderea auto-preţuirii, frică, anxietate sau vină. Ea
depreciază importanţa copilului ca fiinţă umană. Insultele, sarcasmul, ridiculizarea,
ameninţările, ţipatul sau bătaia diminuează întregul copil, nu doar comportamentul copilului.
Pedeapsa poate să aibă o eficienţă temporară în stoparea comportamentului inadecvat, dar
efectul său negativ asupra sănătăţii emoţionale a copilului face ca ea să nu fie potrivită
pentru rolul de părinte eficient. În plus, tehnicile de pedepsire sunt din ce în ce mai greu de
aplicat pe măsură ce copilul creşte şi începe să “reacţioneze”. Gândiţi-vă la un moment când
aţi fost pedepsit şi aţi fost rănit fie fizic, fie emoţional.

Gândiţi-vă apoi la Cele Patru Întrebări:

➢ Ce au dorit părinţii mei să învăţ?


➢ Acţiunile lor m-au ajutat să învăţ ce doreau ei?
➢ Au existat efecte negative?
➢ Ce ar fi putut ei să facă diferit?

Solicitaţi cursanţilor să vă povestească experienţele lor.

Pedeapsa creează efecte secundare negative cum sunt: resentimentele, frica, represaliile
(revanşa, legea talionului) şi nesiguranţa. De ce este important să învăţăm, mai degrabă să ne
disciplinăm copiii, decât să-i pedepsim?

13
Solicitaţi părinţilor să sugereze câteva răspunsuri. (Punctul Cheie) Pedeapsa este externă –
ceva pe care o altă persoană îl impune asupra mea pentru a-mi controla comportamentul sau modul
în care mă simt faţă de mine însumi. Disciplina este internă.

➢ Ţelul disciplinei este să-i înveţe pe copii cum să se disciplineze singuri. Auto-disciplina
înseamnă să treci de la controlul exterior la controlul interior folosind înţelegerea. Modul în
care părinţii interacţionează cu copiii şi îi încurajează în primii lor ani de viaţă, îi ajută să
modeleze felul în care copiii se văd pe ei înşişi şi lumea lor. Dacă copiii sunt criticaţi şi
pedepsiţi excesiv, ei vor ajunge să se vadă pe ei înşişi ca fiind oameni care trebuie (merită) să
fie pedepsiţi şi criticaţi. Ca urmare, ei se vor situa pe poziţiile în care vor fi pedepsiţi şi
criticaţi. Dacă îi tratăm cu respect şi bunătate, folosind disciplina constructivă în locul
pedepsei, copiii noştri vor fi mai tentaţi să caute şi să creeze situaţii pozitive “câştigătoare”.
Ei vor avea încredere în ei înşişi, în loc de ură faţă de ei înşişi. Ca şi oglinzile, ei vor reflecta
metodele cu care au fost trataţi. Copiii care sunt pedepsiţi învaţă că aceasta este metoda de
a-i trata pe ceilalţi oameni, inclusiv pe propriii lor copii.
➢ Acordaţi atenţie pozitivă. Ca oameni, majoritatea dintre noi avem tendinţa de a ne concentra
asupra problemelor şi a considera că părţile pozitive ni se cuvin. Ca părinţi, este uşor să
dobândim obiceiul de a observa comportamentele care ne supără, acordându-le astfel
atenţie negativă copiilor în majoritatea timpului. Cheia pentru abordarea disciplinei pozitive
este stabilirea unui fundament de atenţie pozitivă şi încurajare chiar de la începutul vieţii
copilului nostru. Tuturor ne place să fim apreciaţi de oamenii la care ţinem. Recunoaşterea
comportamentului pozitiv încurajează comportamentul pozitiv şi simţul propriei valori.
Atenţia unui părinte este extrem de importantă pentru un copil, iar copiii, în marea lor
majoritate, doresc să le facă pe plac părinţilor. Ei se simt bine faţă de ei înşişi când fac aşa.

Comunicaţi-le părinţilor că vor găsi copii ale Disciplinei şi Celor Patru Întrebări în Broşura
Părintelui.

Materialul care urmează prezintă abilităţile şi tehnicile pe care părinţii le pot încorpora în
vieţile lor pentru a diminua potenţialul de conflict cu copiii lor şi a reduce stres-ul. Aceste tehnici sunt
noi pentru mulţi părinţi. Liniştiţi părinţii spunându-le că suntem oameni. Nu ne putem aştepta să
facem efectiv toate aceste lucruri tot timpul. Oricum, putem fixa ca ţel dezvoltarea şi practicarea
tehnicilor care ne ajută familia. Solicitaţi părinţilor exemple legate de ceea ce ei fac sau spun când
copiii lor se comportă bine; ce fel de atenţie pozitivă le acordă ei?

14
15
Activitatea 3: Metodele Pentru Acordarea Atenţiei Pozitive

AFIŞAŢI FOAIA DE FLIPCHART CU METODELE PENTRU ACORDAREA ATENŢIEI POZITIVE

Metodele Pentru Acordarea Atenţiei Pozitive

Timpul Special

➢ Rezervaţi-vă zilnic un Timp Special petrecut singur/ă cu fiecare copil în parte.


➢ Timpul acesta trebuie să fie destul de regulat pentru ca copilul să se bazeze pe el.
➢ Timpul trebuie să fie centrat asupra dorinţelor şi nevoilor copilului.

Arătaţi Aprobare

➢ Când vedeţi copiii făcând ceva bun, arătaţi-vă aprobarea.


➢ Explicaţi motivul pentru care comportamentul respectiv este important.
➢ Scopul arătării aprobării este să vă încurajeze copilul să continue un comportament anume.

Vezi ANEXA 1

16
17
Activitatea 4: Şapte Paşi Pentru Încurajarea Comportamentului Pozitiv

AFIŞAŢI FOAIA DE FLIPCHART CU ŞAPTE PAŞI PENTRU ÎNCURAJAREA COMPORTAMENTULUI


POZITIV

Şapte Paşi Pentru Încurajarea Comportamentului Pozitiv

➢ Observaţi.
➢ Acordaţi atenţie apropiată.
➢ Stabiliţi un bun contact vizual.
➢ Zâmbiţi!
➢ Lăudaţi comportamentul.
➢ Fiţi afectuos. (Aceasta poate include semne de afecţiune ca de exemplu o mâna pusă pe
umăr sau o îmbrăţişare.)
➢ Repetaţi mesajul într-o manieră diferită.

Vorbiţi despre cei Şapte Paşi Pentru Încurajarea Comportamentului Pozitiv. Vezi ANEXA 2

18
19
Metodele Părintelui – Metodele De Prevenţie

Activitatea 5: Opt Metode de Prevenţie

Acest prim grup de “metode” reprezintă tehnici care îi ajută pe părinţi şi pe copii să
stăpânească comportamentul înainte ca o situaţie să degenereze în conflict sau să conducă la
pierderea controlului.

AFIŞAŢI FOAIA DE FLIPCHART CU METODELE PĂRINTELUI – METODELE DE PREVENŢIE

Metodele Părintelui – Metodele De Prevenţie

➢ Verificaţi nevoile de bază.


➢ Comunicaţi aşteptări clare.
➢ Reduceţi plictiseala.
➢ Planificaţi tranziţiile.
➢ Schimbaţi mediul.
➢ Modelaţi comportamente adecvate.
➢ Folosiţi simţul umorului.
➢ Oferiţi o alegere între două alternative.

Discutaţi fiecare dintre metode. Solicitaţi părinţilor să ofere exemple adecvate.

➢ Verificaţi Nevoile De Bază: Copilului îi este foame, este obosit sau este bolnav? Oricare dintre
acestea sau alte probleme pot să-l facă pe un copil să devină nemulţumit şi iritabil. Unii copiii
devin iritabili în momente previzibile ale zilei.
➢ Comunicaţi Aşteptări Clare: Copiii au nevoie să ştie ce comportamente aşteaptă părinţii.
Instrucţiunile trebuie să fie cât mai simple posibil folosind cuvinte pe care copilul le înţelege,
vorbind clar, menţinând contactul vizual pentru a fi siguri că aţi câştigat atenţia copilului.
Spuneţi-i copilului de ce este important comportamentul. După ce v-aţi exprimat clar
aşteptările, încercaţi să repetaţi cu copilul comportamentul dorit dacă situaţia este adecvată.
De exemplu: “Când suntem la cumpărături, vreau să stai în căruţ şi mă poţi ajuta ţinând cutia
cu mâncare pentru căţel. Poţi să-mi arăţi cum vei face asta? Ţine mâinile în căruţ, ca să nu te
loveşti şi să nu răstorni ceva.”
➢ Reduceţi Plictiseala: Unii copii intră în necazuri când se plictisesc. Implicarea lor într-o
activitate sau conversaţie interesantă le va redirecţiona energia.
➢ Planificaţi Tranziţiile: Mulţi oameni, mai ales copiii mici, au dificultăţi când activităţile se
schimbă fără a fi avertizaţi. (De exemplu, copilul în vârstă de trei ani se uită la emisiunea lui
TV favorită, îi spuneţi că e vremea de culcare.) Pregătirea copilului pentru tranziţie (“După ce
se termină emisiunea, e timpul să mergi la culcare”) şi implicarea lui în activitatea următoare
(“Poţi să-ţi alegi ce pijama să porţi”) poate să uşureze acest stres.
➢ Schimbaţi Mediul: Mediul poate fi schimbat (îndepărtat, adăugat sau rearanjat) pentru a
evita comportamentul inadecvat. De exemplu, dacă un copil de doi ani trage de frunzele
plantelor, acestea pot fi mutate pe un raft mai înalt. Faceţi în aşa fel încât mediul să se
adapteze nevoilor copilului.

20
➢ Modelaţi Comportamentul Adecvat: Copiii imită comportamentul celorlalţi. Arătaţi-le copiilor
cum doriţi să se poarte. Copiii învaţă din ceea ce văd. Dacă ei văd comportamente adecvate,
se vor purta adecvat.
➢ Folosiţi Simţul Umorului: De multe ori, momentele potenţial dificile pot fi uşurate folosind
simţul umorului, o glumă sau o îmbrăţişare. Încercaţi să folosiţi o păpuşă. Uneori copilul
cooperează cu păpuşa îndeplinindu-i cererea în timp ce se opune cererii dumneavoastră.
Uneori trebuie să ne destindem.
➢ Oferiţi O Alegere Între Două Alternative: Când îi oferiţi unui copil o alternativă aceasta îl ajută
să simtă că deţine controlul asupra vieţii sale şi ne ajută să-i câştigăm cooperarea. Întrebaţi-l
pe copil: “Ce ai dori să facem înainte de a pleca din parc, să ne dăm în leagăn cinci minute sau
pe tobogan cinci minute?”

Solicitaţi părinţilor să se gândească la următoarele întrebări:

➢ Ce au în comun aceste tehnici?


➢ Cine este responsabil pentru folosirea tehnicilor?
➢ Când este momentul potrivit pentru încercarea acestor tehnici?
➢ Aţi putea folosi mai mult decât una într-un anumit moment?
➢ La ce vârstă a copilului sunt aceste tehnici cele mai adecvate?
➢ Aţi încercat vreuna dintre ele până acum? Care a fost rezultatul?
➢ Aţi încercat altele care seamănă cu acestea?

Comunicaţi-le părinţilor că o copie după Metodele Părintelui – Metodele De Prevenţie este


inclusă în Broşura Părintelui.

Tehnicile Părintelui – Metodele De Prevenţie: Practica Abilităţilor

Iată mai jos câteva scenarii pentru Metodele De Prevenţie. Există mai multe metode de a le
folosi ca activitate pentru părinţi. Puteţi folosi unele dintre scene în această sesiune şi altele mai
târziu sau pentru a crea o activitate pentru acasă.

Activitate – Varianta A: Citiţi două scene cu voce tare în faţa grupului. Întrebaţi părinţii cum
ar aborda fiecare situaţie şi ce Metode De Prevenţie ar folosi. Puteţi bifa pe o foaie de panou fiecare
metodă folosită pentru a încuraja părinţii să folosească fiecare tehnică măcar o dată. Părinţii pot să
creeze şi metode proprii.

Activitate – Varianta B: Împărţiţi clasa în grupuri mici (nu mai mult de cinci părinţi intr-un
grup). Daţi fiecărui grup una sau mai multe scene din cele prezentate mai jos. Fiecare grup mic îşi
alege un reprezentant care va comunica grupului mare ce s-a discutat în grupul mic. Solicitaţi fiecare
grup să discute scenele şi să prezinte tehnicile pe care le-ar folosi în fiecare caz. Acordaţi aproximativ
10 minute părinţilor pentru exerciţiu. Încurajaţi-i să fie creativi şi să se distreze. Este posibil ca ei să
vină cu idei pe care să le folosiţi cu următoarea clasă la care veţi fi moderator!

➢ Sunteţi ocupat cu pregătirea mesei. Copilul în vârstă de trei ani se ţine de dumneavoastră,
scâncind ca să fie luat în braţe.
➢ Copilul de doi ani şi cel de patru ani stau pe canapea şi se lovesc unul pe celălalt cu picioarele.
Simţiţi că în curând această joacă se va transforma în bătaie şi unul dintre ei poate fi rănit.

21
➢ Copilul de cinci ani se joacă fericit cu un prieten în timp ce sunteţi în vizită la părinţii celui din
urmă. Vă daţi seama că trebuie să plecaţi în curând. Ştiţi că copilul va dori să mai stea.
➢ Sunteţi în vizită la bunica cu copilul în vârstă de doi ani. Când intraţi, vedeţi că toate
fotografiile bunicii sunt împrăştiate pe masa din sufragerie.
➢ Staţi pe canapea citind iar copilul de patru ani vă sare în braţe.
➢ Este ora de culcare. Copilul de trei ani se distrează de minune jucându-se cu nişte cuburi.
➢ Copilul de doi ani tocmai a vărsat sucul pe jos.
➢ Copilul de patru ani a terminat de făcut baie, şi-a strâns hainele, şi s-a îmbrăcat în pijama.

Indiferent de modul în care alegeţi să faceţi această activitate cu grupul, asiguraţi-vă că


acordaţi părinţilor suficient timp pentru a-şi comunica reciproc impresiile.

PAUZĂ (10 minute)

22
23
Activitatea 6: Paşii Următori

Tehnicile despre care tocmai am discutat vă vor ajuta să abordaţi şi să sprijiniţi


comportamentul copilului înainte ca el să cauzeze probleme. Să studiem în continuare şi alte tehnici
care vă vor ajuta să îndreptaţi comportamentul copilului după ce acesta v-a supărat!

AFIŞAŢI FOAIA DE FLIPCHART CU METODELE PĂRINTELUI – PAŞII URMĂTORI

Metodele Părintelui – Paşii Următori

➢ Înlocuirea
➢ Îndepărtarea Fizică şi Redirecţionarea
➢ Enunţarea Motivelor
➢ Ignorarea
➢ Enunţarea Propriilor Sentimente
➢ Consecinţele Naturale
➢ Consecinţele Logice
➢ Ascultarea Sentimentelor

Discutaţi fiecare dintre metode. Solicitaţi părinţilor să dea exemple adecvate.

➢ Înlocuirea: Un copil care se joacă cu ceva ce n-ar trebui să se joace poate primi un obiect
înlocuitor. Înlocuirea arată copilului cum să facă o activitate în mod adecvat. De exemplu, un
bebeluş se întinde după ochelarii dumneavoastră. “Activitatea” pentru bebeluş este
întinderea. Luaţi ochelarii şi puneţi-i o jucărie la îndemână.
➢ Îndepărtarea Fizică şi Redirecţionarea: Îndepărtaţi fizic copilul de situaţie sau îndepărtaţi
obiectul, apoi redirecţionaţi joaca copilului. Mulţi părinţi folosesc această metodă când
copilul se află într-o situaţie primejdioasă
➢ Enunţarea Motivelor: Copilul va fi descurajat în repetarea comportamentului, dacă-i spuneţi
că nu este în siguranţă când stă pe scară. “Cuburile sunt pentru a construi din ele, nu pentru
a arunca cu ele.” Uneori simpla informaţie va fi suficientă pentru a schimba comportamentul.
➢ Ignorarea: Uneori cel mai bine este să ignorăm comportamentele deranjante scurte care nu
sunt periculoase sau distructive. Oricum, pentru a fi eficient, un părinte trebuie să folosească
această metodă consecvent. Dacă un copil de doi ani se aruncă pe podea şi scânceşte de câte
ori aude cuvântul “Nu”, puteţi alege să ignoraţi acest comportament. Dacă copilul face ceva
care vă supără şi doriţi să ignoraţi acest lucru, va trebui să vă îndepărtaţi – cât mai discret cu
putinţă. Nu trebuie să pară că acest comportament vă afectează. Dacă veţi reacţiona altfel
faţă de copil, este posibil ca el să intensifice comportamentul inacceptabil pentru a vă
determina să reacţionaţi cum se aşteaptă el să o faceţi. Dacă aveţi dificultăţi în ignorarea
anumitor comportamente, puteţi încerca să câştigaţi interesul copilului indirect pentru o altă
activitate. Aceasta se face angajându-vă dumneavoastră de unul singur într-o activitate care
credeţi că i-ar plăcea şi lui. Lăsaţi ca interesul dumneavoastră pentru acea activitate să-l
atragă pe copil. Nu vă uitaţi la copil şi nu încercaţi să-l implicaţi într-o manieră directă.

24
➢ Enunţarea Propriilor Sentimente: Folosiţi “Mesajele Eu”. Afirmaţia “Mă supăr când văd
jucăriile împrăştiate pe podea pentru că este greu de făcut ordine” va obţine o reacţie mai
cooperantă din partea copilului decât “Iar nu ai strâns jucăriile! De câte ori trebuie să-ţi aduc
aminte s-o faci?”
➢ Consecinţele Naturale: Consecinţele naturale sunt efectiv consecinţele Naturii cu care noi
suntem familiarizaţi, dar pe care copilul încă le învaţă. Dacă plouă şi nu avem umbrelă sau
manta de ploaie, ne vom uda. Dacă lăsăm o tricicletă afară, ea poate rugini. Dacă lăsăm o
prăjitură pe podea, câinele o va mânca. Dacă alergăm pe o podea alunecoasă, s-ar putea să
cădem. Copiii noştri au nevoie să înveţe că există consecinţe ca urmare a comportamentului
lor, atât naturale cât şi logice.

NOTĂ: Dacă o consecinţă afectează siguranţa copiilor noştri, prima noastră obligaţie este să-i
protejăm.

➢ Consecinţele Logice: în acest caz părinţii oferă consecinţele. Dacă un copil de doi ani fuge
mereu de părinte, copilul poate fi pus într-un căruţ pentru a fi în siguranţă; aceasta este o
consecinţă logică. Dacă un copil mai mare se îmbracă prea greu pentru culcare, se pot reduce
jocurile de la ora de culcare. Dacă un copil de doi ani îl loveşte pe altul cu jucăria, îi puteţi lua
jucăria.
➢ Ascultarea Sentimentelor: Fiul dumneavoastră intră în casă, îşi aruncă haina pe jos şi începe
să se certe cu fratele lui. Puteţi spune “Pari supărat” (mai degrabă decât “Mircea, vino
imediat aici şi lasă-l în pace pe Dan”), ceea ce va duce la o discuţie constructivă şi la
rezolvarea problemei. Aceasta îi comunică copilului faptul că sunteţi de partea lui. Un alt
exemplu: Sunteţi în parc cu copilul în vârstă de trei ani. Tocmai i-aţi spus că este ora de
plecare. El începe să plângă. Dumneavoastră spuneţi: “Ştiu că nu vrei să plecăm. Te distrezi
atât de bine, dar acum trebuie să plecăm.” Îl luaţi de mână cu blândeţe dar ferm şi plecaţi din
parc sau îl luaţi în braţe dacă refuză să plece. Aceasta îl învaţă pe copil două lucruri: că îi
respectaţi sentimentele şi că faceţi ceea ce spuneţi.

Solicitaţi părinţilor să se gândească la următoarele întrebări:

➢ Ce diferenţe există între aceste tehnici şi primul set de tehnici?


➢ Când este momentul potrivit pentru a încerca aceste tehnici studiate?
➢ Puteţi folosi mai mult de una dintre ele într-un anumit moment?
➢ Care sunt tehnicile cele mai adecvate pentru anumite grupuri de vârstă?
➢ Aţi încercat vreuna dintre aceste tehnici anterior? Care a fost rezultatul?
➢ Aţi încercat alte tehnici similare?

Comunicaţi-le părinţilor că o copie a Metodelor Părintelui – Paşii Următori este inclusă în


Broşura Părintelui.

Controlul comportamentului necesită răbdare, tact şi creativitate. Şi părinţii fac greşeli. Dacă
o anumită metodă nu dă rezultate, opriţi-vă, folosiţi Cele Trei Activităţi Pentru Abordarea şi Tratarea
Furiei (Observă, Respiră, Luptă), apoi reevaluaţi situaţia şi încercaţi o altă abordare.

➢ Reexaminaţi-vă valorile şi convingerile referitoare la comportament.


➢ Întrebaţi-vă dacă copilul este capabil să facă ceea ce se aşteaptă de la el, luând în considerare
vârsta lui şi etapa de dezvoltare în care se află.

25
➢ Există unele împrejurări de familie sau surse de stres la care copilul reacţionează?

Copiii ne oferă multe ocazii de a ne ocupa de comportamentul lor. Când procedaţi greşit într-
o anumită situaţie, data următoare folosiţi-vă de experienţa câştigată pentru a decide cum veţi trata
aceeaşi situaţie.

Tehnicile Părintelui – Paşii Următori: Practica Abilităţilor

Iată mai jos câteva scenarii pentru tehnicile incluse în Paşii Următori. Există mai multe
metode de a folosi aceste scene ca activitate cu părinţii. Puteţi folosi unele dintre aceste scene în
clasă şi altele cu altă ocazie sau puteţi crea o activitate pentru acasă.

Activitate – Varianta A: Citiţi o scenă cu voce tare în faţa grupului. Întrebaţi părinţii cum ar
trata situaţia şi care Metode din Paşii Următori ar folosi. Puteţi bifa fiecare tehnică pe măsură ce este
folosită pentru a-i încuraja pe părinţi să folosească fiecare tehnică în parte cel puţin o dată. Părinţii
pot să-şi creeze şi propriile lor tehnici.

Activitate – Varianta B: Împărţiţi clasa în grupuri mici (nu mai mult de cinci părinţi într-un
grup). Oferiţi fiecărui grup una sau mai multe scene dintre cele de mai jos. Fiecare grup îşi alege un
reprezentant care va împărtăşi grupului mare discuţiile desfăşurate în cadrul grupului mic. Solicitaţi
fiecare grup să discute scenele şi să prezinte tehnicile pe care le-au ales pentru fiecare caz. Acordaţi-
le aproximativ 5 minute pentru exerciţiu. Încurajaţi-i să fie creativi şi să se distreze. S-ar putea ca ei să
vină cu idei pe care să le adăugaţi la lista dumneavoastră pentru următorul grup al cărei moderator
veţi fi!

➢ Copilul de doi ani rupe revistele şi aruncă cu hârtie în căţel.


➢ Copilul de cinci ani refuză să-şi pună centura de siguranţă în maşină.
➢ Copilul de trei ani aruncă nisip în toaletă.
➢ Mergeţi împreună cu copilul de trei ani pe trotuarul unei străzi foarte aglomerate. Îl rugaţi pe
copil să stea lângă dumneavoastră, dar el fuge mereu înainte.
➢ Copilul de doi ani trage de frunzele plantelor din casă.
➢ Copilul de patru ani se uită la televizor. Vin musafiri şi doriţi ca el să vă ajute să strângeţi
jucăriile. Îl rugaţi să stingă televizorul şi să vă ajute, dar el începe să se certe cu
dumneavoastră.
➢ În timp ce pregătiţi masa, copilul de trei ani se joacă prin dulapuri, loveşte vasele unele de
altele, face foarte mult zgomot. Aveţi o durere de cap teribilă.
➢ Aţi tăiat bananele în bucăţi pentru copii şi aţi dat fiecăruia castronaşul lui. Copilul de doi ani a
dat bananele sale câinelui şi acum plânge ca să primească altele.
➢ Copilul de trei ani se joacă cu furtunul de apă, stropind-o pe sora lui mai mică.

Minimalizaţi Confruntarea

În general, este bine să păstraţi metodele de disciplinare cele mai eficiente pentru acele
comportamente care simţiţi că este cel mai important să le schimbaţi. Copiii mici ne oferă numeroase
ocazii pentru a-i învăţa. Ar fi extenuant să avem mereu confruntări şi să interzicem comportamente.
Cunoaştem situaţii când unui copil de doi ani i-au fost aplicate 10 Pauze pentru diferite
comportamente anti-cooperante înainte de a se face ora nouă dimineaţa. Acesta nu numai că a
continuat să fie anti-cooperant toată ziua, dar şi relaţia lui cu mama s-a deteriorat. Dacă impunem
restricţii prea des este momentul să re-evaluăm situaţia şi să găsim noi tehnici pe care să le încercăm.

26
27
28
Activitatea 7: Comportamentele Dificile

Solicitaţi părinţilor să vă comunice care consideră ei că sunt problemele create de


comportamentele provocatoare. Scrieţi răspunsurile lor pe o foaie de panou.

AFIŞAŢI FOAIA DE FLIPCHART CU ŢELUL DISCIPLINĂRII

Ţelul Disciplinării

➢ Disciplina înseamnă învăţare.


➢ Ţelul suprem al disciplinării este să-i învăţăm pe copii să se disciplineze singuri prin
intermediul auto-controlului.
➢ Recapitulaţi conceptul că disciplina înseamnă învăţare şi că, pentru noi ca părinţi, ţelul
suprem este să-i învăţăm pe copiii noştri cum să se disciplineze singuri prin intermediul auto-
controlului. Puteţi petrece mai mult timp recapitulând cu părinţii materialul prezentat
anterior despre disciplină.
➢ Fiecare etapă de dezvoltare a copilului are comportamente normale care pot deveni prea
agresive. Uneori, copiii pot să încerce o gamă de comportamente agresive. Ei pot să muşte,
să lovească, să pişte, să mintă sau să fure.
➢ Când părinţii şi alte persoane reacţionează violent faţă de un comportament al copilului,
copilul poate să nu înţeleagă ce anume a cauzat această reacţie. El poate chiar să se angajeze
într-un comportament repetitiv, aproape obligatoriu.
➢ Este important să înţelegem că este normal pentru un copil să testeze limitele. Când părinţii
fixează limite rezonabile şi sunt consecvenţi cu ele, copiii vor învăţa să-şi însuşească aceste
limite (reguli, valori).

Comportamentele Dificile

NOTĂ: Vă prezentăm în continuare o listă a comportamentelor dificile. Când prezentaţi aceste


comportamente, reţineţi că discuţia probabil va declanşa la părinţi gânduri despre propria lor
copilărie şi despre stilul lor actual de părinţi. Folosiţi acest timp pentru a-i lăsa pe părinţi să vorbească
atât cât au nevoie, să-şi comunice sentimentele şi experienţele. Puteţi să vă gândiţi la anumite situaţii
pe care să le folosiţi într-un joc de roluri. Unele grupuri sunt mai receptive la jocul de roluri faţă de
altele. Folosiţi-vă cunoştinţele şi sentimentele părinţilor din grup pentru a decide cum să folosiţi
acest material în modul cel mai bun posibil. Vezi ANEXA 3

29
30
Activitatea 8: Când Părinții Lovesc, Aceasta Se Cheamă Bătaie: Prezentare şi Discuție

NOTĂ: Discutarea bătăii şi pălmuirii este dificilă pentru că mulţi părinţi au fost bătuţi când erau
copii şi se bazează pe bătaie pentru a-şi creşte copiii. Trebuie să descurajăm bătaia din mai multe
motive. În primul rând, bătaia poate foarte uşor să devină maltratare. Deseori, ea este folosită
orbeşte, fără a ţine seama de nimic şi în funcţie de capricii. În al doilea rând, bătaia strică relaţia
dintre părinţi şi copil şi preţuirea de sine a copilului. Dorim să subliniem aici că bătaia este ineficientă
pentru corectarea comportamentului. Părinţii sunt încurajaţi să examineze sentimentele copiilor
despre bătaie şi motivele pentru care bătaia este ineficientă. Această abordare, care evită să le spună
părinţilor că bătaia este greşită şi are efecte psihologice negative, este cea mai eficientă metodă de
abordare a acestui subiect delicat. Metodele fizice de control al comportamentului copilului, ca de
exemplu loviturile la palmă şi bătaia, sunt folosite de mulţi părinţi. Aceşti părinţi declară că bătaia
este eficientă pentru că opreşte instantaneu comportamentul şi “purifică aerul”. Oricum, deşi
tensiunea poate fi îndepărtată, părinţii declară frecvent că se simt vinovaţi după ce şi-au bătut copiii.
Deseori părinţii se plâng că copiii continuă să nu se poarte bine după bătaie.

AFIŞAŢI FOAIA DE FLIPCHART CU ÎNGRIJORĂRILE LEGATE DE BĂTAIE

Îngrijorările Legate De Bătaie

➢ Copiii ne imită. Dorim ca ei să înveţe că dacă eşti mai mare, poţi să loveşti pe altcineva şi să
nu fii tras la răspundere pentru aceasta?
➢ Bătaia poate împiedica copilul să aibă sentimentele adecvate de responsabilitate sau vină
pentru comportamentul său.
➢ Familiile trebuie să-şi stabilească de timpuriu un sistem de disciplinare care funcţionează pe
întreaga perioadă a copilăriei.
➢ Este important să luăm în considerare unele dintre dezavantajele şi efectele negative
secundare ale folosirii pedepsei fizice. Acestea sunt următoarele:
➢ Vedem tot timpul că suntem imitaţi de către copii. După ce li s-a aplicat disciplinarea, copiii
repetă scena, aşa că îi putem observa cum iau ursuleţul de pluş şi îi dau o Pauză sau îl bat. Ei
încearcă aceste metode şi cu fraţii lor şi prietenii lor. Tovarăşul de joacă poate ignora ordinul
de a lua o Pauză dar nu va ignora faptul de a fi lovit! Acest comportament nu va fi tolerat de
ceilalţi copii de aceeaşi vârstă, de personalul de la şcoală şi de celelalte grupuri sociale. Dorim
ca toţi copiii să înveţe de la părinţi că, dacă eşti mai mare, poţi să loveşti pe cineva şi să nu fii
tras la răspundere pentru aceasta?
➢ Bătaia poate împiedica copilul să aibă sentimentele adecvate de responsabilitate sau vină
pentru comportamentul său şi îl poate împiedica să acţioneze pentru a rezolva problema.
Aceste sentimente (furia, umilinţa) se concentrează mai mult asupra comportamentului
părinţilor (lovitul) decât asupra comportamentului greşit al copilului care a condus la
confruntare. Posibilitatea de a învăţa a fost ratată.
➢ În final, familiile au nevoie să-şi stabilească de timpuriu un sistem de disciplinare care
funcţionează pe întreaga perioadă a copilăriei. Mulţi părinţi care s-au bazat pe disciplinarea

31
fizică se simt neajutoraţi când copilul ajunge la adolescenţă. “Ce putem face? Nu putem să-l
mai batem ca adolescent!”

Întrebaţi părinţii câţi dintre ei ţin minte că au fost bătuţi o dată, ocazional, de multe ori. Îşi
amintesc ei ce tipuri de comportament au rezultat din bătaie? Ce îşi amintesc că “au învăţat” din
experienţă? Ce îşi amintesc că au simţit despre bătaie, despre ei înşişi, despre părinţii lor? Să privim
acum motivele pentru care părinţii îşi bat sau nu copiii.

AFIŞAŢI O FOAIE DE FLIPCHART

Împărţiţi foaia de panou în două coloane. În stânga, scrieţi:

➢ Unii părinţi ÎŞI BAT COPIII pentru că:

În dreapta, scrieţi:

➢ Unii părinţi NU-ŞI BAT COPIII pentru că:

Solicitaţi părinţilor să enumere motivele. Adăugaţi şi sugestiile dumneavoastră pentru a vă


asigura că există toate motivele prezentate mai jos:

Unii Părinţi ÎŞI BAT COPIII Pentru Că: Unii Părinţi NU-ŞI BAT COPIII Pentru Că:
➢ Nu ştiu cum s-o facă. ➢ Nu vor să provoace teamă copilului
lor.
➢ Aceasta pune capăt
comportamentului inadecvat. ➢ Doare prea tare.

➢ Îşi pierd auto-controlul. ➢ Copilul va învăţa şi el să lovească.

➢ Nu se pot gândi la o altă metodă. ➢ Se tem că vor ajunge să-l maltrateze.

➢ Sunt mai mari şi pot să scape ➢ Oricum bătaia nu are efect


nepedepsiţi. întotdeauna.

➢ Copilul trebuie să ştie cine este şeful. ➢ Ei cred că nu se vor mai putea opri.

➢ Copiii numai aşa învaţă; prin ceea ce ➢ S-ar simţi vinovaţi.


le faci.
➢ Ar furniza un mesaj greşit copilului.
➢ Părinţii lor le-au făcut la fel şi urmările
➢ Nu merită – beneficiile imediate nu
au fost bune.
contrabalansează efectul pe termen
lung.

AFIŞAŢI FOAIA DE FLIPCHART CU CELE PATRU ÎNTREBĂRI

Cele Patru Întrebări

➢ Ce doresc să înveţe copilul meu din această experienţa, situaţie sau ocazie?
➢ Ceea ce fac eu îl ajută pe copilul meu să înveţe aceasta?

32
➢ Există efecte negative generate de comportamentul meu? Există ceva pe care-l învaţă copilul
meu şi pe care eu nu doresc ca el să-l înveţe?
➢ Dacă este aşa, ce pot să fac diferit?

A treia întrebare le produce multe gânduri şi sentimente părinţilor referitor la ceea ce învaţă
copilul. Unii părinţi subliniază că există o contradicţie dacă ne lovim copilul şi îi spunem să nu
lovească alţi copii, ci să folosească cuvintele pentru a rezolva problema.

➢ Copiii pot să înveţe că lovitul este valabil numai dacă eşti mai mare.
➢ Bătaia aplicată copiilor ne poate periclita relaţia cu ei -– ei învaţă să se teamă de noi.
➢ Auto-preţuirea copilului poate să sufere şi ea.

Trebuie să reamintim faptul că ţelul disciplinei este să-i înveţe pe copiii noştri auto-
disciplinarea. Bătaia învaţă controlul extern, nu cel intern. Putem declara că bătaia şi pălmuirea îi
provoacă copilului cel puţin confuzie, iar copiii nu înţeleg distincţia pe care părinţii o fac intre
“bătaie” (ce le facem noi lor) şi “lovire” (ce le fac ei altora). Ce li se întâmplă adulţilor când au un
comportament inadecvat, când fac aceleaşi lucruri pe care le fac şi copiii, ca de exemplu varsă lichide,
aruncă mâncarea, fac murdărie, mint, sparg lucrurile, îi fac pe ceilalţi să aştepte şi au accese de furie?
Adulţii primesc bătaie? De ce nu? Atunci ei, copiii, de ce să primească bătaie?

Puteţi menţiona că lovirea unui adult este numită vătămare. Este important să facilitaţi o
discuţie în care părinţii să se simtă suficient de confortabil pentru a-şi comunica deschis gândurile.
Acesta este un subiect foarte sensibil. Unii părinţi apelează la bătaie, alţii nu. Unul din ţelurile
discuţiei este să-i ajute pe părinţi să ajungă la concluzia că bătaia, ca tehnică de disciplinare, nu
merită să fie folosită din cauza efectelor negative pe care le are. Examinând bătaia din perspectiva a
ceea ce învaţă copilul din această experienţă, majoritatea părinţilor nu mai ajung în situaţia de a se
simţi nevoiţi să se apere. Ei înţeleg că bătaia este “circulară”, adică generează alte probleme.
Comunicaţi-le părinţilor că o copie de pe Cele Patru Întrebări se află în Broşura Părintelui.

Ameninţările – Folosirea Fricii Pentru A Controla Comportamentul

O altă reacţie obişnuită şi ineficientă faţă de comportamentele dure este folosirea


ameninţărilor. “O să te las aici dacă nu vii cu mine chiar acum!” “O să chem monstrul şi atunci o să
vedem dacă el te poate îmbrăca!” (Cu simţul umorului) Nimeni dintre dumneavoastră nu a fost
vreodată tentat să spună asemenea lucruri, nu-i aşa?

Să verificăm ameninţările cu ajutorul Celor Patru Întrebări.

➢ Ce doresc să înveţe copilul meu din această experienţă, situaţie, sau ocazie?
➢ Ceea ce fac eu îl ajută pe copilul meu să înveţe aceasta?
➢ Există efecte negative generate de comportamentul meu? Există ceva pe care-l învaţă copilul
meu şi pe care eu nu doresc ca el să-l înveţe?
➢ Dacă este aşa, ce pot să fac diferit?

Solicitaţi părinţilor să pună Cele Patru Întrebări şi să dea răspunsuri.

Un efect secundar negativ, în cazul când copilul crede ameninţarea, este frica de a nu fi
abandonat. Iar, dacă copilul nu crede ameninţarea, el învaţă că părintele nu vorbeşte serios. Dacă

33
mama spune: “Stai tu să vezi ce-o să-ţi facă tata când ajunge acasă”, mama îl învaţă pe copil că nu
este competentă pentru a-l disciplina şi numai tatăl poate s-o facă. Mama îl învaţă de asemenea că
tatăl este cel de care trebuie să se teamă. Ameninţările părinţilor nasc deseori alte elemente
negative. Ameninţările creează probleme noi.

34
35
Activitatea 9: Reacţiile Pozitive Faţă De Comportamentele Provocatoare

AFIŞAŢI FOAIA DE FLIPCHART CU REACŢIILE POZITIVE FAŢĂ DE COMPORTAMENTELE


PROVOCATOARE

REACŢIILE POZITIVE FAŢĂ DE COMPORTAMENTELE PROVOCATOARE

➢ Îmbrăţişările Pot Să Ne Ajute


➢ Pauza

Îmbrăţişările Pot Să Ne Ajute

Copiii şi adulţii au nevoie de iubire cel mai mult când sunt cel mai puţin atrăgători pentru a fi
iubiţi. Este bine să stabiliţi anumite ritualuri de familie pentru perioadele când aveţi probleme.
Majoritatea dintre noi avem tendinţa să ne îndepărtăm de cel care are o stare proastă de
spirit, sau să-l trimitem în camera lui. Uneori “a merge spre el” dă rezultate mai bune. Puteţi spune:
“Arăţi de parcă nimeni nu te-ar mai iubi. Ai vrea să-ţi dau o îmbrăţişare?” Aceasta este o invitaţie
pentru “a-şi face plinul” sau a fi îmbrăţişat până când se va simţi mai bine. Când o singură îmbrăţişare
nu este suficientă pentru a umple “golul”, persoana respectivă poate spune: “M-am umplut până la
genunchi… până la talie…” şi aşa mai departe, îmbrăţişările continuând până când el se umple
complet. Există un gen de acord fără cuvinte care opreşte cearta sau plângerile, pentru a îmbunătăţi
starea de spirit printr-o îmbrăţişare. Putem admite că suntem într-o stare proastă de spirit şi că avem
nevoie de o îmbrăţişare spunând: “Mi s-a epuizat complet iubirea”.

Pauza

Există o controversă legată de Pauza ca metoda de disciplinare. Ea este inclusă aici pentru că
multe familii o folosesc inadecvat sau ineficient. Există două tipuri de Pauze: una pentru copii, şi una
pentru părinţi. Vezi ANEXA 4

36
37
Activitatea 10: Timp Pentru Comunicare În Grup

Recapitularea Sesiunii

Recapitulaţi deosebirile dintre disciplină şi pedeapsă. Vorbiţi despre acordarea atenţiei


pozitive: Timpul Special, Arătarea Aprobării, Şapte Paşi Pentru Încurajarea Comportamentului Pozitiv.

Prezentarea Activităţii Pentru Acasă

Solicitaţi părinţilor să deschidă la Lista Pentru Încurajarea Comportamentului Pozitiv din


Broşura Părintelui. Înainte de următoarea sesiune părinţii ar trebui să practice Comportamentul
Pentru Încurajarea Pozitivă cel puţin o dată cu fiecare copil, indiferent de vârsta lui, cel puţin o dată
cu partenerul, şi/sau cineva de la serviciu (dacă este adecvat), şi cel puţin o dată cu ei înşişi. După
fiecare exerciţiu practic ei trebuie să completeze rubricile din listă.

Solicitaţi părinţilor să studieze Metodele De Prevenţie şi Tehnicile Părintelui – Paşii Următori


din Broşura Părintelui şi apoi să aplice practic unele dintre metode acasă. La sesiunea următoare fiţi
pregătit să discutaţi unele dintre situaţiile experimentate de ei.

Încheiere

Comunicaţi-vă gândurile despre sesiune şi recunoaşteţi cât de mult material a studiat grupul.
Acesta este un material dificil pentru că ne solicită să studiem multe din comportamentele şi
atitudinile noastre pe care le considerăm normale. Încurajaţi părinţii subliniind faptul că paşii mici
sunt importanţi, iar participarea la programa Cum Să Devenim Părinţi Mai Buni reprezintă unul dintre
aceşti paşi.

38
MATERIALE AUXILIARE

ANEXA 1

Timpul Special

Una dintre cele mai importante motivaţii pentru majoritatea copiilor mici o reprezintă timpul
părinţilor şi atenţia lor exclusivă prin care ei se pot efectiv bucura reciproc unii de alţii. Din fericire, ca
părinţi putem găsi metode de a crea multe momente spontane de conexiune pozitivă cu copilul
nostru pe parcursul unei zile aglomerate. Iată în continuare câteva linii călăuzitoare pentru a crea
ceva suplimentar numit Timpul Special.

➢ Rezervaţi-vă un Timp Special zilnic pentru a-l petrece singur cu fiecare copil în parte. Aceasta
este una dintre metodele de a evita problemele de comportament. Când faceţi aşa
transmiteţi mesajul că vă apreciaţi copilul şi doriţi să vă petreceţi timpul cu el. De asemenea,
va fi mai uşor să aveţi timp pentru dumneavoastră înşivă dacă copilul ştie că există şi un timp
pe care-l veţi petrece împreună.
➢ Timpul Special trebuie să fie destul de regulat astfel încât copilul să se poată baza pe el.
➢ Timpul special trebuie să fie centrat asupra dorinţelor şi nevoilor copilului. Uneori copilul
doreşte ca părintele să participe activ la joacă. Alteori, copilul doreşte ca părintele să fie în
apropiere şi să fie atent, nu neapărat să interacţioneze, în timp ce el se joacă. Pentru copil,
este important să ştie că are atenţia exclusivă a părintelui său. Unii părinţi declară că Timpul
Special petrecut zilnic cu un copil diminuează solicitarea copilului pentru atenţia părintelui în
alte perioade. Copiii par să fie mulţumiţi ştiind că vor avea Timpul lor Special. Solicitaţi
părinţilor să comunice experienţele pe care le-au avut cu Timpul Special. Ce importanţă a
avut pentru ei? Ce probleme au întâmpinat când şi-au rezervat zilnic Timpul Special?
Solicitaţi părinţilor “experimentaţi” să comunice cum îşi creează ei Timpul Special. Când
copilul nu este obişnuit cu acest gen de atenţie din partea părintelui, cea mai bună metodă
de a începe este să staţi pur şi simplu cu copilul în timp ce el se joacă liniştit. Părintele nu
pune întrebări şi nu dă ordine, ci mai degrabă îi permite copilului să dea tonul.

Arătaţi Aprobare

O altă metodă de a acorda atenţie pozitivă este să surprindeţi copiii făcând ceva bun şi să vă
arătaţi aprobarea. Explicaţi motivul pentru care comportamentul respectiv este important. De
exemplu, “Când toată lumea ajută la curăţenie, terminăm mai repede şi avem mai mult timp pentru
poveşti.” Acordarea de atenţie comportamentelor pe care le doriţi repetate va spori aceste
comportamente. Cu toţii avem nevoie de atenţie, lucrul acesta fiind valabil şi pentru copiii noştri.
Acordarea şi primirea atenţiei reprezintă o parte vitală a existenţei omeneşti. Ea este atât de
importantă încât copiii mai degrabă se poartă rău pentru a obţine atenţie negativă decât să nu obţină
nici un fel de atenţie. Copiii pot fi ajutaţi să se poarte bine dacă le arătaţi că observaţi

39
comportamentul pozitiv. Capacitatea de a arăta aprobarea este o abilitate importantă a părintelui şi
un mijloc de disciplinare. Părinţii pot întreba: “De ce să-i arăt copilului meu aprobare când el nu face
ceea ce ar trebui să facă?” Scopul arătării aprobării este de a va încuraja copilul să continue un
comportament anume. Când îi recunoaşteţi comportamentul pozitiv, el va fi mai predispus să-l
continue decât dacă nu o faceţi, mai ales dacă vă aşteptaţi ca copilul să se poarte “bine”. Iată un
exemplu: Scopul dumneavoastră este ca copilul să fie răspunzător pentru aranjarea jucăriilor. I-aţi
arătat ce să facă de la o vârstă fragedă, aţi strâns jucăriile împreună, iar acum el are vârsta când
credeţi că se poate descurca singur. Şi, într-o zi, el o face, dar dumneavoastră nu spuneţi nimic. În
definitiv, credeţi că el ştie ce trebuie să facă şi, de aceea face aşa. Dacă aţi spune ceva de genul “Uită-
te la tine, ai strâns jucăriile de unul singur”, el va fi mai înclinat să repete acest comportament şi în
ziua următoare. Gândiţi-vă acum ce a făcut copilul astăzi. Ce comportamente doriţi să-i încurajaţi?
Cum aţi putea să-l faceţi pe copil să se poarte “bine”? Cum îi veţi arăta aprobarea? Comunicaţi-le
părinţilor că o copie a Metodelor Pentru Acordarea Atenţiei Pozitive este inclusă în Broşura
Părintelui.

ANEXA 2

➢ Observaţi. Dacă dorim cu adevărat să încurajăm comportamentul pozitiv, trebuie să începem


observându-l. Când recunoaşteţi comportamentul pozitiv, este mai mult ca probabil că el va
continua.
➢ Acordaţi atenţie apropiată. Apropierea fizică arată faptul că aprobarea este personală. Chiar
şi ceva simplu ca de exemplu un “mulţumesc” este amplificat prin apropierea fizică. Încercaţi
acest experiment acasă: Rugaţi-vă partenerul sau un prieten să stea în partea opusă a
camerei faţă de dumneavoastră şi spuneţi ceva drăguţ. Apoi, rugaţi-l să stea aproape de
dumneavoastră şi repetaţi aceleaşi cuvinte. Veţi putea simţi diferenţa. O regulă bună este să
vă poziţionaţi la o distanţă de aproximativ un metru de copilul dumneavoastră când îi vorbiţi.
Aceasta înseamnă ca va trebui să-l căutaţi în camera cealaltă sau în curte. Faceţi aceasta –
merită efortul.
➢ Stabiliţi un bun contact vizual. Aceasta este o regulă de bază dar este surprinzător cât de des
o uităm. Lăsaţi copilul să ştie că vorbiţi cu EL în mod special. Staţi faţă în faţă cu copilul, chiar
întoarceţi-vă cu tot corpul spre el, dacă este posibil. Această acţiune îi comunică copilului că
aveţi de spus ceva deosebit, important şi numai pentru el.
➢ Zâmbiţi! Expresiile noastre faciale comunică deseori cel mai important mesaj. Este important
să întărim ceea ce spunem printr-un mesaj facial adecvat – de exemplu un zâmbet.
➢ Lăudaţi comportamentul, nu copilul. Arătaţi aprobare pentru ceea ce a făcut copilul. Copiii au
nevoie să ştie de ce sunt lăudaţi, ce au făcut pentru a merita această atenţie. De exemplu,
“Mi-a plăcut felul în care ai strâns jucăriile şi le-ai pus în coş”, este mai bine decât “Eşti un
băiat bun”. Notă Importantă: Această nevoie este foarte diferită de nevoia copilului de a şti
că îl acceptaţi şi îl iubiţi necondiţionat pentru cine este el, indiferent de modul în care se
poartă.
➢ Fiţi afectuoşi. Copilul dumneavoastră va simţi că este lăudat, apreciat şi recompensat când îl
mângâiaţi pe spate, îl îmbrăţişaţi sau îl sărutaţi.

40
➢ Repetaţi mesajul într-o manieră diferită. Repetarea mesajului într-o manieră diferită ajută ca
mesajul să se menţină proaspăt, nou şi clar.

Comunicaţi-le părinţilor că o copie a celor Şapte Paşi Pentru Încurajarea Comportamentului


Pozitiv se află în Broşura Părintelui.

Acordaţi Atenţie Pozitivă Cât Mai Repede Posibil După Comportament

Pentru a fi eficientă, atenţia pozitivă trebuie să fie acordată aproape imediat după
recunoaşterea comportamentului pozitiv. Dacă treceţi pe lângă camera lui şi-l vedeţi pe fiul
dumneavoastră aranjându-şi jucăriile, lăudaţi-l imediat. Copilul va şti imediat ce simţiţi faţă de ceea
ce face, iar învăţarea va fi sporită. Nu amânaţi aprecierea pentru mai târziu, nici măcar pentru cinci
minute. Spuneţi-i lucruri diferite copilului. Este uşor să-ţi formezi obiceiul de a spune mereu aceleaşi
lucruri vechi. Poate deveni un automatism să spui “Mulţumesc” sau “E bine” sau “Bravo”. Aşa cum
jucătorul de baseball are nevoie să rămână eficient, la fel şi părinţii au nevoie să-şi exprime
aprobarea într-un mod variat. Schimbaţi forma la ceea ce spuneţi şi nu vă feriţi de spontaneitate.
Asiguraţi-vă că nu faceţi comentarii sarcastice sau nechibzuite. Când copiii au mai puţin de trei ani,
este important să le dăm explicaţii foarte simple la întrebările lor “de ce”, ca de exemplu “pisicul se
simte bine când îl mângâi cu blândeţe”. Solicitaţi părinţilor să deschidă la cele 100 De Metode Pentru
A Spune “Foarte Bine” din Broşura Părintelui. Aceste pagini conţin numeroase idei care pot fi folosite.
Făcând puţină practică, veţi fi uimiţi cât de mult contează cuvintele pe care le alegeţi şi le folosiţi şi
veţi fi încurajaţi să continuaţi să găsiţi metode şi mai bune de comunicare, bucurându-vă de reacţiile
primite.

ANEXA 3

Accesele De Furie

Se pare că există două tipuri de accese de furie.

➢ Primul reprezintă reacţia unui copil foarte obosit şi copleşit faţă de o situaţie prea solicitantă.
Dr. T. Berry Brazelton se referă la un astfel de copil ca fiind “dincolo de puterea propriului său
Eu”. Ţinerea în braţe sau legănarea copilului, oferindu-i o gustare sau o băutură răcoritoare
sau oferirea de iubire, atenţie şi securitate printr-o altă metodă, este de ajutor, la fel cum
este şi culcarea copilului. Unii copii au nevoie doar să fie lăsaţi singuri un timp. Scopul este
să-i ajutăm să-şi recâştige echilibrul fizic şi emoţional.
➢ Uneori, copilul nu este prea obosit sau copleşit, ci doar frustrat pentru că nu obţine ce
doreşte. Accesele de furie sunt caracteristice anului al doilea de viaţă. Acest tip de accese de
furie reflectă o luptă internă a copilului – o luptă esenţială între independenţă şi dependenţă.
În acest caz, păstrarea calmului şi continuarea activităţii fără a-i acorda atenţie suplimentară
poate să liniştească accesul de furie. Am discutat într-o sesiune anterioară că, uneori
“coborârea” la nivelul copilului este de ajutor. Simpatia manifestată pentru experienţa
copilului (“Văd că ţi-e greu”), apoi menţinerea unei poziţii ferme, dar echidistante, este
foarte folositoare. Aceasta îi dă copilului ocazia să-şi rezolve tulburarea. Pentru părinţi este
foarte dificil când aceste accese de furie au loc în public. Copiii sunt supraîncărcaţi cu
nervozitate. Ei vor ca părinţii să le acorde o atenţie exclusivă şi ştiu că pot s-o obţină printr-un

41
acces de furie. Unii părinţi declară că, deşi este dificil, luarea în braţe a copilului şi ducerea lui
afară, într-un loc liniştit, până când îşi recâştigă controlul este o metodă foarte eficientă.

Ce aţi descoperit că are efect la copiii dumneavoastră pentru liniştirea acceselor de furie?

Muşcatul

Toţi părinţii sunt îngrijoraţi când copilul muşcă. Este dificil să fii părintele unui copil care
muşcă sau care a fost muşcat. Pentru unii copii, muşcatul poate reprezenta o explorare. Muşcatul
este asociat deseori cu perioadele de supraîncărcare, când un copil simte că nu mai are controlul
asupra situaţiei. Aceasta poate fi înfricoşător pentru copil, iar el are nevoie de alinare la fel de mult ca
şi copilul care a fost muşcat. În alte cazuri, la copiii din etapa orală care par să ducă totul la gură,
inclusiv pielea altor copii, nu este la fel de simplu. Părinţii pot fi tentaţi să-şi muşte şi ei copiii pentru a
le arăta cât de mult doare. Dar acest mesaj nu este adecvat. Trebuie să-i învăţăm pe copii că un
anumit comportament este acceptabil sau inacceptabil şi să le furnizăm alternative acceptabile. Ce
poate să muşte Horia? O jucărie de cauciuc, un morcov. Când furnizaţi înlocuitori, spuneţi: “Poţi să
muşti jucăria, pe ea nu o doare. Pe Ioana a durut-o când ai muşcat-o de braţ.” Consideraţi situaţia ca
fiind adecvată pentru învăţare şi transmiteţi un mesaj foarte clar şi simplu. Ţineţi copilul cu iubire, dar
şi cu fermitate şi stabiliţi un bun contact vizual, apoi spuneţi: “Nu-mi place ce faci şi nici Ioanei nu-i
place. Nu e bine să muşti oamenii. Te voi împiedica să mai faci asta până când te vei putea stăpâni tu
singur.” Ca părinte, trebuie să repetaţi acest proces de multe ori. Acordaţi un timp pentru discutarea
muşcatului – din ambele perspective (cel care muşcă şi cel muşcat).

Lovitul şi Primirea Loviturii

Lovitul este un alt comportament îngrijorător pentru aproape toţi părinţii. Lovitul, ca şi
muşcatul, poate fi un comportament de testare care a fost deviat. El poate fi asociat şi cu
suprasarcina. Adulţii au deseori tendinţa de a reacţiona excesiv prin ţipete sau bătaie. Părinţii trebuie
să se gândească la lovit în acelaşi mod în care se gândesc la muşcat. Ce dorim să înveţe copilul care-i
loveşte pe ceilalţi? Dorim ca el să folosească cuvinte în loc de lovituri, să solicite ajutorul adultului sau
să lovească altceva în loc de a lovi persoane. Odată ce părintele s-a decis asupra înlocuitorului
adecvat, este important să folosească paşii atenţiei pozitive şi fixarea limitelor:

➢ Stabiliţi un bun contact vizual.


➢ Folosiţi cuvinte simple, directe şi cu ton redus.
➢ Arătaţi clar că înţelegeţi şi acceptaţi sentimentele copilului, dar nu-i puteţi permite să se
comporte aşa.
➢ Pregătiţi o alternativă comportamentală sau o consecinţă pentru a fi folosită. Întrebaţi-vă
care sunt consecinţele logice pentru lovire? De exemplu, joaca de unul singur este o
consecinţă logică pentru un comportament de joacă inadecvat.

Uneori este bine să subliniem că îi veţi împiedica şi pe ceilalţi să-l lovească pe copil. Pentru
copilul care loveşte este important să aibă activităţi care-i permit să-şi elibereze sentimentele de
agresivitate. Întrebaţi părinţii ce activităţi folosesc pentru a-şi ajuta copilul să-şi elibereze
sentimentele de agresivitate. Joaca fizică viguroasă, joaca în apă, pictura, modelarea plastilinei şi a
lutului sunt bune pentru eliberarea tensiunii. Atât cel care loveşte cât şi cel lovit au nevoie de
înţelegerea noastră. Dacă copiii pot să-şi rezolve conflictul fără intervenţia adulţilor, se naşte o ocazie
pozitivă de a învăţa. Dacă Mircea îl loveşte pe George, cum tratăm această situaţie în aşa fel încât
George să înveţe ceva pozitiv? De asemenea, ce dorim să înveţe el? Unii părinţi simt că este
important pentru copiii lor să înveţe cum “să nu o încaseze” de la alţi copii. Cum poate un părinte să-l

42
înveţe acest lucru pe copil într-o manieră pozitivă? Părinţii lui George pot să-l ajute prin declaraţia de
modelare: “Mircea, lui George nu-i place să-l loveşti. El nu se va mai juca cu tine astăzi dacă vei
continua să-l loveşti.” Unii părinţi doresc ca copilul lor să se îndepărteze de copilul care loveşte şi să
nu spună nimic. Părintele poate să-l înveţe pe copil cum să facă aceasta. Solicitaţi părinţilor să-şi
împărtăşească experienţele proprii.

ANEXA 4

Pauza Pentru Copii

O Pauză scurtă, care îl desparte pe copil de ceilalţi sau de o activitate, poate fi benefică atunci
când copilul este foarte deranjant. Dacă copilul nu este în stare să se comporte adecvat, să înveţe
comportamentul dorit, părintele îi acordă copilului o Pauză ca de exemplu statul pe un scaun sau în
alt loc departe de problemă pentru a se calma. Este foarte important ca părintele să rămână neutru
şi să enunţe clar motivul pentru Pauză. Dacă un părinte devine implicat emoţional în proces, copilul
va “învăţa” că aceasta este metoda prin care obţine atenţia. Părintele îl lasă pe copil la locul pentru
Pauză timp de câteva minute – pauza să fie scurtă. După un anumit timp specificat copilul se va
întoarce şi va avea o nouă şansă de a se juca sau coopera. Copiii mici doresc de obicei să fie plăcuţi,
doresc să fie incluşi în activitate, nu le place izolarea şi sunt nerăbdători să încerce din nou. Aceasta
este modalitatea în care Pauza este folosită în multe grădiniţe şi unităţi de îngrijire a copilului.
Aceasta este o versiune scurtă, relativ non-punitivă a demodatei “punere la colţ”, cu accent pe
învăţare. Este consecinţa logică a adultului față de comportamentul copilului. “Dacă nu poţi să stai
aici şi să asculţi de reguli, trebuie să stai în altă parte acum.” Pauzele seamănă un pic cu o eliminare
de la hochei, şi ar trebui să nu fie folosite dacă copilul are nevoie doar de odihnă, o gustare, sau să fie
singur un timp. Dacă copilul continuă să lovească sau să muşte după ce i-au fost satisfăcute celelalte
nevoi şi în ciuda eforturilor de a fi învăţat să facă altfel, atunci Pauza este adecvată.

Ȋntȃmplări Des Întâlnite în Cazul Pauzelor

➢ Folosirea Excesivă a Pauzelor

Unii părinţi folosesc excesiv Pauzele. Părinţii trebuie să folosească Pauza numai când copilul
nu reacţionează la alte metode de disciplinare ca de exemplu distragerea, redirecţionarea, simţul
umorului, alegerile, sau schimbarea mediului. Unii părinţi au nevoie de linii călăuzitoare pentru a şti
cât înseamnă suficient. Majoritatea specialiştilor consideră că un minut pe an de vârstă (trei minute
pentru un copil în vârsta de trei ani) este suficient.

➢ Întărirea Comportamentului Negativ

Când părinţii arată că sunt furioşi sau supăraţi când folosesc Pauzele, ei acordă o atenţie care
poate întări/încuraja comportamentul negativ al copilului.

Pauza Părintelui / Luarea Unei Pauze

Atât adulţii cât şi copiii au nevoie de schimbări ale ritmului sau activităţii pentru a continua să
fie bine dispuşi. Luarea unei pauze unul faţă de celălalt în camere diferite, dacă părintele este obosit
emoţional sau “s-a săturat”, este un lucru înţelept. Indiferent ce alege părintele să facă în cursul

43
pauzei, prima regulă este să se asigure că copilul se află în siguranţă. Schimbarea ritmului prin
audierea muzicii, facerea unei băi sau duş, mersul la plimbare, sau lectura în tăcere reprezintă toate
metode de a lua o pauză. O Pauză pentru copil şi luarea unei pauze de către părinte sunt acţiuni
diferite ca intenţie, şi folositoare amândouă.

Reconectarea

Când dumneavoastră sau copilul sunteţi supărat, luaţi-vă timp împreună mai târziu pentru a
discuta despre ce s-a întâmplat şi a restabili relaţia. Aceasta este o ocazie bună pentru a face planuri
referitor la cum să procedaţi pentru ca lucrurile să meargă mai bine pe viitor pentru amândoi și
implică recunoaşterea faptului că greşim cu toţii, că putem învăţa din greşeli şi că putem să acţionăm
mai bine.

ACTIVITĂȚI SUPLIMENTARE

Activitate Suplimentară 1: Încurajarea Comportamentului Pozitiv: Joc De Roluri

Împărţiţi grupul mare în grupuri mici alcătuite din câte 5 până la 8 persoane fiecare. Părinţii
vor interpreta roluri în următoarele situaţii. Un părinte este “Cel Care Încurajează” iar altul este “Cel
Încurajat”. Restul grupului reprezintă audienţa. Ei vor interpreta rolurile pe rând aşa încât fiecare
părinte să aibă posibilitatea să joace un rol. După fiecare scenă grupul mic va recapitula Cei Şapte
Paşi Pentru Încurajarea Comportamentului Pozitiv şi vedeţi care dintre paşi a folosit părintele care
făcea încurajarea. Iată mai jos prezentate trei scenarii. Vă puteţi gândi şi la alte situaţii care sunt mai
potrivite pentru clasa dumneavoastră.

1. După ce a făcut baie, copilul în vârstă de doi ani îşi ia hainele murdare şi le pune în coşul
pentru rufe.
2. L-aţi rugat pe copilul în vârstă de trei ani şi jumătate să-şi ia pantofii şi haina în timp ce duceţi
bebeluşul în maşină. Câteva minute mai târziu, îl vedeţi aşteptând la uşă încălţat şi îmbrăcat.
3. Doi copii, având vârsta între un an şi jumătate şi trei ani, se ceartă pentru o jucărie. Copilul în
vârstă de trei ani îi dă subit copilului mai mic o jucărie şi spune “Poftim, poţi să te joci cu ea”,
apoi se întoarce şi începe să se joace cu altă jucărie.

Întrebările pentru “Cel Care Încurajează” şi pentru “Cel Încurajat” ar trebui să fie
următoarele: “Cum te-ai simţit?”; “Ce ar fi putut produce rezultate şi mai bune?”; “Ti s-a părut că era
sincer?”; “Ai vrea să mai repeţi comportamentul (Cel Încurajat)?”;

Reveniţi la forma de grup mare.

Activitate Suplimentară 2: Miturile: Discuţie

Solicitaţi părinţilor să se gândească la lucrurile pe care le consideră adevărate sau care au fost
declarate a fi adevărate despre disciplină – ceea ce s-ar putea numi mituri. De exemplu: “Nimeni nu

44
mi-a spus tot timpul că ceea ce fac este bine, şi totuşi mă simt perfect.” Iată în continuare exemple
de mituri, şi sugestii pentru cum să le discutăm sau să le “înlăturăm”.

➢ Dacă voi acorda atenţie lucrurilor bune pe care le face copilul meu, el va începe să se poarte
ca atare.

Dacă observaţi şi încurajaţi comportamentul adecvat, îl veţi observa mai des pentru că şi
copiii vor învăţa că în acest mod vă pot capta atenţia (pozitivă).

➢ Copiilor le dăunează prea multă atenţie.

Nu există nicio dovadă, ştiinţifică sau de altă natură, că unui copil îi poate dăuna prea multă
atenţie pozitivă. Oricum, există informaţii care sprijină ideea că, dacă copiii nu primesc suficientă
atenţie pozitivă, ei vor continua să caute mai multă atenţie prin comportament negativ.

➢ Copilul va crede că trebuie să fie lăudat de fiecare dată când face ceva.

Copiii doresc atenţia noastră. Atenţia pozitivă îi învăţă pe copii că pentru noi este important
modul în care ei se comportă.

➢ Copiii ar trebui să dea ajutor pe lângă casă pentru că ei fac parte din familie.

Copiii ar trebui să înveţe că a face parte din familie solicită contribuţia fiecăruia, dar nu este
greşit să li se recunoască eforturile. Cu toţii ne simţim mai bine când eforturile ne sunt şi apreciate
decât atunci când ceilalţi doar se aşteaptă să le facem.

➢ Lucrurile se fac mai repede dacă le fac eu însumi.

Cu cât copilul este mai mic, cu atât este mai adevărat acest lucru. Dar astfel veţi pierde ocazia
de a încuraja şi a vă învăţa copilul.

Activitate Suplimentară 3: Preţuirea De Sine a Copilului Nostru: Prezentare

Trei Mesaje Pe Care Copiii Au Nevoie Să Le Audă

Încrederea în tine însuţi este baza pentru o relaţie bună cu ceilalţi. Dacă aveţi o părere bună
despre dumneavoastră înşivă – preţuire şi respect – sunteţi capabil să-i trataţi pe ceilalţi într-o
manieră grijulie. Sentimentele pozitive sunt extrem de contagioase. Cu cât copiii aud mesaje mai
pozitive, cu atât mai pozitivi vor fi ei în relaţiile lor cu ceilalţi, şi mai ales cu părinţii lor. Construirea
încrederii în sine însuşi este o chestiune de concentrare a atenţiei asupra comportamentului pozitiv.
Veţi spori încrederea în sine a copilului de fiecare dată când folosiţi ocazia de a oferi un mesaj pozitiv
legat de comportamentul lui sau de el ca persoană. Construirea încrederii în sine reprezintă un
proces de modelare blândă, atenţie, încurajare şi laudă pe parcursul dezvoltării copilului. Ea poate fi
realizată prin intermediul cuvintelor sau acţiunilor, sau amândurora. Iată câteva sugestii pentru
construirea încrederii în sine a copilului dumneavoastră folosind trei mesaje de bază: Poţi s-o faci!; Tu
ai idei bune!; Tu eşti important!

“Poţi S-o Faci!”

45
Mesajele “Poţi s-o faci!” construiesc încrederea copilului în capacitatea sa proprie de a
funcţiona în lume, de a face, de a se comporta, de a ajuta. Iată câteva linii călăuzitoare care vă pot
ajuta să exprimaţi mesajele “poţi s-o faci”.

Pregătiţi-vă pentru succes.

➢ Împărţiţi o sarcină în etape mai mici. Un copil mic nu este capabil să îndeplinească întreaga
sarcina, dar, dacă o împărţiţi în părţi mai mici, probabil că el va reuşi să facă o parte a ei.
Călin poate să nu reuşească să aşeze masa în întregime, dar probabil că poate să pună
şerveţelele lângă farfurii.
➢ Fiţi realişti. Să nu vă aşteptaţi ca un copil în vârstă de doi ani să-şi facă singur de mâncare sau
să se joace adecvat cu surioara lui care este un bebeluş. Dar la vârsta de cinci ani, poate că o
va face. Copiii îşi dezvoltă capacităţile în diferite etape. Trebuie să cunoaşteţi punctele forte
ale copilului şi să începeţi mai întâi cu acele domenii.
➢ Începeţi cu ceea ce îi place copilului să facă. Fiecare copil are propriile lui interese şi
personalitate unică. Mariei îi place să sape în pământ. Dacă tăticul lucrează în grădină, ea îl
poate ajuta să scoată buruienile şi să planteze florile.
➢ Răspundeţi la ofertele de ajutor. Când Iustina se ocupă de achitarea facturilor, fiul ei stă
lângă ea şi vrea s-o ajute. El ar putea să pună facturile în plicuri sau să le aranjeze. Aceasta îl
încurajează să-şi ofere ajutorul şi pe viitor.
➢ Implicaţi-vă fără a prelua complet activitatea. Corinei îi place să ajute la aranjarea
cumpărăturilor în cămară, dar durează un timp şi nu le pune întotdeauna în locul potrivit.
Mama poate să-i încurajeze progresul pe care îl face: “Minunat, deja ai pus merele în
frigider.”
➢ Acordaţi atenţie şi încurajare pentru ceea ce copilul încearcă să facă. Călin nu-şi şterge tot
noroiul de pe pantofi, dar încearcă s-o facă. Lucrul important este efortul lui.

Concentraţi-vă asupra efortului.

V-aţi surprins că deveniţi iritat sau supărat pe eforturile copilului de a vă ajuta, şi apoi v-aţi
dat seama că el încerca doar să ia parte la acţiune sau să imite ceea ce văzuse că făcea un frate mai
mare al lui? Pentru a-i ajuta pe copii să simtă că eforturile lor contează, concentraţi-vă atenţia asupra
efortului şi nu asupra rezultatului lor. Abilitatea părintelui de a trece de la supărare la observarea
unui efort pozitiv este foarte importantă. Cel mai dificil este să-i încurajezi pe copii când eforturile lor
creează probleme sau mici dezastre.

“Tu Ai Idei Bune!”

Când colegii de serviciu sau membrii familiei vă laudă pentru o alegere făcută sau vă solicită
opinia vă simţiţi respectat şi competent. Copiii simt şi ei la fel. Includerea lor în unele din deciziile
zilnice simple care le influenţează viaţa îi ajută să-şi construiască încrederea în propria lor capacitate
de a gândi şi le încurajează ideile. Pentru a asigura succesul lor în luarea deciziilor, oferiţi alegeri
simple şi limitate. Iată câteva domenii în care copiii pot să-şi prezinte ideile cu uşurinţă: Alegerea unei
poveşti; Alegerea unor cumpărături la magazin; Alegerea hainelor pe care le poartă. Este un lucru
încurajator să acţionaţi conform sugestiei copilului (să serviţi desertul pe care el l-a ales), dar
încercaţi şi să-l lăudaţi pe copil pentru sugestia lui: “Mihai, a fost o idee foarte bună să servim
portocale ca desert.” Pentru ca alegerile să rămână simple, reţineţi să nu includeţi ceva ce nu aţi dori
să faceţi. Nu spuneţi: “Ce ai dori să facem în după amiaza asta?” Este prea vag şi ar putea conduce la
un conflict. Dacă copilul spune “Vreau să mergem la grădina zoologica” şi ştiţi că aşa ceva nu se

46
poate, nu aţi produs o situaţie bună pentru alegeri. Nu vă descurajaţi dacă copilul are greutăţi în
facerea alegerilor. Copiii mici de obicei au multe idei şi sunt nerăbdători să-şi exprime opinia, dar
uneori pot să spună “Nu ştiu” sau “Nu-mi pasă. O călăuzire făcută cu blândeţe le va comunica faptul
că doriţi cu adevărat să le cunoaşteţi ideile şi îi va ajuta de asemenea să se implice.

“Tu Eşti Important!”

Acesta este mesajul care le comunică copiilor faptul că îi iubiţi, şi nu doar ceea ce ei fac. El nu
se concentrează asupra realizării sau a faptului că fac bine ceva. El poate fi un mesaj atât uşor cât şi
greu de transmis. Este uşor de transmis pentru că noi simţim că copiii noştri sunt speciali şi dorim să
le comunicăm faptul ca sunt îngrijiţi şi iubiţi. Este greu de transmis pentru că mesajul trebuie să fie
iniţiat de dumneavoastră şi este uşor de uitat când va ocupaţi de solicitările zilnice ale vieţii. Fiecare
dintre noi avem metode de a le comunica copiilor noştri că îi iubim (sau că sunt importanţi) care
nouă ni se par naturale. Iată câteva idei: Staţi lângă copil pe canapea; Spuneţi-i că v-a lipsit după ce a
fost plecat, chiar şi un timp scurt; Citiţi o poveste împreună; Sunaţi-l la telefon când sunteţi plecat de
acasă; Îmbrăţişaţi-l, mângâiaţi-l pe spate şi atingeţi-l.

Solicitaţi cursanţilor să discute despre metodele lor de a le spune copiilor “tu eşti important”.
Întrebaţi-i dacă au observat că este nevoie de metode diferite pentru copii diferiţi. Întrebaţi părinţii
cum schimbă mesajul pentru a se potrivi cu etapa de dezvoltare a copilului.

Activitate Pentru Acasă: Tu Eşti Important! Tu Contezi Pentru Mine.

Solicitaţi părinţilor să aibă asupra lor o hârtie şi un pix timp de o zi în cursul săptămânii
viitoare şi să înregistreze de câte ori şi în ce mod i-au spus copilului “Tu eşti important! Tu contezi
pentru mine”.

Activitate Suplimentară 4: Problemele

După prezentarea Tehnicilor Părintelui, întrebaţi părinţii dacă vreunul dintre ei are probleme
cu un comportament pe care abordarea actuală nu-l poate schimba. Pot să identifice o idee de pe
listă care ar da rezultate? Recunoaşteţi faptul că grupul doreşte să-l ajute şi să-l încurajeze pe acest
părinte să gândească independent pentru că el cunoaşte cel mai bine copilul şi situaţia.

Activitate Suplimentară 5: Discuţie în Grup Mic

Acest exerciţiu îi ajută pe părinţi să-şi ofere sprijin reciproc, în timp ce îşi respectă stilul
propriu şi oferă alternative de disciplinare pozitivă. Acest exerciţiu va sublinia de asemenea şi
deosebirile între valorile părinţilor. Împărţiţi părinţii în trei grupuri. Afişaţi Tehnicile Părintelui astfel
încât fiecare grup să le vadă cu uşurinţă. Solicitaţi fiecărui grup să se gândească la o situaţie recentă
în care s-au simţit cu adevărat la limită. Situaţiile pot fi de genul următor: “copilul meu de trei ani şi
jumătate refuză să se îmbrace şi ţipă la mine “Te urăsc” sau “Nu pot să-mi las copilul de doi ani,
Sonia, singură nicio clipă pentru că mereu face ceva ce ştie că n-are voie să facă.” Solicitaţi fiecărui
grup să aleagă o situaţie şi să studieze unele metode posibile de rezolvare a ei folosind Tehnicile
Părintelui. Încurajaţi părinţii cu “problemă” să identifice ceea ce au încercat deja. Solicitaţi grupului
să aleagă un părinte care va scrie soluţiile generate de grup pentru a crea o “fişă de brainstorm”.

47
Reveniţi la forma de grup mare şi studiaţi lista fiecărui grup mic. Notaţi deosebirile dintre stilurile şi
valorile părinţilor. De exemplu, un părinte îi spune copilului de trei ani că este ora de culcare. Copilul
ţipă la părinte: “Nu mă poţi forţa să mă culc.” Un părinte poate să ignore ţipetele şi să continue să
ajute copilul în pregătirea pentru culcare. Alt părinte poate să spună: “Ştiu că ai prefera să nu te culci
şi să te joci, dar este ora de culcare. Poţi să-ţi alegi ce pijama să porţi la noapte.” Subliniaţi diferenţele
de valori – ceea ce este important pentru un părinte nu este la fel şi pentru altul. Subliniaţi dreptul
fiecărei persoane la propriile ei valori. În final, înmânaţi fişele de brainstorm părinţilor cu “probleme”.
Aceste fişe pot să le reamintească părinţilor numeroasele opţiuni disponibile pentru tratarea
situaţiilor dificile.

Activitate Suplimentară 6: Comunicaţi Aşteptări Clare

Împărţiţi părinţii în grupuri mici de câte patru sau cinci. Daţi fiecărui grup următoarea listă de
îndrumări pe care să le comunice copilului: Pregăteşte-te de culcare!; Adu-mi scutece, ia pătura
surorii tale, şi dă drumul la televizor, te rog!; Nu face asta!; Nu lovi câinele, adună-ţi jucăriile,
potoleşte-te! Du-te şi pregăteşte-te! Solicitaţi părinţilor să scrie sau să practice pe rând cu voce tare
ceea ce ar spune copilului, folosindu-se de următoarele sugestii:

➢ Îndrumările sunt simple şi concrete.


➢ Ele sunt clare, folosind foarte puţine cuvinte.
➢ Copilul înţelege ce îi cereţi.
➢ Părinţii solicită câte un singur lucru o dată (pe rând).

Activitate Pentru Acasă: Reacţiile Faţă De Comportamentul Copilului

Solicitaţi părinţilor să deschidă la fişa de lucru Reacţiile Faţă De Comportamentul Copilului din
Broşura Părintelui. Sugeraţi-le părinţilor să-şi observe starea proprie de spirit când reacţionează faţă
de comportamentul copilului.

48